Dr. Monica Pop

Monica Pop răstoarnă totul în cazul morții lui Stanoevici

766
(reînnoit 06:37 13.01.2021)
Una dintre cele mai curajoase și lucide voci din această perioadă pune într-o cu totul altă lumină cazul decesului lui Bogdan Stanoevici.

BUCUREȘTI, 13 ian – Sputnik. O adevărată avalanșă de teorii s-a produs după decesul regretatului actor și politician Bogdan Stanoevici. Și nu numai teorii!

Sunt și acuzații de tot felul, revoltă, cinism – tot ce se poate auzi într-o societate care, și în acest caz, pare a-și fi pierdut reperele.

Dr. Monica Pop, reputat medic și manager de spital, care s-a evidențiat ca una dintre puținele voci curajoase și lucide în această perioadă, a expus un punct de vedere informat și argumentat care dă peste cap multe dintre teorii.

”Am ținut legătura cu medicii de la Pantelimon, știu ce s-a întâmplat și la Fundeni, acolo unde să știți că este foarte curat și eu nu am știință ca el să fi contactat altă bacterie”, spune Pop, arătând că, într-adevăr, ”la începutul internării, de la Pantelimon a avut o bacterie digestivă, probabil luată din spital, dar care s-a vindecat repede, s-a negativat repede.

S-a negativat de COVID în 8 decembrie, spune Monica Pop, punând în lumină situația: ”din păcate, din cauza unor afecțiuni preexistente despre care nu vorbea niciodată, și-a pierdut funcționalitatea pulmonară, adică plămânii au fost foarte grav afectați de COVID”.

”Medicii au făcut absolut tot ceea ce puteau să facă și în momentul în care și-au dat seama că-i depășește, au făcut ei, la propunerea lor, l-au transferat acolo unde au considerat că are o șansă”, spune dr. Pop, completând – ”Să știți un lucru, a existat la început dorința foarte apropiaților lui să meargă la Balș și el nu a vrut!”

De fapt, spune dr. Monica Pop, ”ăsta e motivul pentru care l-au dus la Pantelimon”.

Mai mult, Monica Pop ar fi spus prietenilor săi: ”Dacă se salvează Bogdan, este efectiv una dintre minunile medicale ale lumii!”.

Bogdan Stanoevici
© Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

”Vă mai spun încă o dată, el nu a vorbit niciodată despre comorbiditățile lui! Comorbiditățile au pus un umăr foarte serios la agravarea stării lui generale! Majoritatea afecțiunilor erau pulmonare, iar boala asta care știm că atacă respirator... a dus la asta”, a declarat Monica Pop.

Solicitată să precizeze dacă ea consideră, la fel ca Diana Șoșoacă, că ar fi o moarte suspectă, Monica Pop a răspuns clar:

”Drept să spun… NU - și vă dau și motive… vă rog să mă credeți, când am știut de starea lui, am zis că din punctul meu de vedere, nu cred că are vreo șansă!”, a spus Monica Pop, completând - ”Sigur, Diana Șoșoacă este avocat și sigur că avocații au mereu suspiciuni”.

Ulterior, dr. Monica Pop a postat pe Facebook opinia ei, exprimată și în emisiune: ”Bogdan s-a stins din cauza COMPLICAȚIILOR  produse de forma foarte gravă de COVID! NU de altceva!”

”Greșesc cei care spun, din rea-voință, că Bogdan s-a stins în urma unei infecții de spital! NICI VORBĂ! A avut una digestivă la început, dar s-a vindecat!”, scrie Monica Pop.

Cunoscutul medic arată că varianta morții din cauza infecției nosocomiale o spun ”cei care neagă boala și metodele profilactice!”.

”Se NEGATIVASE și la COVID de o lună, dar boala a produs SECHELE PULMONARE GRAVE”, arată Monica Pop, subliniind în final că „medicii anesteziști și nu numai au făcut  IMPOSIBILUL pentru a-l salva!”

”ÎNSĂ, NU E POSIBIL ÎNTOTDEAUNA, DIN PĂCATE!”, încheie Monica Pop mesajul scris pe pagina de socializare.

766
Tagurile:
Adina Monica Popescu
Tematic
Dr. Monica Pop pune iar la colț autoritățile anti-COVID
Monica Pop: ”E campanie de amenințare, mai puțin de vaccinare”
Monica Pop, fulminant: ”Clar, se INDUCE PANICĂ INTENȚIONAT!”
Dragoș Dumitriu

De Ziua Culturii: ”Țara asta este bolnavă de elitele ei!”

14
”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite - un program sau un imens aparat de de-culturalizare în masă”

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Am realizat mult timp emisiuni dedicate spiritualității, începând cu religii, mitologii, curente inițiatice și ocultism, dar m-am întors la artă. La muzică, la literatură, poezie și teatru, film, balet, pictură… pentru că mi se pare că indiferent de eforturile oamenilor, Dumnezeu se exprimă în primul rând prin harul dăruit creatorilor din artă.

Și parcă Dumnezeu vrea să demonstreze că învelișul nu contează – ci ființa interioară, duhul care rămâne peste secole și milenii în forma artei create. De multe ori învelișul unui geniu a fost dizgrațios – murdar, bețiv, violent, nebun, ticălos… cam așa erau, în viața de zi mulți dintre cei pe care îi numim azi genii și ne închinăm în fața creațiilor lor.

Dacă i-am fi cunoscut, probabil că nu i-am fi invitat în casă; acum, fiecare urmă a lor valorează miliarde!

Nu, nu făceau parte din ”elite”, nu au beneficiat de decorații, de favoruri – decât puțini dintre ei, iar și mai puțini au dus o viață în condiții decente, iar prea puțini una de lux.

În emisiunile mele, o mare problemă a fost invitatul din domeniul culturii. Cu puține excepții, oamenii de seamă se feresc să apară, să nu greșească, să nu cumva să primească întrebări pentru care nu sunt pregătiți! Sunt… elite! Trebuie să-i cocoloșești, să manifești admirație și supunere…   

Da, nu acesta a fost cazul unor intelectuali și creatori autentici – Eugen Simion, Dinu Săraru, Octavian Nemescu – sau chiar regretatul mare și  minunat excentric Corneliu Vadim Tudor. Sau teribilul Adrian Păunescu, cel care te fulgera și te iubea când îl puneai în încurcătură – ce titan, ce creator magnific! Sau delicatul Octavian Nemescu, un geniu de o modestie rară, o adevărată încântare a spiritului, cu muzica sa înțeleasă ca filozofie și punte peste timp și legătură directă cu divinitatea!

Da, despre asta e vorba… de Dumnezeu! Nu despre ”elite”. Care sunt false. 

De fapt, aici este și greșeală culturii române de azi – când vorbim de cultură, ne referim la  ”elitele”. Și cum să fie „elite”, dacă publicul nu le-ar considera ca atare! După standardele acestui public: opulență, atitudine distantă, corul țuțerilor…

Mi-am adus aminte de textul unui mare amic și excelent ziarist, care râdea de vorbele lui Pleșu, când s-a înscăunat ministru al Culturii, în decembrie 1989: ”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite!”.

”Vorbe care, în paranteză fie spus, au fost și șutul în cur dat lui taică-meu, cel care îi făcuse ușor huzurul la Tescani”, povestea amicul meu.

Ei bine, acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict, spunea amicul. De fapt, amicul considera ”Cultura pentru elite” un program sau un ”imens aparat de de-culturalizare în masă”.

Și aici facem comparația cu ”fenomenul culturii de masă”, despre care s-a spus că se rezuma la ”Cântarea României”, ceea ce este absolut fals. Asta nu înseamnă că respectiva ”Cântare a României” nu a avut și ea un impact pozitiv asupra culturalizării și a ”procesului de acces la cultură al unei majorități a populației”, sublinia amicul.  

În același dublu demers, al culturalizării și accesului la cultură, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) cuprindea toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice (gen ”Muzeul Satului”), Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori – care, cum sublinia amicul, era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare - școli populare de artă, cinecluburi etc. etc.  

Citez din ceea ce remarca prietenul meu: tot acest ansamblu dedicat cetățeanului, masselor, a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.

”În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă”, îmi spunea amicul, amintind că ”erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi - erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică”.

Ori, întrebarea vine firesc, văzând atitudinea ”elitelor” actuale: ”Cum să nu urască elitele românești, os de os boieresc, accesul la cultură al ”slugilor”?”.

Rețin reacție amicului: ”Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei! Ce au produs cu adevărat durabil aceste elite? Ce produc acum?”.  

Poate veți spune că ”Amicul X” este un nostalgic ceaușist. Nu, e un om și un ziarist mare și lucid, care spune clar: trecutul comunist trebuie acceptat numai critic! Dar, spune amicul, să-l acceptăm, cu critici, cu tot.

Și asta spun și eu, de mult timp – și spune și generația mea: ”Să tragem linie, să vedem ce a fost rău și condamnabil, ce a fost bine și folositor, chiar și acum”.

Poate că întrebările corecte de Ziua Culturii, adresate și ”elitelor”, ar fi: câți tineri din mediul muncitoresc sau din mediul rural mai calcă printr-o sală de spectacole? Printr-o bibliotecă? Oare nu cumva singurul lor contact cu ceea ce cu greu se poate numi, totuși, cultură, este accesul moca la ”spectacolele” plătite de primării din bani publici?

Prietenul meu trăgea o concluzie: dacă nu facem ceva pentru democratizarea accesului la cultură, în curând se va alege praful de tot ce mai avem: teatre, muzee, filarmonici. Vor muri din lipsă de ”combatanți”.

Iar cultura ”profesionistă” va muri din lipsa unei baze serioase de recrutare. Și din faptul că au nevoie de un public care să fie pregătit – altfel publicul acesta va modela ”elitele” după chipul și asemănarea lor. Ceea ce de altfel se și întâmplă, cum spuneam - opulență, atitudine gomoasă, țuțeri. Opera?... Se vede prin ceea ce este în jur, prin masa manelisto-huliganico-romglezistă. Asta e opera lor. Masa din 1989 era rodul a ceea ce spunea amicul – a culturii de massă.

”Lucrurile sunt legate”, spune amicul – ”Numai noi facem prostia să judecăm lucrurile pe bucăți. Și avem rezultatele pe care le avem...”.

Da, cam asta s-ar putea spune în Ziua Culturii Naționale, despre cultura care nu pare să mai fie națională.

Amicul m-a rugat să nu-i divulg numele. Face parte din elita adevărată, cea cu har. Din cea care rămâne prin ceea ce creează, prin ce scrie, nu prin menționări elogioase. Nu e un om bogat, e un dăruit. Și dăruiește prin ceea ce scrie.

Asta înseamnă cultură.

Acum câțiva ani, la puțin timp după Ziua Națională a Culturii, ”elitele” au decis că ”Muie” este o exprimare politică. Acum, exponenții acestei exprimări au ajuns la putere. Și au grijă și de Cultură.  De de-culturalizarea în masă.

14

Загрузка...
Fructe și legume

Cum influențează fructele și legumele asupra imunității

56
(reînnoit 17:19 15.01.2021)
Legumele și fructele susțin imunitatea: vitaminele, antioxidanții, mineralele și proteinele din alimente asigură, în mod indirect, susținerea imunitară, deoarece oferă organismului “echipamentul” nutriățional potrivit.

Fructe și legume
© Sputnik / Eleonora Lisnic
BUCUREȘTI, 15 ian - Sputnik. Compoziția fructelor și legumelor conține enzima de acid ascorbic, ce distruge vitamina C, care este necesară pentru întărirea sistemului imunitar și este vitală pentru majoritatea reacțiilor din organism. Acest lucru a fost afirmat într-un interviu acordat pentru radio Sputnik de către candidatul în științe medicale, nutriționistul, profesorul asociat al facultății de medicină a Universității de Stat din Sankt Petersburg, Andrei Bobrovsky .

Mai mult decât atât, există o mulțime de acid ascorbic în castraveți și dovlecei, este prezent și în cantități semnificative, de exemplu, în conopidă, struguri, mere. Dar acest lucru nu înseamnă că utilizarea acestor produse poate reprezenta un pericol, a explicat medicul.

Acidul ascorbic a fost acuzat că inactivează vitamina C, dar, potrivit medicului, această acuzație este exagerată.

„De fapt, fructele și legumele cu un conținut ridicat de acid ascorbic au un efect foarte mic asupra distrugerii vitaminei C. Acest lucru se întâmplă, dar, în primul rând, multe metode de gătit distrug această enzimă și, în al doilea rând, în interiorul corpului, efectul acesteia este extrem de slab”, a spus  Bobrovsky în emisie la radio Sputnik.

Omul de știință este sigur că consumul de fructe și legume care conțin acid ascorbic nu poate duce la deficiența vitaminei C.

"La o persoană modernă, o lipsă de vitamina C poate fi găsită destul de rar. De exemplu, la o persoană care nu mănâncă deloc verdeață, legume și fructe. Există puține astfel de persoane, deficiența lor nu va mai fi asociată cu faptul că consumă multe alimente cu continut de acid ascorbic, dar cu faptul că consumă puține produse cu vitamina C ", - a spus Andrei Bobrovsky.

56
Tagurile:
Legume, Fructe
Tematic
Avertizare: pesticide în fructe/legume de import, focarele de pestă porcină, în creştere
Dezvăluire surprinzătoare: sucurile de fructe 100% naturale cresc riscul de cancer
Merele românești se strică, școlarii primesc fructe din Polonia. Până când?

Загрузка...