Mâna lui tata

Cum poţi fi un părinte mai bun în 2018. Iată 5 metode simple

254
(reînnoit 13:33 06.04.2018)
Începutul unui nou an este un prilej de reflecţie cu privire la cum am vrea să fie acest an şi ce am dori să schimbăm în bine în viaţa noastră, inclusiv în relaţiile cu cei dragi. Cum puteţi să vă îmbunătăţiţi relaţia cu copiii şi să fiţi un părinte mai bun în 2018

BUCUREŞTI, 3 ian — Sputnik, Doina Crainic. Iată câteva recomandări, prezentate de centruldeparenting.ro, referitoare la cum putem fi părinţi mai buni în 2018:

1. În primul rând, părintele trebuie să stabilească limpede care sunt lucrurile importante în relaţia sa cu copilul şi care sunt limitele pe care acesta nu trebuie să le încalce. Copilul trebuie să ştie clar că nu trebuie să treacă peste aceste limite impuse de părinţi. De exemplu, cel mic nu trebuie să stea în faţa ecranelor mai mult de o oră pe zi, iar acest lucru trebuie respectat, în ciuda protestelor copilului. Regulile trebuie stabilite împreună cu el, trebuie să i se explice de ce este bine să fie respectate, astfel încât să ştie precis ce aşteptări au părinţii de la el. Totodată, părintele trebuie să manifeste consecvenţă în impunerea limitei, altfel copilul nu si-o va asuma şi nu va învăţa să respecte reguli.

2. Atunci când părinţii manifestă mai multă empatie faţă de copiii lor, comunicarea cu aceştia devine mult mai uşoară. Arătaţi-i copilului că îi înţelegeţi trăirile şi că sunteţi atenţi la nevoile şi dorinţele lor reale. Astfel, trebuie să îi ascultaţi mai mult pe copii, să nu îi judecaţi, să le înţelegeţi reacţiile. Pentru a le transmite că aţi înţeles corect mesajul lor, reformulaţi-le spusele sau exprimaţi în cuvintele voastre emoţiile lor.

3. Pentru a avea o relaţie bună cu cei apropiaţi, este bine să nu fii stresat sau îngrijorat, de aceea este recomandabil să îţi oferi un răgaz pentru a te relaxa şi a te ocupa de un lucru care îţi face plăcere: fie sport, fie lectură sau un hobby, măcar 15 minute pe zi. Astfel, vei putea dobândi mai multă linişte interioară, deconectându-te de la problemele zilnce, dar vei putea să şi îmbunătăţeşti relaţia cu partenerul şi copiii.

4. Este foarte importantă atitudinea mentală, gândurile pe care le ai faţă de tine însuţi. De exemplu, dacă o mamă cu o fetiţă de 4 ani şi un băieţel de câteva luni se acuză pe sine spunându-şi că nu are timp să se mai ocupe de fetiţă după naşterea băieţelului şi că nu este o mamă bună, acest lucru o blochează şi o împiedică să mai găsească soluţii.

„Ascultă ce fraze îți spui ție însăți în mintea ta atunci când lucrurile nu ies așa cum îți doreșți… și vezi dacă nu cumva te judeci, te învinovățești sau te biciuiesti cu cuvintele. Atâta timp cât vei lasă vocea criticii interioare să domine, îți vei pune piedici în evoluție. Poți schimba lucrurile având încredere în tine, acceptându-te așa cum ești, manifestând compasiune față de tine și spunându-ţi cuvinte de încurajare", scriu psihologii de la centruldeparenting.ro.

5. Nu în ultimul rând, ca părinţi trebuie să creăm momente de relaţionare reală cu copiii noştri. Copiii, cel puţin până la vârsta adolescenţei, preferă să petreacă un timp de calitate cu părinţii lor. Nu lăsaţi ca televizorul, laptopul, tableta sau smartphone-ul să creeze distanţă şi separare între voi, chiar dacă acestea reprezintă astăzi tentaţii tot mai mari pentru tineri. Când eşti cu copiii, trebuie să fii cu adevărat prezent acolo, alături de ei, iar mintea să nu îţi fie la sarcinile de la serviciu, chiar dacă acestea au rămas neterminate.

254
Tagurile:
sfaturi, relație, părinți, copii
Dragoș Dumitriu

De Ziua Culturii: ”Țara asta este bolnavă de elitele ei!”

62
”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite - un program sau un imens aparat de de-culturalizare în masă”

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Am realizat mult timp emisiuni dedicate spiritualității, începând cu religii, mitologii, curente inițiatice și ocultism, dar m-am întors la artă. La muzică, la literatură, poezie și teatru, film, balet, pictură… pentru că mi se pare că indiferent de eforturile oamenilor, Dumnezeu se exprimă în primul rând prin harul dăruit creatorilor din artă.

Și parcă Dumnezeu vrea să demonstreze că învelișul nu contează – ci ființa interioară, duhul care rămâne peste secole și milenii în forma artei create. De multe ori învelișul unui geniu a fost dizgrațios – murdar, bețiv, violent, nebun, ticălos… cam așa erau, în viața de zi mulți dintre cei pe care îi numim azi genii și ne închinăm în fața creațiilor lor.

Dacă i-am fi cunoscut, probabil că nu i-am fi invitat în casă; acum, fiecare urmă a lor valorează miliarde!

Nu, nu făceau parte din ”elite”, nu au beneficiat de decorații, de favoruri – decât puțini dintre ei, iar și mai puțini au dus o viață în condiții decente, iar prea puțini una de lux.

În emisiunile mele, o mare problemă a fost invitatul din domeniul culturii. Cu puține excepții, oamenii de seamă se feresc să apară, să nu greșească, să nu cumva să primească întrebări pentru care nu sunt pregătiți! Sunt… elite! Trebuie să-i cocoloșești, să manifești admirație și supunere…   

Da, nu acesta a fost cazul unor intelectuali și creatori autentici – Eugen Simion, Dinu Săraru, Octavian Nemescu – sau chiar regretatul mare și  minunat excentric Corneliu Vadim Tudor. Sau teribilul Adrian Păunescu, cel care te fulgera și te iubea când îl puneai în încurcătură – ce titan, ce creator magnific! Sau delicatul Octavian Nemescu, un geniu de o modestie rară, o adevărată încântare a spiritului, cu muzica sa înțeleasă ca filozofie și punte peste timp și legătură directă cu divinitatea!

Da, despre asta e vorba… de Dumnezeu! Nu despre ”elite”. Care sunt false. 

De fapt, aici este și greșeală culturii române de azi – când vorbim de cultură, ne referim la  ”elitele”. Și cum să fie „elite”, dacă publicul nu le-ar considera ca atare! După standardele acestui public: opulență, atitudine distantă, corul țuțerilor…

Mi-am adus aminte de textul unui mare amic și excelent ziarist, care râdea de vorbele lui Pleșu, când s-a înscăunat ministru al Culturii, în decembrie 1989: ”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite!”.

”Vorbe care, în paranteză fie spus, au fost și șutul în cur dat lui taică-meu, cel care îi făcuse ușor huzurul la Tescani”, povestea amicul meu.

Ei bine, acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict, spunea amicul. De fapt, amicul considera ”Cultura pentru elite” un program sau un ”imens aparat de de-culturalizare în masă”.

Și aici facem comparația cu ”fenomenul culturii de masă”, despre care s-a spus că se rezuma la ”Cântarea României”, ceea ce este absolut fals. Asta nu înseamnă că respectiva ”Cântare a României” nu a avut și ea un impact pozitiv asupra culturalizării și a ”procesului de acces la cultură al unei majorități a populației”, sublinia amicul.  

În același dublu demers, al culturalizării și accesului la cultură, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) cuprindea toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice (gen ”Muzeul Satului”), Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori – care, cum sublinia amicul, era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare - școli populare de artă, cinecluburi etc. etc.  

Citez din ceea ce remarca prietenul meu: tot acest ansamblu dedicat cetățeanului, masselor, a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.

”În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă”, îmi spunea amicul, amintind că ”erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi - erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică”.

Ori, întrebarea vine firesc, văzând atitudinea ”elitelor” actuale: ”Cum să nu urască elitele românești, os de os boieresc, accesul la cultură al ”slugilor”?”.

Rețin reacție amicului: ”Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei! Ce au produs cu adevărat durabil aceste elite? Ce produc acum?”.  

Poate veți spune că ”Amicul X” este un nostalgic ceaușist. Nu, e un om și un ziarist mare și lucid, care spune clar: trecutul comunist trebuie acceptat numai critic! Dar, spune amicul, să-l acceptăm, cu critici, cu tot.

Și asta spun și eu, de mult timp – și spune și generația mea: ”Să tragem linie, să vedem ce a fost rău și condamnabil, ce a fost bine și folositor, chiar și acum”.

Poate că întrebările corecte de Ziua Culturii, adresate și ”elitelor”, ar fi: câți tineri din mediul muncitoresc sau din mediul rural mai calcă printr-o sală de spectacole? Printr-o bibliotecă? Oare nu cumva singurul lor contact cu ceea ce cu greu se poate numi, totuși, cultură, este accesul moca la ”spectacolele” plătite de primării din bani publici?

Prietenul meu trăgea o concluzie: dacă nu facem ceva pentru democratizarea accesului la cultură, în curând se va alege praful de tot ce mai avem: teatre, muzee, filarmonici. Vor muri din lipsă de ”combatanți”.

Iar cultura ”profesionistă” va muri din lipsa unei baze serioase de recrutare. Și din faptul că au nevoie de un public care să fie pregătit – altfel publicul acesta va modela ”elitele” după chipul și asemănarea lor. Ceea ce de altfel se și întâmplă, cum spuneam - opulență, atitudine gomoasă, țuțeri. Opera?... Se vede prin ceea ce este în jur, prin masa manelisto-huliganico-romglezistă. Asta e opera lor. Masa din 1989 era rodul a ceea ce spunea amicul – a culturii de massă.

”Lucrurile sunt legate”, spune amicul – ”Numai noi facem prostia să judecăm lucrurile pe bucăți. Și avem rezultatele pe care le avem...”.

Da, cam asta s-ar putea spune în Ziua Culturii Naționale, despre cultura care nu pare să mai fie națională.

Amicul m-a rugat să nu-i divulg numele. Face parte din elita adevărată, cea cu har. Din cea care rămâne prin ceea ce creează, prin ce scrie, nu prin menționări elogioase. Nu e un om bogat, e un dăruit. Și dăruiește prin ceea ce scrie.

Asta înseamnă cultură.

Acum câțiva ani, la puțin timp după Ziua Națională a Culturii, ”elitele” au decis că ”Muie” este o exprimare politică. Acum, exponenții acestei exprimări au ajuns la putere. Și au grijă și de Cultură.  De de-culturalizarea în masă.

62

Загрузка...
Fructe și legume

Cum influențează fructele și legumele asupra imunității

78
(reînnoit 17:19 15.01.2021)
Legumele și fructele susțin imunitatea: vitaminele, antioxidanții, mineralele și proteinele din alimente asigură, în mod indirect, susținerea imunitară, deoarece oferă organismului “echipamentul” nutriățional potrivit.

Fructe și legume
© Sputnik / Eleonora Lisnic
BUCUREȘTI, 15 ian - Sputnik. Compoziția fructelor și legumelor conține enzima de acid ascorbic, ce distruge vitamina C, care este necesară pentru întărirea sistemului imunitar și este vitală pentru majoritatea reacțiilor din organism. Acest lucru a fost afirmat într-un interviu acordat pentru radio Sputnik de către candidatul în științe medicale, nutriționistul, profesorul asociat al facultății de medicină a Universității de Stat din Sankt Petersburg, Andrei Bobrovsky .

Mai mult decât atât, există o mulțime de acid ascorbic în castraveți și dovlecei, este prezent și în cantități semnificative, de exemplu, în conopidă, struguri, mere. Dar acest lucru nu înseamnă că utilizarea acestor produse poate reprezenta un pericol, a explicat medicul.

Acidul ascorbic a fost acuzat că inactivează vitamina C, dar, potrivit medicului, această acuzație este exagerată.

„De fapt, fructele și legumele cu un conținut ridicat de acid ascorbic au un efect foarte mic asupra distrugerii vitaminei C. Acest lucru se întâmplă, dar, în primul rând, multe metode de gătit distrug această enzimă și, în al doilea rând, în interiorul corpului, efectul acesteia este extrem de slab”, a spus  Bobrovsky în emisie la radio Sputnik.

Omul de știință este sigur că consumul de fructe și legume care conțin acid ascorbic nu poate duce la deficiența vitaminei C.

"La o persoană modernă, o lipsă de vitamina C poate fi găsită destul de rar. De exemplu, la o persoană care nu mănâncă deloc verdeață, legume și fructe. Există puține astfel de persoane, deficiența lor nu va mai fi asociată cu faptul că consumă multe alimente cu continut de acid ascorbic, dar cu faptul că consumă puține produse cu vitamina C ", - a spus Andrei Bobrovsky.

78
Tagurile:
Legume, Fructe
Tematic
Avertizare: pesticide în fructe/legume de import, focarele de pestă porcină, în creştere
Dezvăluire surprinzătoare: sucurile de fructe 100% naturale cresc riscul de cancer
Merele românești se strică, școlarii primesc fructe din Polonia. Până când?

Загрузка...