IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului

Arhiepiscopul Tomisului apără dreptul Dobrogei la Mitropolie

169
(reînnoit 11:54 24.05.2021)
Înalt Preasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a apărat astăzi dreptul Dobrogei de a avea o Mitropolie, răspunzând astfel unei scrisori a Patriarhiei în care Teodosie era criticatю

BUCUREȘTI, 21 mai – Sputnik. Cea mai puternică voce a BOR pe timp de pandemie, Arhiepiscopul Teodosie, a apărat astăzi într-o conferință de presă dreptul Dobrogei de a avea o Mitropolie, drept contestat de Patriarhia Română.

”Şi noi ne-am dorit să ne descoperim istoria, de aici de la Dobrogea, o istorie atât de obscură, pe care nu o cunoşteam. Iată, oameni pasionaţi au căutat în toate bibliotecile, în arhivele europene şi americane, în Europa, Africa, Asia, şi au descoperit vestigiile noastre risipite ale patrimoniului Scytiei Minor de odinioară, din primul mileniu, de care nu ştiam, aveam doar cunoștințe lacunare”,  arătat Teodosie.

El a amintit că a lansat în urmă cu doi ani o sută de volume ale sfinţilor părinţi  ai noștri și a arătat că ”cei de la Patriarhie nu cunosc acest adevăr istoric”.

Potrivit Arhiepiscopului, reperele istoriei acestui ținut se compară cu cele ale Romei.

”De ce să ascundem istoria, pentru că aici este un ținut aparte, singurul loc care a avut rezonanțe în toată lumea creștină și în toată lumea, în general”, a adăugat acesta.

Ce spune teologul Bogdan Duca

Teologul și analistul Bogdan Duca a venit și el cu amănunte suplimentare pe această temă.

”Tomisul trebuie să redevină mitropolie pentru că Dobrogea, cu mult înainte de a fi românească, a fost un spațiu extraordinar de viețuire creștină, cu o contribuție aparte la creștinismul universal. În Dobrogea de astăzi, sub mitropolia Tomisului (cel mai important oraș din regiune în perioada târzie a Imperiului Roman) a fost o foarte vie și spectaculoasă viață creștină, încă dinainte de legalizarea creștinismului”, scrie Duca pe pagina sa de facebook.

El amintește lucruri mai puțin cunoscute, cum ar fi acela că numărul martirilor consemnați cu nume și cinstiți în vechime este de ordinul sutelor, că numărul basilicilor creștine de după legalizarea creștinismului este impresionant și că episcopii din Dobrogea au fost implicați în dezbaterile teologice ale vremii și au participat la concilii ecumenice.

”La fel, Dobrogea a dat Bisericii universale un mare Sfânt Părinte, în persoana sfântului Ioan Casian, unul din fondatorii ulteriori ai monahismului apusean”, arată Bogdan Duca.

EL face comparație și cu istoria creștinismului din actualul spațiu al României, numind-o ”firavă”.

”Deci dacă vrei să te lauzi cu Creștinismul din spațiul actual românesc, dacă e un loc anume de aici care chiar a oferit ceva Creștinătății universale, acela este Dobrogea de acum. E un fapt istoric ușor demonstrabil”, își încheie Duca apologia înființării unei Mitropolii la Constanța.

169
Tagurile:
Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie
Vicarul Mihai Aurel, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, consilierul patriarhal Vasile Bănescu si Alexandru Bordea participa la deschiderea Întâlnirii Tinerilor Ortodocși

Biserica Ortodoxă ia atitudine fermă și condamnă sexualizarea copiilor!

415
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a oferit o reacție clară și fără echivoc a BOR de respingere a educației sexuale în școli.

BUCUREȘTI, 22 iun – Sputnik. Biserica Ortodoxă se opune educației de tip ideologie sexuală în școli și apără, prin purtătorul său de cuvânt, principiul potrivit căruia cadrul  școlar trebuie să rămână unul curat și neutru ideologic.

Astfel, Vasile Bănescu dă glas poziției Patriarhiei Române „în legătură cu așa-zisa „educație sexuală” devenită obiectul unor mari presiuni ong-istice și partinice pentru introducerea ei într-o programă școlară deja asfixia(n)tă, ignorându-se sau sfidându-se inclusiv voința părinților și drepturile lor constituționale de a decide asupra educației propriilor copii”.

Bănescu arată că există deja în școlile din Romania materii (în afară de Biologie) al căror conținut este perfect adecvat predării noțiunilor necesare elevilor pe teme legate de sexualitate (Consiliere și dezvoltare personală, Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.)

Patriarhia Română, spune el, dar și celelalte Biserici din România, pledează ferm pentru disocierea programelor școlare de orice tip de ideologie, precum „ideologia de gen" sau de „recomandările” ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa și BZgA, intitulat „Standarde pentru educația sexuală in Europa - un cadru pentru factorii de decizie politică, specialiști și autorități din domeniul educației și sănătății”.

BOR arată așadar că ideologizarea informațiilor transmise elevilor in cadrul școlar, care trebuie să rămână unul curat și neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicție cu scopul real și ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale și al eticii virtuții ca expresie a echilibrului și normalității.

La acuzațiile că „avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectați cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume” și că aceste lucruri ar fi din cauza absenței din programa școlară a unei materii obligatorii numite „educație sexuală”, Bănescu arată că adevăratele cauze sunt disoluția familiei și abandonul școlar.

Dar, observă el, nimeni din cei care apără sexualizarea vieții copiilor de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în școli a aberantei, toxicei „ideologii de gen”, ”nu pare interesat de remedierea acestor cauze reale ale începutului precoce al unei vieți sexuale dezordonate cu consecințe dramatice pentru copii și adolescenți, ci doar de introducerea cu orice preț în școli, chiar fără acordul părinților (locuiți de „himere medievale”), a unei materii dovedit ideologiza(n)te, deci deformatoare de firesc și de realitate”, mai arată purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Patrioarul Ierusalimului Teofil al III-lea
© Sputnik / Сергей Пятаков

Iar ”recomandările” OMS, prezentate de Bănescu pentru a arăta anormalitatea lor, sunt într-adevăr strigătoare la cer:

Astfel, în tabelul prezentat în documentul OMS, pe grupa de vârstă 0-4 ani, trebuie predat despre masturbarea timpurie, despre bucuria și plăcerea atingerii propriului corp, iar la abilitățile de dezvoltat intră și exprimarea propriilor necesități ale copiilor, dorințe și limite, în contextul jocului de-a medicul…

Între 4-6 ani, copilul trebuie informat iar despre masturbarea timpurie și despre bucuria și plăcerea atingerii propriului corp, dar și despre sentimentele sexuale apropiere, plăcere și excitare. Trebuie informat și despre relațiile de familie și relațiile dintre persoane de același sex, pentru acceptarea diversității și respectul față de diferitele stiluri de viață.

Între 6-9 ani copilul trebuie informat în continuare despre masturbare și auto-stimulare, dar și despre actul sexual. Trebuie predat și despre prietenie și dragoste față de persoanele de același sex.

Pentru intervalul 9-12 ani este iar menționată masturbarea, alături de orientarea sexuală și prima experiență sexuală. La abilități trebuie învățat despre luarea deciziilor conștiente dacă să aibă relații sexuale sau nu, să le refuze pe cele nedorite.

Între 12-15 ani este, previzibil, nevoie de predat despre masturbare și orgasm, despre modul în care adolescentul trebuie să se bucure de actul sexual, fără grabă.

Și acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care ar urma să fie predate copiilor dacă se urmează modelul progresist al ”educației sexuale”!

În fața acestor agresiuni la adresa copiilor, Biserica Ortodoxă Română își afirmă opoziția clară la educația ideologizantă și sexualizantă în 10 puncte:

1. Constituția României prevede: „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților.

2. Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2).

3. Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, „educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții” (art. 4); așadar, finalitatea nu este conectarea minții elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității.

4. Potrivit art. 65, alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.” Așadar, Planurile-cadru și programele școlare sunt elaborate de către Ministerul Educației, nu prin lege adoptată de Parlamentul României.

5. În planul curriculumului școlar formal, responsabilitățile educaționale nu pot fi atribuite decât personalului didactic, certificat în acest sens.

6. Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social.

7. În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este organizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).

8. În România, studierea temelor specifice educației pentru viață și sănătate se realizează în cadrul disciplinei școlare obligatorii Consiliere și dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învățământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învățământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel național, care abordează aspecte privind educația pentru viață: Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.

9. În țara noastră, numeroase și reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educația pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului.

10. Potrivit raportului Sarcina la adolescente în România, realizat de Reprezentanța UNICEF în România și de Asociația SAMAS în anul 2020, „persoanele cu cel mai scăzut nivel de educație au cele mai multe sarcini (31,7%), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învățământul obligatoriu sau ani de liceu”. În acest sens, precizăm că, din anul 2009, Patriarhia Română a inițiat și a dezvoltat Proiectul Alege Școala!, în vederea prevenirii fenomenului de părăsire timpurie a școlii și a combaterii abandonului școlar, prin implementarea unor programe de sprijin pentru creşterea accesului şi participării la educaţie. Grupul țintă, înregistrat și monitorizat, cuprinde peste 33.000 de copii vulnerabili, la care se adaugă un număr cel puțin egal de copii care au beneficiat indirect de activitățile desfășurate. Acest proiect educațional, apreciat în România și la nivelul instituțiilor europene, reprezintă un model de parteneriat Familie – Biserică – Școală. Proiectul Alege Școala! a ajuns la cea de-a zecea etapă pe parcursul a două programe operaționale (Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – POSDRU și Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 – POCU), valoarea totală a finanțării fiind de aproximativ 20 de milioane de euro.

415
Tagurile:
Vasile Bănescu

Загрузка...
Biserică

Duminica Mare: Care este adevărata semnificație a Rusaliilor

167
(reînnoit 02:57 20.06.2021)
Cincizecimea, cunoscute în popor ca Duminica Mare, ziua în care a pogorât Duhul Sfânt peste apostoli şi ziua când a fost alcătuită prima comunitate creştină este sărbătorită astăzi.

În fiecare la, la 50 de zile după Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos, creștinii ortodocși prăznuiesc sărbătoarea Duminica Mare, Pogorârea Sfântului Duh sau a Rusaliilor, cum mai este cunoscută în popor. Este ziua în care Duhul Sfânt s-a pogorât în limbi de foc peste Sfinţii Apostoli.

Sărbătoarea Rusaliilor constituie cea mai veche sărbătoare la creştini împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Până la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfanţului Duh, aşa cum o descrie Eusebiu al Cezareii încă din prima jumătate a secolului IV. Sărbătoarea a fost fixată pe la anul 400, în ziua a 40-a după Paşti, cum este sărbătorită până astăzi, Cincizecimea rămânând numai ca Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh.

Duminica Mare: Ce sărbătorim de fapt la pogorârea Duhului Sfânt

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.Pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam. Din pricina aceasta mulţimea socotea că sunt beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. Alţii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh. 

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălţare, iar nu îndată după înălţare, spre a face pe Ucenici să-L aştepte cu şi mai multă înflăcărare. Tradiţia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul. În ce priveşte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie.

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului. Duhul nu S-a aşezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul şi partea cea mai aleasă a trupului şi cuprinde în el mintea, de la care şi limba îşi trage graiul. Pe de altă parte, este ca şi cum Duhul Şi-ar lăsa glasul prin limbă, aşezându-Se asupra capetelor Apostolilor şi rânduindu-i astfel învăţători ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc şi focul s-a întâmplat din pricină că ele au fost şi în Sinai, arătând prin aceasta, că şi atunci şi acum Duhul este Acelaşi, dând Legea şi orânduind toate.

Rusaliile

Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt a fost numită în româneşte „Rusalii" de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor. În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori şi cu un colac deasupra pentru pomenirea morţilor. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii. În tradiţia Bisericii Ortodoxe, în ziua imediat următoare marilor sărbători se comemorează persoanele care stau în legătură nemijlocită cu persoana sau evenimentul aflat în centrul respectivei sărbători. Întrucât persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi. De fapt, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.

Istoria Bisericii începe la Rusalii

Sărbătoarea cade totdeauna la 10 zile după înălţare sau la 50 de zile după Paşti, când a avut loc evenimentul sărbătorit şi când evreii îşi serbau şi ei Praznicul Cincizecimii. Ε totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism ca la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2,41), nucleul Bisericii de mai târziu.

Cincizecimea, adică a 50-a zi de la Învierea Domnului, este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh. Este ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea şi sfinţirea. În această zi se inaugurează un nou mod de legătură între cei ce cred şi Dumnezeu, mod sau chip nevăzut de ochii noştri, dar simţit de inimă.

167
Tematic
Destinații și prețuri pentru minivacanța de Rusalii
Rusalii cu poliția în alertă: mii de oameni ai legii, la post

Загрузка...
Мария Захарова

Maria Zaharova, răspunsul zilei după incidentul din Marea Neagră