Preotul Mihail Milea

Preotul Milea: ”Biserica e cu noi, chiar dacă e terfelită, înjurată”

746
(reînnoit 08:35 26.02.2021)
Preotul Mihail Milea a vorbit despre activitatea Fundației Sfântul Sava de la Buzău, care a pornit ”de la o sămânță” și a ajuns la nivelul unui proiect cu mai multe ramuri. Nimic nu s-ar fi putut realiza, însă, fără ajutorul Lui Dumnezeu.

BUCUREȘTI, 25 feb – Sputnik. Fundația ”Sfântul Sava de la Buzău” își are începuturile la scurt timp după Revoluția din decembrie 1989, când părintele Mihail Milea decide să întemeieze o fundație care să se ocupe de familiile sărace, de familiile cu copii mulți sau de copiii abandonați.

”Așa am început acest proiect: cu o sămânță pe care scria credință în Dumnezeu, dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele și speranță”, își amintește preotul Milea, într-un interviu acordat în exclusivitate Agenției de Presă Sputnik. 

Sămânța a încolțit, așa că a rezultat un proiect cu mai multe ramuri. Pentru el, Fundația ”Sfântul Sava” este un miracol și a subliniat că, dacă noi L-am chema pe Dumnezeu în instituțiile unde lucrăm, ar face lucruri minunate pentru fiecare dintre noi.

În anii 90 a primit o clădire abandonată și, cu ajutorul voluntarilor de la biserica Sfântul Sava, s-a făcut o cantină socială, unde mâncau copiii străzii. După câteva luni și-a dat seama că proiectul nu este de perspectivă, copiii fiind încurajați la lene. Așa că părintele Milea le-a adus Biblia și le-a explicat că trebuie să lucreze.

Fiecare a spus la ce se pricepe. Cu acest prilej, s-au amenajat două ateliere.

După aceea, s-a făcut prima școală profesională acreditată în cadrul Fundației. Copiii învățau o meserie și se puteau angaja în România sau peste hotare.

Apoi, în Munții Buzăului s creat un campus unde în fiecare an 1500 de tineri defavorizați beneficiau de tabără gratuită la Bisoca.

În Delta Dunării au amenajat un alt campus, unde 500 de persoane beneficiază de tabere gratuite.

Preotul Milea și-a exprimat speranța că pandemia se va încheia pentru a putea relua taberele.

”Mi-a venit gândul, tot de la Dumnezeu, să facem și așezăminte pentru bătrâni. Primul așezământ pentru persoane vârstnice a fost la Câmpeni, într-o fostă primărie. (…) Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să putem face mai multe proiecte, pentru că sunt multe nevoi sociale”, a spus preotul Milea.

Părintele a subliniat că scopul este acela de a da oamenilor o speranță că, oricât de greu ar fi în lumea aceasta dacă îl avem pe Dumnezeu, El nu ne va lăsa și a precizat că dorește să dea încredere în Biserică.

”Pentru că Biserica, așa cum zice Mihai Eminescu, marele poet național român, este maica neamului românesc și Biserica, asemenea unei mame, niciodată nu ne-a abandonat. Este cu noi chiar dacă este terfelită, înjurată în tot felul, mai ales în vremurile acestea în care trăim, dar Biserica își are smerenia ei, tăcerea ei și ea trebuie să lucreze pentru binele oamenilor”, a explicat preot profesor doctor Mihail Milea.
746
Tagurile:
Mihail Milea
Tematic
Preot Milea: ”Vin necazuri, boli, pentru că nu iubim viața”
Biserica, reacție superbă la acuzația de implicare în AUR
Preot Mihail Milea: ”Ora de religie, un fel de abecedar”
Vicarul Mihai Aurel, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, consilierul patriarhal Vasile Bănescu si Alexandru Bordea participa la deschiderea Întâlnirii Tinerilor Ortodocși

Biserica Ortodoxă ia atitudine fermă și condamnă sexualizarea copiilor!

729
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a oferit o reacție clară și fără echivoc a BOR de respingere a educației sexuale în școli.

BUCUREȘTI, 22 iun – Sputnik. Biserica Ortodoxă se opune educației de tip ideologie sexuală în școli și apără, prin purtătorul său de cuvânt, principiul potrivit căruia cadrul  școlar trebuie să rămână unul curat și neutru ideologic.

Astfel, Vasile Bănescu dă glas poziției Patriarhiei Române „în legătură cu așa-zisa „educație sexuală” devenită obiectul unor mari presiuni ong-istice și partinice pentru introducerea ei într-o programă școlară deja asfixia(n)tă, ignorându-se sau sfidându-se inclusiv voința părinților și drepturile lor constituționale de a decide asupra educației propriilor copii”.

Bănescu arată că există deja în școlile din Romania materii (în afară de Biologie) al căror conținut este perfect adecvat predării noțiunilor necesare elevilor pe teme legate de sexualitate (Consiliere și dezvoltare personală, Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.)

Patriarhia Română, spune el, dar și celelalte Biserici din România, pledează ferm pentru disocierea programelor școlare de orice tip de ideologie, precum „ideologia de gen" sau de „recomandările” ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa și BZgA, intitulat „Standarde pentru educația sexuală in Europa - un cadru pentru factorii de decizie politică, specialiști și autorități din domeniul educației și sănătății”.

BOR arată așadar că ideologizarea informațiilor transmise elevilor in cadrul școlar, care trebuie să rămână unul curat și neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicție cu scopul real și ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale și al eticii virtuții ca expresie a echilibrului și normalității.

La acuzațiile că „avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectați cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume” și că aceste lucruri ar fi din cauza absenței din programa școlară a unei materii obligatorii numite „educație sexuală”, Bănescu arată că adevăratele cauze sunt disoluția familiei și abandonul școlar.

Dar, observă el, nimeni din cei care apără sexualizarea vieții copiilor de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în școli a aberantei, toxicei „ideologii de gen”, ”nu pare interesat de remedierea acestor cauze reale ale începutului precoce al unei vieți sexuale dezordonate cu consecințe dramatice pentru copii și adolescenți, ci doar de introducerea cu orice preț în școli, chiar fără acordul părinților (locuiți de „himere medievale”), a unei materii dovedit ideologiza(n)te, deci deformatoare de firesc și de realitate”, mai arată purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Patrioarul Ierusalimului Teofil al III-lea
© Sputnik / Сергей Пятаков

Iar ”recomandările” OMS, prezentate de Bănescu pentru a arăta anormalitatea lor, sunt într-adevăr strigătoare la cer:

Astfel, în tabelul prezentat în documentul OMS, pe grupa de vârstă 0-4 ani, trebuie predat despre masturbarea timpurie, despre bucuria și plăcerea atingerii propriului corp, iar la abilitățile de dezvoltat intră și exprimarea propriilor necesități ale copiilor, dorințe și limite, în contextul jocului de-a medicul…

Între 4-6 ani, copilul trebuie informat iar despre masturbarea timpurie și despre bucuria și plăcerea atingerii propriului corp, dar și despre sentimentele sexuale apropiere, plăcere și excitare. Trebuie informat și despre relațiile de familie și relațiile dintre persoane de același sex, pentru acceptarea diversității și respectul față de diferitele stiluri de viață.

Între 6-9 ani copilul trebuie informat în continuare despre masturbare și auto-stimulare, dar și despre actul sexual. Trebuie predat și despre prietenie și dragoste față de persoanele de același sex.

Pentru intervalul 9-12 ani este iar menționată masturbarea, alături de orientarea sexuală și prima experiență sexuală. La abilități trebuie învățat despre luarea deciziilor conștiente dacă să aibă relații sexuale sau nu, să le refuze pe cele nedorite.

Între 12-15 ani este, previzibil, nevoie de predat despre masturbare și orgasm, despre modul în care adolescentul trebuie să se bucure de actul sexual, fără grabă.

Și acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care ar urma să fie predate copiilor dacă se urmează modelul progresist al ”educației sexuale”!

În fața acestor agresiuni la adresa copiilor, Biserica Ortodoxă Română își afirmă opoziția clară la educația ideologizantă și sexualizantă în 10 puncte:

1. Constituția României prevede: „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților.

2. Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2).

3. Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, „educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții” (art. 4); așadar, finalitatea nu este conectarea minții elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității.

4. Potrivit art. 65, alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.” Așadar, Planurile-cadru și programele școlare sunt elaborate de către Ministerul Educației, nu prin lege adoptată de Parlamentul României.

5. În planul curriculumului școlar formal, responsabilitățile educaționale nu pot fi atribuite decât personalului didactic, certificat în acest sens.

6. Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social.

7. În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este organizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).

8. În România, studierea temelor specifice educației pentru viață și sănătate se realizează în cadrul disciplinei școlare obligatorii Consiliere și dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învățământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învățământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel național, care abordează aspecte privind educația pentru viață: Educație pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.

9. În țara noastră, numeroase și reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educația pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului.

10. Potrivit raportului Sarcina la adolescente în România, realizat de Reprezentanța UNICEF în România și de Asociația SAMAS în anul 2020, „persoanele cu cel mai scăzut nivel de educație au cele mai multe sarcini (31,7%), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învățământul obligatoriu sau ani de liceu”. În acest sens, precizăm că, din anul 2009, Patriarhia Română a inițiat și a dezvoltat Proiectul Alege Școala!, în vederea prevenirii fenomenului de părăsire timpurie a școlii și a combaterii abandonului școlar, prin implementarea unor programe de sprijin pentru creşterea accesului şi participării la educaţie. Grupul țintă, înregistrat și monitorizat, cuprinde peste 33.000 de copii vulnerabili, la care se adaugă un număr cel puțin egal de copii care au beneficiat indirect de activitățile desfășurate. Acest proiect educațional, apreciat în România și la nivelul instituțiilor europene, reprezintă un model de parteneriat Familie – Biserică – Școală. Proiectul Alege Școala! a ajuns la cea de-a zecea etapă pe parcursul a două programe operaționale (Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – POSDRU și Programul Operațional Capital Uman 2014-2020 – POCU), valoarea totală a finanțării fiind de aproximativ 20 de milioane de euro.

729
Tagurile:
Vasile Bănescu

Загрузка...
Biserică

Duminica Mare: Care este adevărata semnificație a Rusaliilor