Sf.Nicolae

Ajunul Crăciunului 2020: tradiții, obiceiuri, superstiții

646
(reînnoit 11:28 24.12.2020)
În fiecare an, pe 24 decembrie, sărbătorim Ajunul Crăciunului care, potrivit tradiției populare, este sărbătoarea de sfârșit de an patronată de Moș Ajun.

BUCUREȘTI, 24 dec – Sputnik. Moș Crăciun ar fi frate geamăn cu Moș Ajun, despre care se spune că ar fi fratele celui dintâi.

Moș Ajun mai este cel care a poruncit să se dea colaci flăcăilor, să se umble cu colindatul și să li se dăruiască florinți de la părinți.

Din timpuri vechi, se spune că nu e bine ca în noaptea de Ajun să dormi pe paie sau pe fân în grajdul animalelor, fiindcă în această noapte boii vorbesc între ei despre Mântuitorul Hristos care s-a născut în iesle și pe care aceștia l-au încălzit cu suflarea lor.

Potrivit tradiției populare, în Ajun, cerurile se deschid, dar această minune nu poate fi văzută decât de oamenii deschiși și buni la suflet.

O superstiție ne învață că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă.

Un obicei care se întâlnește în multe regiuni ale țării este ca în ziua de Ajunul Crăciunului preoții, dar și cântăreții bisericești să umble cu icoana nașterii lui Iisus Hristos.

În ziua de Ajun, când gospodinele ies pentru prima dată în curte, trebuie să adune câteva surcele pe care, mai apoi, să le împrăștie prin casă. Surcelele se numesc ”pui”.

De asemenea, ele trebuie să fiarbă pentru masa de Ajun cam orice fel de bucate, pentru a le avea și în anul următor.

În Ajun de Crăciun este bine să li se dea copiilor să mănânce bostan pentru a fi sănătoși tot anul.

În unele locuri există obiceiul conform căruia fetele nemăritate să țină post negru pentru a-și putea visa ursitul.

Acesta nu este unicul mod prin care fetele își pot visa ursitul. În unele zone din țară, ele lasă afară puțin din toate felurile de mâncare negustate, astfel ursitul va veni și va gusta, iar ele vor putea să îl vadă.

646
Tagurile:
Tradiții, Obiceiuri, Ajunul Crăciunului
Tematic
Vremea din Londra: datele exacte când va ninge în preajma Crăciunului
Oferte turistice Crăciun și Revelion 2019: la ce trebuie să fim atenți
Spectacol feeric, la deschiderea Târgului de Crăciun din Capitală – Video, Foto
Caracal: lovitură pentru familia Alexandrei - certificatul de deces în ajunul Crăciunului
Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie

ÎPS Teodosie, ferm: ce spune referitor la închiderea bisericilor

165
Arhiepiscopul Tomisului susține că închiderea bisericilor a fost o decizie care a adus multă supărare și suferință în rândul credincioșilor și a declarat că, pe viitor, nu va mai permite o asemenea măsură.

BUCUREȘTI, 13 ian – Sputnik. Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, spune că el și-a făcut numai datoria de păstor, că a ținut slujbele și că i-a încurajat pe credincioși.

”Toţi au dobândit un optimism, o încredere în Dumnezeu în această perioadă în care s-a semănat prea multă panică şi prea multă frică. Întrece ca gravă în boală virusul. Omul fricos este un om bolnav”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.

Acesta a adăugat că mai mulți credincioși s-au plâns că statul a indus panica în populație și că oamenii au suferit foarte mult că nu au avut Paști, nu au avut Săptămâna Patimilor.

ÎPS Teodosie a subliniat că este în dialog cu zeci de mii de credincioși și că biserica nu trebuia să se închidă, mai ales că nu există așa mare răspândire a bolii.

De asemenea, Arhiepiscopul Tomisului a declarat că autorităţile nu au consultat biserica în momentul în care s-a decis înterzicerea oficierii slujbelor şi că au acţionat autoritar.

El spune că nu a înțeles logica închiderii bisericii, pentru că biserica are o autonomie a ei. Mai mult, este locul cel mai prielnic unde, în Sfântul Altar, este lipsit de orice virus, iar acolo ”e locul unde trebuie să ne concentrăm și să învingem virusul”.

De asemenea, Arhiepiscopul Tomisului a precizat că împărtășania este mai puternică decât orice vaccin.

”Încrederea oamenilor în lupta pentru sănătate prin credinţă, să ştiţi că face foarte mult. Mulţi au căzut în pesimism, au fost şi sinucideri între oameni, dar nu s-au popularizat. Din diasporă, foarte mulţi m-au încurajat să le fac slujbe şi le-am făcut şi stau în dialog cu dânşii”, a mai spus ÎPS Teodosie, potrivit antena3.ro.

Referitor la plângerea penală depusă pe numele său după slujba de Bobotează, când mii de oameni au participat la sfințirea apelor, înaltul ierarh a declarat că nu știe cine se află în spatele acțiunii.

Mai exact, că nu știe cine a depus această plângere și că slujba de Bobotează a decurs foarte bine. Totuși, a punctat că nu are emoții, pentru că a făcut ce trebuie să facă biserica în cultul ei.

În situația în care autoritățile vor decide din nou închiderea bisericilor, ÎPS Teodosie spune că nu va permite să se închidă vreo biserică în eparhia sa și că drepturile omului spun că Biserica își rânduiește prin regulile sale și statutul său de Biserică autonomă este recunoscut și de Constituție.

Vaccinarea, experiment

 Referitor la vaccinarea anti COVID-19, ÎPS Teodosie spune că sunt multe frici de vaccin, pentru că în toate țările s-au produs efecte grave la unele persoane, că există o reținere și că nu poate fi nimeni obligat.

”Până în toamnă se vor mai lămuri lucrurile prin acest experiment care se face cu cei ce se vaccinează acum şi vor fi mai lămurite efectele vaccinului. Trebuie să se mobilizeze medicii, pentru că nu toţi sunt de acord. Dacă medicii nu sunt în unanimitate de acord, ce să înţeleg? Campania de vaccinare este un experiment”, a spus ÎPS Teodosie.

Acesta a adăugat că nu s-a putut urmări, specialiştii spun că orice vaccin trebuie să aibă o marjă de experimentare până la un an.

”Şi atunci noi să negăm asta, să facem că nu înţelegem?”, a adăugat IPS Teodosie. 

165
Tagurile:
Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie
Tematic
ÎPS Teodosie – mesajul zilei pentru români și… autorități!
Jandarmeria îl contrazice pe ÎPS Teodosie
ÎPS Teodosie îi dă lui Orban cea mai dură lecție posibilă!
ÎPS Teodosie, opinie fermă despre vaccinare!
ÎPS Teodosie așteaptă 10.000 de credincioși de Bobotează

Загрузка...
Митрополит Минский и Слуцкий Филарет

A murit mitropolitul Filaret al Belarusului

63
(reînnoit 15:48 12.01.2021)
Mitropolitul Filaret al Belarusului a decedat la o vârstă de 86 de ani. Anterior fusese testat pozitiv cu COVID-19.

BUCUREȘTI, 12 ian – Sputnik. Mitropolitul Filaret, exarhul patriarhal de onoare al întregului Belarus a decedat la vârsta de 86 de ani, anunță eparhia belarusă.

Patriarhul Kiril
© Sputnik / Валерий Мельников

Pe 15 decembrie, mitropolitul Filaret a fost spitalizat. A doua zi, acesta a fost testat pozitiv pentru COVID-19. Întâistătătorul a fost tratat în unul din spitalele din Minsk, iar conducerea nu a făcut publice informații despre starea mitropolitului. Reprezentanții exarhatului belarus au declarat că în toată această perioadă Filaret se afla în secția de reanimare.

“Pe 12 ianuarie 2021, la cei 86 de ani, a plecat la Domnul, Înaltpresfințitul mitropolit Filaret (Vahromeev), Exarh Patriarhal de Onoare a întregului Belarus”, informează Sputnik, cu referință la Biserica Ortodoxă din Belarus (BOB).

BOB a îndemnat clerul și credincioșii să se roage pentru sufletul răposatului mitropolit Filaret.

E renăscut viața din eparhie

Mitropolitul Filaret (în lume, Kirill Varfolomeevici Vahromeev) s-a născut pe 21 martie 1935, la Moscova, în familia unor funcționari, iar bunelul provenea dintr-o familie de dvoreni.

Absolvind școala, viitorul Întâistătătorul Bisericii Belaruse Ortodoxe s-a înscris la Seminarul Teologic de la Moscova, apoi la Academia Teologică. S-a călugărit în 1957.

A ajuns în fruntea mitropoliei din Belarus în octombrie 1978, devenind Exarh Patriarhal al Europei de Vest. În aprilie 1981, a fost numit în funcția de șef al Secției Relații Externe al Patriarhiei Moscovei. Pe 16 octombrie 1989, mitropolitul Filaret a fost numit Exarh Patriarhal al Întregului Belarus.

Mitropolitul de Minsk și Sluțk a păstorit BOB peste 20 de ani (din 31 ianuarie 1990, până pe 25 decembrie 2013). A fost pensionat în legătură cu atingerea vârstei de pensionare, la 75 de ani. Solicitarea de retragere a fost aprobată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse de la Moscova.

În anii în care a păstorit în Belarus a fost renăscută viața eparhială – când a venit în fruntea BOB, în țară exista doar o singură eparhie ortodoxă, iar în timpul lui numărul lor a crescut până la zece. Au fost reconstruite și renăscute sute de lăcașuri. Totodată, mitropolitul Filaret a intrat în istorie prin semnarea unei înțelegeri de cooperare între stat și BOB în 2003. În perioada lui a avut loc prima vizită în Belarus a Patriarhului rus Alexei al II-lea.

Unul din cei mai respectați arhipăstori

A fost decorat cu cele mai înalte distincții laice și bisericești. În 2002 mitropolitul a devenit “Cetățean de onoare al orașului Minsk”, iar în 2006 i-a fost oferit titlul de “Erou al Belarului”.

Autoritățile bisericești și laice menționează aportul lui personal la renașterea duhovnicească a societății belaruse, la dezvoltarea relațiilor dintre Biserică și Stat, la cultivarea în oameni a compasiunii și a valorilro creștine, la refacerea bisericilor și catedralelor.

Mitropolitul Filaret era iubit foarte mult de credincioși, era considerat unul din cei mai apreciați și respectați arhipăstori belaruși. Oamenii care l-au cunoscut personal spun că era o persoană subtilă, cu o educație laică și teologică excepționată, un cunoscător de muzică și artă bisericească. Nu e un secret că o bună parte din funcționari de rang înaltă, oameni de cultură și artă în considerau un duhovnic personal.

63

Загрузка...
Dragoș Dumitriu

De Ziua Culturii: ”Țara asta este bolnavă de elitele ei!”

0
”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite - un program sau un imens aparat de de-culturalizare în masă”

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Am realizat mult timp emisiuni dedicate spiritualității, începând cu religii, mitologii, curente inițiatice și ocultism, dar m-am întors la artă. La muzică, la literatură, poezie și teatru, film, balet, pictură… pentru că mi se pare că indiferent de eforturile oamenilor, Dumnezeu se exprimă în primul rând prin harul dăruit creatorilor din artă.

Și parcă Dumnezeu vrea să demonstreze că învelișul nu contează – ci ființa interioară, duhul care rămâne peste secole și milenii în forma artei create. De multe ori învelișul unui geniu a fost dizgrațios – murdar, bețiv, violent, nebun, ticălos… cam așa erau, în viața de zi mulți dintre cei pe care îi numim azi genii și ne închinăm în fața creațiilor lor.

Dacă i-am fi cunoscut, probabil că nu i-am fi invitat în casă; acum, fiecare urmă a lor valorează miliarde!

Nu, nu făceau parte din ”elite”, nu au beneficiat de decorații, de favoruri – decât puțini dintre ei, iar și mai puțini au dus o viață în condiții decente, iar prea puțini una de lux.

În emisiunile mele, o mare problemă a fost invitatul din domeniul culturii. Cu puține excepții, oamenii de seamă se feresc să apară, să nu greșească, să nu cumva să primească întrebări pentru care nu sunt pregătiți! Sunt… elite! Trebuie să-i cocoloșești, să manifești admirație și supunere…   

Da, nu acesta a fost cazul unor intelectuali și creatori autentici – Eugen Simion, Dinu Săraru, Octavian Nemescu – sau chiar regretatul mare și  minunat excentric Corneliu Vadim Tudor. Sau teribilul Adrian Păunescu, cel care te fulgera și te iubea când îl puneai în încurcătură – ce titan, ce creator magnific! Sau delicatul Octavian Nemescu, un geniu de o modestie rară, o adevărată încântare a spiritului, cu muzica sa înțeleasă ca filozofie și punte peste timp și legătură directă cu divinitatea!

Da, despre asta e vorba… de Dumnezeu! Nu despre ”elite”. Care sunt false. 

De fapt, aici este și greșeală culturii române de azi – când vorbim de cultură, ne referim la  ”elitele”. Și cum să fie „elite”, dacă publicul nu le-ar considera ca atare! După standardele acestui public: opulență, atitudine distantă, corul țuțerilor…

Mi-am adus aminte de textul unui mare amic și excelent ziarist, care râdea de vorbele lui Pleșu, când s-a înscăunat ministru al Culturii, în decembrie 1989: ”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite!”.

”Vorbe care, în paranteză fie spus, au fost și șutul în cur dat lui taică-meu, cel care îi făcuse ușor huzurul la Tescani”, povestea amicul meu.

Ei bine, acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict, spunea amicul. De fapt, amicul considera ”Cultura pentru elite” un program sau un ”imens aparat de de-culturalizare în masă”.

Și aici facem comparația cu ”fenomenul culturii de masă”, despre care s-a spus că se rezuma la ”Cântarea României”, ceea ce este absolut fals. Asta nu înseamnă că respectiva ”Cântare a României” nu a avut și ea un impact pozitiv asupra culturalizării și a ”procesului de acces la cultură al unei majorități a populației”, sublinia amicul.  

În același dublu demers, al culturalizării și accesului la cultură, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) cuprindea toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice (gen ”Muzeul Satului”), Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori – care, cum sublinia amicul, era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare - școli populare de artă, cinecluburi etc. etc.  

Citez din ceea ce remarca prietenul meu: tot acest ansamblu dedicat cetățeanului, masselor, a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.

”În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă”, îmi spunea amicul, amintind că ”erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi - erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică”.

Ori, întrebarea vine firesc, văzând atitudinea ”elitelor” actuale: ”Cum să nu urască elitele românești, os de os boieresc, accesul la cultură al ”slugilor”?”.

Rețin reacție amicului: ”Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei! Ce au produs cu adevărat durabil aceste elite? Ce produc acum?”.  

Poate veți spune că ”Amicul X” este un nostalgic ceaușist. Nu, e un om și un ziarist mare și lucid, care spune clar: trecutul comunist trebuie acceptat numai critic! Dar, spune amicul, să-l acceptăm, cu critici, cu tot.

Și asta spun și eu, de mult timp – și spune și generația mea: ”Să tragem linie, să vedem ce a fost rău și condamnabil, ce a fost bine și folositor, chiar și acum”.

Poate că întrebările corecte de Ziua Culturii, adresate și ”elitelor”, ar fi: câți tineri din mediul muncitoresc sau din mediul rural mai calcă printr-o sală de spectacole? Printr-o bibliotecă? Oare nu cumva singurul lor contact cu ceea ce cu greu se poate numi, totuși, cultură, este accesul moca la ”spectacolele” plătite de primării din bani publici?

Prietenul meu trăgea o concluzie: dacă nu facem ceva pentru democratizarea accesului la cultură, în curând se va alege praful de tot ce mai avem: teatre, muzee, filarmonici. Vor muri din lipsă de ”combatanți”.

Iar cultura ”profesionistă” va muri din lipsa unei baze serioase de recrutare. Și din faptul că au nevoie de un public care să fie pregătit – altfel publicul acesta va modela ”elitele” după chipul și asemănarea lor. Ceea ce de altfel se și întâmplă, cum spuneam - opulență, atitudine gomoasă, țuțeri. Opera?... Se vede prin ceea ce este în jur, prin masa manelisto-huliganico-romglezistă. Asta e opera lor. Masa din 1989 era rodul a ceea ce spunea amicul – a culturii de massă.

”Lucrurile sunt legate”, spune amicul – ”Numai noi facem prostia să judecăm lucrurile pe bucăți. Și avem rezultatele pe care le avem...”.

Da, cam asta s-ar putea spune în Ziua Culturii Naționale, despre cultura care nu pare să mai fie națională.

Amicul m-a rugat să nu-i divulg numele. Face parte din elita adevărată, cea cu har. Din cea care rămâne prin ceea ce creează, prin ce scrie, nu prin menționări elogioase. Nu e un om bogat, e un dăruit. Și dăruiește prin ceea ce scrie.

Asta înseamnă cultură.

Acum câțiva ani, la puțin timp după Ziua Națională a Culturii, ”elitele” au decis că ”Muie” este o exprimare politică. Acum, exponenții acestei exprimări au ajuns la putere. Și au grijă și de Cultură.  De de-culturalizarea în masă.

0

Загрузка...