Pastorala de Paşti a Patriarhului Daniel: Îndemn la rugăciune pentru cei bolnavi

375
Basilica.ro a publicat Pastorala de Paști a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul BOR. În mesajul său, Preafericitul Daniel îndeamnă să nu ne pierdem nădejdea în fața greutăților vieții, ci să cerem mai stăruitor ajutorul lui Hristos Cel răstignit şi înviat

BUCUREȘTI, 14 aprilie - Sputnik, Marius Holdean. Pastorala de Paști a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fost publicată astăzi pe portalul basilica.ro

În mesajul pastoral, Patriarhul Daniel îi îndeamnă pe credincioși ca, în situația actuală generată de pandemie, să se roage pentru cei bolnavi și pentru cei care luptă pentru combaterea coronavirusului:

„Toţi trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toate persoanele bolnave, dar şi pentru toţi medicii şi personalul sanitar, pentru toţi voluntarii care ajută pe cei bolnavi şi pe cei izolați, precum şi pentru toţi cei ce lucrează cu devotament pentru sănătatea şi binele poporului român”, se arată în pastorala patriarhală.

Textul integral al Pastoralei Patriarhului României de Sfintele Paşti 2020:

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ŞI

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER

ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

Hristos a înviat!

Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși şi credincioase,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este biruința iubirii Lui smerite asupra păcatului neascultării oamenilor față de Dumnezeu, asupra iadului ca existenţă însingurată şi asupra morţii ca despărţire a sufletului de trup.

Răstignirea şi Moartea pe Cruce a Domnului Iisus Hristos au fost cauzate de invidia şi ura unor cărturari şi farisei, de trădarea ucenicului Său Iuda Iscarioteanul, dar şi de nedreptatea lui Ponţiu Pilat, care L-a condamnat la moarte pe Iisus, deşi recunoscuse că El este nevinovat (cf. Luca 23, 4 și 14-15; Ioan 18, 38). Însă, la ură şi violenţă, Iisus a răspuns cu răbdarea suferinţelor, cu rugăciune către Dumnezeu-Tatăl pentru a ierta păcatul celor care L-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34), precum şi cu desăvârşită ascultare şi dăruire a Sa faţă de Dumnezeu-Tatăl: „Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu” (Luca 23, 46; vezi şi Filipeni 2, 8). Dar în această iubire smerită şi milostivă a lui Hristos Cel răstignit, se afla tainic prezentă puterea Învierii Sale.

Hristos Cel înviat a biruit păcatul, iadul şi moartea, pregătind astfel învierea tuturor oamenilor la sfârșitul veacurilor: „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi” (1 Corinteni 15, 20). Taina sfântă a iubirii smerite şi milostive a lui Hristos, cuprinsă în Crucea şi Învierea Sa, a fost anticipată şi instituită de Iisus Hristos ca lucrare sfântă şi mântuitoare înainte de Pătimirile, Moartea şi Învierea Sa, la Cina cea de Taină, dăruind ucenicilor Săi, şi prin ei Bisericii Sale, Sfânta Euharistie care se săvârșește în Biserica Sa spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci (cf. Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24 şi Luca 22, 19-20) De aceea, Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Domnul Iisus Hristos „iubind pe ai Săi, cei din lume, până la sfârșit i-a iubit” (Ioan 13, 1). Aşadar, Sfânta Euharistie arată în mod tainic legătura dintre Crucea şi Învierea lui Hristos şi dăruieşte celor ce se împărtăşesc din ea iertarea păcatelor şi arvuna învierii de obşte şi a vieţii veşnice (cf. Ioan 6, 54).

Taina Învierii lui Hristos ca biruință asupra morţii şi iadului a fost profețită cu sute de ani înainte, de către psalmistul şi proorocul David, în Psalmul 15, unde se spune: „Nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea” (Psalmul 15, 10).

Sfântul Apostol Petru, în predica sa din ziua Pogorârii Sfântului Duh şi a întemeierii Bisericii, în Ierusalim, mărturiseşte adevărul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi aminteşte că taina aceasta a fost prezisă sau „mai înainte văzută” de către prorocul David, zicând: „Bărbați fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.

Deci el, fiind proroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui, mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea. Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori” (Faptele Apostolilor 2, 29-32). Acelaşi adevăr al Învierii lui Hristos îl arată şi Sfântul Apostol Pavel (cf. Faptele Apostolilor 13, 34-37).

Despre rostul coborârii lui Hristos la iad cu sufletul, Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, spune: „Hristos a suferit o dată moartea pentru păcatele noastre, El Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ținute în închisoare […]” (1 Petru 3, 18-19; vezi şi Apocalipsa 1, 18).

© Sputnik / Vladimir Astapkovich

Urmând învățăturii Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au mărturisit adevărul Învierii lui Hristos ca biruință asupra morţii şi asupra iadului, au meditat asupra acestei taine a iubirii smerite şi milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, au binevestit-o în cuvântări teologice, în cântări liturgice şi în icoane sfinte.

De aceea, Biserica Ortodoxă are cea mai bogată şi frumoasă mărturisire liturgică a adevărului Învierii lui Hristos – Biruitorul păcatului, al morţii şi al iadului.

Pogorârea la iad a Mântuitorului Hristos este menționată în slujbele din sărbătorile perioadei Penticostarului (de la Paşti până la Rusalii) de peste două sute de ori, iar în slujbele din duminicile întregului an liturgic, de peste o sută cincizeci de ori[1].

Biruința lui Hristos asupra iadului este în mod deosebit amintită în cântările din Sfânta şi Marea Sâmbătă, în cântările din noaptea de Paşti şi în cântările din Săptămâna Luminată[2].

În Cuvântul de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur care se citește în noaptea Sfintelor Paşti este descrisă în cuvinte de rară frumusețe biruința lui Hristos asupra morţii şi asupra iadului: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. […] A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpânește”[3].

De asemenea, icoana ortodoxă a Învierii Domnului ne prezintă pe Mântuitorul Hristos coborând la iad cu sufletul Său îndumnezeit, sfărâmând porțile iadului, adică biruind întunericul însingurării prin lumina iubirii Sale, ridicând apoi din iad şi din moarte firea omenească reprezentată de strămoșii neamului omenesc, Adam şi Eva, dăruind totodată bucurie sufletelor drepților din Vechiul Testament, care așteptau mântuirea ca biruință a lui Hristos asupra păcatului, asupra iadului şi asupra morţii. Pe scurt, „pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând”, cum se spune în Luminânda Sfintelor Paşti[4].

Sfânta Scriptură ne arată că rostul Pogorârii la iad a Mântuitorului Hristos, adică la starea de robie şi singurătate a sufletelor celor morţi, a fost „ca să surpe (să învingă) prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ținea în robie toată viaţa” (Evrei 2, 14-15).

Astfel, Hristos Cel înviat este Domn sau Stăpân şi peste cei vii şi peste cei morţi, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: „căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii” (Romani 14, 9; vezi şi Efeseni 4, 8-10; Filipeni 2, 7-11).

Acest adevăr îl mărturiseşte şi cartea Apocalipsei unde Hristos-Domnul spune: „Eu sunt Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului” (Apocalipsa 1, 18).

De asemenea, Sfânta Scriptură ne spune că prin moartea şi Învierea lui Hristos se dezleagă blestemul care lega întreg neamul omenesc ca urmare a păcatului lui Adam şi al Evei (cf. Facerea 2, 17), astfel încât după cum toţi oamenii mor în Adam, aşa toţi vor învia în Hristos (cf. Ioan 5, 28-29; 1 Corinteni 15, 52).

Întrucât este biruitor al păcatului, al iadului şi al morţii, precum şi dătător al vieţii veșnice, Domnul Iisus Hristos a făgăduit tuturor celor care cred în El viaţa veşnică: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). De aceea, în slujbele Bisericii Ortodoxe, mai ales în Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, El este numit „Apărătorul Cel mai mare” şi „Biruitorul iadului”.

Iubiți frați şi surori,

Învierea Domnului Iisus Hristos este temelia învierii de obşte sau universale a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ de la începutul lumii şi până la sfârșitul ei (cf. 1 Corinteni 15, 52). Însă, învierea de obşte sau universală nu este un fenomen natural, ci ea este o minune, o lucrare mai presus de fire, este darul exclusiv al iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii din toate popoarele, din toate timpurile şi din toate locurile (cf. Ioan 5, 28-29 şi 1 Corinteni 15, 52).

Deşi toţi oamenii vor învia la sfârşitul veacurilor, totuşi, existența fericită sau nefericită a fiecărui om după învierea universală depinde de libertatea omului de-a săvârși fapte bune sau fapte rele, de răspunsul pozitiv sau negativ al fiecărui om faţă de iubirea lui Dumnezeu: „pentru că noi toţi – spune Sfântul Apostol Pavel – trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău” (2 Corinteni 5, 10).

Lumina Învierii lui Hristos ne arată, aşadar, cât de mare este valoarea vieţii pământești a fiecărui om, tocmai pentru că viaţa omului pe pământ este anticamera învierii de obşte şi a vieţii cereşti veşnice, a pregătirii omului pentru a intra în Împărăţia iubirii şi slavei Preasfintei Treimi.

În acest sens, lumina Învierii lui Hristos susţine lupta sau strădania creștinului pentru vieţuire sfântă şi pentru fapte bune în timpul vieţii pământești. Pacea, bucuria şi darul iertării păcatelor (cf. Ioan 20, 22-23) sunt darurile sfinte pe care Hristos Cel înviat le-a oferit Sfinţilor Săi ucenici şi le oferă neîncetat Bisericii Sale, prin Sfintele Taine, culminând cu Sfânta Euharistie ca arvună a vieţii veşnice din Împărăţia Preasfintei Treimi.

Totodată, lumina Învierii dă sens sau înțeles sfânt întregului univers, întregii existențe create. De aceea, la slujba ortodoxă din noaptea de Paşti, slujbă care este o icoană profetică a învierii universale, se cântă: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele de sub pământ!”. Adică, acum toate s-au umplut de sens şi de speranţă, toate sunt îndreptate către un cer nou şi un pământ nou (cf. Apocalipsa 21, 1), către Ierusalimul ceresc, în care moarte şi noapte nu vor mai fi, pentru că Însuşi Dumnezeu va lumina cetatea (cf. Apocalipsa 21, 4 şi 25).

Fără învierea universală şi fără speranța transfigurării universului actual într-un cer nou şi pământ nou, istoria omenirii se consumă într-o luptă dramatică pentru existență şi o nesfârșită alergare după fericiri limitate şi trecătoare, iar întreg universul actual pare o necropolă imensă în expansiune fascinantă şi dezintegrare lentă. Fără proclamarea Evangheliei Învierii Lui Hristos şi fără mărturisirea din Crezul ortodox: Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, Biserica însăşi riscă să fie redusă la o morală socială şi să devină o instituție seculară ca oricare alta din lumea aceasta  (cf. 1 Corinteni 15, 14).

Aşadar, credinţa în Înviere ne ajută să nu ne pierdem nădejdea în faţa greutăților vieţii, ci să cerem mai stăruitor ajutorul lui Hristos Cel răstignit şi înviat, Care, tainic, dar real, cunoaşte viaţa noastră cu toate încercările ei şi ne spune: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).

Dreptmăritori creștini,

Credinţa în biruința lui Hristos asupra păcatului şi asupra morţii ne cheamă astăzi să ajutăm mai mult pe toţi oamenii care au nevoie de ajutor spiritual şi material.

De aceea, Biserica Ortodoxă Română a proclamat anul 2020 ca An al pastorației părinților și copiilor, precum şi An al filantropilor români, pentru a promova atât demnitatea familiei şi valorile autentice ale pedagogiei creştine, cât şi cultura dărniciei sau a generozității în viaţa poporului român.

De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă Română a desfăşurat o bogată lucrare de asistență socială sau filantropică, ctitorind multe instituţii sociale, medicale și educaționale, cămine pentru copii, cămine pentru bătrâni, cantine şi adăposturi pentru săraci ş.a..

Şi în prezent, Biserica Ortodoxă Română contribuie în mod responsabil și substanțial la alinarea suferințelor oamenilor, atât prin lucrarea liturgică, duhovnicească și pastorală, cât și prin lucrarea de asistență socială și filantropică.

Astăzi, în contextul pandemiei cu noul coronavirus (COVID 19), când vedem în jurul nostru atât de multe semne ale bolii şi ale morţii fizice, toţi trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru toate persoanele bolnave, dar şi pentru toţi medicii şi personalul sanitar, pentru toţi voluntarii care ajută pe cei bolnavi şi pe cei izolați, precum şi pentru toţi cei ce lucrează cu devotament pentru sănătatea şi binele poporului român.

Să ne rugăm pentru toate familiile şi copiii, tinerii şi bătrânii neajutorați, pentru toţi cei nevoiți să rămână acasă, în izolare, respectând măsurile de siguranță sanitară.

Apreciem şi binecuvântăm pe toţi clericii: ierarhii, preoţii şi diaconii, pe toţi monahii şi monahiile şi pe toţi credincioșii mireni care se roagă mult şi ajută spiritual şi material pe cei aflaţi în nevoi.

Cuvânt părintesc de binecuvântare şi de întărire duhovnicească adresăm tuturor românilor din afara graniţelor României, în special românilor din Italia şi Spania, precum şi din alte părţi ale lumii.

De asemenea, adresăm cuvinte de consolare şi compasiune familiilor celor decedaţi ca urmare a pandemiei actuale. Iubirea izvorâtă din rugăciunea pentru cei adormiţi în Domnul este mai tare decât moartea! Pomenirea în rugăciune a celor adormiţi în Domnul este un act de credinţă, de speranţă şi de iubire, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care îndeamnă pe creștinii ce plâng pe cei morţi să nu se întristeze peste măsură, ca oamenii fără de nădejde, ci să se mângâie, având credinţa că Hristos Domnul, Cel ce a biruit moartea, va învia pe cei adormiţi (cf. Corinteni 15, 22), iar cei care au crezut în El vor fi pururea împreună cu Domnul în Împărăţia Sa (cf. 1 Tesaloniceni 4, 13-18).

Dorim ca Sfintele Sărbători de Paşti să aducă tuturor românilor multă sănătate şi pace, bucurie şi speranţă! Cu dragoste părintească, vă adresăm tuturor salutul pascal: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Al vostru către Hristos Domnul împreună rugător şi de tot binele doritor,

† D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[1] Nikolas P. VASSILIADIS, „The mystery of death”, translated by Fr. Peter A. Chamberas, second edition, The Orthodox Brotherhood of Theologians „The Saviour”, Athens, 1997, p. 173.

[2] „Slujba Învierii”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, pp. 12, 14, 16, 32.

[3] „Slujba Învierii”, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, pp. 57-58.

[4] „Rânduiala slujbei din noaptea Sfintelor Paşti”, în „Slujba Învierii”, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 53.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

375
Tagurile:
Patriarhul Daniel, Paște
IPS Teodosie, arhiepiscop al Tomisului

Replică unui cunoscut preot la atacul contra IPS Teodosie

65
(reînnoit 07:23 11.05.2021)
În urma atacurilor și criticilor aduse IPS Teodosie vine o excelentă replică, potrivită cu epoca „respectării drepturilor”

BUCUREȘTI, 11 mai – Sputnik. Comentariile arhiepiscopului Teodosie bazate pe textele Vechi Testamentare au generat o adevărată furtună în opinia publică. Mai mulți ”apărători ai drepturilor omului”, evident necunoscători ai Scripturii l-au atacat pe înaltul prelat, inclusiv la Consiliul Discriminării. 

Acestora le răspunde inspirat preotul și ziaristul Eugen Tănăsescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului.

”Ce scandal pentru că IPS Teodosie a citat din Biblie. Dacă se apuca de satiră tip Charlie Hebdo era mai bine???”, scrie Eugen Tănăsescu.

Într-adevăr, preotul punctează excelent – pentru că revista în cauză a jignit în cel mai abject mod cele mai sacre figuri ale religiilor și cele mai înalte valori ale credințelor. Dar, în cazul lor, aceeași zonă progresistă a spus că e ”drept la opinie” și ”libertate a presei”.

Într-un sens apropiat, Eugen Tănăsescu a folosit o un joc de cuvinte: ”"Biserica e Evul Mediu" Așa crede cine trăiește în Evul Media”.

Pe de altă parte, în cazul declarației președintelui CNCD, Tănăsescu comentează: ”Șeful CNCD crede că și preoții trebuie să accepte directivele ideologice ale Statului”  - și apropie atitudinea lui Asztalos Csaba de aceea a unui ”#komisar” – evident, cu referire la comisarii poporului, din perioada de început al URSS.

De fapt, președintele CNCD, Csaba Asztalos, a încercat să nuanțeze ideea verificării reclamațiilor depuse contra IPS Teodosie, dar înțelesul intențiilor sale este oricum ambiguu.

„Ceea ce vom analiza noi în această speță și în oricare alta de acest gen este contextul în care s-a făcut declarația, conținutul, scopul – dacă a fost sau nu o intenție de a aduce o atingere demnității anumitor categorii de persoane – și, desigur, calitatea celui care a făcut declarația, pentru că vorbim despre un formator de opinie, care influențează comportamente din societate”, a declarat Asztalos Csaba, subliniind că ”nu va analiza și nici nu va sancționa ceva ce ar putea fi, în acest caz, o interpretare a credinței”.

Da fapt, IPS Teodosie a explicat, conform Bibliei, de ce nu este discriminatorie interdicția femeilor de a ocupa funcțiile importante în Biserică: ”Ea nu poate fi perpetuu într-o rugăciune, pentru că are condiţia slăbiciunilor sale. Cum să fie discriminare? Aceasta este femeia. Ea a început păcatul”.

”Ea a început păcatul şi iată, se află cu această neputinţă pentru că ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur că dacă n-ar fi fost păcatul, nu astfel s-ar fi înmulţit neamul omenesc, ci prin puterea cuvintelor dumnezeieşti care le-a zis înainte de păcat: creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi Pământul. Ei nu îşi cunoşteau intimităţile înainte de păcat, erau îmbrăcaţi în har strămoşii noştri şi atunci luaţi ceea ce v-am spus, femeii i s-a spus ’În dureri vei naşte fii’. Dacă nu păcătuia, nu ar fi născut în dureri”, a spus IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
65
Tagurile:
CNCD, Atac, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie

Загрузка...
Vicarul Mihai Aurel, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, consilierul patriarhal Vasile Bănescu si Alexandru Bordea participa la deschiderea Întâlnirii Tinerilor Ortodocși

Purtătorul de cuvânt al BOR, atac la clericii antivacciniști

273
(reînnoit 11:08 03.05.2021)
Vasile Bănescu reacționează, după ce mai mulți clerici au susținut că Sfânta Împărtășanie este vaccinul autentic cel mai bun. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române spune că oamenii trebuie să se informeaze de la medici când vine vorba de sănătatea lor.

BUCUREȘTI, 3 mai – Sputnik. Preoții care susțin că vaccinul autentic și cel mai bun este Sfânta Împărtășanie primesc o replică dură chiar de la vârful BOR. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, spune că vaccinul, act medical, nu trebuie comparat cu Sfânta Împărtășanie, care ține de planul spiritual.

”Când am auzit asta să știți că, realmente, m-am cutremurat. Nu pentru că Sfânta Împărtășanie nu ar fi lucrul cel mai sfânt din viața noastră, a creștinilor, ci pentru că e comparat acest lucru, cel mai sfânt, trupul și sângele lui Cristos, cu un vaccin. Mi se pare că acești oameni nu doar că se înșală profund, dar comit, fără să-și dea seama probabil, un fel de sacrilegiu”, a declarat Vasile Bănescu.

Acesta a subliniat că, pentru că a-l compara pe Hristos cu un vaccin este ceva sacrileg și că este total nedrept să arunci în spațiul public astfel de cuvinte, amestecând planurile – voit sau nu – comparând un act medical cu un act prin excelență spiritual, amestecându-le.

În opinia sa, un asemenea mesaj a fracturat dialogul dintre oamenii credincioși și cei dintr-o sferă științifică.

Vasile Băsescu consideră că un astfel de mesaj a demobilizat pe foarte mulți oameni credincioși. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că acest conflict este fals și că nu există un conflict real între știință și credință.

La rândul său, Bănescu s-a vaccinat și a trecut și prin boală. Din acest motiv el este de părere că până și scepticii vor înțelege, în cele din urmă, că vaccinul nu face rău.

273
Tagurile:
Vaccinare, BOR

Загрузка...
Peter Tuchman, foreground right, works with fellow traders on the floor of the New York Stock Exchange, Monday, Aug. 24, 2015

Adevărata vulnerabilitate a României, e în pericol real!

0
(reînnoit 07:27 11.05.2021)
Date care arată imensa, reala vulnerabilitate României, care e în pericol real, dar nu militar sau ”pandemic”! Și despre care NU se vorbește!

BUCUREȘTI, 11 mai – Sputnik. De când au venit la putere, actualii guvernanți au făcut datorii enorme, în contextul unei balanțe comerciale (din ce în ce mai) negative și a unor împrumuturi uriașe, cu destinație cu totul altele decât investiții.

Ori, aici apare pericolul pentru țară: ”Prognozele avertizează că în patru ani de guvernare PNL-Plus-USR datoria publică va crește cu 500 de miliarde de lei, adică o jumătate de trilion!!!”, scrie fostul ministru al Finanțelor și Economiei, Varujan Vosganian.

Și, subliniază Varujan Vosganian, ”Această veste, care ar fi trebuit să șocheze opinia publică românească, a trecut neobservată”.

Ironic dar realist, fostul ministru spune clar – ”Asta arată cât de mult ne-au sucit mințile Covidul și campania de vaccinare”. Eu aș mai adăuga și ”îngrijorările” privind ”amenințarea rusă” pentru care tot plătim bani de înarmare!

Varujan Vosganian arată că, într-un recent raport, Banca Mondială spune că datoria publică a României va ajunge în 2023 la 62,2% din PIB, de la 47% cât e azi și de la 35% cât era la începutul lui noiembrie 2019, ”când PNL a preluat guvernarea, pentru a o împărți apoi cu USR+”.

”Cifra, pe care guvernanții n-o neagă, este năucitoare”, scrie Varujan Vosganian, aducând aminte că Florin Cîțu spunea în noiembrie 2020: „Ne îndreptăm către media țărilor emergente” (care este aproape de 70% din PIB potrivit FMI))”.

De ce este cifra ”năucitoare”? Varujan Vosganian explică: în octombrie 2019 (ultima lună înaintea transferului de putere de la PSD la PNL) ”datoria publică de 35% din PIB reprezenta, pentru un PIB de cca 220 mld euro, cam 77 mld euro ( aprox. 365 mld lei)”.

În prezent (ianuarie), ”datoria publică de 47,8% din PIB înseamnă 103 mld euro, adică 504 mld lei. Pentru  sfârșitul anului 2023, Banca Mondială prognozează o datorie publică a României de 62,2% din PIB”.

”Cum Produsul intern brut se evaluează a fi la sfârșitul lui 2023 de cca 270 – 280 mld euro, înseamnă că datoria publică va urca la peste 170 mld euro, adică (cel puțin) 865 mld lei”, scrie Varujan Vosganian, deci, cu alte cuvinte, în patru ani, ”datoria publică a României urmează să se majoreze cu incredibila sumă de 500 000 000 000 lei (noi, nu vechi), adică jumătate de trilion de lei, echivalentul a cca 100 mld de euro!!!”.

Și, atenție, asta în condițiile în care ”de banii aceștia nu se construiește nimic, nici căi ferate rapide, nici autostrăzi, nici poduri, nici aeroporturi”, în condițiile în care utilizarea datoriei publice pentru modernizarea infrastructurii ”ar fi fost o resursă importantă - o resursă ce se va irosi”.

”O datorie publică de peste 170 mld de euro, la stadiul de capitalizare a piețelor financiare din România și la nivelul de colectare a veniturilor fiscale, se transformă din resursă într-o vulnerabilitate amenințătoare”, scrie Varujan Vosganian.

Iată deci care este adevăratul pericol pentru România – datoria uriașă, ce nu mai poate fi rambursată! Ori, își imaginează cineva că vom fi ”iertați”… sau ”executați”?

Deci, când mai auziți povești cu „amenințări la securitatea națională”, cu ”război hibrid”, cu ”îngrijorarea pe flancul estic” – priviți mai atent la ceea ce este cu adevărat periculos: groapa de aproape 1 TRILION de lei care se cască în fața noastră, pas cu pas, vorba lui Iohannis. Și fapta lui Iohannis, în bună măsură…

0
Tagurile:
Varujan Vosganian, Marea criză economică, PIB, România

Загрузка...