Ion Cristoiu

Ion Cristoiu lovitura mortală imbecilizării românilor un articol… cât o Revoluție!

7199
(reînnoit 08:05 14.08.2019)
”Așa și cu cuvântul Deveselu. Ajunge să-l pronunți întâmplător, ca de exemplu, să zici nu departe de Caracal e Deveselu, că imediat moderatorul din fața ta se albește la față și cere publicitate, camerele de luat vederi se întunecă, cei din Regie leșină”.

BUCUREȘTI, 14 aug - Sputnik Dragoș Dumitriu. Articolul lui Ion Cristoiu se numește ”Diversiunea Monstrul cu butoiul”. Azi: De ce-i interzis și să ne treacă prin gând că-i vorba de Deveselu?”.

Apare pe blogul maestrului și a ca editorial în ediția on line a „Evenimentului zilei” .

La o primă citire s-ar putea spune că veșnicul opozant dă o palmă Sistemului care încearcă să pună piciorul pe grumazul presei sau al exprimării libere.

Alții vor spune ”e clar, Cristoiu e omul rușilor!”.

Desigur, alții vor inventa altele pe care… nici nu mă obosesc să mi le imaginez.

L-am citit de trei ori, am încercat să-l transform în formatul comentat, așa cum cere standardul Sputnik, dar am renunțat. E ca o piesă a lui Caragiale, oricât ar părea de imperfecte scrierile, dacă scoți un cuvânt sau chiar o literă, s-a pierdut sensul. De aceea am preluat textul integral.

Pe de altă parte, cred că e interesant să-l citiți și pe Blog, pentru a vedea și reacțiile. Sunt foarte interesante pentru acest articol deoarece…

De fapt, este un manifest contra imbecilizării. A celor care acceptă talpa pusă libertății de gândire, a celor care cred neabătut într-un timp în care nimic lumesc nu e de crezut, a celor supuși manipulării unei propagande, indiferent cărui pol îi slujește.

Deci, da este un manifest, ca să folosesc un termen drag ”comunistului” Cristoiu – așa cum Partidul Comunist a avut ”Manifestul” lui Marx și Engels, așa și ”Apriorica voie de a gândi” are acest articol al revoltei lui Ion Cristoiu. Pardon, al Revoluției – pentru că Ion Cristoiu înlocuiește ”ideologia” ”monstrului cu butoiul”, cu cea ”afară din butoi”, chiar și dincolo de zidurile înalte de la Deveselu.

Iată, deci, articolul lui Ion Cristoiu.

”Diversiunea Monstrul cu butoiul”. Azi: De ce-i interzis și să ne treacă prin gînd că-i vorba de Deveselu?

Infecta campanie de discreditare a celor care pun la îndoială versiunea oficială în Cazul Caracal are drept unul dintre punctele principale acuzația că astfel se seamănă neîncredere în opinia publică față de instituțiile statului nostru de drept, care instituții au nevoie ca de aer de convingerea cetățeanului că se dau de ceasul morții pentru a-i garanta lui, cetățeanului, siguranța vieții bla. bla. bla. Acuzația nu e deloc nouă. Pe vremea comunismului, chiar și a celui ceaușist, mai descuiat decît cel dejist, dacă puneai la îndoială o decizie a Partidului, erai imediat taxat de semănător de neîncredere în partid, în comunism, în poporul român. Instituțiile noastre, în frunte cu Securitatea, nu puteau fi decît perfecte. Din simplul motiv că erau instituții ale poporului muncitor. Alături de această acuzație, se cultiva pe scară largă menită a sugruma din fașă orice încercare de a afla adevărul, o alta la fel de aiuritoare. Zicerea sau scrierea ta despre realitățile din jur, dacă era critică, servea propagandei imperialiste. Nu se judeca o clipă dacă ai sau nu dreptate. Nici n-avea importanță. Corectă sau incorectă, falsă sau adevărată, afirmația, suspiciunea, îndoiala, bombăneala ta servea fără ca tu să știi sau vai de tine! cu bună știință imperialismului american. Imperialismul american a dispărut din campaniile de discreditare a celor care nu vor altceva decît să afle adevărul încă încredințați că democrația înseamnă transparență, opusă secretoșeniei de tip dictatorial.

Locul propagandei imperialiste l-a luat propaganda rusă.

Te întrebi uneori de ce abia se ține pe picioare în plină zi Jean-Claude Juncker? Faci jocul propagandei ruse. Și dacă mai ai și ghinionul ca spunerea sa să fie preluată și lăudată (așa cum făcea pe vremuri Europa Liberă cu tot ce era cîrteală antisocialistă) de vreun site declarat rusesc (precizez, declarat, deoarece adevăratele site-uri rusești sînt sub acoperire de site-uri pro-occindentale) imediat ești ghilotinat ca agent de influență al Rusiei.

Trucul ăsta mizer e folosit și în discreditarea celor care pun la îndoială versiunea oficială privind Cazul Caracal. Ferească Dumnezeu să zici și tu acolo că s-ar putea ca afacerea să aibă legătură cu Deveselu!

La Antiterorism există o sumă de cuvinte care rostite într-o interceptare declanșează imediat alarma.

Ai zis Am o bombă pentru tine, ea te iubește? O întreagă mașinărie tresare automat la cuvîntul bombă.

Așa și cu cuvîntul Deveselu. Ajunge să-l pronunți întîmplător, ca de exemplu, să zici nu departe de Caracal e Deveselu, că imediat moderatorul din fața ta se albește la față și cere publicitate, camerele de luat vederi se întunecă, cei din Regie leșină, bombardați de SMS-uri gen Opriți-l! și o armată de caporali de presă tresare gata să-ți ardă cîteva bulane pe spinare.

Dacă faci imprudența de a spune că Afacerea ar putea fi în legătură cu militarii americani de la Deveselu, te-ai ars. Mai întîi ești proscris mai ceva decît dacă ai pune la îndoială virginitatea Fecioarei Maria. Apoi ești dat cu capul de tastatura computerului pentru că faci jocul propagandei ruse.

Neîndoielnic, propaganda rusă abia așteaptă să facă mare caz de implicarea militarilor americani de la Deveselu în Cazul Caracal.

Înseamnă asta că noi n-avem voie să credem și în ipoteza cu Deveselu, ba mai mult să afirmăm asta public? Înseamnă asta că pur și simplu – vorba cronicarului – se sparie gîndul?

Militarii americani de la Deveselu sînt și ei oameni. Din cîte știm de la hitiți încoace, printre oameni sînt și porci. De ce n-ar fi și printre militarii americani de la Deveselu? Chiar dacă prezența lor lîngă Caracal ține de parteneriatul nostru strategic. Eu unul n-am susținut în public implicarea militarilor americani de la Deveselu. De fapt n-am susținut nici o ipoteză privind Cazul Caracal. N-am făcut altceva decît să semnalez în numele opiniei publice zecile de nedumeriri privind felul în care se desfășoară ancheta încă de la ora 6, vineri, 26 iulie 2019. Și văzînd contradicțiile, tîmpeniile, aberațiile, bîlbîielile din documentele oficiale, am susținut, jurnalist convins că avem buni profesioniști și în instituțiile de forță, că nu pot fi atîția proști în același timp și același loc. Prin urmare, am zis și voi zice că explicația contradicțiilor și bîlbîielilor stă nu în prostie, ci în efortul uriaș de a ascunde adevărul. Care efort nu poate fi explicat altfel decît prin intrarea în joc a Rațiunii de stat.

În America s-a ivit și a înflorit Scandalul sinuciderii miliardarului Jeffrey Epstein într-o închisoare de maximă siguranță. Miliardarul era acuzat de trafic sexual cu minori, și în folosul unor personaje suspuse din America și din lume. Dacă respectivul ar fi vorbit, sărea în aer America. Sinuciderea din America a stîrnit zeci de întrebări din partea presei și a opiniei publice. Explicațiile autorităților conturează o Operațiune secretă decisă la cel mai înalt nivel. Scandalul pune la îndoială multe dintre instituțiile americane. E o pagubă. Sînt sigur că la cel mai înalt nivel s-au pus în balanță două pagube produse Americii. Una ivită din dezvăluirile miliardarului, alta, din sinuciderea sa dubioasă. S-a conchis în cele din urmă că paguba produsă de dezvăluiri ar fi infinit mai mare decît cea produsă de sinuciderea cu cîntec.

Și s-a optat pentru sinucidere.

Rațiunea de stat e prezentă în mii de asemenea cazuri din Istoria lumii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial n-a ordonat Churchill să nu fie apărat Coventry de bombardamentele nemțești deși prin deținerea Codului Enigma se știa de lovitură? A făcut asta pentru ca nemții să nu se prindă că le fusese spart Codul. Au murit sute de englezi. Ei și? A contat rațiunea de Stat. De ce n-am crede că și în cazul Caracal e vorba de o rațiune de Stat? S-au luat în calcul pagubele produse de imaginea publică a anchetei dezastruoase și pagubele produse de descoperirea Adevărului. Și s-a conchis, ca și în Scandalul din SUA, că pagubele produse de prostiile din anchetă – compromiterea unor instituții, de exemplu – sînt de preferat celor produse de dezvăluirea adevărului despre Cazul Caracal.

Sînt multe posibilități ca Afacerea să aibă legătură cu Deveselu.

Poate că Gheorghe Dincă e colaborator însemnat al unui Serviciu de contrainformații care asigură securitatea Bazei. Nimic nu e mai util pentru obținerea de informații decît un taximetrist ilegal. Raporta cine a venit nou în Caracal și cine și cum se deplasează.

Poate că Gheorghe Dincă era un pion dintr-o rețea controlată de Servicii care punea la dispoziția militarilor americani de la Deveselu femei în afara oricărei suspiciuni.

Poate că era un simplu furnizor de femei unui client de la Bază. Casa era pe post de bordel de lux. Așa s-ar explica hălăduirea lui din 25 iulie 2019 prin Caracal și Craiova după ce o lăsase acasă pe Alexandra.

Poate că acest client a omorît-o pe Alexandra din greșeală sau surprinzând-o cu telefonul în mână.

Poate că Gheorge Dincă a recunoscut un omor pe care nu l-a comis el.

Poate că fata moartă a fost luată de ceea ce în Servicii se numesc curățătorii, cei specializați în dispariția cadavrelor.

Poate, poate…

Poate ne înșelăm.

N-avem însă dreptul să ne expunem cu voce tare ipotezele?

N-avem voie nici să ne gândim la Deveselu?”

7199
Tagurile:
Revoluție, Articol, Ion Cristoiu
Tematic
Cristoiu – demonstrație bombă: ”Candidatul PSD are şansa numărul UNU la prezidențiale”
Cristoiu confirmă teoria Sputnik: Udrea se întoarce ca să lupte cu sistemul
Cristoiu, teorie nouă la Caracal: ”Dacă tragi de UN FIR, se deșiră tot puloverul statului”

Загрузка...