US Marines și trupele române au început exerciții comune de pe coasta Marii Negre

Ce se află în spatele morții colonelului român, în Mali: Război sângeros, marca… Soros

5116
Scandaluri și anchete, implicări de la Hillary Clinton până la Sarkozy! Aur, diamante, uraniu, petrol – ”Războiul din Mali ajută la recuperarea puterii franceze în regiune”

BUCUREȘTI, 5 martie, Sputnik, Dragoș Dumitriu. După cum se știe, ieri, atașatul militar al ambasadei române din Alger a fost găsit mort într-un hotel din Bamako, capitala statului Mali. Iată ce spune MApN, cităm din comunicat

”Colonelul Cornel-Gheorghe Trifu, atașat al apărării român în Republica Algeriană Democratică și Populară, cu extindere în Republica Mali, aflat în misiune oficială în Bamako, Mali, a decedat, astăzi, 4 martie, în camera de hotel în care era cazat. Din primele date, ofițerul a decedat în cursul acestei dimineți, din cauze naturale. Cazul este cercetat, conform procedurilor, de autoritățile judiciare maliene”.

Conform surselor locale, colonelul român ”ar fi sosit în această sâmbătă (la Bamako) și conform jurnalului său, ar trebui să aibă o întâlnire cu ministrul apărării și șeful Statului Major General al Forțelor Armate (din Mali)”.

Misiunea lui Trifu ar fi trebuit să dureze până pe 10 martie, scriu aceleași surse.

Se pune acum o întrebare – ce se întâmplă în Mali și ce caută românii acolo?

”Trupele militare care au dat lovitura de stat - finanţate de Soros”

Nebunia din Mali a început în aceeași perioadă fatidică 2011-2012, când se petrec mai multe chestiuni ciudate în Orientul Mijlociu și Africa.

În Orient, Al Baghdadi este eliberat (la finele lui 2010) dintr-o închisoare CIA care se pare că i-a ridicat moralul și s-a apucat să pună pe picioare ISIS, ba chiar a avut și bani!

În Africa, francezii și americanii îl atacă pe Gaddafi și din debandada sângeroasă creată ”a avut ca rezultat răspândirea arsenalului lui Gaddafi pe piața neagră, înarmând majoritatea rebelilor din nord și a jihadiștilor care împânzesc acum Mali” – după cum consemna ziaristul canadian Ben Makuch de la ”Vice”

Așa că armele ajung imediat și întâmplător la niște ”rebeli islamiști”, care atacă forțele guvernamentale din Mali, fostă colonie franceză. Guvernul din Mali acuză ”Al Qaeda”. Se întâmpla în martie 2012 și, ce să vezi, Wikileaks scoate la iveală un mesaj din căsuța de e-mail a secretarului de stat Hillary Clinton.

Hillary Clinton
© AP Photo / Charlie Neibergall

În e-mail, fostul consilier și director al "Policy Planning" din cadrul Departamentului de Stat, (un nucleu strategic al diplomației americane), Jake Sullivan îi scria șefei sale, Hillary Clinton, următoarele: ” AQ (Al Qaeda) este de partea noastră în Siria. În rest, lucrurile s-au petrecut așa cum ne-am așteptat în Siria”.

Sigur, Siria e… Siria, Mali e… Mali, nu-i așa? Dar Al Qaeda e același lucru – o făcătură sângeroasă, de pe urma cărora alții, mai de la vest, au profitat.

Dar, și mai interesantă este informația transmisă de una dintre cel mai serioase reviste românești ale perioadei 2012, ”Capital - revista oamenilor de afaceri”:

”Conform unor informaţii care citează BBC, trupele militare care au declanşat lovitura de stat sunt finanţate de omul de afaceri George Soros”, scris ”Capital”, pe 5 aprilie 2012, iar articolul se intitula: ”În țara în care Soros a dat lovitura de stat începe RĂZBOIUL”.

Iar războiul a început la acea dată, pentru că, la scurt timp după izbucnirea rebeliunii ”jihaddiste” francezii năvălesc în ajutor în Mali – cu trupe, avioane, tot tacâmul.

Sensurile războiului: aur, uraniu, diamante, bauxită, petrol

”Ce planuri au francezii cu Mali?”, se întreba după câteva luni, în ianuarie 2013 ziaristul de la Vice, citat mai sus. ”Intervenția actuală a francezilor în Mali s-ar putea justifica ușor prin motive umanitare, însă războiul din Irak ne-a învățat ceva important: un război are întotdeauna la bază interese economice ascunse”.

Și, ce să vezi, Mali este nu doar al treilea producător de aur din lume, dar are și rezerve mari de uraniu, diamante și alte pietre prețioase, bauxită, petrol etc. Altfel, una dintre cel mai sărace zone din lume – ca multe altele peste care a venit ”binefacerea” colonială occidentală.

”Cum invazia fiscală a entităților chineze amenință sfera tradițională de influență a Franței în Africa, războiul din Mali ajută la recuperarea puterii franceze în regiune”, mai scria cârcotașul de la ”Vice”.

Bref, de atunci, din 2012, francezii, americanii (se putea să lipsească?!) și alte state se luptă într-un război care nu se mai termină și care a incendiat Africa de nord. Un război care, așa cum vorbește toată lumea, nu are nimic comun cu dreptatea, ci cu interesele.

”Eforturile europene din Libia şi Mali s-au bucurat deja de apreciere in Washington şi au contribuit deja la întărirea legăturii transatlantice”, scria revista NATO, în 2013

Conform unui raport ONU, 177 de persoane trimise în Mali au fost ucise din 2013 până acum, ”aceasta fiind cea mai periculoasă operațiune de menținere a păcii din lume - ultimul atac grav a avut loc pe 20 ianuarie, când jihadiştii din Mali au ucis zece căști albastre din forţele ONU şi au rănit alţi 25”, transmite Hotnews

În aceste condiții, ce caută militarii români pe acolo?

Băsescu: ”Dacă ne vede cineva cu trupe în Mali, se înşală!”

Mai întâi, ministrul de Externe din 2013, Titus Corlățean, analiza și aprecia.

”Am exprimat în termeni foarte clari condamnarea acţiunilor teroriste (…) şi, totodată, am exprimat apreciere şi solidaritate cu intervenţiile, în primul rând provenind din partea Franţei, pentru stabilizarea situaţiei”, spunea Corlățean, în ianuarie 2013.

Mult mai versat și informat, Traian Băsescu respingea ideea trimiterii de trupe.

”Vom fi solidari cu Franţa, dar dacă ne vede cineva cu trupe în Mali se înşală”, declara Băsescu în 2013. ”Noi putem să asigurăm instructori pentru armata statului in Mali, putem face transporturi, dar nu, angajare pe pământ nu va fi” , spunea fostul președinte la cîteva zile după Corlățean, în ianuarie 2012.

Ei bine, da, România a trimis mai întâi un instructor, apoi la finele anului trecut, Iohannis a decis să-i demonstreze lui Băsescu că… el s-a înșelat! Așa că, după una dintre încinsele ședințe al CSAT, cea de la începutul lui Decembrie 2018, Iohannis făcea marea declarație:

”Ca un element de noutate, pe care vreau să îl menționez, în anul 2019, România va participa cu un detașament de elicoptere militare la misiunea multidimensională integrată ONU de stabilizare din Republica Mali, desfășurând operații de evacuare medicală, transport de trupe și echipamente și de asigurare a suportului logistic necesar personalului ONU dislocat în această țară”, consemna portalul militar ”Resboiu.ro” 

Iar pe 20 februarie, ministrul Gabriel Leș dă detalii despre participarea trupelor în Mali:

”La solicitarea ONU și în baza hotărârii CSAT din decembrie 2018, România va participa cu un detașament de elicoptere militare la misiunea multidimensională integrată ONU de stabilizare din Republica Mali începând cu luna octombrie a acestui an - detașamentul va fi format din aproximativ 120 de persoane și șapte elicoptere (IAR 330 Puma, n.n.)”, a declarat ministrul Apărării, conform Hotnews

Acesta este, probabil, scopul pentru care colonelul Cornel-Gheorghe Trifu se afla la Bamako, urmând a avea discuții cu ministrul Apărării pentru stabilirea diverselor detalii ale participării militare române.

O participare în slujba unor interese deloc curate – și care fac deja subiectul unor dezvăluiri de senzație, dar și a unor anchete de mari proporții care au loc în Franța.

Epilog democratic: slujim unor interese murdare

Iată, de exemplu, pe 9 februarie 2019, prestigioasa publicație ”Reseau international” publica o vastă analiză intitulată ”Soros, France and the War on Africa”, în care se aduceau grave acuze fostului președinte francez Sarkozy, unor cercuri de afaceri franceze, dar și miliardarului George Soros și ONG-urilor finanțate de acesta, care au dezinformat grav privind ”crime” ale regimului Gaddafi, justificând fals intervenția armată contra liderului libian, fapt care a dus la izbucnirea războaielor din nordul Africii.

Concluzia: încă una dintre bătăliile cărora noi ne alăturăm, cu victime și multe cheltuieli – dar, de fapt, cu toată ”egida” ONU sau NATO, nu facem decât să slujim unor interese murdare – și chiar criminale. Și pentru care mor militari români.

P.S.: Da, recunosc, numele lui Soros e sonor și atrage – și, de fapt, nume grele și interese mult mai mari meritau puse în titlul articolului, dar asta nu schimbă gradul de ticăloșie al fondului problemei.

5116
Tagurile:
George Soros, Război
Klaus Iohannis

România, din nou în pericol fie umilită iar guvernanții ACCEPTE

126
După cum merg lucrurile, întrebarea vine firesc: oare când îi vom vedea pe Iohannis, Aurescu sau Cîțu în genunchi, la vreo partidă?

BUCUREȘTI, 21 iun – Sputnik. Chiar de marea sărbătoare creștină a Rusaliilor, România mai primește o palmă din direcția impusă de ”fratele cel mare”. Sau, în fine, cum se va numi ”frate” în noul nomenclator ”progresist”.

Ungarischer Ministerpräsident Viktor Orbán
© AP Photo / MTI, Szilard Koszticsak

Puternic susținută de noua conducere de la Washington, politica minorităților sexuale și a persoanelor transgender lovește și România. Cel mai cunoscut ONG din domeniu, asociația  ACCEPT, cere autorităților române, printr-un ”apel public” să recunoască rolul statului român ”în inițierea și perpetuarea sistemului opresiv care a făcut mii de victime în rândul persoanelor gay și lesbiene”.

De asemenea, ACCEPT cere statului român să ”își exprime fără echivoc adeziunea la valorile de drepturile omului și valorile europene”.

De se face chiar azi acest demers? Pentru 21 iunie 2001 este, conform asociației citate, data abrogării Articolului 200 din Codul Penal – și care ar fi ”un moment istoric pentru România, fiind începutul respectării libertăților tuturor cetățenilor români, indiferent de orientarea lor sexuală”.

De menționat că alte surse dau ca 22 iunie 2001 data abrogării de către guvernul Năstase a controversatului articol.

Pe de altă parte, prevederea nu este din vremea comuniștilor, ci a fost introdusă în 1936 când viza care viza ”actele de inversiune sexuală”.

Legislația fiind modificată în 1968 – și folosită, după unele surse, și împotriva unor persoane care nu conveneau regimului. Totuși, la fel ca în cazul multor alte acuzații aduse regimului Ceaușescu, trebuie demonstrat faptul că aceasta reprezenta o ”politică” și nu au fost doar cazuri izolate. Dar, desigur, în cazul regimului Ceaușescu e mai simplu, pentru nimeni nu îi ia apărarea, iar acuzațiile aberante sunt încurajate.

De reținut și că prima modificare a art.200 CP a fost inițiată în vremea guvernului Văcăroiu, în 1996, când prin amendarea Articolului era incriminate actele homosexuale ”săvârșite în public sau dacă au produs scandal public” și pedepsite cu închisoare de la unu la cinci ani. Se revenea astfel la formula din 1936.

De asemenea, erau pedepsite ”îndemnarea sau ademenirea unei persoane”, precum și ”propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism săvârșite în același scop”.

De remarcat că împotriva abrogării Art. 200 s-au opus cu tărie mai multe forțe politice naționale – în frunte cu PRM – dar și cu… PNȚCD!

Astfel, președintele ”Partidului martirilor”, Corneliu Coposu a declarat că ”atitudinea creștină îl determină să combată orice deviere de la legea naturii și de la principiile morale ale unei viitoare societăți echilibrate”.

Revenind la demersul de azi al ACCEPT, acesta arată că ”în baza Articolului 200, Securitatea, Miliția iar mai apoi Poliția, instanțele de judecată, procuratura și închisorile au supus bărbați gay și femei lesbiene la arestări, anchete, șantaj, tortură și încarcerări”.

Mai mult, acuzația vizează direct statul român, nu numai în perioada comunistă: ”Deși celelalte state membre ale Uniunii Europene au dezincriminat relațiile între persoanele de același sex, mult mai devreme, începând cu finalul secolului al XVIII-lea și până în anii ’90, autoritățile din România au amânat decizia până la începutul secolului XXI, aceasta fiind necesară pentru a îndeplini condițiile de preaderare la Uniunea Europeană”.

”Istoria persoanelor LGBTI din România este marcată de numeroase abuzuri promovate prin intermediul legislației naționale”, arată ACCEPT, subliniind că în ciuda dezincriminării ”relațiilor între persoane de același sex, legislativul și executivul au eșuat să adopte măsuri care să protejeze viața de familie a cuplurilor LGBTI, să ghideze tranziția juridică și medicală a persoanelor transgender, accesul persoanelor LGBTI la prevenire HIV/SIDA sau să asigure investigarea eficientă a infracțiunilor motivate de ură”.

În comunicatul remis Agenției naționale AGERPRES, asociația ACCEPT acuză direct România:

LGBT
© Sputnik / Алехандро Мартинез Велез

”Timp de peste 6 decenii, România a dus o politică de opresiune a persoanelor LGBTI. Numărul exact al victimelor celor două articole care incriminau relaţiile între persoane de acelaşi sex nu este cunoscut nici astăzi”, scrie ACCEPT.

Întrebarea este firească: va fi din nou România umilită pe plan internațional – și se va recunoaște singură ca fiind vinovată?

Nu ar fi de mirare, din moment ce țara noastră acceptă lecții/palme de democrație de la SUA, ultima țară occidentală care a abolit sclavia, care a avut ca fundament al dezvoltării exploatarea sclavilor aduși din Africa și care a permis discriminarea rasială până în deceniul șapte al secolului XX. Sau de la statele occidentale foste imperii coloniale, adevărate mașini imperii ale exploatării și crimei, focare permanente de războaie și invazii. Și așa mai departe…

Deci, da, e posibil ca guvernanții noștri, dornici să satisfacă orice poftă a Washingtonului, să umilească din nou România recunoscând că a fost o ”opresoare a persoanelor LGBTI”. Și, da, mai mult ca sigur SUA vor transmite un semnal în acest sens, ”încurajând” Bucureștiul să nu mai stea pe gânduri. Reamintim că membri de seamă ai Ambasadei SUA la București au fost mereu prezenți la manifestările importante ale LGBTI.

Oare când îi vom vedea pe Iohannis, Aurescu sau Cîțu în genunchi la vreo partidă de… ceva?

126
Tagurile:
Romania, Klaus Iohannis

Загрузка...
Bogdan Aurescu

Aurescu își continuă politica externă păguboasă pentru România? Iată ce face azi

278
(reînnoit 11:54 21.06.2021)
Ministrul Bogdan Aurescu participă astăzi la reuniunea miniştrilor afacerilor externe din statele membre ale UE, la Luxemburg, expunând România la o politică externă contrară interesului național

BUCUREȘTI, 21 iun – Sputnik. MAE român a anunțat astăzi că la reuniunea miniştrilor afacerilor externe din statele membre ale UE se vor discuta teme importante precum evoluţiile în relaţia UE - Rusia, sau rolul UE în Procesul de Pace în Orientul Mijlociu, dar şi situaţia din Mali/Sahel, Liban, Iran, Turcia şi Etiopia.

Cu aceeași ocazie miniștrii de externe vor avea dezbateri referitoare la evoluţiile din Belarus, America Latină şi Irak, inclusiv în cadrul unui schimb de opinii informal cu ministrul de externe irakian, Fuad Hussein.

UE își continuă politica de amestec în politica internă din Belarus și cu această ocazie, motiv pentru care, în marja reuniunii, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate, Josep Borrell, va găzdui un mic dejun informal cu așa numitul lider al opoziţiei din Belarus, Svetlana Tihanovskaia.

Belarusul devine astfel un punct central al reuniunii, iar UE este gata să intervină în politica acestui stat evaluând modalităţi prin care să susțină ”societatea civilă”, adică să încurajeze și finanțeze protestele și să controleze direcțiile politice ale țării.

România vrea să se evidențieze

Ca întotdeauna în ultima vreme, România vrea să se evidențieze când nu e cazul, așa că MAE anunță cu multă emfază că ministrul Aurescu se va referi în cadrul reuniunii la ”importanţa acţiunilor UE privind adoptarea unui pachet cuprinzător de sancţiuni şi adoptarea de măsuri restrictive în domenii economice relevante, pentru a transmite un mesaj politic puternic autorităţilor din Belarus”.

Mai mult, România susține identificarea paşilor următori în vederea promovării Planului economic pentru un Belarus democratic, ca măsură pozitivă a UE în sprijinul populaţiei, proiect propus în octombrie 2020 de preşedintele Klaus Iohannis, împreună cu omologii polon şi lituanian.

Nu în ultimul rând, România vrea să fie parte din amestecul activ împotriva suveranității Belarus, motiv pentru care Aurescu va prezenta, inclusiv în cadrul schimbului de opinii cu liderul opoziţiei din Belarus, Svetlana Tihanovskaia, ”acţiunile de sprijin pentru societatea civilă întreprinse şi avute în vedere de România”.

La fel și în ceea ce priveşte discuțiile despre Rusia, capitol la care MAE spune că şeful diplomaţiei române va reitera necesitatea unei abordări unitare şi strategice şi importanţa celor cinci principii directoare ale UE în relaţia cu Rusia, pe baza cărora trebuie să continue acţiunile UE în această relaţie.

278
Tagurile:
UE, Bogdan Aurescu

Загрузка...
TV-пульт

Un celebru serialul rus va fi difuzat și la Televiziunea Română

0
(reînnoit 18:26 21.06.2021)
Un serial rus de excepție, „Godunov”, lansat în 2019, va putea fi urmărit la postul TVR 1 începând cu 23 iunie, în fiecare miercuri şi joi, de la ora 23:00

BUCUREȘTI,  21 iun – Sputnik. Producția „Godunov”, regizată de Timur Alpatov şi Alexei Andrianov, a fost cel mai popular serial al anului 2019 la televiziunea rusă și va putea fi urmărit la postul TVR 1 începând cu 23 iunie, în fiecare miercuri şi joi, de la ora 23:00.

Considerată una dintre cele mai bune miniserii istorice realizate vreodată, „Godunov” a fost filmată în locurile în care au avut loc evenimentele, cu decoruri şi costume autentice.

Rolul principal este interpretat de Serghei Bezrukov, fost director artistic al Teatrului Dramatic din Moscova. Alături de el, din distribuţie fac parte Aleksandra Nikiforova, Svetlana Hodcenkova şi Andrei Merzlikin.

Drama istorică îl are în centru pe ţarul rus Boris Fiodorovici Godunov şi are la bază romanul „Naufragiu pe insula speranţei” al lui Konstantin Badigin din 1978.

Acţiunea are loc în secolul al XVI-lea. Rusia condusă de Ivan cel Groaznic, ai cărui ani de glorie au trecut, trăieşte vremuri tulburi, conspiraţii, răscoale şi invazii ale tătarilor. Moartea ţarului duce la instalarea pe tron a fiului său, care, fiind bolnav mintal, are nevoie de un regent. Aşa începe ascensiunea ambiţiosului Boris Godunov, fost membru al gărzii personale a lui Ivan şi căsătorit cu fiica acestuia. Întâi regent, apoi ţar încoronat de Adunarea Naţională, Godunov a fost cel care a pus capăt îndelungatei domnii a dinastiei Rurik, rămânând în istorie drept una dintre cele mai misterioase figuri politice ale Ţaratului Rusiei.

0
Tagurile:
Televiziune

Загрузка...