Focuri de armă în preajma Casei Albe în timpul unei conferințe de presă a lui Trump - Foto

288
  • Președintele SUA vorbește cu un agent al serviciului secret în timpul conferinței de presă la Casa Albă. 10 august 2020
  • Polițiștii îl reține pe bărbatul care a tras în preajma Casei Albe. 10 august 2020
  • Agenții Serviciului Secret al SUA patrulează în preajma Casei Albe. 10 august 2020
  • Mașinile poliției în apropierea Casei Albe după focurile de armă
  • Un polițist lângă o bicicletă la Casa Albă
  • Președintele SUA, Donald Trump, susține o conferință de presă la Casa Albă. 10 august 2020
  • Un agent al Serviciului Secret în timpul patrulării lângă Casa Albă.10 august 2020
  • Casa Albă după focuri de arme
  • Președintele SUA, Donald Trump, a revenit la conferința de presă de la Casa Albă
Președintele SUA, Donald Trump, a fost nevoit să-și întrerupă o conferință de presă la solicitarea unui agent al serviciului secret după ce un bărbat a tras dintr-o armă în preajma Casei Albe.

Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a fost nevoit să-și întrerupă o conferință de presă după ce un agent al serviciului secret i-a cerut să-l urmeze de urgență. Alerta maximă a fost cauzată de focurile de arme, trase de un bărbat în preajma Casei Albe.

Agenții de pază au rănit atacatorul, care a fost ulterior transportat la spital. 

După ce agenții s-au convins că nu mai există nicio amenințare, liderul american a revenit în sală pentru a-și continua conferința.

Urmăriți o selecție de imagini care descriu aceste momente.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

288
  • Președintele SUA vorbește cu un agent al serviciului secret în timpul conferinței de presă la Casa Albă. 10 august 2020
    © REUTERS / Kevin Lamarque

    Președintele SUA vorbește cu un agent al serviciului secret în timpul conferinței de presă la Casa Albă. 10 august 2020

  • Polițiștii îl reține pe bărbatul care a tras în preajma Casei Albe. 10 august 2020
    © REUTERS / @_Iamhippie

    Polițiștii îl reține pe bărbatul care a tras în preajma Casei Albe. 10 august 2020

  • Agenții Serviciului Secret al SUA patrulează în preajma Casei Albe. 10 august 2020
    © REUTERS / Kevin Lamarque

    Agenții Serviciului Secret al SUA patrulează în preajma Casei Albe. 10 august 2020

  • Mașinile poliției în apropierea Casei Albe după focurile de armă
    © REUTERS / Jonathan Ernst

    Mașinile poliției în apropierea Casei Albe după focurile de armă

  • Un polițist lângă o bicicletă la Casa Albă
    © AFP 2020 / Eric Baradat

    Un polițist lângă o bicicletă la Casa Albă

  • Președintele SUA, Donald Trump, susține o conferință de presă la Casa Albă. 10 august 2020
    © REUTERS / Kevin Lamarque

    Președintele SUA, Donald Trump, susține o conferință de presă la Casa Albă. 10 august 2020

  • Un agent al Serviciului Secret în timpul patrulării lângă Casa Albă.10 august 2020
    © AP Photo / Andrew Harnik

    Un agent al Serviciului Secret în timpul patrulării lângă Casa Albă.10 august 2020

  • Casa Albă după focuri de arme
    © REUTERS / Leah Millis

    Casa Albă după focuri de arme

  • Președintele SUA, Donald Trump, a revenit la conferința de presă de la Casa Albă
    © AP Photo / Andrew Harnik

    Președintele SUA, Donald Trump, a revenit la conferința de presă de la Casa Albă

Tagurile:
Donald Trump
Tematic
Lui Trump i se pare o idee bună să-i fie sculptat chipul pe Muntele Rushmore
Știrea nopții: incident armat la Casa Albă – Trump scos de Secret Service! Video inedit!
Ultima surpriză a lui Trump: G7 lărgit, organizat după prezidențialele din SUA
Trump retrage trupele din Germania în beneficiul SUA. Și al întregii lumi

Turul Cernobîlului: amatorii de turism extrem merg la Pripyat

29
(reînnoit 19:20 25.09.2020)
  • Turiștii în preajma sistemului de radar Duga din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Un turist își face poză în fața stelei Pripyat
  • Semnul radiației în zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Roata mare din zona de excludere a Centralei Nucleare Cernobîl
  • Un desen pe zidul unei clădiri din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii în preajma unui stadion abandonat în Pripyat
  • Turiștii la bustul lui Lenin în zona de excludere de la Cernobîl
  • Turiștii în preajma palatului culturii Energetik în zona de excludere Cernobîl
  • Măsurarea nivelului de radiație în zona de excludere
  • O turistă face poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
  • Un panou de metal într-un magazin de suvenire, în fața punctului de control Dityatki, în zona de excludere Cernobîl
  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Turiștii fac poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
  • O turistă în apropierea caruselului în zona de excludere Cernobîl
  • O turistă în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
  • Fostul palat de cultură Energetik în zona de excludere Cernobîl
  • Turiștii, la magazinul de suvenire în zona de excludere
De nouă ani, zona de excludere din preajma Centrale Nucleare Cernobîl, fostul orășel Pripyat, a devenit un punct de atracție pentru amatorii turismului extrem.

26 aprilie 1986, în urma unei explozii la reactorul 4 al Centralei, în zonă s-a scurs o cantitate imensă de substanțe radioactive, iar toată populația din Pripyat a fost evacuată, oamenii și-au abandonat în grabă casele. Astăzi, aici pot fi văzute niște peisaje post-apocaliptice, un loc în care timpul s-a oprit în aprilie 1986.

În anii 90, după ce au fost întreprinse măsuri de lichidare a consecințelor avariei de la Centrala Nucleară de la Cernobîl și după diminuarea nivelului de radiație în zona centrală și împrejurimi, zona de excludere a devenit un punct de atracție: atât pentru excursii ilegale, cât și pătrunderi ilegale.

Potrivit unui raport al ONU din 2002, cea mai mare parte a locurilor din zona de excludere sunt sigure pentru sănătatea oamenilor.

În anul 2010 a fost luată decizia de deschidere a zonei pentru toți doritorii (până atunci accesul era restricționat). Conform unui ordin al ministrului ucrainean pentru Situații Excepționale, Viktor Baloga, au fost efectuate studii rediologice, au fost elaborate cartograme a nivelurilor de radiație, în baza cărora au fost elaborate traseele pentru vizitatori.

Rezultatele studiilor au arătat că pe teritoriul acestor trasee în zona cu o rază de 30 de kilometri o persoană se poate afla 4-5 zile, iar în zona de 10 kilometri – o zi. În decembrie 2010, a fost emist un ordin prin care erau stabilite noile reguli pentru vizitarea zonei de excludere de către cetățenii Ucrainei, delegații străine și unii cetășenii străini, precum și regulile de siguranță radioactivă, care trebuie să fie respectate în timpul vizitării zonei. În februarie 2011, regulile au fost înregistrate de Ministerul Justiției a Ucrainei, intrând în vigoare în martie. Din această clipă a fost lansat turismul în zona Cernobîl conform unui nou program.

În anul 2011 accesul în Zonă a fost restricționat din nou, sub pretextul că banii obținuți din turism nu erau utilizați pentru ajutorarea regiunii afectate. La sfârșitul anului 2011, accesul pentru turiști a fost restabilit din nou.

29
  • Turiștii în preajma sistemului de radar Duga din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în preajma sistemului de radar "Duga" din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Un turist își face poză în fața stelei Pripyat
    © Sputnik / Stringer

    Un turist își face poză în fața stelei Pripyat

  • Semnul radiației în zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Semnul radiației în zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Roata mare din zona de excludere a Centralei Nucleare Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Roata mare din zona de excludere a Centralei Nucleare Cernobîl

  • Un desen pe zidul unei clădiri din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Un desen pe zidul unei clădiri din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii în preajma unui stadion abandonat în Pripyat
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în preajma unui stadion abandonat în Pripyat

  • Turiștii la bustul lui Lenin în zona de excludere de la Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii la bustul lui Lenin în zona de excludere de la Cernobîl

  • Turiștii în preajma palatului culturii Energetik în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în preajma palatului culturii "Energetik" în zona de excludere Cernobîl

  • Măsurarea nivelului de radiație în zona de excludere
    © Sputnik / Stringer

    Măsurarea nivelului de radiație în zona de excludere

  • O turistă face poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O turistă face poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl

  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl

  • O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O grădiniță abandonată în zona de excludere Cernobîl

  • Un panou de metal într-un magazin de suvenire, în fața punctului de control Dityatki, în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Un panou de metal într-un magazin de suvenire, în fața punctului de control Dityatki, în zona de excludere Cernobîl

  • Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Turiștii fac poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii fac poze pe fundalul sarcofagului în zona de excludere Cernobîl

  • O turistă în apropierea caruselului în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O turistă în apropierea caruselului în zona de excludere Cernobîl

  • O turistă în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    O turistă în muzeul tehnicii din zona de excludere a Centralei Cernobîl

  • Fostul palat de cultură Energetik în zona de excludere Cernobîl
    © Sputnik / Stringer

    Fostul palat de cultură Energetik în zona de excludere Cernobîl

  • Turiștii, la magazinul de suvenire în zona de excludere
    © Sputnik / Stringer

    Turiștii, la magazinul de suvenire în zona de excludere

Tagurile:
Turism, Cernobîl
Tematic
Avaria de la Cernobîl din 1986: priveliște tristă și amintiri de coșmar
Cernobîl, Zonă de excludere: Imagini sinistre, la treizeci decenii de la tragedie
Specialist în energie: "Cernavodă, nu e grav? Cernobîlul s-a produs la o manevră simplă"
Cinci mari diferențe între Cernavodă și Cernobîl
Incendiu teribil în zona Cernobîl: Imagini video de la fața locului

Загрузка...

Nistrul, prin ochii fotoreporterului Sputnik: În ce stare e

99
(reînnoit 19:08 20.09.2020)
  • Nistrul este unul dintre principalele râuri din Moldova
  • Acest râu oferă apă potabilă multor localități din țară.
  • De asemenea, Nistrul este un loc preferat de odihnă pentru iubitorii de plajă și pentru pescari.
  • În plus, Nistrul este o sursă pentru irigarea zonelor agricole.
  • Priveliștea pitorească te fascinează
  • Cu toate acestea, din cauza secetei fără precedent din acest an, Nistrul a început să se usuce
  • Ecologiștii susțin că ploile prognozate pentru viitorul apropiat sunt destul de neînsemnate și nu vor rezolva problema Nistrului
  • Situația ar putea fi corectată prin ploi prelungite, care ar fi în stare să ridice nivelul apei în râu și ar putea satura solul
  • Ecologiștii consideră că astfel de dezastre climatice, cu care s-a confruntat țara în acest an, vor deveni mai frecvente în timp. Deci, este foarte posibil ca anul viitor seceta să lovească țara din nou
  • Experții trag un semnal de alarmă și cheamă autoritățile să acorde o atenție sporită bazinelor acvatice din țară
  • De-a lungul malurilor Nistrului, se poate vedea cum s-a schimbat nivelul apei în râu
  • Pe malul Nistrului vin oameni să se odihnească
Râul Nistru nu este doar o sursă de apă potabilă, ci și un loc îndrăgit al pescarilor și al turiștilor. Vă invităm să admirați priveliștile pitorești ale râului surprinse de fotoreporterul Sputnik Moldova.

Nistrul este una dintre cele două artere acvatice principale ale Moldovei. Acest râu oferă apă potabilă multor așezări ale țării, inclusiv capitalei Chișinău. Pe lângă toate acestea, Nistrul este o sursă pentru irigarea zonelor agricole. Acest râu este, de asemenea, un loc popular de vacanță. Iubitorii de plajă și pescarii merg și ei pe malul pitoresc al râului.

În acest an, țara s-a confruntat cu o secetă fără precedent, iar acum unul dintre râurile principale ale țării se usucă. De altfel, acest buchet de probleme a afectat nu numai Nistrul, ci și râurile mici și lacurile din țară.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

99
  • Nistrul este unul dintre principalele râuri din Moldova
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Nistrul este unul dintre principalele râuri din Moldova

  • Acest râu oferă apă potabilă multor localități din țară.
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Acest râu oferă apă potabilă multor localități din țară.

  • De asemenea, Nistrul este un loc preferat de odihnă pentru iubitorii de plajă și pentru pescari.
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    De asemenea, Nistrul este un loc preferat de odihnă pentru iubitorii de plajă și pentru pescari.

  • În plus, Nistrul este o sursă pentru irigarea zonelor agricole.
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    În plus, Nistrul este o sursă pentru irigarea zonelor agricole.

  • Priveliștea pitorească te fascinează
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Priveliștea pitorească te fascinează

  • Cu toate acestea, din cauza secetei fără precedent din acest an, Nistrul a început să se usuce
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Cu toate acestea, din cauza secetei fără precedent din acest an, Nistrul a început să se usuce

  • Ecologiștii susțin că ploile prognozate pentru viitorul apropiat sunt destul de neînsemnate și nu vor rezolva problema Nistrului
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Ecologiștii susțin că ploile prognozate pentru viitorul apropiat sunt destul de neînsemnate și nu vor rezolva problema Nistrului

  • Situația ar putea fi corectată prin ploi prelungite, care ar fi în stare să ridice nivelul apei în râu și ar putea satura solul
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Situația ar putea fi corectată prin ploi prelungite, care ar fi în stare să ridice nivelul apei în râu și ar putea satura solul

  • Ecologiștii consideră că astfel de dezastre climatice, cu care s-a confruntat țara în acest an, vor deveni mai frecvente în timp. Deci, este foarte posibil ca anul viitor seceta să lovească țara din nou
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Ecologiștii consideră că astfel de dezastre climatice, cu care s-a confruntat țara în acest an, vor deveni mai frecvente în timp. Deci, este foarte posibil ca anul viitor seceta să lovească țara din nou

  • Experții trag un semnal de alarmă și cheamă autoritățile să acorde o atenție sporită bazinelor acvatice din țară
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Experții trag un semnal de alarmă și cheamă autoritățile să acorde o atenție sporită bazinelor acvatice din țară

  • De-a lungul malurilor Nistrului, se poate vedea cum s-a schimbat nivelul apei în râu
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    De-a lungul malurilor Nistrului, se poate vedea cum s-a schimbat nivelul apei în râu

  • Pe malul Nistrului vin oameni să se odihnească
    © Sputnik / Evghenii Panasenco

    Pe malul Nistrului vin oameni să se odihnească

Tagurile:
Nistru, Sputnik
Tematic
Veteranii conflictului de pe Nistru au protestat la Chișinău
Eroii căzuți în Războiul de la Nistru, comemorați la Complexul ”Eternitate”
Marș la Chișinău dedicat eroilor căzuți la Nistru. Memento 2 martie 1992
Dodon, Filip și Candu i-au comemorat pe eroii căzuți la Nistru
Bustul Regelui Ferdinand cel Loial – din nou, de veghe la Nistru
Perpezentantul OSCE, apreciativ, despre misiunea rusă de pacificare la Nistru

Загрузка...
Sistemul american de apărare antirachetă Patriot

România: rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți

0
Cu ceva vreme în urmă, nu multă, am intrat în posesia unor interviuri din SUA cu diplomaţi americani, consilieri politici, ofițeri ai serviciilor de informații cu statut diplomatic etc. privind anii de serviciu în România.

BUCUREȘTI, 26 sep - Sputnik, Radu Toma. De tipul debriefings (raport de informare audio, oficial, depozitat la instituția de comandă), interviurile acoperă o perioadă de peste o jumătate de secol (1946-1997)  și sunt  una dintre cele mai consistente  surse de informaţii inedite, politice, diplomatice, militare, economice, instituționale etc. privind  România  de  după Al Doilea Război Mondial. O sursă primară deci - clasificată timp de decenii și apoi declasificată, dar neadusă în spațiul public până în paginile de față ale Sputnikului - din toată perioada fostului regim de la București, 1945 - 1989, văzută de americanii trimiși oficial în misiuni dincolo de mult temuta fostă "Cortină de Fier".  

Mărturii în premieră absolută despre lideri şi politicieni locali şi internaţionali, despre superputerile vremii, îndeosebi fosta Uniune Sovietică; despre Cominformul de la Moscova, despre „o femeie foarte manierată şi elegantă” numită Ana Pauker, apropiată a Kremlinului venită la București și asemănată  de americani galanți care au cunoscut-o aici cu Golda Meir a Israelului; despre sovromuri, despre România în doliu o săptămână la moartea lui Stalin; cu insistență despre ecouri ale disputelor fierbinți sovieto-americane, de genul Crizei Caraibelor  etc.

Concluzia cea mai importantă a documentelor, însumând 525 de pagini (!),  este că oficialitățile americane trimise la București în acei ani  au avut  misiunea  nr.1 să culeagă informații nu atât despre România și români, cât despre  mișcările  Moscovei în Estul Europei, de asemenea să sesizeze  posibile "semnale"  din  România  ale  unei eventuale dizidențe politice anti-Moscova de tipul Ungaria  '56, Cehoslovacia '68, Polonia anii '80  etc.  

Astăzi, după 30 ani de la dispariția Uniunii  Sovietice și a fostelor regimuri socialiste din Europa de Est documentele confirmă solid o concluzie esențială, anume că percepția și interesul primar al Washingtonului fața de România au rămas aceleași timp de 75 de ani: (1) în timpul fostului regim România ca un avanpost al Washingtonului dincolo de "Cortina de Fier", de supraveghere a mișcărilor Moscovei și  (2) în prezent România  ca  un "portavion nescufundabil"  (Churchill, despre insula Malta, apărată și păstrată de englezi în tot timpul ultimului război mondial)  al SUA în imediata vecinătatea sud-vestică  europeană a Rusiei. Bucureștiul oficial 2020  drept "capul de pod" principal al strategiilor și reconfigurărilor militare ale Washingtonului în Europa de Est și la Marea Neagră, strategii și reconfigurări militare reflectând toate eterna obsesie  a Americii oficiale, obsesie numită Rusia. De asemenea dovedind și o rivalitate agresivă, inflamată periodic, față de Moscova, ca în anii cei mai întunecați ai fostului Război Rece.           

Suntem, prin urmare, din nou martori la un alt episod dintr-un  Război Rece declarat oficial mort, în realitate  intrat în clandestinitate, un ultim episod declanșat acum câteva zile, când Washingtonul, Bucureștiul și media internațională au anunțat sosirea oficială în România a primelor părți din sistemul balistic sol-aer Patriot cumpărat din SUA. Cum s-a ajuns la rachete interceptoare americane,  operaționale din 2021, pe țărmul românesc al Mării Negre, la câteva sute de kilometri de Rusia? Cum a ajuns România parte din această escaladare militară letală Statele Unite - Rusia post-Războiul Rece? Cum a ajuns România, după căderea Zidului Berlinului, singura, unica  țară est - europeană  cu sisteme balistice americane pe teritoriul ei, Aegisurile de la Deveselu și acum vectorii Patriot de la Marea Neagră? Cum a ajuns Bucureștiul, din 2015 încoace, să fie marcat cu un steguleț roșu, adică țintă pe planiglobul Apocalipsei nucleare ruso-americane?  Rachetele Aegis și Patriot, sunt într-adevăr arme defensive, dar capabile să modifice  mai vechiul echilibru  dintre celelalte tipuri de arme nucleare rusești și americane  -  "echilibrul terorii", atât de prețuit de americanii Kissinger, Brzezinski și părintele Războiului Rece, George Kennan - arme nucleare  de sub incidența defunctului INF, arme ofensive lăsate acum în voia soartei! România a ajuns aici, astfel.           

Президент РФ Владимир Путин
© Sputnik / Алексей Дружинин

Anii '90 trecuți, de după căderea zidului Berlinului și dispariția Uniunii Sovietice, au fost anii promisiunii solemne a euroatlanticilor: "NATO, niciun inch către Est" făcută lui Gorbaciov și rușilor de președintele Bush Sr. și secretarul de Stat american James Baker, de Mitterand al Franței, cancelarul Kohl al Germaniei, PM Thatcher și Major ai Marii Britanii, de Manfred Wörner, secretarul general al NATO. Promisiune făcută  în  vara lui 1990 și uitată grabnic de președintele următor  Bill Clinton în 1994. Au fost, totodată şi anii ieşirii României de sub dominaţia fostei Uniuni Sovietice şi ai alunecării ei treptate în sfera de influenţă politico-militară a SUA, ceva mai târziu  Bush Jr. avea să spună  asta „puţin” diferit, anume că România era prietenul bun al Americii... 

Adevărul a fost altul, acela că după  1989 orientările de politică externă ale României nu  au apucat să prindă o pârtie cât de cât practicabilă nici către Europa de Vest și nici o consistență regională, estică sau balcanică. În atare situaţie, din tot Estul european  numai aici, în România, a fost posibil ca administraţiile Clinton, mai prudent şi apoi Bush Jr. fără ezitări, să instaleze politicile și interesele hegemonice americane în acest loc prielnic, ca să nu spunem un loc uitat de toți, inclusiv de clasa politică locală preocupată de trădări, loialități reciclate și navete de la un partid la altul, de chivernisirea personală și de găsirea de susțineri externe. Estonia, Letonia şi Lituania, ţări germanice şi cu grupuri rusofone importante, s-au întors la legăturile tradiţionale cu Germania şi au menţinut o cooperare economică profitabilă cu Rusia și alți exsovietici.

Deşi a avut legături stabile cu America prin grupul  etnic, mare, emigrat peste ocean – circa 15 milioane de americani de origine poloneză – Polonia catolică a întreţinut legături cu Vaticanul, cu Europa, Germania, Franţa, arealul baltic, dar şi schimburi economice cu Rusia, dincolo de disputele istorice. Cehii au fost "adoptaţi" imediat de către Germania și au continuat fostele afaceri profitabile cu rușii; slovacii, imuni istoricește la rusofobii, au mers cu Vestul,  dar neabătut şi cu Moscova. Ungaria şi-a aşezat politica externă alături de Germania şi Austria, puțin mai târziu s-a întors, pragmatic și către spațiul eurasiatic. Germanii şi-au amintit că bulgarii sunt „prusacii Balcanilor” şi s-au ocupat de ei, bulgarii au fost cuminți și au ascultat de Deutsche Bank  şi, de asemenea, au ținut minte că Nicolae I al Rusiei este „ţarul eliberator” şi că a înălţat în mijlocul Sofiei Catedrala Naţională „Aleksandr Nevski". Cu o populaţie neinformată, cu instituţii democratice firave, o guvernare şi un Parlament sub presiunea continuă a intereselor politice şi economice; cu lideri în căutare eternă de sponsori peste hotare şi, mai ales, fără parteneri europeni puternici, tradiţionali, preocupaţi de soarta  ei, România a reprezentat "veriga slabă" a Estului.

A fost o  oportunitate excelentă, atunci când a început ofensiva globalistă, politică , ideologică și militară a SUA, de după dispariția Uniunii Sovietice. Și astfel a fost posibilă apariția lui Traian Băsescu, un lider-vasal necondiționat al hegemonului mondial. Calea sa către puterea de la București, pregătită cu întâlniri de taină încă de la sfârșitul  anilor  '90 și planificată simultan cu expansiunea administrației neoconservatoare Bush Jr. și a NATO către Est (anii 2003 și 2004), n-a făcut necesară  intervenția străzii, ca în Georgia sau Ucraina,  ambasadorul american  Jack Dyer Crouch II, expert în nucleara sovieto-americană și revoluții colorate a fost, totuși, prin preajmă, la drum de seară  contracandidatul Adrian Năstase a plecat acasă  cu coada între picioare. Iar la 13 decembrie 2004, la o zi după victorie, Băsescu a bătut în cuie politica externă a României: “Axa Washington – Londra – Bucureşti va fi o prioritate în politica externă în următorii 5 ani”.

Comentăm scurt:  prioritate nu pentru următorii 5 ani, ci pentru următorii 16, până  astăzi, la episodul cu rachetele Patriot americane aduse în Romania. Întorcându-ne și lăsând de o parte Londra, aliatul de serviciu al Americii din Europa, ce anume a fost acea axă? A fost o struțo-cămilă fantasmagorică, ca multe din isprăvile neoconservatorilor americani, o alianţă asimetrică, bizară, dintre prima superputere din lume și România, o ţară  îndepărtată, mică, lipsită de forţă politică şi militară şi cu interese strict regionale.           

Vasalitatea lui Băsescu față de administrația neoconservatoare Bush Jr. a fost nu numai necondiționată, dar și hiperactivă, din prima clipă. După ce a preluat de la fosta guvernare Năstase o înţelegere bilaterală cu partea americană privind extrădarea militarilor americani pasibili de inculpare pentru fapte penale în România, document juridic neacceptat de nici o altă ţară membră a Uniunii Europene, Băsescu a semnat în 2005 (primul șef de stat din tot Estul) un  acord pentru instalarea de  baze militare americane în România.

Apoi, când toţi est-europenii şi-au retras soldaţii din Irak, în 2005 -2007,  Băsescu a mărit numărul lor de la 287, la 950 de militari, aproape la fel cât ceilalți estici la un loc (1 028) şi a rămas singurul care nu a vorbit niciodată de aducerea lor acasă. Cu ieşiri intempestive, necontrolate, cu un sac fără fund de violenţă verbală, insulte, golănisme  şi înjurături marinăreşti, din primele clipe ale mandatului său și până la sfârșit Băsescu a deteriorat iremediabil relaţiile cu Rusia, retorica sa antirusă, patetică, a fost constant sancționată de Moscova oficială, media rusească l-a considerat pur și simplu  o ameninţare la adresa Europei postbelice, sub cele două mandate ale sale relațiile politice româno-ruse au "înghețat" complet. În schimb, în martie 2005, la Washington, asumându-și pur și simplu poziția de purtător de cuvânt al neoconservatorilor americani, troțkiști și de profesie adversari ai Rusiei oricare ar fi ea, sovietică sau postsovietică, a cerut la Washington o intervenție energică a Congresului SUA pentru așa-zisa "internaționalizare" a Mării Negre, adică deschiderea ei discreționară pentru flotele militare ale SUA și NATO.

Alegerile prezidențiale în Belarus
© Sputnik / Виктор Толочко

Apoi, la summitul NATO de la 2-4 aprilie 2008, la București, toate planurile expansioniste ale președintelui american  la Marea Neagră, admiterea Ucrainei și a Georgiei în NATO etc. au fost date peste cap de veto-ul europenilor occidentali. Bucureștiul a fost Stalingradul lui Bush Jr. și a neoconservatorilor din administrația sa. Dar, dacă Bush Jr. și-a consumat ultimul an de mandat într-un anonimat desăvârșit, nu la fel s-a întâmplat cu Băsescu. A fost preluat de următoarea administrație, Obama și în 2011 a dat ultima sa lovitură, a semnat la Washington un acord pentru instalarea în România a unei baze de rachete americane, la Deveselu, unică și aceasta în toată Europa de Est.

L-a susținut în 2014 în România și la americani pe următorul președinte, Iohannis, i-a transferat starea de vasalitate oarbă față de Washingtonul suzeran, precum și întreaga sa "moștenire" de relații româno-americane, rezumată în trei cuvinte: militărie, militărie şi iarăşi militărie. Aceasta a fost calea către tranzacția cu rachete Patriot americane pentru România anunțată zilele trecute la Washington și București. O tranzacție a guvernului României fără negocieri și fără obiecțiuni ale părții române. O tranzacție a "guvernului său"  aplaudată de Iohannis, și el un președinte-vasal supus  necondiționat, la fel ca predecesorul lui, rigorilor megabeneficiarului extern.           

Și, unde a ajuns astăzi România lui Iohannis în raporturile cu SUA?A ajuns acolo, că nimeni și nicăieri, de la un prim-ministru amețit la propriu și figurat, și până la  media locală nu a discutat nimic despre o achiziție apreciabilă pentru orice buzunar din lume, de 3,5 miliarde dolari. Nu s-a spus nimic, deși în State Unite  și în alte părți politicieni, membri, comisii, comitete și subcomitete ale Congresului de pe Hill au dezbătut de ani de zile și au făcut publice opinii, multe controversate, despre  rachetele Patriot.

Deși numeroase documente militare provenite de la experți, inspectori, utilizatori etc. din țări care au folosit în războaie aceste rachete, au exprimat obiecții serioase în ce privește eficiența lor în condiții de luptă. Deși reputata publicație "Foreign Policy"  tipărită  acum 50 ani la Washington de către celebrul politolog Samuel Huntington (Ciocnirea civilizațiilor), pur și simplu își intitula în martie 2018 un comentariu acid:  "Rachetele Patriot sunt făcute în America și o dau în bară în lumea întreagă"; sau "New York Times"  în 1991: "După război: și-au făcut treaba rachetele Patriot? Nu prea bine, zic oamenii de știință" etc. Deși undeva, în Orientul Mijlociu, au fost lansate rachete Patriot împotriva unei  drone și astfel o amărâtă de jucărie quadropteră de 200 dolari a consumat un "Patriot" de 3,4 milioane de dolari. Deși prețurile date publicității arată limpede, că România plătește 10 milioane de dolari pentru o rachetă (cifre oficiale românești: 450 rachete sol-aer, în valoare totală de 3,9 miliarde euro, 1 euro = 1,17 dolari, adică valoarea tranzacției în dolari egală cu 4,56 miliarde dolari, adică o rachetă costă în realitate 10,13 milioane dolari), de unde a scos PM Orban  8 milioane? Deși, în continuare se poate ridica întrebarea: cum a ajuns guvernarea Iohannis-Orban la prețul de 10 milioane pentru o rachetă Patriot, când Departamentul de Stat al SUA ne-a anunțat recent, că Emiratele Arabe Unite  au negociat și obținut de la Raytheon și Lockheed Martin  452  rachete Patriot, ca și cele pentru România, la prețul total de 2,7 miliarde dolari, adică  5,77 milioane  o rachetă, adică cu 41 %  mai ieftină decât cea negociată de guvernarea de la București (?! vezi Defense News, Washington, D.C., May 3, 2019) Deci, despre ce vorbim: patrioți, sau patrihoți?           

În sfârșit, un lucru bun s-a petrecut în România zilele trecute, cu ocazia sosirii aici a rachetelor Patriot americane. Și, pentru acest lucru bun, mulțumim pe această cale lui Raytheon, că le-a denumit, cum le-a denumit. De foarte mulți ani, peste 30, românii nu au mai văzut, auzit, rostit sau citit în această țară un cuvânt pe cale de dispariție din limba română: cuvântul Patriot.

0
Tagurile:
Patriot, NATO

Загрузка...