CHIȘINĂU, 27 feb — Sputnik, Nicu Goncear. O revistă din țară organizează anual un online voting cu 100 cele mai sexy femei ale Moldovei.
„Cele mai sexy femei de la noi vor fi desemnate în baza votingului online, dar și luându-se în considerare opinia unui juriu format din experți atât din redacție, cât și din afara ei. Îți poți exprima preferințele până pe data de 28 februarie 2018, ora 16:00", anunță revista VIP Magazin pe pagina sa de internet, precizând că rezultatele vor fi prezentate în luna martie.
„Concurentele" sunt alese din domeniile business, mass-media, showbiz, artă, modeling, viaţa mondenă.
Într-un material la această temă publicat la mijlocul lunii februarie scriam că acest top este condus detașat de jurnalista Sanda Țurcan, lucru rămas neschimbat și la sfârșitul perioadei de voting.
Bătălia, însă, se dă strâns pentru celelalte două locuri de pe podium, 2 și 3, între mai multe reprezentante ale sexului frumos, întrucât diferența de voturi din ziua de marți, 27 martie, nu este foarte mare și, într-o zi, orice se poate întâmpla.
Astfel, întrucât Sanda Țurcan are deja adunate peste 21 de mii de voturi, este greu de crezut că o mai întrece cineva, al doilea rezultat fiind de puțin peste 4700 de voturi, la ora la care este scris acest articol, și este al prezentatoarei TV Corina Frumuzachi.
Următoarele poziții sunt ocupate de:
3. Diana Mereuță — 3854 voturi (director „Curierul de Hîncești")
4. Cristina Nicolaev — 3356 voturi (model)
5. Dorina Darii — 3076 voturi (model)
6. Nadinn Ojog — 3056 voturi (fitness blogger, campioană Fitness Bikini)
7. Olga Rusu Varvarici — 2814 voturi (femeie de afaceri)
Astfel, rezultatele finale ale acestui top depind de activismul internauților, care mai au șansa de a-și exprima opțiunea.
BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Anna Lesko, cunoscuta artistă, dă o lecție de diplomație politicienilor români.
Într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, artista se declară ”siderată” de ceea ce se petrece la Washington și subliniază faptul că România este o țară supusă.
Lesko precizează că, pe viitor, dacă un ambasador străin va veni la noi în România să ne dea lecții, atunci clasa politică, în frunte cu președintele și premierul nu ar trebui să aibă o atitudine de supunere și ascultare.
”Am urmărit siderată evenimentele din Washington și dacă un ambasador al altei țări îndrăznește pe viitor să ne țină lecții despre democrație fără ca Președintele sau Premierul nostru să-l pună la punct - înseamnă că suntem o țară de impotenți. Atât am avut de spus...”, a scris Anna Lesko.
Menționăm că sunt cunoscute declarațiile ambasadorilor americani la București care au intervenit de multe ori în problemele interne ale României, dându-ne lecții despre ”statul de drept” sau înfierând ”baronii roșii”.
Mai mult decât atât, Adrian Zuckerman, fostul ambasador SUA în România, era criticat de Dan Tăpălagă, într-o opinia publicată pe g4media.ro , pe motiv că a suprins pe toată lumea prin formulările sale abrupte, care ”l-au scos din haina de diplomat”.
Mai mult decât atât, Zuckerman s-a plasat, printr-o ieșire publică, în poziția de agent electoral al Guvernului Orban și al PNL.
Adrian Zuckerman a fost singurul care și-a exprimat public, fățiș, poziționările politice explicite, spre deosebire de predecesorii săi.
Nici liderii politici nu sunt lipsiți de sensibilități. O bună parte a liderilor politici au pe lângă gospodăria lor cel puțin o pisică sau un câine. Sputnik vă propune o colecție de imagini din trecut și din prezent despre patrupezii liderilor statelor lumii.
Președintele ales al SUA, Joe Biden, și câinele său Major
Prima doamnă a SUA, Michelle Obama și Jill Biden, soția lui Joe Biden, cu câinele lor Champ
Pisica Paddles a prim-ministrului din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, cu câinele Yume, de rasă Akita Inu
Președintele Republicii Coreea, Moon Jae-In, cu câinele său Tory, în Seul
Președintele Franței, Emmanuel Macron, iese din Palatul Elysee însoțit de câinele Nemo.
Soția președintelui Cehiei, Miloš Zeman
Președintele Finlandei, Sauli Niinisto, își plimbă terrierul de Boston, cu numele Lennu.
Premierul Malaeziei, Najib Razak, pozează cu pisica lui Kiki, la reședința lui din Kuala Lumpur
Președintele SUA, Barack Obama, cu copiii și câinele lui Bo, la Casa Albă
Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Boris Johnson, și motanul lui Larry pe Downing Street.
Președintele Bill Clinton și soția lui, cu pisica Soks la Casa Albă, anul 1996
Președintele SUA, George Bush, cu câinele său Barney la Casa Albă, 2003
Jurnalista și soția cancelarului federal al Germaniei, Gerhard Schröder, Doris Schroeder-Koepf, cu câinele său la Hanovra
Prim-ministrul Israelului Benjamin Netanyahu, cu câinele său Kaya
BUCUREȘTI, 19 ian – Sputnik. Fostul ministru de Externe Adrian Severin a scris una dintre cele mai interesante analize sistemice, axându-se pe vectorii principali de putere care au influențat istoria ultimilor 30 de ani.
Analiza este structurată pe trei planuri: ”De la post-bipolarism la post-americanism”, ”De la criza democrației la decesul democrației”, ”Dictatura tehnologică și reideologizarea relațiilor umane”. În plus, ca o rezultantă a evoluției sau a intersectării acestor trei planuri în ultimele decenii, Severin vede paradigma actuală prin confruntarea între ”Globalism și naționalism”.
Analiza merită citită integral – a fost publicată de DC News, dar eu voi nota acum, idei din această din urmă temă ”Globalism și naționalism”, care prefigurează o nouă ordine mondială. Sau, altfel spus, cum va arăta lumea de mâine.
În fapt, Severin aduce atrage atenția că și odată cu dispariția ordinii mondiale bipolare se anunța ”trecerea la o altă ordine tot globală”.
”Simțindu-se că dispariția bipolarismului revitalizează naționalismele, ideea națională era demonizată, fiind tratată, în același timp, ca un fenomen secundar și trecător”, scrie Severin.
Și, în consecință, ”încercarea eșuată de monopolarism și dezordinea mondială care i-a urmat, au dat avânt naționalismului, venind rândul la demonizare al globalizării”.
Dar, în ciuda acestui fenomen și a ceea ce Severin consideră ca o confruntare ”cu susțineri relativ egale”, de fapt ”globalizarea este inevitabilă”, spune fostul șef al diplomației.
Mai mult, Severin subliniază că această globalizare poate fi ”profitabilă, cu condiția ca edificiul politic global să se construiască din cărămizi naționale, precum și că, în lipsa unei ordini globale consensuale, naționalismul ne va împinge din nou spre război”.
De asemenea, adaugă Severin, ”se ignoră că atât naționalismul marilor puteri, cât și lipsa de structură națională a uniunilor politice suprastatale, duce la opresiunea de tip imperial”.
Severin face o apreciere interesantă: ”Pe plan mondial, puterile care nu mai au resurse spre a domina la nivel global, precum este Rusia, susțin preeminența ordinii naționale”.
”Dimpotrivă, puterile care au asemenea resurse, precum China, promovează ideea unei (noi) ordini globale, post americane”, consideră Severin.
Aici merită introdus un comentariu – poate că Moscova, singura care a avut nu numai puterea, dar și responsabilitatea unui pol mondial, nu mai vrea să se încarce cu o asemenea greutate. Moscova a însemnat un centru de putere pe toate planurile, mai ales ideologic – factor care, așa cum sublinia și Adrian Severin într-un capitol anterior, a avut o însemnătate decisivă mult timp.
Acum avem, confruntarea dintre tabăra Trump și tabăra Biden / Harris adică, spune Severin, ”a fost în principal aceea dintre viziunea naționalistă și cea globalistă” – viziuni care ”au scindat societatea și clasa politică americană”.
Atenție și la una dintre cele mai interesante teorii, care pune într-o lumină ridicolă SUA: ”Să fi avut loc sub ochii noștri, orbiți de spectacolul faptului divers, prima confruntare dintre Rusia și China, desfășurată pe teritoriul SUA?”.
Argumente sunt aduse chiar de Trump și Biden – ””democrații l-au acuzat pe Trump de conivențe cu Rusia, iar republicanii pe Biden de sprijin chinez… poate nu întâmplător”, scrie Severin.
”Se poate spune că, măcar la nivelul simbolurilor și ideologiilor lucrurile așa au stat, prefigurând evoluțiile viitoare ale realității politice”, consideră Severin. ”În acest sens, nu este de mirare nici faptul că echipa Biden a primit sprijin din partea Europei germane, tot mai apropiată de China, care nu atât revenirea Americii în fruntea lumii occidentale, promise de Joe Biden, o dorește, ci eradicarea naționalismului american, iar în subsidiar dispariția ordinii mondiale americane, în favoarea unei ordini tot globale, dar post-americane”.
În pași concreți, Severin apreciază că, în măsura în care viziunea globalistă intrinsecă mandatului administrației Biden / Harris are câștig de cauză, ”ne putem aștepta la punerea ideii naționale sub presiuni sporite și, odată cu aceasta, la un refuz al democrației, simultan cu instalarea unei dictaturi culturale și politice a digitalizării; digitalizare transformată din mijloc în scop și din facilitator al vieții sociale în mod de viață socială”.
Și vine întrebarea cea de pe urmă, impunând o concluzie a excelentei analize: ”Cum va arăta această lume nouă?”.
Uitați-vă în jur! Semnele ei au răsărit – ne îndeamnă la observație și gândire Severin.
”Va fi, din câte ne putem da seama, austeră, frugală, uniformizată, colectivistă (nu comunitaristă) dar desocializată, agnostică, iliberală, cu multe obligații individuale și foarte puține drepturi și, desigur, digitalizată”, scrie Adrian Severin.
Și, atrage atenția omul politic – ”întrucât direcția este obiectivă, nu are rost nici să ne înspăimântăm nici să ne revoltăm”.
Atunci, care este soluția? ”Trebuie să optimizăm și să ne adaptăm”, ne sfătuiește Adrian Severin.
”Lumea pe care o știm, moare. O nouă lume se naște. Nu este pe placul nostru. Se pare, însă, că pendulul istoriei nu poate fi oprit” – este concluzia analizei lui Adrian Severin.
Așadar, să vedem mâine cum răsar zorii minunatei lumi noi. Eventual (re)citindu-l pe Huxley.