Iuliana Beregoi

Moldoveanca Iulia Beregoi a uimit iarăşi la "Voice Kids Rusia"

634
(reînnoit 16:55 01.04.2017)
Tânăra interpretă din Orhei, Iuliana Beregoi, a ajuns în finala concursului "Voice Kids Rusia"

CHIŞINĂU, 1 apr — Sputnik. Iuliana Beregoi din Orhei a ajuns în finala celui de-al patrulea sezon al proiectului "Voice Kids Rusia".

In prima parte a evoluţiei de vineri, Iuliana a cântat alături de Iana Kulikova şi Renata Ramazanova. Dintre cele trei concurente, îndrumătoarea acestei echipe, cântăreaţa Niuşa, a ales-o anume pe Iuliana Beregoi, care a interpretat ulterior piesa cunoscutei cântăreţe britanice Adele, Skyfall, care a şi dus-o în finală.

Din această echipă de cinci concurenţi, în etapa finală a mai trecut şi Alina Sansâzbai.

„Vreau să înţelegeţi, trebuie să-i aleg acum anume pe cei care vor face faţă încercărilor de mai departe. Astfel, cu anume cu Alina şi Iuliana vom munci şi vom experimenta în continuare", a declarat Niuşa.

Iuliana Beregoi este din Orhei, are doar 12 ani și este finalista "Next Star", "The Best Voice" şi "Moldova are Talent". Iuliana își face studiile la centrul de dans și vocal "SIS N BRO" din Chișinău.

Totodată, tânăra interpretă din Moldova este îndrumată de cântăreața Jasmin, care o susţine pe aceasta şi în culisele concursului "Voice Kids Rusia".

Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.

Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>

Accesaţi aplicaţiile pentru Android >>

634
Anna Lesko

Anna Lesko, poziție îndrăzneață: clasa politică, făcută praf!

250
Cunoscuta artistă a lăsat, pe pagina sa de Facebook, un mesaj curajos și fără echivoc, iar clasa politică din România este vizată la cel mai înalt nivel! Legătura cu evenimentele de la Washington.

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Anna Lesko, cunoscuta artistă, dă o lecție de diplomație politicienilor români.

Într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, artista se declară ”siderată” de ceea ce se petrece la Washington și subliniază faptul că România este o țară supusă.

Lesko precizează că, pe viitor, dacă un ambasador străin va veni la noi în România să ne dea lecții, atunci clasa politică, în frunte cu președintele și premierul nu ar trebui să aibă o atitudine de supunere și ascultare.

”Am urmărit siderată evenimentele din Washington și dacă un ambasador al altei țări îndrăznește pe viitor să ne țină lecții despre democrație fără ca Președintele sau Premierul nostru să-l pună la punct - înseamnă că suntem o țară de impotenți. Atât am avut de spus...”, a scris Anna Lesko.

Menționăm că sunt cunoscute declarațiile ambasadorilor americani la București care au intervenit de multe ori în problemele interne ale României, dându-ne lecții despre ”statul de drept” sau înfierând ”baronii roșii”.

Mai mult decât atât, Adrian Zuckerman, fostul ambasador SUA în România, era criticat de Dan Tăpălagă, într-o opinia publicată pe g4media.ro , pe motiv că a suprins pe toată lumea prin formulările sale abrupte, care ”l-au scos din haina de diplomat”.

Mai mult decât atât, Zuckerman s-a plasat, printr-o ieșire publică, în poziția de agent electoral al Guvernului Orban și al PNL.

Adrian Zuckerman a fost singurul care și-a exprimat public, fățiș, poziționările politice explicite, spre deosebire de predecesorii săi.

250
Tagurile:
Anna Lesko
Tematic
Ana Lesko pe Instagram: Mai mult sau mai puțin - dar întotdeauna frumos - dezgolită
Anna Lesko, replică șocantă pentru un admirator – l-a lăsat fără cuvinte
Anna Lesko, izolată la domiciliu: cu ce-și ocupă timpul. Galerie Foto
Anna Lesko, fotografii interzise minorilor – Galerie foto
Anna Lesko, fotografii incendiare la 40 de ani. Criticată de fani

Загрузка...

Animalele de companie ale liderilor lumii

113
(reînnoit 11:25 13.01.2021)
  • Președintele ales al SUA, Joe Biden, și câinele său Major
  • Prima doamnă a SUA, Michelle Obama și Jill Biden, soția lui Joe Biden, cu câinele lor Champ
  • Pisica Paddles a prim-ministrului din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern
  • Președintele Rusiei, Vladimir Putin, cu câinele Yume, de rasă Akita Inu
  • Președintele Republicii Coreea, Moon Jae-In, cu câinele său Tory, în Seul
  • Președintele Franței, Emmanuel Macron, iese din Palatul Elysee însoțit de câinele Nemo.
  • Soția președintelui Cehiei, Miloš Zeman
  • Președintele Finlandei, Sauli Niinisto, își plimbă terrierul de Boston, cu numele Lennu.
  • Premierul Malaeziei, Najib Razak, pozează cu pisica lui Kiki, la reședința lui din Kuala Lumpur
  • Președintele SUA, Barack Obama, cu copiii și câinele lui Bo, la Casa Albă
  • Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Boris Johnson, și motanul lui Larry pe Downing Street.
  • Președintele Bill Clinton și soția lui, cu pisica Soks la Casa Albă, anul 1996
  • Președintele SUA, George Bush, cu câinele său Barney la Casa Albă, 2003
  • Jurnalista și soția cancelarului federal al Germaniei, Gerhard Schröder, Doris Schroeder-Koepf, cu câinele său la Hanovra
  • Prim-ministrul Israelului Benjamin Netanyahu, cu câinele său Kaya
Ce animale de companie au diverși lideri ai lumii. Sputnik vă propune o colecție de imagini ale patrupezilor.

Nici liderii politici nu sunt lipsiți de sensibilități. O bună parte a liderilor politici au pe lângă gospodăria lor cel puțin o pisică sau un câine. Sputnik vă propune o colecție de imagini din trecut și din prezent despre patrupezii liderilor statelor lumii.

113
  • Președintele ales al SUA, Joe Biden, și câinele său Major

    Președintele ales al SUA, Joe Biden, și câinele său Major

  • Prima doamnă a SUA, Michelle Obama și Jill Biden, soția lui Joe Biden, cu câinele lor Champ
    © AFP 2020 / Saul Loeb

    Prima doamnă a SUA, Michelle Obama și Jill Biden, soția lui Joe Biden, cu câinele lor Champ

  • Pisica Paddles a prim-ministrului din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern

    Pisica Paddles a prim-ministrului din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern

  • Președintele Rusiei, Vladimir Putin, cu câinele Yume, de rasă Akita Inu
    © Sputnik / Aleksei Druzhinin

    Președintele Rusiei, Vladimir Putin, cu câinele Yume, de rasă Akita Inu

  • Președintele Republicii Coreea, Moon Jae-In, cu câinele său Tory, în Seul
    © AFP 2020 / The Blue House

    Președintele Republicii Coreea, Moon Jae-In, cu câinele său Tory, în Seul

  • Președintele Franței, Emmanuel Macron, iese din Palatul Elysee însoțit de câinele Nemo.
    © AFP 2020 / Ludovic Marin

    Președintele Franței, Emmanuel Macron, iese din Palatul Elysee însoțit de câinele Nemo.

  • Soția președintelui Cehiei, Miloš Zeman

    Soția președintelui Cehiei, Miloš Zeman

  • Președintele Finlandei, Sauli Niinisto, își plimbă terrierul de Boston, cu numele Lennu.
    © AFP 2020 / Markku Ulander / Lehtikuva

    Președintele Finlandei, Sauli Niinisto, își plimbă terrierul de Boston, cu numele Lennu.

  • Premierul Malaeziei, Najib Razak, pozează cu pisica lui Kiki, la reședința lui din Kuala Lumpur
    © AFP 2020 / Manan Vatsyayana

    Premierul Malaeziei, Najib Razak, pozează cu pisica lui Kiki, la reședința lui din Kuala Lumpur

  • Președintele SUA, Barack Obama, cu copiii și câinele lui Bo, la Casa Albă
    © AP Photo / Ron Edmonds

    Președintele SUA, Barack Obama, cu copiii și câinele lui Bo, la Casa Albă

  • Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Boris Johnson, și motanul lui Larry pe Downing Street.
    © AFP 2020 / Chris J Ratcliffe

    Ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Boris Johnson, și motanul lui Larry pe Downing Street.

  • Președintele Bill Clinton și soția lui, cu pisica Soks la Casa Albă, anul 1996
    © AP Photo / Ruth Fremson

    Președintele Bill Clinton și soția lui, cu pisica Soks la Casa Albă, anul 1996

  • Președintele SUA, George Bush, cu câinele său Barney la Casa Albă, 2003
    © AP Photo / J. Scott Applewhite

    Președintele SUA, George Bush, cu câinele său Barney la Casa Albă, 2003

  • Jurnalista și soția cancelarului federal al Germaniei, Gerhard Schröder, Doris Schroeder-Koepf, cu câinele său la Hanovra
    © AP Photo / Fabian Bimmer

    Jurnalista și soția cancelarului federal al Germaniei, Gerhard Schröder, Doris Schroeder-Koepf, cu câinele său la Hanovra

  • Prim-ministrul Israelului Benjamin Netanyahu, cu câinele său Kaya

    Prim-ministrul Israelului Benjamin Netanyahu, cu câinele său Kaya

Tagurile:
animale de companie

Загрузка...
Dragoș Dumitriu

De Ziua Culturii: ”Țara asta este bolnavă de elitele ei!”

0
”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite - un program sau un imens aparat de de-culturalizare în masă”

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Am realizat mult timp emisiuni dedicate spiritualității, începând cu religii, mitologii, curente inițiatice și ocultism, dar m-am întors la artă. La muzică, la literatură, poezie și teatru, film, balet, pictură… pentru că mi se pare că indiferent de eforturile oamenilor, Dumnezeu se exprimă în primul rând prin harul dăruit creatorilor din artă.

Și parcă Dumnezeu vrea să demonstreze că învelișul nu contează – ci ființa interioară, duhul care rămâne peste secole și milenii în forma artei create. De multe ori învelișul unui geniu a fost dizgrațios – murdar, bețiv, violent, nebun, ticălos… cam așa erau, în viața de zi mulți dintre cei pe care îi numim azi genii și ne închinăm în fața creațiilor lor.

Dacă i-am fi cunoscut, probabil că nu i-am fi invitat în casă; acum, fiecare urmă a lor valorează miliarde!

Nu, nu făceau parte din ”elite”, nu au beneficiat de decorații, de favoruri – decât puțini dintre ei, iar și mai puțini au dus o viață în condiții decente, iar prea puțini una de lux.

În emisiunile mele, o mare problemă a fost invitatul din domeniul culturii. Cu puține excepții, oamenii de seamă se feresc să apară, să nu greșească, să nu cumva să primească întrebări pentru care nu sunt pregătiți! Sunt… elite! Trebuie să-i cocoloșești, să manifești admirație și supunere…   

Da, nu acesta a fost cazul unor intelectuali și creatori autentici – Eugen Simion, Dinu Săraru, Octavian Nemescu – sau chiar regretatul mare și  minunat excentric Corneliu Vadim Tudor. Sau teribilul Adrian Păunescu, cel care te fulgera și te iubea când îl puneai în încurcătură – ce titan, ce creator magnific! Sau delicatul Octavian Nemescu, un geniu de o modestie rară, o adevărată încântare a spiritului, cu muzica sa înțeleasă ca filozofie și punte peste timp și legătură directă cu divinitatea!

Da, despre asta e vorba… de Dumnezeu! Nu despre ”elite”. Care sunt false. 

De fapt, aici este și greșeală culturii române de azi – când vorbim de cultură, ne referim la  ”elitele”. Și cum să fie „elite”, dacă publicul nu le-ar considera ca atare! După standardele acestui public: opulență, atitudine distantă, corul țuțerilor…

Mi-am adus aminte de textul unui mare amic și excelent ziarist, care râdea de vorbele lui Pleșu, când s-a înscăunat ministru al Culturii, în decembrie 1989: ”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite!”.

”Vorbe care, în paranteză fie spus, au fost și șutul în cur dat lui taică-meu, cel care îi făcuse ușor huzurul la Tescani”, povestea amicul meu.

Ei bine, acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict, spunea amicul. De fapt, amicul considera ”Cultura pentru elite” un program sau un ”imens aparat de de-culturalizare în masă”.

Și aici facem comparația cu ”fenomenul culturii de masă”, despre care s-a spus că se rezuma la ”Cântarea României”, ceea ce este absolut fals. Asta nu înseamnă că respectiva ”Cântare a României” nu a avut și ea un impact pozitiv asupra culturalizării și a ”procesului de acces la cultură al unei majorități a populației”, sublinia amicul.  

În același dublu demers, al culturalizării și accesului la cultură, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) cuprindea toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice (gen ”Muzeul Satului”), Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori – care, cum sublinia amicul, era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare - școli populare de artă, cinecluburi etc. etc.  

Citez din ceea ce remarca prietenul meu: tot acest ansamblu dedicat cetățeanului, masselor, a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.

”În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă”, îmi spunea amicul, amintind că ”erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi - erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică”.

Ori, întrebarea vine firesc, văzând atitudinea ”elitelor” actuale: ”Cum să nu urască elitele românești, os de os boieresc, accesul la cultură al ”slugilor”?”.

Rețin reacție amicului: ”Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei! Ce au produs cu adevărat durabil aceste elite? Ce produc acum?”.  

Poate veți spune că ”Amicul X” este un nostalgic ceaușist. Nu, e un om și un ziarist mare și lucid, care spune clar: trecutul comunist trebuie acceptat numai critic! Dar, spune amicul, să-l acceptăm, cu critici, cu tot.

Și asta spun și eu, de mult timp – și spune și generația mea: ”Să tragem linie, să vedem ce a fost rău și condamnabil, ce a fost bine și folositor, chiar și acum”.

Poate că întrebările corecte de Ziua Culturii, adresate și ”elitelor”, ar fi: câți tineri din mediul muncitoresc sau din mediul rural mai calcă printr-o sală de spectacole? Printr-o bibliotecă? Oare nu cumva singurul lor contact cu ceea ce cu greu se poate numi, totuși, cultură, este accesul moca la ”spectacolele” plătite de primării din bani publici?

Prietenul meu trăgea o concluzie: dacă nu facem ceva pentru democratizarea accesului la cultură, în curând se va alege praful de tot ce mai avem: teatre, muzee, filarmonici. Vor muri din lipsă de ”combatanți”.

Iar cultura ”profesionistă” va muri din lipsa unei baze serioase de recrutare. Și din faptul că au nevoie de un public care să fie pregătit – altfel publicul acesta va modela ”elitele” după chipul și asemănarea lor. Ceea ce de altfel se și întâmplă, cum spuneam - opulență, atitudine gomoasă, țuțeri. Opera?... Se vede prin ceea ce este în jur, prin masa manelisto-huliganico-romglezistă. Asta e opera lor. Masa din 1989 era rodul a ceea ce spunea amicul – a culturii de massă.

”Lucrurile sunt legate”, spune amicul – ”Numai noi facem prostia să judecăm lucrurile pe bucăți. Și avem rezultatele pe care le avem...”.

Da, cam asta s-ar putea spune în Ziua Culturii Naționale, despre cultura care nu pare să mai fie națională.

Amicul m-a rugat să nu-i divulg numele. Face parte din elita adevărată, cea cu har. Din cea care rămâne prin ceea ce creează, prin ce scrie, nu prin menționări elogioase. Nu e un om bogat, e un dăruit. Și dăruiește prin ceea ce scrie.

Asta înseamnă cultură.

Acum câțiva ani, la puțin timp după Ziua Națională a Culturii, ”elitele” au decis că ”Muie” este o exprimare politică. Acum, exponenții acestei exprimări au ajuns la putere. Și au grijă și de Cultură.  De de-culturalizarea în masă.

0

Загрузка...