BUCUREȘTI, 1 mart – Sputnik. Unitățile de învățământ din România primesc deja cererile din partea părinților elevilor pentru ca aceștia să participe la activitățile de educație remedială organizate în cadrul Programului național pilot de tip ”Școala după școală”.

În data de 4 martie 2021, școlile vor trimite inspectoratelor datele cu elevii eligibili pentru a participa la acest program, precum și date privind opțiunile cu privire la organizarea activităților remediale la nivelul unității de învățământ.

Cererea pentru participarea copiilor la orele remediale poate fi descărcată de aici.

Elevii și părinții lor vor completa numele, domiciliul, actul de identitate cu care se legitimează, clasa, școala și localitatea.

Ei vor trebui să încercuiască unul din motivele solicitării participării la acest tip de activități educative.

În primul rând, este vorba despre elevii care nu au avut acces sau au avut acces deficitar la activitățile educaționale desfășurate prin intermediul tehnologiei și al internetului, întrucât nu dispun de echipamente informatice proprii sau nu beneficiază de conexiune/conexiune fiabilă la internet.

În al doilea rând, pot cere participarea la aceste ore elevii care se află în situație de corigență la sfârșitul semestrului I al anului școlar 2020-2021 sau au situația școlară neîncheiată la cel puțin o disciplină.

De asemenea, pot participa la aceste activități elevii care demonstrează necesitatea prin rezultatele școlare obținute în semestrul anterior sau la evaluarea inițială de la începutul semestrului în derulare.

”Mă angajez să asigur participarea elevului _ la activitățile de educație remedială organizate în cadrul Programului național pilot de tip ”Școala după școală“, conform programului aprobat și colaborând cu conducerea unității de învățământ în acest sens”, este un alt câmp ce trebuie completat și prin care părintele își ia un angajament față de unitatea de învățământ.

Prima zi a lunii martie marchează nu doar începutul primăverii, ci și ziua când – potrivit propriilor mărturisiri – s-a născut scriitorul Ion Creangă, în anul 1837.

Despre sine, autorul spunea, cu modestie, dar și cu umor – că a fost și el în lumea asta ”o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la 20 de ani, nici cuminte până la 30 și nici bogat până la 40” nu s-a făcut.

Nică a lui Ștefan a Petrei, așa cum se descrie el în celebrele ”Amintiri din copilărie”, povestește, învățam noi la orele de Limbă și Literatură Română, ”copilăria copilului universal”.

Dincolo de acest clișeu, trebuie să stăm și să reflectăm: ce înseamnă copilăria pentru Creangă, ce înseamnă ea pentru noi și ce reprezintă pentru copiii noștri? Aparent, sunt lumi diferite, însă toate au un numitor comun: pofta de viață, jocurile și jucăriile – adaptate timpului, năzdrăvăniile specifice vârstei lipsite de griji.

Paradoxal, la aproape două secole de la nașterea sa, Ion Creangă este mai actual ca oricând. Și trebuie să fie așa, pentru a nu ne pierde specificul, fibra națională, specificul sufletului nostru.

Piața de carte din România, manualele școlare sunt efectiv asaltate de scriitori străini. Profesorii par să se jeneze să mai recomande ca lectură un Creangă, un Sadoveanu sau un Ispirescu, în schimb, îi îndeamnă pe cei mici să citească Mircea Cărtărescu sau Roald Dahl.

Profesorul de Limba Română Cristina Tunegaru chiar se războia cu Eminescu sau Creangă.

”Subsemnata, profesoară de română, declar că nu respect, în mod premeditat, programa școlară de limba română, asemenea unui element dușmănos: nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, ”Amintirile" lui Creangă”, spunea aceasta.

Dacă refuzăm clasicii literaturii române, vom ajunge în situația dramatică de a ne întreba: Cine suntem noi? De unde venim?

Iar răspunsurile vor fi simple ridicări din umeri.

Nu știu alții cum sunt… dar eu mă întorc la Creangă, ca la o oază de normalitate, de firesc, de simplu și de autentic. Mă întorc la Creangă pentru a mă regăsi pe mine, ca român, în tot acest proces de ștergere a identității noastre.