Tu-160

De ce Rusia a transferat bombardiere în Marea Mediterană

672
(reînnoit 01:14 30.05.2021)
Bombardierele rusești purtătoare de rachete cu rază lungă de acțiune Tu-22M3, capabile să transporte arme nucleare, prezente la baza aeriană Khmeimim din Siria, reprezintă răspunsul adecvat al Moscovei la exercițiile la scară largă și provocatoare ale SUA și NATO.

Bombardierele rusești purtătoare de rachete cu rază lungă de acțiune Tu-22M3, capabile să transporte arme nucleare, prezente la baza aeriană Khmeimim din Siria, reprezintă răspunsul adecvat al Moscovei la exercițiile la scară largă și provocatoare ale SUA și NATO, Defender Europe 2021, în apropierea frontierelor vestice ale Federației Ruse și a zonelor de interes național. Este o reamintire aspră și vizibilă a vulnerabilității flancurilor și mijloacelor Alianței pentru un atac de represalii.

Корабль ВМС США
© Sputnik / Александр Заболотный

Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a declarat ieri: "Situația internațională dificilă, riscurile potențiale și amenințările la adresa securității militare a Rusiei, inclusiv în imediata vecinătate a frontierelor noastre, necesită o pregătire de luptă constantă și ridicată din partea Forțelor Armate Ruse". Nu este o coincidență faptul că în aceeași zi s-a descoperit că trei bombardiere supersonice purtătoare de rachete Tu-22M3, cu o geometrie variabilă a aripilor, au aterizat pentru prima dată la baza aeriană rusească din Khmeimim, Siria.

Desfășurarea acestor aeronave în Siria demonstrează disponibilitatea Forțelor Aerospațiale ale Federației Ruse de a opera eficient în orice regiune a lumii. Fiecare purtător de rachete este capabil să transporte la bord până la 24 de tone de muniție. Armamentul standard al avioanelor Tu-22M3 include rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune Kh-32, Kh-101 (sau Kh-102 cu focos nuclear) și rachetele hipersonice ʺKinjalʺ. În imaginile furnizate de Ministerului Apărării al Federației Ruse se pot observa rachete de croazieră anti-navă supersonice cu o rază de acțiune de până la 600 km, iar acest lucru sugerează că pozițiile jihadiștilor nu reprezintă ținte prioritare ale misiunii siriene, principala sarcină a avioanelor Tu-22M3 fiind controlul ʺteatruluiʺ maritim.

Între timp, două grupuri aeronavale (CVGB) NATO intenționează să-și demonstreze capacitățile în apropierea coastei Republicii Arabe Siriene ca parte a exercițiilor globale Defender Europe 2021, care se desfășoară astăzi în Europa, Asia și Africa. Grupul aeronaval al Marinei Marii Britanii (două distrugătoare, două fregate și un submarin), în frunte cu portavionul Queen Elizabeth, se îndreaptă pentru prima dată spre estul Mării Mediterane, unde sunt planificate manevre comune cu portavionul francez Charles de Gaulle. În componența escadrei britanice – peste 30 de avioane bazate pe transportoare, inclusiv avioane de vânătoare F-35. Prin desfășurarea a trei purtători de rachete Tu-22M3 în Siria, Rusia a depășit ʺparteneriiʺ și a restricționat libertatea de manevră în regiune.

Confruntare dură

Înainte de prima campanie a HMS Queen Elizabeth, comandantul grupului britanic aeronaval, Steve Moorhouse, a declarat: ʺSuntem gata să ne luptăm și să câștigăm, inclusiv în cele mai dificile circumstanțeʺ. Patosul pare excesiv, doar teroriștii din Orientul Mijlociu nu au nave și avioane, iar Londra nu a declarat război niciunui stat mediteranean. Comentariul de ieri al Ministerului Apărării al Federației Ruse pare mai modest și mai adecvat: ʺEchipajele bombardierelor cu rază lungă de acțiune vor dobândi abilitățile practice a exersării sarcinilor de instruire în noile regiuni geografice pe parcursul efectuării zborurilor în spațiul aerian deasupra acvatoriului Mării Mediteraneʺ. Și totuși, în confruntarea tehnologică, sunt garantate ʺcircumstanțe dificileʺ ʺpartenerilorʺ americani, britanici și francezi.

Pe 26 mai, bombardierele rusești purtătoare de rachete cu rază lungă de acțiune au început să îndeplinească sarcini de patrulare a spațiului aerian deasupra Mării Mediterane, de unde și toată Europa de Vest poate fi ușor ʺîmpușcatăʺ. Puternicii Tu-22M3 sunt uneori numiți ʺucigași de portavioaneʺ, întrucât arsenalul unei singure aeronave este suficient pentru a distruge un grup aeronaval al unui potențial inamic – în orice moment al zilei și în condiții de contracarare radioelectronică. În consecință, trei aeronave asigură dominarea completă a Forțelor Aerospațiale Ruse în direcția Mediteraneană. În caz de necesitate, Tu-22M3 vor fi ajutați de avioanele de vânătoare Su-30 și de complexele de rachete cu rază lungă de acțiune S-400, dislocate la baza Khmeimim.

Experții occidentali consideră că zborurile active ale bombardierelor rusești deasupra Mării Mediterane ar putea obliga Alianța Atlanticului de Nord să aloce mai multe fonduri pentru a-și apăra partea de Sud, ceea ce va aduce beneficii securității Rusiei. Pentagonul și NATO nu au o apărare eficientă împotriva aeronavei Tu-22M3, care este una dintre cele mai versatile din lume, fiind capabilă să atace ținte strategice și tactice pe uscat și pe mare cu arme de înaltă precizie.

Publicația americană Drive a atras anterior atenția asupra faptului că bombardierele rusești purtătoare de rachete de la Khmeimim pot distruge ținte în Europa dintr-o direcție nouă, sudică și, în cazul unui conflict armat, pot lupta împotriva Marinei Alianței, ʺpot să reacționeze mai eficient la situații neprevăzute și de criză în Orientul Mijlociu și în Africa de Nordʺ.

Publicația Military Watch a completat imaginea zugrăvită de Drive: ʺOperațiunile militaro-aeriene și militaro-navale rusești din Siria au făcut mult mai mult decât pur și simplu respingerea grupurilor jihadiste... În același timp, poziția țării în regiune i-a permis să ocolească efectiv NATO dinspre sud și să demonstreze o serie de abordări revoluționare, noi oportunități de atac".

Într-adevăr, modernizarea bazei aeriene siriene Khmeimim a consolidat poziția și influența politico-militară a Rusiei în Marea Mediterană. La baza aeriană a fost finalizată reconstrucția celei de-a doua piste, cu o înlocuire completă a stratului superior a pistei, a echipamentelor luminoase și radiotehnice. Pista cu o lungime de aproximativ 3000 m a fost construită folosind cele mai moderne tehnologii și permite primirea a tuturor tipurilor de avioane, inclusiv a avioanelor strategice Tu-160M ​și a avioanelor de transport militar An-124. Experții consideră desfășurarea în curs a aeronavelor Tu-22M3 ʺdrept o importantă victorie geopolitică și militară a Federației Ruse în regiuneʺ. În special, Military Watch notează: ʺDesfășurarea avioanelor Tu-22M3 ca un activ mai scump reflectă încrederea crescândă că situația cu securitatea în Siria s-a stabilizat, întrucât astfel de aeronave costisitoare cu rază lungă de acțiune sunt rareori desfășurate la bazele din apropierea liniei frontului".

Raza de luptă

Avionul multifuncțional, supersonic, purtător de rachete, cu rază lungă de acțiune și cu o geometrie variabilă a aripilor Tu-22M3 a fost creat pentru a rezolva sarcini speciale. Nu are analogi în lume. Ocupă o nișă între aviația strategică și aviația operativo-tactică, fiind conceput pentru a distruge. Este înarmat cu rachetele de croazieră ghidate Kh-32, Kh-101 (sau Kh-102 cu focos nuclear), cu rachetele hipersonice Kh-47M2 ʺKinjalʺ, precum și cu bombe avia, pentru a distruge ținte terestre și maritime de la altitudini mari, medii și joase în intervalul de viteze cuprins între 1000 și 2300 de km/h, în condiții de funcționare a mijloacelor inamice moderne de apărare antiaeriană și radioelectronice.

Raza de luptă a avioanelor Tu-22M3, la o sarcină maximă de luptă, fără realimentare, este de aproximativ 2000 de km. Prin urmare, dezvoltarea bazei aeriene Khmeimim este un factor serios în descurajarea politică și militaro-strategică a unui potențial inamic împotriva acțiunilor agresive la adresa Rusiei și a aliaților săi din Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Aeronavele zboară deasupra Mării Mediterane cu scopul de a ʺdescoperi situația de la suprafața apeiʺ, iar lucrul echipajelor asupra navelor este diferit de cel asupra obiectivelor terestre. Este o experiență foarte utilă.

Rachetele prezente la bordul aeronavei Tu-22M3 o face letală pentru un potențial inamic. Șase rachete pot fi plasate în compartimentele corpului avionului, iar încă patru sunt suspendate sub aripă și fuzelaj. De asemenea, este prevăzută înarmarea avionului cu bombe ajustabile de înaltă precizie. De exemplu, racheta supersonică anti-navă Kh-32 zboară către țintă la o viteză de 5 Mach, la o altitudine de până la 40 de km – la o depărtare de până la 1000 de km, adică bombardierul Tu-22M3M este capabil să distrugă grupul aeronaval inamic fără a intra în zona de acțiune de 700 de kilometri a apărării antiaeriene a acestuia. O lovitură din stratosferă este irezistibilă cu ajutorul mijloacelor complexului maritim de apărare anti-rachetă Aegis.

Rusia nu aspiră să ʺconducă lumeaʺ cu ajutorul armelor, ea este prezentă în regiunea Mediteraneană pe bază legală, ajută guvernul legitim al Regiunilor administrative speciale ale Chinei să elimine rămășițele elementelor teroriste și facilitează dialogul politic intern sirian. Și chiar și noua pistă a bazei aeriene Khmeimim este o contribuție semnificativă la viitorul pașnic al republicii arabe. Într-o bună zi, aici vor putea ateriza avioane civile din întreaga lume.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

672
Tagurile:
Marea mediterană, Rusia

Coșmarul Occidentului: Vor forma Rusia și China o alianță militară?

295
(reînnoit 14:42 23.06.2021)
Rusia și China vor desfășura în curând exerciții militare comune “Vest/Interacțiune 2021”. În ce măsură cooperarea militară între cele două țări poate duce la cristalizarea unei alianțe.

Experiența îndelungată a exercițiilor militare comune ale Rusiei și Chinei trece într-un plan strategic. Manevrele operativ-strategice ruso-chineze “Vest/Interacțiune 2021”, care urmează să aibă loc în nordul Chinei, vor fi integrate cu exercițiile strategice de comandă „Vest 2021” din Federația Rusă și Republica Belarus. Acest lucru arată ca o continuarea formării a unei alianței politico-militare ruso-chineze.

Vladimir Putin și Xi Jinping
© Sputnik / Михаил Климентьев

Din 22 iunie, la Habarovsk, au loc negocieri pentru organizarea unor exerciții operativ-tactice comune “Vest/Interacțiune 2021”, cu participarea trupelor rusești și chineze în districtul autonom Ningxia Hui, China. Până la finele acestei săptămâni, părțile vor conveni asupra organizării sosirii contingentului militar al Rusiei pe teritoriul Republicii Populare Chineze, componența forțelor și mijloacelor, planul de desfășurare a exercițiilor, organizarea aprovizionării material și tehnice. Deocamdată, s-a decis că din partea Districtului Militar Est al Rusiei vor participa în manevre personalul formațiunii infanteriei motorizate, inclusiv până la un batalion, unitățile aviației operativ-tactice, detașamentul combinat al aviației militare.

A se observa că pentru exersarea acțiunilor comune de către trupele diverselor țări, nu e nevoie de un număr mare de militari, sunt suficiente legăturile de comandă, implicate în controlul asupra unităților și care adoptă decizii operative.

Manevrele “Vest/Interacțiune 2021” va avea loc în a doua jumătate a anului 2021, iar denumirea vorbește despre o probabilă îmbinare a cooperării ruso-chineze în Est cu exercițiile strategice de comandă ale forțele armate ale Rusiei și Belarusului “Vest 2021”, planificate pentru prima jumătate a lunii septembrie. De la poligoanele belaruse și rusești (Districtul Militar Vest), până la poligoanele Armata Populară de Eliberare din China din nordul Chinei e o distanță de peste 5000 de kilometri, cu atât mai mult este interesantă tematica integrării militare și perspectivele de interacțiune.

Cel mai teribil coșmar al Occidentului: Rusia și China semnează un acord de cooperare militară, coaliția ruso-chineză obține o supremație în fața Pentagonului și NATO într-un ipotetic conflict militar, Washingtonul și Bruxelles vor fi nevoite să-și rescrie strategia și tactica de “descurajare” a “regimurilor” indezirabile, de asigurare a “libertății navigației” în Marea Neagră, Azov și mările chineze. Între timp, președintele rus Vladimir Putin admite posibilitatea unei alianței militare între Rusia și China. Și Beijingul este gata să atingă un nou nivel al cooperării strategice în sfera militară – cu o astfel de declarație a venit Ministerul Apărării al Chinei în luna martie. Un document formalizat nu va schimba situația.

Scenarii probabile

Pe teritoriul districtului autonom Ningxia Hui al Chinei, în zona lanțului muntos Helanshan, cu o lungime de peste 250 de kilometri, este amplasat unul din cele mai mari poligoane a armatei chineze (la o altitudine de peste 2000 metri deasupra nivelului mării), care permite exersarea celor mai dificile scenarii a manevrelor ale diverselor grupări militare.

Ideea exercițiilor operativ-strategice ruso-chineze “Vest/Interacțiune 2021” nu e clară, deocamdată, cu toate acestea putem prognoza o coincidență semnificativă cu scenariile manevrelor “Vest 2021”, în cadrul cărora urmează să fie verificate sistemele de control și toate tipurile de aprovizionare, desfășurarea sub acoperire a unor grupuri de trupe, exersarea de către grupurile tactice ale batalioanelor a unor metode non-standard de distrugere a țintelor aeriene la altitudini mici (dronele de asalt) și lupta împotriva vehiculelor blindate de o mare viteză. În cadrul exercițiilor ruso-belaruse, exclusiv defensive, va fi utilizată masiv aviația de luptă și tancurile. Similitudinea scenariilor manevrelor este determinată de existența unor amenințări comune.

Siguranța Rusiei și Belarusului este amenințată de infrastructura și prezența trupelor străine ale NATO pe teritoriul statelor vecine din regiunea Baltică și Polonia. Ar părea că regiunea Atlantică este departe geografic de mările chineze, cu toate acestea, recentul summit NATO a alocat o atenție deosebită “pericolului chinez”. Alianța consideră: “Ambițiile declarate și comportamentul agresiv al Chinei reprezintă niște provocări sistemice în adresa ordinii internaționale, bazat pe reguli”. Desigur, e vorba de niște “reguli” comode pentru NATO, inventate de statele blocului, populația cărora reprezintă doar 10 la sută din populația globului (și cedează semnificativ Chinei).

Pe lângă ambițiile declarate, vina Chinei constă de asemenea și în “cooperarea cu Rusia în sfera militară” (punctul 55 a comunicatului din 14 iunie). Statele NATO se pregătesc să susțină Statele Unite în lupta cu China în zona mărilor chineze.

Intensificarea cooperării militare ruso-chineze în acest context este destul de firească și include nu doar manevre comune, achiziții de arme, dar și schimb de tehnologii. În perioada 2014-2018 Rusia a vândut armatei Chinei avioane de luptă Su-27 și Su-35, sistemele de rachetă S-300 și S-400, cele mai noi rachete antinavă.

Achizițiile de arme din Rusia au ajuns în China la aproximativ 70 la sută din volumul total. În consecință, China a contrabalansat supremația forțelor armate ale SUA în domeniul apărării antiaeriene în Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud.

Operațiunea ruso-chineză

Primele exerciții din istoria contemporană a trupelor Rusiei și Chinei – “Misiunea pașnică 2005” au fost dedicate lichidării unor teroriști convenționali pe pensinsula Peninsula Shandong. Exercițiile militare navale în Marea Galbenă se desfășoară anual, începând cu 2012. Aceste manevre cuprind de asemenea diverse zone ale Oceanului Planetar: de la Marea Chinei de Sud și Japonia până la Marea Mediterană și Marea Baltică.

Desigur, seria exercițiilor “Interacțiunea Maritimă” nu reprezintă o amenințare în adresa cuiva, însă demonstrează un potențial semnificativ de cooperare a părților în apărarea antiaeriană și antibarcă, în operațiunile de căutare și salvare, alte sfere. Subiectul rachetelor în manevrele defensive nu lasă urme de îndoială că detaliile “Interacțiunii Maritime” sunt adresate forțelor navale ale SUA și NATO și vor răcori cu siguranță mințile înfierbântate de la Washington și Bruxelles.

Pe uscat comandamentul ruso-chinez a elaborate în anul 2016 o modelare computerizată a operațiunilor de consolidare a apărării antirachetă. Conducerea armatei chineze a participat la exercițiile ale comandamentului strategic ale Forțelor Armate ale Rusiei în 2018 și 2019 – în această etapă China a obținut din partea Rusiei informații prețioase despre sistemul de avertizare asupra atacului cu rachete. Manevrele rusești de amplare “Centrul 2019” s-au desfășurat cu participarea a 3500 de militari (brigada de infanterie motorizată), 30 de avioane, 900 de unități ale tehnicii grele chineze.

În august 2019, bombardierele strategice ale celor două țări, în premieră (de după ani 50) au participa la o patrulare aeriană comună deasupra mării Chinei de Est și Mării Japoniei.

Astfel de evenimente demonstrează că Rusia și China tind să contrabalanseze strategic influența SUA și NATO, nu “au grijă” unul de altul (precum interpretează neprietenii occidentali).

Cooperarea militară “informală” între Moscova și Beijing s-a dezvoltat, practice, până la nivelul unei alianței militare. Cele două țări într-o măsură diferită sunt interesate de stabilitate și predictibilitatea spațiului geopolitic din jurul lor. Declarațiile comune ale Rusiei și Chinei din 5 iunie 2019, cu privire la consolidarea stabilității strategice globale și cu privire la dezvoltarea relațiilor în cadrul parteneriatului atotcuprinzător și de interacțiune strategică, determină vectorul politico-militar al celor două state decenii înainte.

Administrația SUA caută breșe în relațiile ruso-chineze, încercând să provoace disensiuni între Rusia și China, în primul rând, în domeniul cooperării militare. Toate aceste eforturi sunt în zadar. Președintele rus, Vladimir Putin, observă: “În ultimii ani am dezvoltat cu China niște relații de parteneriat strategic, pe care nu le-am mai avut niciodată în istoria statelor noastre. Un nivel înalt de încredere și cooperare în toate direcțiile: în politică, economie, tehnologii și cooperare tehnico-militară. China nu reprezintă pentru noi o amenințare. E o țară prietenoasă. Nici ea nu se declară dușmani, așa cum au făcut Statele Unite”.

295
Tagurile:
Rusia, China

Загрузка...

Acum 80 de ani, țara noastră a intrat în război, știind va învinge

163
(reînnoit 07:31 23.06.2021)
…A răsunat numele de cod “Dortmund” și lovitura grea de înfricoșare, ca un oțel fulgerător, a agresorului german a căzut pe satele, orașele, câmpiile și pădurile care dormeau liniștit.

Editorial de Elena Karaeva

A căzut pe casele în care dormeau oamenii noștri dragi, bunicele noastre, mamele noastre, tații noștri, buneii noștri.

Ei au fost cei loviți.

Adică, noi. Noi toți.

Noi toți, acum 80 de ani, am fost copleșiți de lovitura “Europei unite” de atunci.

URSS a fost atacat de armata wermachtului, susținută și de industria constructoare de mașini ai Franței și de industria de oțel a Norvegiei, fiind aduși sub arme batalioanele belgiene SS, în aer a fost ridicată aviația românească, iar ordinile erau dat de ofițerii hitleriști inclusiv unităților militare croate.

Trupelor a fost atașată și presa. Mașinăria propagandistică hitleristă era asamblată cu aceeași meticulozitate cum erau asamblate tancurile și avioanele.

Joseph Goebbels, citându-și adresarea la radio, sublinia că “pe 22 iunie 1941 Europa a decis să dea o ripostă Rusiei Sovietice bolșevice”.

Berlinul nu avea nicio îndoială că wermachtul și nazismul vor învinge.

Însă “răspunsul rusesc” nu s-a lăsat așteptat.

Acesta a sunat într-o articol expediat de Constantin Simonov, nu acel scriitor-militar cărunt, pe care îl ținem minte, ci tânărul de 25 de ani, reporterul publicației “Steaua Roșie”.

Simonov a sosit pe Frontul de Vest peste cinci zile de la începutul Marelui Război pentru Aprăarea Patriei, iar mai târziu în memoriile sale va menționa un citat dintr-o discuție cu un ofițer din trupele de grăniceri. Acela va spune: “Am informații că toți din avanposturile mele au decedat. Au luptat până la ultimul om și au murit cu toții, toți din câți au fost. Familia mea este acolo, lângă Graev. Soția, doi copii, mama și surioara. Tot ce am pe lume este acolo”.

Practic, în aceeași zi, pe 29 iunie, unul din autorii planului „Barbarossa”, generalul Franz Halder va nota în agenda lui: “Veștile de pe front confirmă că rușii luptă peste tot până la ultimul om”.

Cu toate acestea, desigur, Halder expedia șefilor săi niște relatări victorioase.

Ulterior Simonov observase: “Orice ar scrie unii din ei după război, nimeni din ei nu admitea, firește, nici în gând, că această armată sovietică, “înfrântă în totalitate” pe Frontul de Est, va intra într-o bună zi pe teritoriul Germaniei”.

Aprecierile marilor generali ai Reichului erau întemeiate pe comportamentul autorităților și popoarelor europene în mai 1940, când în decurs de cinci săptămâni la picioarele naziștilor au căzut Regatul Olandei (capitularea a fost semnată pe 14 mai), Regatul Belgiei (capitularea a fost semnată pe 28 mai) și, în cele din urmă, Franța (capitulate pe 17 iunie).

Corpul expediționar britanic se salva din Dunkerque, iar soldații wermachtului intrau în capitalele europene. Europenii nu le-au opus nicio rezistență.

O plimbare relaxată prin împrejurările frumoase, mâncare delicioasă, vinurile de calitate și o primire bună din partea celor învinși – așa în ochii wermachtului arăta războiul în Europa de Vest.

Astăzi susținătorii “pacifismului” și “niciodată să nu mai fie” spun că “această experiență sângeroasă” (sic!) a ajutat Europa să se unească, depășind “ostilitatea din trecut” între state, transformând continentul în unul „pașnic”.

Dacă experiența sângeroasă, fără ghilimele, a existat, atunci deținătorul și păstrătorul ei este URSS.

Cetățenii lui au plătit cel mai mare preț pentru eliberarea fiecărui metru pătrat atât a propriei țări, cât și a statelor europene.

Ostașii sovietici duceau flori la mormântul lui Strauss în Viena, iar militarii wermachtului plantau mine în mormântul lui Pușkin.

Am așteptat trei ani deschiderea celui de-al doilea front, iar când ofensiva aliaților în Ardeni a început să eșueze și Churchill îl implora pe Stalin să vină în ajutor, termenii desfășurării operațiunii Visla-Oder au fost mutate de Comandamentul Suprem cu opt zile mai devreme (o adevărată eternitate, după criteriile planificării militare), iar decizia grăbirii ofensivei Armatei Roșii în Polonia a fost luată în câteva ore.

Naziștii țineau asediul Leningradului, locuitorii orașului-erou își duceau cu săniile copiii morți la cimitir, iar comandantul Berlinului, generalul Berzarin a vaccinat după Victorie copii mici din Berlin și semna dispoziții prin care copiii germani trebuiau să primească la timp lapte.

1418 zile de război, declanșat acum 80 de ani – e o distanță pe care a parcurs-o poporul nostru, aducând libertate, nu doar oprind cuptoarele crematoriilor din Majdanek și Auschwitz, nu doar salvând Cracovia de distrugere, iar comorile galeriilor din Dresda - de inundare, dar și consolidând valorile omeniei și umanismului.

Pe care Europa pragmatic le-a expropriate imediat, numindu-le “valorile lor comune”.

Lăsându-se eliberată, Europa a promis cu tărie urbi et orbi “Să nu se mai întâmple niciodată!”, imediat s-a implicat în alte războaie.

A luptat cu susținătorii independenței în Africa de Nord și de Vest. A purtat acțiuni militare în Indochina.

Apoi a venit rândul Iugoslaviei (în cadrul luptei cu “dictatura lui Milosevic și tiraniei sârbilor”, ținem minte cu toții aceste formulări).

Peste alte zece ani a venit rândul Ucrainei.

Acolo, în conturile absolut clar trasate, inclusiv de UE, inițial a existat prima tentativă de a provoca un război, iar peste alți zece ani, a doua. În prima și a doua tentativă, atât în 2004, cât și în 2013-2014, a existat, desigur, și o atmosferă de ură față de “alții”.

Precum și în perioada conflictului iugoslav, și-au ițit imediat capetele simpatizanții naziștilor, iar colaboratorii hitleriștilor și criminalii de război au devenit “luptători pentru libertate și independență” și “salvatori de influența rusească”.

© Sputnik / Kazimir Lishko

Revenind la război, să ne amintim că apărarea casei Pavlov din Stalingrad, doar a unei singure case, și doar prin rezistența unui singur pluton, a durat 58 de zile. E mai mult decât a durat plimbarea trupelor wermachtului prin Europa continental, astăzi unită și “pacifistă”.

Să ne mărturisim nouă înșine, mai întâi de toate, că tentativele de a devaloriza izbânzile predecesorilor noștri, apropiaților noștri, concetățenilor noștri, compromiterea lor cu istorii despre “milioane de femei germane violate”, despre “eșaloane de trofee” și despre “colecții de obiecte de artă furate” sunt doar un mijloc de anihilare a codului nostru genetic comun, mutațiile căreia ar putea să provoace cancer în tot organismul.

Haideți să înțelegem că toate aceste țipete despre “militarismul Rusiei” reprezintă doar o invidie față de țara care a săvârșit ceea ce părea imposibil – a înfrânt coloana vertebrală a nazismului, distrugând aproximativ trei sferturi din forța lui militară, în țara cărei s-a aplecat toată Europa continentală.

Și amintindu-ne de cei căzuți în luptă, cei răniți, uciși, duși în sclavie, trimiși în lagărele de concentrare, maltratați, chinuiți, împușcați și spânzurați, să repetăm că sacrificiile aduse în numele Victoriei nu au fost în zadar.

Trăim datorită sacrificiilor lor, sacrificii care astăzi sunt inimaginabile.

Iar memoria și durerea noastră au devenit obeliscurile noastre comune.

163
Tagurile:
Cel de-al doilea război mondial

Загрузка...

Fanii suedezi celebrează victoria cu scorul 3:2 în meciul cu Polonia