Mihai Viteazul

Martirul Unirii, Mihai Viteazul, și legăturile sale cu Rusia

346
De Ziua Națională a Martirului și Înfăptuitorului Primei Uniri scoatem în evidență viziunea complexă a acestui nobil cu probabilă descendență imperială: Mihai Viteazul și viziunea relației cu Moscova, prin ortodoxie

BUCUREȘTI, 27 mai – Sputnik. Cu o ultimă zvâcnire de patriotism, Parlamentul României, cu majoritate PSD (varianta veche), a votat ca ziua de 27 mai să fie omagiat martirul şi eroul naţiunii române, Mihai Viteazul.

”Se declară un martir şi erou al naţiunii române Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti, domn al Moldovei şi Principe al Transilvaniei, pentru rolul marcant pe care l-a avut în săvârşirea primei Uniri a poporului român, pentru curajul şi sacrificiul său”, se arată în textul de lege adoptat în 2020.

Totodată, se precizează că vor avea loc ”ceremoniile anuale în data de 27 mai şi pot fi marcate de autorităţile centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară şi străinătate prin organizarea unor programe şi manifestări cu caracter cultural-ştiinţific”.

Propunerea a fost inițiată de parlamentari PSD și PNL.

Marele voievod a fost un vizionar, un om cu o vastă și complexă pregătire – datorată probabil ascendenței sale misterioase. Fiu al Tudorei din Târgul de Floci s-a spus că ar fi fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun – fapt negat însă chiar de Mihai în fața curții voivodului Mihnea Turcitul. În afară de asta, faptul că ar fi fost conceput de Pătrașcu în ultimul an de viață, când starea de sănătate era precară, pare greu de accptat.

De pregătirea și educația lui Mihai se ocupă unchiul său, Iane Cantacuzino, nobil din familia imperială bizantină a Cantacuzinilor, fost înalt dregător la Constantinopol și ban al Craiovei. De fapt, se bănuiește chiar că Iane Cantacuzino ar fi fost, de fapt, tatăl lui Mihai.

Alături de Iane Cantacuzino, tinerețea lui Mihai este dedicată negustoriei, el devenind, prin muncă și abilitate, unul dintre cei mai bogați oameni din Țara Romanescă. Dar, visele celor doi merg mai departe, iar soarta bogatului tânăr negustor acea să se schimbe, el ajungând una dintre cele mai importante figuri ale istoriei naționale – dar și unul dintre puținii domnitori români care au marcat istoria Europei.

Iar această zi de 27 mai aduce aminte de marea sa operă, acel moment din anul de grație 1600 când Mihai devine Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei.

În această Zi Națională care îi este dedicată ar trebui amintit cum Mihai Viteazu, domnitor și diplomat vizionar, a gândit o alianță cu noua putere a Răsăritului – Rusia, cnezatul și apoi țaratul Moscovei.

Un studiu interesant l-a publicat istoricul Ionuț Țene, care arată cum Mihai Viteazul a inițiat o alianță cu Moscova ”pentru apărarea dreptei credințe în fața islamului și a contrareformei catolice”.

”Mihai Viteazul realizează că fără o alianță cu țarul rus va rămâne singur în fața prozelitismului catolic și a ofensivei turcești”, scrie istoricul, amintind că Mihai avea o ”relație specială cu voievodul Kievului și se sprijinea pe luptătorii cazaci în luptele sale”.

Ionuț Țene îl citează pe Giovanni De'Marini Poli care, într-o scrisoare a către împăratul  Rudolf al II-lea din 31 ianuarie 1598 scrie de relațiile dintre Mihai şi cneazul Vasile, ”palatinul Rusiei”.

”Astfel Mihai a chemat la el pe cazacii care erau în Transilvania şi a trimis după alţii în Polonia la cneazul Vasile, palatinul Rusiei, cu care are bună înţelegere pentru aceşti cazaci şi pentru toate celelalte de trebuinţă şi a mai pus să-i ademenească pe cazacii din garda lui Ieremia Voievodul, care s-au şi hărţuit în Moldova cu moldovenii şi au trecut cu anasîna prin Moldova cu toată împotrivirea lui Ieremia Voievodul… şi aşadar Mihail Voievodul aşteaptă un număr de cazaci de aceştia prin mijlocirea cneazului Vasile Palatinul, pe care îi ţine pe toţi cu leafă, pe lângă darurile în bani pe care le trimite când pune să-i cheme”.

Istoricul arată că relația cu voievodul Kievului se datora „afinităților religioase ortodoxe”, iar Kievul se opunea cancelarului polonez catolic, Zamoyski.

Pe de altă parte, Mihai Viteazul l-a trimis pe episcopul Luca al Buzăului la Moscova, pentru a se întâlni cu țarul Feodor, fiul lui Ivan cel Groznic.

Scopul era de a primi sprijin financiar și militar ”în vederea refacerii oastei și bisericilor ortodoxe distruse de turci în Țara Românească”.

În acest sens, Luca al Buzăului încheie un acord verbal cu țarul Rusiei în iulie 1597 și se întorcea de la Moscova ”cu mari daruri, 200 de galbeni, cinci perechi de blănuri de samur și de vulpe neagră și o scrisoare care amintea de un tratat secret”.

Din scrisoare reiese că tratatul era politic și bisericesc, scrie Ionuț Țene, citând: ”Și tu, Mihaile voevod, să fii sub înalta noastră mână și să fi păstrat în grația noastră imperială și în viitor măria noastră imperială vrem să ne ținem sub protecția noastră imperială și să te păzim și să te apărăm de toți dușmanii tăi fără excepție”.

Istoricul arată și satisfacția lui Mihai Viteazu pentru această reușită diplomatică: ”Reîntors acasă episcopul Luca primește de la Mihai recompensă pentru serviciile aduse sate și vecini în valoare de 145.000 aspri”.

”Despre acest tratat secret care asigura protecție lui Mihai Viteazul în lupta sa de apărător al ortodoxiei ar trebui să se cerceteze arhivele de la Moscova pentru a se identifica noi dovezi și răspunsuri despre complicata geopolitică a epocii”, scrie Ionuț Țene.

***

O altă legătură între Mihai Viteazu și Rusia se referă la ctitoria domnitorului Unirii, Mihai Viteazul - o biserică (și mănăstire) ridicată de marele voievod în 1595 la Brăila, după ce a eliberat cetatea de sub stăpânirea turcilor.

Academicianul Constantin C. Giurescu consemnează: ”O jumătate de secol mai târziu, la 2 noiembrie 1644 locuitorii orașului doreau să reclădească lăcașul ajuns în stare rea, sau chiar dărâmat de turci, după moartea Viteazului”.

În aceste condiții, mitropolitul Meletie al Proilaviei se decide să ceară ajutor țarului Mihail Romanov, fondatorul dinastiei imperiale a Romanovilor, și pleacă la Moscova ducând scrisori din partea domnitorului Matei Basarab, a Patriarhului Partenie, dar și a fraților călugări ce slujeau la ctitoria Viteazului, mânăstirea Sfântul Nicolae.

Prin scrisoarea din 15 noiembrie 1644, scrisă de frații de la mânăstirea Sf. Nicolae din Brăila, mitropolitul îl înștiința pe țar de greutățile preoților și credincioșii brăileni din cauza turcilor care au ars biserica voievodului Mihail și ”mitropolia cea mică pe care am avut-o pentru credința neamului creștinesc…„.

”Brăilenii îl rugau pe țar să-i ajute să reconstruiască bisericile arse", scrie Mădălina-Catrinel Banciu în "Brăila de altădată”,   menționând că, ”la 28 martie 1645, țarul acordă mitropolitului Meletie ajutorul cerut”.

Iată deci cum viziunea lui Mihai Viteazu – și, oarecum, soarta sa, a avut legături și cu Rusia, pe care mare voievod al Unirii a privit-o ca pe un aliat pentru planurile sale grandioase.

În plus, educația – și, probabil, ascendența – sa imperială bizantină îl aduceau aproape de Moscova, urmașii genialului cneaz Ivan al III-lea cel Mare căutând mereu legături din zona Romei Răsăritului. 

346
Tagurile:
unirea, Rusia, Mihai Viteazul, Mihai Viteazu
Tematic
Ministrul Culturii, Daniel Breaz – vinovat în scandalul statuii lui Mihai Viteazu!
Cum arată astăzi Cetatea Tighina
Ziua Rusiei

Ziua Națională a Rusiei prilej pentru conducerea României de a ne face de râs

956
(reînnoit 11:25 13.06.2021)
Vina este a conducătorilor vremelnici care își fac de rușine țara! Sau o trădează, așa cum acuză una dintre cele mai apreciate voci ale ”poporului online”. Este și prostie în atitudinea autorităților române? Da, enormă – e imbecilitate acută în formă agravantă!...

„Trebuie să fim prieteni cu Rusia.
În faţa amiciţiei nu poate exista neînţelegere.
La focul ei să topim tot ce ar putea stânjeni interesele româneşti”
Nicolae Titulescu, 1932

Mi se pare greu de imaginat o atitudine mai stupidă, mai penibilă decât a conducerii României față de China și Rusia, cele două superputeri ale Estului  - dar și parteneri tradiționali ai țării noastre, în perioade sale de dezvoltare.

© Sputnik / Алексей Никольский

De fapt, oricât aș încerca să îl contrazic pe Dan Diaconu în privința faptului că asemenea atitudine se numește ”trădare națională” – ei bine, recunosc: nu reușesc să găsesc o sintagmă mai potrivită.

Da, a distruge ce s-a construit în decenii în folosul națiunii se numește trădare națională. Acuzația trebuie coroborată și cu alte aspecte: China a devenit cea mai mare putere economică a lumii și cel mai mare investitor mondial, Rusia este o mare și avantajoasă sursă de energie, tehnologie înaltă, de produse de tot felul, iar parteneriatele economice și piața rusă sunt căutate întreaga lume. Numai de România… nu! Și, atenție – o Românie datoare, fără investiții – și acaparată de speculanții și exploatatorii Occidentului!

Ori, în aceste condiții autoritățile române își permit să distrugă relațiile cu cele două țări, mergând până la gesturi insultătoare față de cele două superputeri.

Despre ceea ce s-a petrecut la marea reuniune China – statele central și est europene am scris, arătând că răbdarea Chinei față de comportamentul incalificabil ale autorităților române s-a terminat. Spre rușinea noastră, chinezii au îndepărtat de la marele eveniment toate însemnele României, țară ale cărei autorități consideră că bătaia de joc este tolerată.

Ceea ce m-a revoltat în ultimele zile a fost atitudinea conducerii și diplomației române față de Ziua Națională a Rusiei – 12 Iunie. Nici măcar un mesaj de felicitare oficial! Nici de la Președinție, nici de la Guvern, MAE… Pur și simplu uluitor!

La frumoasa recepție de la Ambasada Rusiei la București nu a fost prezent nici un reprezentat al diplomației românești! O insultă - un gest de totală lipsă de respect față de Rusia, dar și față de nobila profesie de diplomat, care nu poate fi nici măcar catalogat!

Cum poate fi catalogată o astfel de atitudine a diplomației românești, care îl are, chipurile, ca mentor pe Nicolae Titulescu? De altfel, la intrarea în Ambasada Rusiei treci printre două statui – una fiind a lui Titulescu, cealaltă a lui Maxim Litvinov, prietenul și colaboratorul marelui român în fundamentarea unor capitole importante din legislația internațională modernă. Așa respectă Rusia România! Pe când România?...

Nu, de fapt România nu are nicio vină – iar rușii știu asta. Vina este a conducătorilor vremelnici care își fac de rușine țara! Sau, o trădează, așa cum acuza Dan Diaconu, una dintre  cele mai apreciate voci ale ”poporului online„.

Este și prostie în atitudinea autorităților române? Da multă, enormă, este imbecilitate acută în formă agravantă!...  Conducerea și reprezentanții României sacrifică interesul național de suveranitate, dezvoltare și pace în regiune fie din imbecilitate, fie parcă pentru a îndeplini niște comenzi, niște misiuni care ne vor rupți de istorie, dar și de realitățile de azi.

Aceste misiuni par a fi ștergerea din memorie a celor care au fost alături de noi întru credință, sau la marile bătălii ale națiunii – la Independență, la războiul Marii Unirii, la eliberarea de sub demența criminală nazistă.

”Comunismul, al cărui dușman declarat sunt, este un lucru. Prietenia cu Rusia Sovietică, care ne e folositoare din toate punctele de vedere, este cu totul altceva”, declara Titulescu în 1937, completând: ”Iată de ce vă spun: aveți grijă de sovietici. Dacă nu îi aveți cu voi, înseamnă că îi veți avea împotrivă”.

De asemenea, trebuie uitat că marea dezvoltare a României, ca și realizările diplomatice excepționale de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu au fost realizate în cadrul avantajos al tratatelor propuse/tutelate de URSS: CAER și Pactul de la Varșovia.

Sub azi-renegata URSS ne-am dezvoltat economic uluitor, am rămas fără datorii, am putut face afaceri cu oricine am dorit, nimeni nu ne-a spus ”nu intra pe zona mea de influență”, am putut face manevre diplomatice cu oricine, și chiar ne-am permis să promovăm teorii și valori naționale care ne descriau ca o țară glorioasă în fața istoriei și a lumii!

Azi, cu „parteneriatele” tutelate de SUA și UE suntem o colonie, vinovată de genocid, cu mai toate episoadele și figurile glorioase ale istoriei contestate (ba chiar blamul se extinde și în  cultură!) – pe scurt, suntem pe cale să ne fie rușine de noi! Și chiar să fim condamnați dacă spunem că Nicolae Ceaușescu sau alte figuri ale istoriei au fost mărețe – sau că măcar pot fi apărate!

Suntem datori ca țară și ca populație, nu avem economie reală, doar virtuală, dacă românii încearcă să facă afaceri în anumite domenii pot fi și arestați – în condițiile în care serviciile, justiția sunt infiltrate sau chiar comandate de afară… și nu din Rusia, ci de către ”parteneri”! Despre politică și diplomație… ce să mai vorbim? Am spus mai devreme – dau dovadă fie de imbecilitate, fie parcă pentru a îndeplini niște comenzi, în sensul trădării (intereselor) naționale.

Așa încât, ce să mi spun decât că Ziua Națională a Rusiei m-a făcut să îmi fie rușine de atitudinea reprezentanților țării mele?! Și, vai, nu numai a lor…

Onoarea politicienilor a fost salvată de senatoarea Diana Șoșoacă – și, din câte am reținut, de un deputat USR. Dezinvoltă și cu replici inteligente, dovedind o perfectă cunoaștere a uzanțelor politico-diplomatice, Diana Șoșoacă a câștigat admirația tuturor, însuși ambasadorul Rusiei stând mult timp de vorbă cu ea.

Ei bine, singurul aspect care o parte a presei române l-a observat a fost că a stat de vorbă cu… subsemnatul! Uluitor – a stat de vorbă cu ”omul Sputnik”, a titrat presa, gafând și cu unele ilustrații în care crede că eu și senatoarea ne-am fotografiat. Ori, acolo apare o altă persoană! Deci, ne-am făcut de râs și prin unii așa zis ”ziariști”, umblători după ”scandaluri”, dar care nu știu nici pe ce lume sunt…

Sigur, un incident minor, dar care întregește penibilul spectacolului României de azi, în care capul de afiș îl deține, din păcate, noua diplomație ”pro-vest”. 

Închei cu câteva impresii plăcute: prezența la recepția de Ziua Națională a Rusiei a fost mai numeroasă și mai calitativă ca la ultimele ediții.

Am avut plăcerea unor schimburi de opinii cu Diana și Silvestru Șoșoacă, Bogdan Duca, Marius Marinescu, cu Adrian Severin – felicitându-l pentru excepționalele dialoguri cu Cozmin Gușă, dar și pentru analizele sale – dar și cu jurnaliști de top precum Cora Muntean, Nikolai Moruzov, Vyaceslav Samoșkin sau Corneliu Vlad, cu al cărui gând închei acest articol. Sunt rânduri la care mulți ar trebui să reflecteze:

”Excesele iresponsabile ale celor care croiesc proiecții imaginare ale unei lumi… fără Rusia își au originea în teza pe cât de eronată, pe atât de periculoasă că Moscova ar fi pierdut războiul rece” – un fragment din editorialul ”Proiecții iresponsabile: o lume, fără… Rusia” publicat de ”Vești din Rusia”.

956
Tagurile:
ziua națională a FR
Тема:
Relațiile româno-ruse
Tematic
Colaborare de succes în justiție între România și Rusia
Ce efect asupra României va avea Summit-ul Putin-Biden - ambasadorul rus la București
Ambasada Rusiei sprijină schimburile culturale cu România
Românii, invitați de Casa Rusă la Noaptea de geografie

Загрузка...
Cazas polivalentes rusos Su-57 (archivo)

O chestiune de timp: Su-57 va face concurență avioanelor americane pe piața armelor

372
Avionul de vânătoare rusesc de-a cincea generație Su-57 a întrecut de mult timp concurenții străini și continuă să se perfecționeze – devine mai rapid, mai inteligent și mai puternic.

Multifuncționalul Su-57 a fost adoptat de Forțele Aerospațiale Ruse destul de recent – în decembrie 2020. Primul avion de vânătoare produs în serie de a cincea generație a fost transmis Districtului militar Sud la începutul anului 2021. Și începe deja modernizarea, în timpul căreia mașina va fi dotată cu motoare mai perfecționate de a doua etapă, cu inteligență artificială și cu posibilitatea de a controla în rețea (automat) secțiunile de drone controlabile grele "Ohotnik", rachete hipersonice și arma revoluționară a energiei direcționate – tunul electromagnetic.

Avionul de vânătoare de-a cincea generație Su-57 a fost conceput pentru a distruge toate tipurile de ținte aeriene, terestre și de suprafață, are o viteză de croazieră supersonică, armament intra-fuzelaj, acoperire radioabsorbantă și cel mai recent complex de echipamente de bord. Se distinge grație înaltelor caracteristici de manevrabilitate și luptă. Forțele Aerospațiale Ruse vor primi 22 de avioane de vânătoare Su-57 până la sfârșitul anului 2024, iar până în 2028 numărul lor în cadrul trupelor va ajunge până la 76 de unități. După aceea, avioanele Su-57E (versiunea de export) vor putea fi furnizate aliaților străini și partenerilor strategici ai Rusiei.

Experții occidentali au numărat peste zece țări la ”coada virtuală” pentru avioanele rusești Su-57, inclusiv Kazahstan. Pe fondul eșecurilor cronice ale proiectului american F-35 și al recentului refuz al Forțelor Aeriene ale SUA de a achiziționa acest avion în 2022, pe avionul de vânătoare rusesc de-a cincea generație Su-57 îl așteaptă un viitor prosper pe piața mondială a armelor. Potrivit experților, în condițiile unei curse constante a tehnologiilor militare, parametrii și caracteristicile avionului modernizat Su-57 vor fi complet inaccesibile pentru țările NATO.

Creșterea eficienței în luptă și a producției

Programul avioanelor de vânătoare prevăzut pentru zeci de ani se distinge prin perfecționarea continuă a aeronavelor și a metodelor de producție a acestora. Ministrul Industriei și Comerțului al Rusiei, Denis Manturov, a declarat recent că, în 2021, în conformitate cu programul aprobat, va crește ritmul de construcție a aeronavelor Su-57. Se așteaptă că avioanele vor fi echipate cu noile motoare ʺSaturn 30ʺ (ale celor mai puternice din lumea avioanelor de vânătoare), cu care vor începe să fie livrate trupelor deja în 2022. Cu motoarele de primă etapă (AL-41F1) nu vor fi echipate mai mult de cinci avioane. O altă accelerare a producției avioanelor de vânătoare Su-57 va avea loc în 2024. Alături de noile arme și noua avionică, se observă schimbări fundamentale în construcția planorului Su-57. Metodele de producție mai moderne ale aeronavelor de serie au îmbunătățit stealth-ul acestora.

Denis Manturov a vorbit totodată și despre sistemele rusești de luptă fără pilot, care corespund nivelului mondial și continuă să se dezvolte. Alături de dronele grele, Su-57 se va transforma într-un centru de comandă și control aerian. O sursă din industria rusă de construcție a aeronavelor a informat pe 1 iunie: ʺAcum sunt examinate posibilitățile de control din cabina Su-57 a mai multor drone de atac... Avionul de vânătoare va controla de la două până la patru drone ʺOhotnikʺ.

Inteligența artificială a avionului de vânătoare Su-57 și a UAV-ului ʺOhotnikʺ este imposibil de analizat obiectiv până în momentul utilizării în luptă și totuși, prin anumiți indicatori indirecți, publicații și ʺscurgeriʺ se poate înțelege cât de mult au progresat specialiștii ruși. Inteligența artificială a Su-57 este integrată în sistemul de control al luptei și chiar și un avion de vânătoare cu echipaj este capabil să îndeplinească 90% din sarcini fără intervenția umană, conform unui program prestabilit. Dacă pilotul este rănit sau ucis în timpul luptei, ʺcreierulʺ electronic al Su-57 va permite distrugerea cu succes a țintelor și revenirea la bază în mod automat.

Este probabilă paritatea intelectuală a liderului Su-57 și a subordonatului ʺOhotnikʺ, dat fiind faptul că ei au fost dezvoltați în același birou de proiectare ʺSuhoiʺ. Drona cu inteligență artificială ʺOhotnikʺ însușește la poligon, deja de mai multe luni, algoritmi pentru interceptarea și distrugerea țintelor cu rachete – în mod autonom, iar pe viitor – și în cadrul interacțiunii bazate pe rețea cu avionul de vânătoare Su-57. Atunci când vor fi utilizate împreună, dronele stealth ʺOhotnikʺ de 20 de tone vor rezolva o gamă completă de sarcini, distrugând ținte aeriene și terestre în coordonare cu avionul Su-57. Livrările în serie ale dronelor ʺOhotnikʺ sunt planificate începând cu anul 2024.

Avionul de vânătoare de-a cincea generație Su-57 dispune de un sistem de protecție avansat – radare și lasere, echipamente de război electronic, precum și cele mai noi rachete ʺaer – aerʺ K-77 și R-37M cu o rază de acțiune de până la 195 km și 400 km, respectiv. Prioritățile și armamentul avionului Su-57 fac posibilă detectarea și lichidarea amenințărilor (țintelor) la distanțe semnificativ mai mari față de avioanele americane F-22 și F-35. Și totuși, arma principală a lui ʺSuhoiʺ sunt rachetele hipersonice destinate distrugerii țintelor terestre, subacvatice și de suprafață. Testările la poligon se desfășoară cu succes.

Cucerirea pieței mondiale

Su-57 a fost conceput pentru a câștiga superioritatea în aer și este inaccesibil din punct de vedere tehnologic pentru avionul de vânătoare de-a cincea generație american F-22 Raptor, nemaivorbind de ʺratatulʺ F-35 (în plus, ambele au o specializare îngustă). În luptă, Su-57 poate servi drept avion de vânătoare, avion de atac la sol sau post aerian de comandă pentru dronele grele. Principalele avantaje ale lui ʺSuhoiʺ sunt super-manevrabilitatea și vizibilitatea redusă pentru radarele inamice, posibilitatea de a zbura la viteză supersonică pentru o perioadă lungă de timp, un arsenal semnificativ la bord – rachete cu rază scurtă, medie și lungă de acțiune din diferite familii, inclusiv rachete anti-navă cu o rază de acțiune de până la 250 km.

Avionul de vânătoare este dotat cu echipamente care au un nivel ridicat în ceea ce privește protecția împotriva bruiajului și a sistemelor de arme multi-canal. Aeronava este capabilă să atingă viteze de până la 2600 km/h. Raza de acțiune practică la viteză subsonică – 5500 km. Pentru decolare și aterizare, cu un scurt procedeu de testare a aeronavei, avionul nu are nevoie de aerodromuri speciale.

Su-57 este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai perfecte și mai puternice avioane de vânătoare din lume. Caracteristicile unice permit avionului de vânătoare să atingă succesul pe piața internațională a armelor. Su-57 prezintă un interes considerabil pentru clienții străini. Pe 1 iunie, directorul general al ʺRosoboronexportʺ, Aleksandr Miheev, a informat că patru-cinci țări se gândesc să achiziționeze cel mai nou avion de vânătoare rusesc. Publicația americană a Military Watch a numărat mult mai multe.

Algeria a fost prima care a plasat o comandă în Rusia pentru 14 avioane de vânătoare Su-57E pe fondul consolidării forțelor aeriene ale vecinilor regionali, prețul contractului fiind de 2 miliarde de dolari. Cel mai mare client potențial pentru Su-57 este India, care intenționează să achiziționeze unități gata făcute și să dezvolte un proiect de producție licențiată pe teritoriul său. Pe lângă India și Algeria, China, Myanmar, Vietnam, Malaysia, Iran și Turcia manifestă un interes semnificativ pentru avionul de vânătoare Su-57. Conform celor mai recente date, și Kazahstanul, Etiopia și Egiptul se află la coada virtuală.

Avionul de vânătoare de-a cincea generație rusesc Su-57 ne va uimi nu o dată prin caracteristicile sale tactice și tehnice unice, prin integrarea tehnologiilor de-a șasea generație, prin perspectivele de producție optimiste și prin potențialul ridicat de export. Se așteaptă că numărul clienților străini va crește constant, întrucât avioanele de vânătoare de generația a patra se epuizează treptat, iar Su-57 nu are niciun concurent demn pe piața mondială, de astăzi și din viitorul apropiat. Dacă nu considerăm drept concurent interceptorul promițător rusesc MiG-41, care se dezvoltă din 2018.

372
Tagurile:
Concurență, Avion

Загрузка...
Alegeri europarlamentare 2019

Localitățile unde vor avea loc alegeri locale parțiale