Șah

România, între masa de poker și tabla de șah

894
România a primit recent lecții de la SUA și de la Rusia.  Ce vrem să învățăm – poker sau șah? ”Sportul” barurilor vestului sălbatic – sau sportul regilor? La poker, totdeauna vom depinde de cărțile pe care România nu le va împărți niciodată la masa ”parteneriatelor”

Motto: ”Piesele de șah

nu se pot opune jucătorului”

Ionel Teodoreanu

SUA și Rusia, cele două superputeri între care băgăm capul în ultimele decenii, au dat două lecții României – o țară care și-a pierdut reperele, în frunte cu cel al demnității naționale, al respectului de sine și al conștientizării interesului și al realismului. Două lecții pe care am impresia că nu vrem să le înțelegem.

Lecția SUA începe odată cu ultimii politicieni care au pus la îndoială seriozitatea și buna credință a ”partenerului strategic” față de România: respectivii au sfârșit fie excluși din politică, fie chiar în pușcărie. La ora actuală, cu excepția Dianei Șoșoacă, nimeni din Parlament nu mai deschide gura pentru a critica vreun pic SUA – iar ”senatoarea fenomen” a început să fie supusă tratamentului marginalizării în mass media și a tracasării în politică.

În acest context, o lecție vine o dată cu declarația recentă a lui Bogdan Aurescu, unul dintre principalii pioni ai politicii coloniale americane. În declarația cu pricina, Aurescu pur și simplu calcă în picioare românii, punându-i să stea sluj în fața americanilor, chiar dacă, în cazul despre care vorbea, SUA nu își îndeplinește în mod ostentativ obligația față de România!

Este vorba de problema vizelor pentru români – o chestiune semnificativă pentru felul în care SUA ne tratează.

În primul rând, nici un demnitar român nu pune problema OBLIGAȚIEI Statelor Unite de a ridica vizele pentru români. O obligație care rezultă fără dubii din calitatea României de membru al UE. Neîndeplinirea de către SUA a obligației de a ridica vizele pentru TOATE statele UE ar trebui, în mod normal și legal să ducă la introducerea vizelor europene pentru cetățenii SUA.

Culmea este că, periodic, autoritățile UE ridică (formal, cel puțin) această problemă și apare propunerea (tot formală) de a introduce vize pentru americani, ca răspuns la nerespectarea obligației de către SUA – în schimb autoritățile române… tac mâlc! Deci, mai curând Bruxellesul apără drepturile românilor în fața SUA decât Bucureștiul!

În aceste condiții, președintele Iohannis, ministrul Aurescu și partidele de la putere ne îndeamnă să ne mulțumim cu firmituri aruncate de SUA – loteria vizelor, vize pe termen scurt și alte formule… ca pentru țările din lumea a treia sau ca pentru țările din care se consideră că provin… teroriști! Da, noi, ”partenerii strategici”, meterezul estic – suntem tratați ca o țară de mâna a cincea sau chiar una periculoasă!

Ei bine, ce spune ministrul de Externe Bogdan Aurescu, principalul responsabil de situația relației cu SUA. Surpriză sau nu, el cere românilor… să nu mai aplice pentru viză! Deci, în loc să le arunce în față americanilor nerespectarea obligațiilor, el se „pliază” pe politica lor impertinentă și le spune românilor… să se informeze mai bine când aplică, pentru că altfel… strică socoteala!

În matematica umilinței ”strategice”, Aurescu are dreptate, pentru că americanii nu bagă România în ”Visa Waiver” din cauza ratei mari de respingere a cererilor depuse. Ori, dacă vor aplica mai puțin dintre cei care nu au șanse, procentajul ar scădea, poate chiar sub limita maxim admisibilă de 3%, iar România ar avea mai multe șanse să culeagă firmitura aruncată de americani! Deci, Aurescu cere să acceptăm umilința și să ne băgăm mințile în cap, să ne cunoaștem locul… în genunchi!

”Este, până la urmă, rezultatul unei legislaţii americane, care este destul de strictă şi care prevede o serie de condiţii. Noi am îndeplinit toate aceste condiţii prevăzute de legislaţia americană, cu excepţia condiţiei care se referă la rata refuz”, a spus Aurescu.  Și, atenție, ministrul ”român” spune că, dacă în momentul de faţă rata de refuz este de 9-10 %, ”situaţia nu este imputabilă nici autorităţilor române, nici autorităţilor americane”. Deci, concluzia ministrului României e clară: românii sunt de vină!

Problema nu e numai că Aurescu acceptă ca România să fie umilită – dar ministrul româna acoperă și ipocrizia americană! Pentru că, de fapt, americanii care resping accesul unor români cinstiți și muncitori, au dat viză multor interlopi, infractori sau urmăriți din România! Exemplele din trecut sunt multe – ”rechinul” din Craiova, Necolaiciuc, Cristi Rizea și mulți alții.

Și, pe lângă asemenea ”vedete”, în SUA au intrat mulți interlopi din zona clanurilor! Unii s-au și împușcat recent, alții au jefuit mai multe temple budiste din SUA, iar o gașcă de vreo 40 de romi îngrozeau acum câțiva ani statul Pennsylvania! Cum au ajuns toți acești extrem de vizibil interlopi și cocalari în SUA? Cu viză de la americani, desigur! Aceiași americani care ne dau lecții și ne resping oamenii cinstiți, primesc… personaje de tipul acesta!

Cum de trec prin filtrul ”unei legislaţii americane, care este destul de strictă”? Simplu – corupție, minciună și fățărnicie… americane! Ori, această ipocrizie a SUA o apără Aurescu, în loc să apere DREPTUL românilor călcat în picioare de arogantul Washington! De aceea pun în ghilimele ”ministrul român” și trag perdeaua jos, lăsând să se vadă goliciunea regelui – sau stăpânului coloniei - asta este SUA!

Ei bine, în aceste condiții, vine lecția de la Răsărit, din Rusia. Moscova a transmis acum câteva zile controversata listă a ”neprietenilor Rusiei”. Unii crezuseră că ”lista” e o doar o vorbă goală, că nu va fi publicată niciodată dar… așa cum a obișnuit lumea politică internațională, conducerea Rusiei în frunte cu Vladimir Putin nu anunță ceva fără să și concretizeze. Este o caracteristică extrem de rară în ziua de azi. În aceeași notă de seriozitate, anunțata listă cu ”țări neprietenoase” a fost aprobată săptămâna trecută de guvernul de la Moscova.

Pentru cei care nu știu, Vladimir Putin a ordonat guvernului să întocmească o listă a statelor ”neprietenoase” ce vor face obiectul unor restricții. În ordinul executiv publicat de portalul oficial rus, se precizează: ”Se aprobă lista ataşată cu state străine care comit acţiuni neprietenoase împotriva Federaţiei Ruse, a cetăţenilor Federaţiei Ruse sau a persoanelor juridice ruse”.

Surpriză – ”Lista” cuprinde doar două țări - Statele Unite ale Americii şi Republica Cehă. Iar aceste două state vor suport măsurile prevăzute în decretul preşedintelui Vladimir Putin.

Faptul că Rusia a restrâns această listă la numai două țări arată dorința de dialog, a subliniat purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peșkov – asta în contextul în care analiști și surse mass media ruse și occidentale considerau că va fi vorba de zece ţări, între care Marea Britanie.

Revenind însă la cazul României, faptul că nu a fost plasată pe listă este oarecum o surpriză – asta pentru că țara noastră o merita acum, numai pentru faptul că a plasat Rusia în Strategia națională de apărare ca ”amenințare”. În fapt, Rusia apare în importantul document român ca singurul stat – ”amenințare”, iar faptul este inedit, fiind un act de ostilitate nemaiîntâlnit din 1944 încoace.

De asemenea, în discursul multor demnitari români Rusia este mereu atacată, insultată – iar în mass media centrală se fac atacuri la adresa Rusiei și a rușilor de o violență ce ar fi trebuit sancționată. Apar cărți în care se prezintă falsuri despre Rusia și importanța sa în istoria României. În plus, anumiți realizatori TV sau ”analiști” promovați în mass media au o atitudine vădit discriminatorie față de Rusia și de ruși, bazată pe alegații, minciuni și atacuri murdare.

În fapt, acestea sunt doar câteva exemple – pentru că, în România, mai ales în spațiul politic și în unele mass media ”consacrate” se derulează un adevărat concurs de atacuri la adresa Rusiei, a rușilor și a lui Vladimir Putin.

Ei bine, pe lângă faptul că România nu apare pe lista ”neagră”, Vladimir Putin ne mai dă o lecție, chiar la primirea noului ambasador al României la Moscova!

”Ne bazăm pe dezvoltarea unor relații reciproc avantajoase cu România. Suntem gata să conlucrăm la intensificarea legăturilor noastre politice, economice și umanitare. Există un potențial bun de cooperare în regiunea Mării Negre”, a transmis Vladimir Putin României, prin intermediul ambasadorului Cristian Istrate.

Întrebare este ce anume a contat pentru Rusia și Putin mai mult decât toate atacurile și insultele venite constant din România?

Sigur, putem spune că între România și Rusia există multe legături puternice, care trec peste asemenea perioade în care forțe interesate (externe, mai ales) vor să învrăjbească cele două țări și națiuni.

Legătură indestructibilă este chiar credința ortodoxă, iar cele două Biserici autocefale – română și rusă, au avut grijă să strângă legăturile atunci când alții au încercat să le rupă.

Un alt motiv pentru care nu trebuie ținut seama de demersurile nefirești ale unor politicieni și ale unor propagandiști împotriva Rusiei este atitudinea românilor care, așa cum am arătat în repetate rânduri, au comentat extrem de dur aceste atacuri – făcându-i praf pe energumenii rusofobiei.

Faptul că un lider incontestabil al politicii și diplomației românești ca Adrian Năstase continuă opera lui Nicolae Titulescu – vizionarul politicii europene de pace și colaborare – de a menține dialogul constructiv și perspectivele comune cu Moscova, ei bine asta cântărește mai mult decât crizele de rusofobie isterică ale unor năimiți sau frustrați.

De asemenea, în această perioadă mai mulți oameni politici și intelectuali români au subliniat, uneori prin scrisori deschise, importanța apropierii de Rusia, chiar în condițiile unor aspecte din trecut. De menționat aici excepționalul demers al fostului șef al diplomației române Adrian Severin – sau scrisoarea cunoscutului scriitor naționalist, prof. univ. Ion Coja. Analiști de forță, precum Constantin Gheorghe, Petru Romoșan, Bogdan Duca, Ilie Neacșu și alții scot în evidență aceeași necesară colaborare cu Rusia – și renunțarea la aberațiile rusofobe, inclusiv la stupida și costisitoarea ”politică strategică” – bazată pe pierderea suveranității și cheltuieli colosale.

Important este că oameni politici din zona națională și suveranistă – precum regretatul Corneliu Vadim Tudor sau cum sunt tinerii ce țin azi steagul românismului sus – Diana Șoșoacă, Dan Chitic, Liviu Pleșoianu și alții –  văd Rusia ca un potențial mare partener de dialog. Nu în ultimul rând, intelectuali de prestigiu, precum ziaristul și scriitorul Ion Cristoiu, sociologul Dan Dungaciu sau analistul Petrișor Peiu, chiar dacă au o atitudine critică de multe ori la adresa Rusiei, îndeamnă la rațiune – și, implicit, la analizarea Rusiei ca o mare ofertă pentru România, nu ca o permanentă ”îngrijorare”.

În fine, legăturile puternice, de istorie, cultură, limbă și sânge sunt argumente esențial pentru o țară ca Rusia.

Ei bine, asta este lecția Rusiei; trecând peste mizeriile gratuite plecate din România, Moscova a făcut o socoteală rațională pentru prezent și loială față de credință, cultură și istoriei – iar din atâtea minusuri și plusuri, Vladimir Putin și oamenii politici ai Rusiei au să văzut în România un partener în viitor – și NU un ”neprieten” de minabilă actualitate.

Altfel spus, lecția americană este a jucătorului de poker care nu se gândește decât cum să te dezbrace, chiar și trișând. Lecția rusă este cea a jucătorului de șah – a unei strategii pe multe mutări în avans, în care nu se face paradă de capturarea unor pioni în urma unor greșeli.

Dar și într-un joc, și în celălalt, România este doar un elev, un jucător minor actualmente; întrebarea este ce vrea România să învețe – poker sau șah? Sportul barurilor vestului sălbatic – sau sportul regilor?

Dar să nu uităm – la jocurile de noroc, de cele mai multe ori se rămâne fără nimic, iar uneori se lasă și cu sinucideri.

Și, să nu uităm: ”Piesele de şah nu se pot opune jucătorului...”, cum spunea Ionel Teodoreanu; pe când dacă vrem să jucăm poker, întotdeauna vom depinde de cărțile pe care le împarte dealerul. Care nu va fi niciodată România la masa ”parteneriatelor”, a ”alianțelor” sau ”uniunilor”.

Deci, ar fi bine ca România să se gândească BINE la aceste două recente lecții, ca să le înțeleagă. Pentru că ele includ și paradigmele posibile pentru viitoarele relații și situații.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să noi coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.

 

894
Tagurile:
Rusia, SUA, România
Sorin Cîmpeanu

Cât credeți mai suportă profesorii batjocura, domnule Cîmpeanu?

444
Am urmărit și eu, ca mulți români, declarația ministrului Educației care ne spunea că profesorii își vor primi banii pentru orele remediale lucrate. Este inadmisibil ca acei oameni să lucreze degeaba, iar de la vârful învățământului să primească numai promisiuni.

Profesorii au început încă din martie 2021 să facă ore remediale, însă Ministerul Educației întârzie să le dea banii.

Asta cu toate că, pentru a nu-i face să renunțe, ministrul Cîmpeanu, dar nu numai, au ieșit cu promisiuni frumoase.

Iar cadrele didactice au continuat munca. O activitate neplătită, dar, la cât scot profesorii bani din buzunar pentru a-și susține activitatea didactică, mai contează?!

Ei bine, aceasta pare a fi și ideea pe care se bazează Cîmpeanu&Co acum, când, iată, s-a ajuns la finalul anului școlar, iar profesorii tot nu și-au primit banii pe orele remediale.

Ministrul Educației a ieșit, recent, la televizor, unde a promis iar că profesorii își vor primi sumele restante. Mai mult, demnitarul a subliniat că întârzierile sunt nepermis de mari.

”În opinia mea, întârzierile au fost nepermis de mari, chiar dacă au existat justificări. Întârzierile sunt inadmisibile, dar, din punct de vedere legal, vă asigur că am făcut toate demersurile pentru ca aceste plăţi să se realizeze în cel mai scurt timp”, a declarat Cîmpeanu.

Ei bine, același Cîmpeanu dădea asigurări ferme că profesorii își vor primi banii înainte de Paște.

“Facem tot posibilul să se plătească orele pe luna martie încă înainte de sărbătorile pascale, astăzi a fost validat proiectul deci de astăzi se pot transmite solicitarea de plată pentru 146.000 de elevi din învățământul primar și gimnazial și 90.000 de elevi din învățământul liceal, care erau oricum cuprinși într-o altă formă de decontarea orelor remediale”, spunea, în aprilie, ministrul Educației.

Evident că nu s-a întâmplat nimic. Și cred că nici acum nu se va întâmpla.

Ca o supremă bătaie de joc, cei din Ministerul Educației pot transmite școlilor să dea profesorilor care au făcut ore remediale câte o adeverință care să le folosească la dosarul pentru gradația de merit și care să ateste, încă o dată, că dascălii au făcut ceea ce se cheamă muncă patriotică, adică voluntariat.

Este inadmisibilă o asemenea umilință. Sindicatele, evident, tac, că nu le privește soarta profesorilor, atâta vreme cât își primesc cotizațiile.

Profesorii tac și ei, pentru că știu că nu-i susține nimeni și pentru că speră că, poate, își vor primi banii.

Iar Ministerul Educației profită din plin de această situație nefericită și promite la nesfârșit că vor fi alocați niște bani pentru care profesorii au muncit.

Și atunci, apare întrebarea legitimă: ”Cât credeți că mai suportă profesorii batjocura, domnule Cîmpeanu?”.

444
Tagurile:
Sorin Cîmpeanu, Salarii, profesori

Загрузка...
Ziua Rusiei

Ziua Națională a Rusiei prilej pentru conducerea României de a ne face de râs

984
(reînnoit 11:25 13.06.2021)
Vina este a conducătorilor vremelnici care își fac de rușine țara! Sau o trădează, așa cum acuză una dintre cele mai apreciate voci ale ”poporului online”. Este și prostie în atitudinea autorităților române? Da, enormă – e imbecilitate acută în formă agravantă!...

„Trebuie să fim prieteni cu Rusia.
În faţa amiciţiei nu poate exista neînţelegere.
La focul ei să topim tot ce ar putea stânjeni interesele româneşti”
Nicolae Titulescu, 1932

Mi se pare greu de imaginat o atitudine mai stupidă, mai penibilă decât a conducerii României față de China și Rusia, cele două superputeri ale Estului  - dar și parteneri tradiționali ai țării noastre, în perioade sale de dezvoltare.

© Sputnik / Алексей Никольский

De fapt, oricât aș încerca să îl contrazic pe Dan Diaconu în privința faptului că asemenea atitudine se numește ”trădare națională” – ei bine, recunosc: nu reușesc să găsesc o sintagmă mai potrivită.

Da, a distruge ce s-a construit în decenii în folosul națiunii se numește trădare națională. Acuzația trebuie coroborată și cu alte aspecte: China a devenit cea mai mare putere economică a lumii și cel mai mare investitor mondial, Rusia este o mare și avantajoasă sursă de energie, tehnologie înaltă, de produse de tot felul, iar parteneriatele economice și piața rusă sunt căutate întreaga lume. Numai de România… nu! Și, atenție – o Românie datoare, fără investiții – și acaparată de speculanții și exploatatorii Occidentului!

Ori, în aceste condiții autoritățile române își permit să distrugă relațiile cu cele două țări, mergând până la gesturi insultătoare față de cele două superputeri.

Despre ceea ce s-a petrecut la marea reuniune China – statele central și est europene am scris, arătând că răbdarea Chinei față de comportamentul incalificabil ale autorităților române s-a terminat. Spre rușinea noastră, chinezii au îndepărtat de la marele eveniment toate însemnele României, țară ale cărei autorități consideră că bătaia de joc este tolerată.

Ceea ce m-a revoltat în ultimele zile a fost atitudinea conducerii și diplomației române față de Ziua Națională a Rusiei – 12 Iunie. Nici măcar un mesaj de felicitare oficial! Nici de la Președinție, nici de la Guvern, MAE… Pur și simplu uluitor!

La frumoasa recepție de la Ambasada Rusiei la București nu a fost prezent nici un reprezentat al diplomației românești! O insultă - un gest de totală lipsă de respect față de Rusia, dar și față de nobila profesie de diplomat, care nu poate fi nici măcar catalogat!

Cum poate fi catalogată o astfel de atitudine a diplomației românești, care îl are, chipurile, ca mentor pe Nicolae Titulescu? De altfel, la intrarea în Ambasada Rusiei treci printre două statui – una fiind a lui Titulescu, cealaltă a lui Maxim Litvinov, prietenul și colaboratorul marelui român în fundamentarea unor capitole importante din legislația internațională modernă. Așa respectă Rusia România! Pe când România?...

Nu, de fapt România nu are nicio vină – iar rușii știu asta. Vina este a conducătorilor vremelnici care își fac de rușine țara! Sau, o trădează, așa cum acuza Dan Diaconu, una dintre  cele mai apreciate voci ale ”poporului online„.

Este și prostie în atitudinea autorităților române? Da multă, enormă, este imbecilitate acută în formă agravantă!...  Conducerea și reprezentanții României sacrifică interesul național de suveranitate, dezvoltare și pace în regiune fie din imbecilitate, fie parcă pentru a îndeplini niște comenzi, niște misiuni care ne vor rupți de istorie, dar și de realitățile de azi.

Aceste misiuni par a fi ștergerea din memorie a celor care au fost alături de noi întru credință, sau la marile bătălii ale națiunii – la Independență, la războiul Marii Unirii, la eliberarea de sub demența criminală nazistă.

”Comunismul, al cărui dușman declarat sunt, este un lucru. Prietenia cu Rusia Sovietică, care ne e folositoare din toate punctele de vedere, este cu totul altceva”, declara Titulescu în 1937, completând: ”Iată de ce vă spun: aveți grijă de sovietici. Dacă nu îi aveți cu voi, înseamnă că îi veți avea împotrivă”.

De asemenea, trebuie uitat că marea dezvoltare a României, ca și realizările diplomatice excepționale de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu au fost realizate în cadrul avantajos al tratatelor propuse/tutelate de URSS: CAER și Pactul de la Varșovia.

Sub azi-renegata URSS ne-am dezvoltat economic uluitor, am rămas fără datorii, am putut face afaceri cu oricine am dorit, nimeni nu ne-a spus ”nu intra pe zona mea de influență”, am putut face manevre diplomatice cu oricine, și chiar ne-am permis să promovăm teorii și valori naționale care ne descriau ca o țară glorioasă în fața istoriei și a lumii!

Azi, cu „parteneriatele” tutelate de SUA și UE suntem o colonie, vinovată de genocid, cu mai toate episoadele și figurile glorioase ale istoriei contestate (ba chiar blamul se extinde și în  cultură!) – pe scurt, suntem pe cale să ne fie rușine de noi! Și chiar să fim condamnați dacă spunem că Nicolae Ceaușescu sau alte figuri ale istoriei au fost mărețe – sau că măcar pot fi apărate!

Suntem datori ca țară și ca populație, nu avem economie reală, doar virtuală, dacă românii încearcă să facă afaceri în anumite domenii pot fi și arestați – în condițiile în care serviciile, justiția sunt infiltrate sau chiar comandate de afară… și nu din Rusia, ci de către ”parteneri”! Despre politică și diplomație… ce să mai vorbim? Am spus mai devreme – dau dovadă fie de imbecilitate, fie parcă pentru a îndeplini niște comenzi, în sensul trădării (intereselor) naționale.

Așa încât, ce să mi spun decât că Ziua Națională a Rusiei m-a făcut să îmi fie rușine de atitudinea reprezentanților țării mele?! Și, vai, nu numai a lor…

Onoarea politicienilor a fost salvată de senatoarea Diana Șoșoacă – și, din câte am reținut, de un deputat USR. Dezinvoltă și cu replici inteligente, dovedind o perfectă cunoaștere a uzanțelor politico-diplomatice, Diana Șoșoacă a câștigat admirația tuturor, însuși ambasadorul Rusiei stând mult timp de vorbă cu ea.

Ei bine, singurul aspect care o parte a presei române l-a observat a fost că a stat de vorbă cu… subsemnatul! Uluitor – a stat de vorbă cu ”omul Sputnik”, a titrat presa, gafând și cu unele ilustrații în care crede că eu și senatoarea ne-am fotografiat. Ori, acolo apare o altă persoană! Deci, ne-am făcut de râs și prin unii așa zis ”ziariști”, umblători după ”scandaluri”, dar care nu știu nici pe ce lume sunt…

Sigur, un incident minor, dar care întregește penibilul spectacolului României de azi, în care capul de afiș îl deține, din păcate, noua diplomație ”pro-vest”. 

Închei cu câteva impresii plăcute: prezența la recepția de Ziua Națională a Rusiei a fost mai numeroasă și mai calitativă ca la ultimele ediții.

Am avut plăcerea unor schimburi de opinii cu Diana și Silvestru Șoșoacă, Bogdan Duca, Marius Marinescu, cu Adrian Severin – felicitându-l pentru excepționalele dialoguri cu Cozmin Gușă, dar și pentru analizele sale – dar și cu jurnaliști de top precum Cora Muntean, Nikolai Moruzov, Vyaceslav Samoșkin sau Corneliu Vlad, cu al cărui gând închei acest articol. Sunt rânduri la care mulți ar trebui să reflecteze:

”Excesele iresponsabile ale celor care croiesc proiecții imaginare ale unei lumi… fără Rusia își au originea în teza pe cât de eronată, pe atât de periculoasă că Moscova ar fi pierdut războiul rece” – un fragment din editorialul ”Proiecții iresponsabile: o lume, fără… Rusia” publicat de ”Vești din Rusia”.

984
Tagurile:
ziua națională a FR
Тема:
Relațiile româno-ruse
Tematic
Colaborare de succes în justiție între România și Rusia
Ce efect asupra României va avea Summit-ul Putin-Biden - ambasadorul rus la București
Ambasada Rusiei sprijină schimburile culturale cu România
Românii, invitați de Casa Rusă la Noaptea de geografie

Загрузка...
Lacul Baikal

Concurs de fotografie ”Rusia de neuitat”: regulile participării