Banderas de Rusia y la UE

Rusia și Uniunea Europeană: Sfârșitul relațiilor?

591
(reînnoit 12:53 19.02.2021)
Inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene.

Editorial realizat de Pavel Danilin

În ultimele zile, întreaga lume a discutat despre declarațiile senzaționale ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov. Când acesta din urmă a fost întrebat dacă Rusia se îndreaptă spre o ruptură cu UE, el, vă reamintim, a răspuns cu o sinceritate surprinzătoare: "Plecăm de la presupunerea că suntem gata. Dacă vom vedea încă o dată, așa cum am simțit deja de mai multe ori, că vor fi impuse sancțiuni în unele domenii, care creează riscuri pentru economia noastră, inclusiv în cele mai sensibile domenii – da". Potrivit acestuia, Rusia nu vrea să se izoleze "de viața mondială", dar trebuie să fie pregătită pentru asta. "Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război", a spus Lavrov.

Șocul este în stilul Rusiei. Disponibilitatea Federației Ruse de a înceta relațiile cu Uniunea Europeană este o știre de nivel superior în arena internațională. Desigur, în urma negocierilor cu ministrul finlandez de Externe, Pekka Haavisto, câteva zile mai târziu, Lavrov a concretizat și explicat poziția Rusiei, declarând: "Suntem pregătiți să discutăm despre diferite probleme. Atunci când acest lucru răspunde și intereselor Rusiei, interacționăm atât în ceea ce privește schimbările climatice, cât și în ceea ce privește mediul înconjurător. Dar carcasa acestor relații a fost distrusă în mod deliberat la inițiativa Bruxelles-ului".

În plus, Lavrov a reamintit că Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, la întoarcerea sa de la Moscova, a făcut o serie de declarații neprietenoase. În special, potrivit lui Borrell, Rusia nu a fost la înălțimea așteptărilor, nu a reușit să devină o democrație modernă și se îndepărtează rapid de Europa.

De fapt, după cum a spus Lavrov, totul este exact invers: Bruxelles-ul a distrus în mod treptat toate mecanismele, fără excepție, care existau pe baza unui acord de parteneriat și cooperare, inclusiv summiturile, care aveau loc de două ori pe an, întâlnirile anuale ale guvernului rus cu comisarii europeni și președintele Comisiei Europene, proiectele privind formarea a patru spații comune, peste 20 de dialoguri sectoriale, reuniunile anuale ale Consiliului de parteneriat și cooperare cu participarea ministrului de Externe rus și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, Serghei Lavrov a insinuat: Rusia s-a săturat să joace rolul țapului ispășitor. Tangoul se dansează în doi. Nu poți forța să fii iubit. Și, după cum a remarcat pe bună dreptate ministrul de Externe al Federației Ruse, inițiativa de a pune capăt, de facto, contactelor normale nu a venit din partea Rusiei, ci din partea Uniunii Europene. În același timp, chiar și ca urmare a contactelor sporadice a diplomaților ruși cu birocrații europeni, nu este posibil să se ajungă la o înțelegere reciprocă. În schimb, se fac noi amenințări la adresa Rusiei și un șantaj cu un nou pachet de sancțiuni. De fapt, exact așa s-a întâmplat după vizita menționată mai sus la Moscova a lui Josep Borrell. De îndată ce s-a întors la Bruxelles, a acuzat imediat Rusia de toate păcatele mortale și a cerut imediat noi sancțiuni împotriva Moscovei. Și se întreabă, de ce a venit în general?

Este clar că, decât să purtăm un dialog în acest format, mai bine să nu purtăm niciun dialog.

S-a acumulat?  Da, s-a acumulat. Și acum nu este doar clar, ci și anunțat oficial că Uniunea Europeană nu mai este privită de Moscova ca un partener cu care se poate ajunge la un numitor comun. Ca partener demn de încredere. Ca partener, care merită ceva.

La urma urmei, ne amintim foarte bine că acordurile încheiate cu Uniunea Europeană nu reprezintă o garanție a respectării lor de către Bruxelles. Dacă oficialii europeni au promis ceva și chiar și-au fixat obligațiile pe hârtie, acest lucru nu înseamnă deloc că ceea ce și-au asumat va fi de fapt îndeplinit.

În practică, cuvântul unui birocrat european costă mult mai puțin decât hârtia pe care este scris. Și fostul președinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, care la 21 februarie 2014 a semnat cu liderii Euromaidanului un "acord privind soluționarea crizei politice din Ucraina", se poate pronunța la acest subiect în detaliu. Un număr mare de înalți oficiali europeni au acționat ca garanți ai acordului, iar reprezentantul Rusiei, de altfel, a refuzat să semneze documentul. Și a avut dreptate, deoarece garanțiile Uniunii Europene s-au dovedit a fi nevalabile: câteva zile mai târziu, mulțimea revoltată a luat cu asalt reședința președintelui ucrainean, opoziția din Rada Supremă a Ucrainei l-a îndepărtat pe Ianukovici de la putere, folosind drept pretext încălcarea Constituției ucrainene, iar președintele însuși a trebuit să fugă din țară. Toate acestea au avut loc sub aplauzele Varșoviei, Berlinului și Bruxelles-ului. Niciunul dintre semnatarii garanțiilor nu a încercat să le îndeplinească față de Ianukovici. Nimeni nici nu și-a cerut scuze și nici a spus "oh, s-a primit cam jenant". Toată lumea s-a prefăcut că nu există deloc garanții. Ce este asta dacă nu înșelăciune politică?

Mai există o nuanță importantă, pe care au observat-o puțini comentatori ai discursurilor lui Lavrov. Ministrul rus de Externe este unul dintre cei mai buni diplomați ai contemporanietății și, prin urmare, fiecare cuvânt pe care îl spune este important. Întrucât ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse este foarte bun în ceea ce privește alegerea cuvintelor, ar trebui să analizăm cu atenție nu numai semnificația generală a celor spuse, ci și nuanțele. De exemplu, faptul că Lavrov a vorbit despre încetarea relațiilor cu Uniunea Europeană și nu cu Europa în general. Și acesta este un mesaj foarte important din partea Rusiei. Distingem în mod clar cele două entități existente – o birocrație europeană supranațională și țări europene individuale. Suprastructura UE este nefiabilă, neprietenoasă, inadecvată și incompetentă, și Rusia preferă să nu aibă nicio legătură cu ea. În ceea ce privește statele și guvernele individuale ale Europei, Rusia nu are nicio intenție să rupă relațiile cu acestea din urmă. Chiar și în condițiile sancțiunilor, Rusia și aceste țări au proiecte comune, inclusiv cu aceeași Germanie, în beneficiul reciproc al ambelor țări.

Oficialii UE, precum Borrell, nu sunt deloc ghidați de interesele țărilor care intră în componența Uniunii Europene, ci sunt ghidați de propriile interese corporative, împreună cu dorințele persistente ale Washingtonului. Anume din această cauză, ei urmăresc o linie politică care contravine intereselor statelor membre ale UE. Mai exact, marii majorități a statelor europene care au legături economice puternice și de lungă durată cu Rusia. Este vorba nu numai despre jucătorii importanți – Franța, Germania, Italia, dar, desigur, aceste trei țări pierd mai mult decât altele din cauza poziției rusofobe a Uniunii Europene. În același timp, oficialii de la Bruxelles nu sunt nici măcar îngrijorați de faptul că salariile lor provin din impozitele acestor țări.

Cu toate acestea, revenind la declarațiile lui Serghei Lavrov, trebuie remarcat faptul că Rusia a decis să abandoneze contactele destul de inutile și chiar dăunătoare cu instituțiile europene supranaționale, care joacă în relațiile ruso-europene rolul celei de-a cincea roți a căruței.

Odată diplomatul american Henry Kissinger a pus faimoasa întrebare "pe cine ar trebui să sun pentru a vorbi cu Europa? ". Kissinger a insinuat că orice problemă importantă pentru Statele Unite nu poate fi rezolvată la nivel european. Și trebuie să vorbească separat cu Londra, Berlin sau Paris. Au trecut ani, dar situația arată că, la scară geostrategică, dacă și au avut loc modificări, atunci acestea au fost doar cosmetice. Londra a părăsit recent "familia națiunilor". Berlinul și Parisul sunt din ce în ce mai împovărate de rolul "vacilor de numerar" ale UE.  Și anume în acest moment, Rusia declară lumii întregi că relațiile cu instituțiile Uniunii Europene și cu birocrații lor sunt neproductive și stupide. Mai bine să vorbești separat cu Germania sau cu Franța. Ceea ce poate să fie nu întotdeauna plăcut, dar cu siguranță mai util: interesele reciproce și punctele posibilelor compromisuri sunt clare. De acum înainte, Rusia va comunica cu ei, ocolind Bruxelles-ul, deoarece Europa unită a înșelat, în mod clar, așteptările tuturor.

 

591
Tagurile:
UE, Rusia
Tematic
Serviciile secrete rusești a arestat 19 teroriști care planificau atacuri în Rusia
"Acesta va distruge totul": Cu ce urmează Pentagonul să "stăvilească" Rusia
”România și Rusia împărtășesc un background religios, cultural și filosofic similar”
Флаги России, ЕС, Франции и герб Ниццы на набережной Ниццы

Europei nu-i permit se elibereze de obligațiile de stăvilire a Rusiei

133
(reînnoit 16:36 25.02.2021)
Uniunea Europeană a convenit asupra introducerii unor sancțiuni personale împotriva unui număr de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi", iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri".

Editorial realizat Piotr Akopov

Occidentul lansează o nouă serie de sancțiuni împotriva Rusiei: luni, Uniunea Europeană a convenit asupra introducerii unor sancțiuni personale împotriva unui număr de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi" (o listă concretă va apărea peste câteva zile), iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri", dar deja nu numai din cauza lui Navalnîi, ci și din cauza atacurilor cibernetice (numite SolarWinds) asupra instituțiilor și companiilor americane, de care este acuzată Rusia.

Toate acestea erau previzibile – ca să nu mai vorbim de faptul că presiunea sancțiunilor asupra țării noastre se desfășoară (la scară largă și nu sub formă de acțiuni individuale americane) deja de șapte ani. S-ar putea obișnui cu asta? Desigur, dar argumentele cu care "partenerii" noștri occidentali își susțin acțiunile sunt întotdeauna interesante – concluzii, argumente, nicidecum motive. Motivele, pe de altă parte, sunt extrem de clare – și Vladimir Putin le-a menționat miercuri, în cardul unui discurs la consiliul de administrație al FSB.

"Ne confruntăm cu așa-numita politică de stăvilire a Rusiei. Nu este vorba despre o concurență firească în relațiile internaționale, ci despre o linie consecventă și foarte agresivă menită să ne perturbe dezvoltarea, să o încetinească, să creeze probleme de-a lungul perimetrului extern, să provoace instabilitate internă, să submineze valorile care unesc societatea rusă și, în cele din urmă, să slăbească Rusia și o pună sub control extern, așa cum vedem, cum știm că acest lucru se întâmplă în unele țări din spațiul post-sovietic".

Aceste obiective nu sunt secrete: după cum a remarcat Putin, "este suficient să vă familiarizați cu documentele strategice publice și cu declarațiile destul de sincere ale oficialilor de stat dintr-o serie de țări". "Nici măcar nu încearcă să ascundă atitudinea neprietenoasă față de Rusia, față de o serie de alte centre suverane și independente ale dezvoltării mondiale".

Toate metodele de izolare sunt, de asemenea, binecunoscute, Putin le-a enumerat pur și simplu: "Încearcă să ne împiedice cu sancțiuni economice și de altă natură, să blocheze mari proiecte internaționale de care, apropo, suntem interesați nu numai noi, ci și partenerii noștri, se amestecă direct în viața publică și politică, în procedurile democratice ale țării noastre. Și, desigur, instrumentele din arsenalul serviciilor secrete sunt utilizate în mod activ".

Toate acestea s-au întâmplat nu o dată în istoria noastră: în diferite combinații, toate metodele menționate mai sus au fost utilizate împotriva noastră, astfel încât ne-am învățat să contracarăm și să răspundem. De aceea, Putin și a spus că "o astfel de atitudine față de Rusia nu are nicio perspectivă" – nicio presiune nu ne va putea obliga să facem concesii sau să ne subminăm din interior. În același timp, Rusia își declară rolul de apărător, care își apără suveranitatea și interesele – nu rolul de agresor.

Mai mult, subliniem în permanență disponibilitatea noastră de a dezvolta relații cu toată lumea, de a deschide un dialog bazat pe încredere reciprocă și respect, după cum a amintit Putin și de această dată. Dar ce auzim drept răspuns?

Rusia nu este interesată de cooperarea cu Uniunea Europeană, iar autoritățile ruse conduc țara pe calea spre autoritarism – aceasta este concluzia la care au ajuns miniștrii de Externe ai țărilor UE în cadrul reuniunii, pe parcursul căreia au decis să introducă noi sancțiuni. Iar șeful democrației europene, Josep Borrell, a numit Rusia "un vecin care a decis să se comporte ca un adversar", subliniind faptul că: "Noi trebuie să definim un model pentru a evita confruntarea permanentă cu vecinii care au decis să acționeze în sens invers".

Adică Europa în special și Occidentul în general prezintă problema în așa mod – Rusia caută confruntări și nu vrea să dezvolte relații. Mai mult, Rusia se amestecă în mod constant în treburile europene și exercită presiuni asupra UE. Prin urmare, Uniunea Europeană va construi acum relații cu Moscova reieșind din trei principii.

Iată cum le-a descris Borrell: să adopte represalii în cazul în care Moscova va încălca dreptul internațional și drepturile omului, să adopte o politică de stăvilire dacă Rusia va crește presiunea asupra UE și să coopereze cu Rusia în domeniile în care UE este interesată. Represalii, stăvilire, cooperare acolo unde îi este convenabil Uniunii Europene – kitul de luptă a diplomației europene. Dar despre ce vorbim?

Practic totul este acoperit de "încălcarea dreptului internațional și a drepturilor omului" – de la Crimeea și Navalnîi până la orice alt subiect, atât intern, cât și internațional. Sancțiuni pentru absența căsătoriilor homosexuale în Rusia – adică pentru încălcarea drepturilor omului? Poftim. Sancțiuni pentru refuzul de "a returna" Georgiei Abhazia? Fără îndoială. Sancțiuni pentru un nou emigrant sau refugiat rus ucis în Europa, sau, de fapt, pentru oricine altcineva (ca în povestea veche despre un cecen din Georgia ucis la Berlin) – în orice moment. Ați spart sistemul informatic al Bundestagului german? Desigur, Rusia trebuie pedepsită.

În același mod, orice poți numi drept presiune asupra UE. Separatiștii votează pentru secesiunea Cataluniei? Căutăm o urmă rusească. Reprezentanții fracțiunii parlamentare "Alternativă pentru Germania" vin la Moscova? Rușii sapă sub Merkel. Moscova anunță proteste împotriva dezmembrării monumentelor în cinstea soldaților sovietici din Polonia sau Republica Cehă? Pun presiune asupra europenilor estici nefericiți și iubitori de libertate. Construiesc o conductă de gaz? Vor să împartă Europa. Refuză construcția? Vor să înghețe Europa. Absurd? Nu, este o reacție destul de calculată.

Adică, UE dorește să dețină un drept unilateral de a reglementa relațiile cu Rusia, dreptul de a pedepsi și de a ierta la propria sa discreție – iar Rusia ar trebui să se resemneze cu acest lucru și să nu se indigneze și să fie gata, de îndată ce vor avea nevoie, să coopereze, dar numai în domeniile care sunt avantajoase pentru europenii buni.

Dar, în realitate, totul este exact opus: UE este un vecin care se comportă ca un adversar. Exercită presiune asupra Rusiei, ne pune condiții, ne învață și ne demonizează, se amestecă în afacerile noastre interne (chiar și acum Borrell a spus că "uniunea își va extinde sprijinul pentru societatea civilă din Rusia") și consideră că acest lucru este normal. UE (chiar și la inițiativă atlantică) este cea care încearcă să rupă Ucraina de Rusia, să schimbe granițele istorice din Est și Vest, să-și extindă spațiul de trai în detrimentul civilizației rusești – și vrea ca Rusia să accepte calm acest lucru? O astfel de îndrăzneală ar fi putut fi explicabilă acum un sfert de secol, chiar și 15 ani în urmă, când Rusia se lupta pentru propria supraviețuire și nu putea să se ocupe nici de întreaga lume rusă, nici să ceară europenilor să se comporte decent, dar este ridicol acum să se aștepte că Rusia va fi ascultătoare.

În orice caz, Rusia va reconstrui relațiile cu Europa în condiții acceptabile pentru ea însăși – și cu cât UE va înțelege mai repede acest lucru, cu atât acest proces va fi mai ușor și mai rapid. Europa oricum nu are nicio alternativă: ea nu își poate permite să se îngrădească pur și simplu de Rusia sau să se transforme dintr-un vecin într-un dușman al nostru. Mai precis, își poate permite – dar numai pentru o ultimă dată.

133
Tagurile:
Rusia, SUA, Sancțiuni

Загрузка...

Ce este în neregulă cu declarațiile lui Pașinean privind complexul «Iskander»?

257
(reînnoit 15:54 25.02.2021)
Evaluând rezultatele ostilităților recente din Nagorno-Karabah într-un interviu acordat publicației 1in.am, prim-ministrul Republicii Armenia, Nikol Pașinean, s-a îndoit de fiabilitatea și eficacitatea în luptă a armelor rusești

Utilizarea în luptă a sistemelor de arme de înaltă tehnologie și de înaltă precizie necesită o pregătire adecvată a operatorilor specialiști, necesită organizarea unui contur de spionaj și atac fiabil, precum și o înțelepciune politică și responsabilitate pentru deciziile luate. Într-un sistem de coordonate divers, cele mai avansate rachete se pot «trezi» într-un «sistem greșit», nu pot fi lansate, pot să zboare pe lângă ținte sau să explodeze «la 10 la sută».

Evaluând rezultatele ostilităților recente din Nagorno-Karabah într-un interviu acordat publicației 1in.am, prim-ministrul Republicii Armenia, Nikol Pașinean, s-a îndoit de fiabilitatea și eficacitatea în luptă a armelor rusești. Potrivit acestuia, rachetele complexului operativo-tactic «Iskander» fie nu au explodat deloc, fie au explodat «la 10 la sută» (nu a urmat nicio precizare). În același timp, șeful statului și-a exprimat intenția de a efectua reforme semnificative în armată – structurale și privind armamentul.

Ministerul Apărării al Republicii Armenia a refuzat să comenteze declarația ambiguă a prim-ministrului despre complexul «Iskander». Poate că Pașinean nu a fost bine informat sau a fost indus în eroare de unul dintre consilieri. Caracteristicile tehnico-tactice și reputația sistemelor de rachete rusești sunt într-atât de mari încât nu au nevoie de protecție împotriva profanilor. Nu întâmplător Rusia controlează o treime din piața mondială a armelor. Volumul exporturilor de arme rusești în 2020 a constituit 13 miliarde de dolari. Aceste cifre și fapte mărturisesc calitatea produselor de apărare, pe care majoritatea țărilor le achiziționează pe banii lor câștigați cu greu și la costuri depline.

În mâini capabile, complexul de rachete operativo-tactic «Iskander» distruge cu succes ținte în munții Caucazului și pe mare (în timpul exercițiilor), iar într-o situație de luptă – pe teritoriul Siriei și în nordul Africii. Zeci de țări ar dori să achiziționeze o astfel de armă, dar doar câteva au posibilitatea de a obține varianta de export – «Iskander-E». Armenia a fost norocoasă, întrucât nu există rachete cu traiectorie cvasi-balistică, care ocolesc evaziv mijloacele de apărare antiaeriană a inamicului, similare în ceea ce privește raza de acțiune și precizia.

Obsesie cvasi-balistică

Rusia nu se împarte cu armele de înaltă tehnologie cu toate țările la rând. În acest context, interviul lui Pașinean este ca un trăsnet din cer senin. Complexul «Iskander-M» a fost adoptat de Armata Rusă în 2006, recunoscut ca fiind cel mai bun din clasa sa de pe planetă, iar calificarea «arma anilor '80» pare insultătoare.

Declarația deschis-acuzatoare a prim-ministrului Armeniei cu privire la complexul de rachete operativo-tactic rusesc ne permite să facem mai multe ipoteze și concluzii. Este posibil ca incompetența sau dezinformarea să nu fie scenariile cele mai rele (ele par prea simple). Poate că discreditarea publică a armelor rusești este «o chestiune de alegere strategică», care face parte dintr-un anumit program de reformă structurală și calitativă a Armatei Armene, dar atunci apar întrebări. Ce arme intenționează să achiziționeze Erevanul în viitorul apropiat, în conformitate cu ce standarde ar trebui să își consolideze capacitatea de apărare? Și, cel mai important, care este scopul final al noii etape în dezvoltarea militară?

Este logic să presupunem că, după bătăliile din toamnă din Karabah, au fost trase concluzii și au fost elaborate planuri. Cu toate acestea, vechiul adevăr spune: «Victoria are întotdeauna mulți tați, în timp ce înfrângerea este întotdeauna orfană». Din interviul cu Pașinean, rezultă că se desfășoară o mulțime de lucrări analitice în Ministerul Apărării și în Statul Major General pentru a «demonstra, afla, vedea întregul adevăr despre război», cu peste 1000 de dosare penale inițiate. Este dificil de înțeles ce este mai mult aici – căutarea adevărului și corectarea strategiei sau «numirea vinovaților» – pentru represiunea ulterioară. Și pentru a-i elibera de responsabilitate pe principalii «tați» ai înfrângerii, ai căror număr este limitat, în mod obiectiv, la o cifră fără zerouri.

În textul deplin al interviului privind securitatea națională după reverența «angajamentele Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) sunt formulate în granițele recunoscute la nivel internațional ale Armeniei”, relațiile cu CSTO nu sunt menționate mai departe nicăieri. Dar CSTO este singurul sprijin de încredere pentru Armenia în condițiile turbulențelor post-război și a păcii fragile din Karabah. Adesea folositele cuvinte «Revoluție» și «Constituție» nu vor reglementa nimic de la sine, nici nu vor garanta securitatea țării. Armata este baza stabilității oricărui stat, dar discuțiile despre «reforme semnificative», fără un plan concret de acțiuni, par distructive. La fel și discuțiile superficiale despre potențialul scăzut de luptă al armelor rusești, cu aluzii la corupția ineradicabilă din armata națională și în sectorul alăturat de aprovizionare în ceea ce privește cooperarea tehnico-militară.

Evazive și irezistibile

Complexul de rachete «Iskander-M» este conceput pentru a distruge țintele inamice critice (baze militare, posturi de comandă și centre de comunicații, sisteme de rachete, aeronave și elicoptere la aerodromuri) la o distanță de până la 500 km cu o precizie înaltă (Armenia dispune de varianta de export al complexului de rachete operativo-tactic «Iskander-E», care are o rază de acțiune de până la 300 km). Principalele avantaje ale complexului: mobilitate strategică, posibilitatea de a efectua în mod ascuns sarcini de luptă și de a ataca cu rachete, calcul automat și introducerea unei misiuni de zbor, o mare probabilitate de a finaliza sarcina de luptă în condiții de foc și contramăsuri radio-electronice.

Eficiența în luptă a fost sporită grație utilizării a două tipuri de rachete – balistice și de croazieră. Timpul de lansare a primei rachete din mers este de câteva minute, intervalul dintre lansări este de un minut. Viteza de zbor a rachetei este mai mare de 7200 km/h (adică zborul durează 3-4 minute). În secțiunile inițiale și finale ale traiectoriei, racheta 9M723K1 cu o greutate de lansare de aproximativ 4 tone dezvoltă o viteză de peste 2000 m/s, se deplasează de-a lungul unei curbe cvasi-balistice (incalculabile) și manevrează cu suprasarcini de până la 30g (ceea ce face imposibilă interceptarea rachetei cu toate mijloacele de apărare antiaeriană și antirachetă existente).

Fiecare lansator al complexului «Iskander» este mobil și autonom. Poate funcționa oriunde și oricând, și chiar independent de sateliții sau avioanele de recunoaștere. Pentru a determina ținta este folosit programul, sistemul de navigație inerțială, semnalele de la sateliții GLONASS. Rachetele pot fi redirecționate în zbor, ceea ce permite atacarea țintelor în mișcare, inclusiv navele Marinei inamice. În porțiunea finală, se activează un cap căutător inteligent optic, care oferă o precizie unică. Focoasele 9M728 sau R-500 se abat de la țintă cu cel mult 1 metru. Rachetele de înaltă precizie ale complexului «Iskander» au o mică suprafață reflectorizantă și traiectorii de zbor complexe (controlate de cârme gazodinamice și aerodinamice). Complexul dispune de două tipuri de rachete: aerobalisticele 9M723 – zboară de-a lungul traiectoriilor cvasi-balistice la altitudini de până la 50 km, rachetele de croazieră 9M728 sau R-500 – zboară spre țintă la altitudini mici.

Complexul de rachete operativo-tactic «Iskander-M» depășește cele mai bune complexe operativo-tactice străine (LORA, Lance, ATACMS, Pluton) în ceea ce privește precizia, rapiditatea pregătirii rachetelor pentru lansare și alte caracteristici. Cel mai apropiat analog este complexul operativo-tactic israelian LORA, care este inferior în ceea ce privește raza de acțiune și precizia (mai mult, rachetele complexului LORA se deplasează de-a lungul unei traiectorii balistice previzibile). Americanii rămân în urmă – în 2020, au abandonat modernizarea complexului «antic» ATACMS și au început să dezvolte o rachetă de înaltă precizie pentru sistemele de rachete cu lansare multiplă M270 MLRS și HIMARS, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Conform previziunilor specialiștilor de frunte ai Federației Ruse, analogii străini ai complexului «Iskander» vor apărea nu mai devreme de 2025.

257
Tagurile:
Iskander, Nikol Pashinyan
Tematic
General rus: NATO nu are mijloace de combatere a Iskander-M
Răspunsul SUA la rachetele ”Iskander”: Pericolul reprezentat de rachetele americane
NATO, măsuri de răspuns Rusiei la amplasarea sistemelor “Iskander-M” cu rachete 9M729

Загрузка...
В России сегодня презентовали международный проект Бессмертная память

“Memoria nemuritoare”: În Rusia a fost prezentat un nou proiect

35
(reînnoit 19:50 25.02.2021)
În centrul de presă al grupului media „Rossiya Segodnya” de la Moscova s-a desfășurat o masă rotundă în format de videoconferință, dedicată prezentării unui nou proiect.

CHIȘINĂU, 25 feb – Sputnik. Conferința video “Genocidul nazist: noi documente și materiale” a reunit participanți din Rusia, Letonia, Kazahstan și Tadjikistan, raportori ai Adunării popoarelor din Eurasia și experți ai proiectului multimedia al agenției RIA Novosti “Nürnberg. Începutul păcii”.

Subiectul central al discuțiilor a constituit prezentarea proiectului internațional al adunării – “Memoria nemuritoare”, sarcina căreia este identificarea și digitalizarea unei cantități mari de date din arhivele străine, care arată proporțiile crimelor naziștilor împotriva cetățenilor sovietici. De asemenea, proiectul va include și materialele făcute publice după încheierea Tribunalului de la Nürnberg, primul din istorie care a recunoscut agresiunea drept cea mai gravă crimă și a prezentat opiniei publice crimele naziștilor împotriva păcii și umanității, transmite RIA Novosti.

Andrei Beliyaninov, secretarul general al Adunării popoarelor Eurasiei: “Societatea civilă din Rusia și restul lumii se alătură tot mai activ păstrării memoriei istorice. Activitatea Comitetului organizatoric internațional a proiectului “Memoria nemuritoare” de păstrare a patrimoniului istoric al Marelui Război pentru Apărarea Patriei și al Celui De-Al Doilea Război Mondial răspunde în același timp intereselor Rusiei și tuturor statelor – învingătoare și aliate. Existența unei cereri pentru o astfel de structură civică devine tot mai evidentă, dacă luăm în considerație campania propagandistică antirusă fără precedent, declanșată în ultimii ani. În toată lumea devine tot mai dificilă să organizăm și să desfășurăm evenimente legate de comemorarea chiar și a unor evenimente care sunt lipsite de orice ambiguitate în conținutul lor ideologic, cum ar fi înfrângerea fascismului de către Uniunea Sovietică și țările din coaliția antihitleristă. O sarcină importantă a comitetului internațional organizator al proiectului “Memoria nemuritoare” este crearea unei bănci digitale comune a documentelor cu privire la crimele naziste, precum și crearea unor dosare ale naziștilor și complicilor lor, care au comis crime împotriva păcii și umanității. Această sarcină științifică și organizatorică onorabilă cade pe umerii generației actuale. Îndeplinirea ei va contribui la restabilirea dreptății istorice și va deveni o barieră sigură în fața celor care încearcă să rescrie istoria, să reabiliteze nazismul și să ponegrească marea victorie a poporului sovietic și a tuturor țărilor și popoarelor, a învingătorilor nazismului”.

De asemenea, în cadrul mesei rotunde au fost prezentat și proiectul transmedia istoric al RIA Novosti – “Nürnberg. Începutul păcii”, lansat în anul aniversării a 75-a de la principalul proces de judecată al secolului XX. În cadrul acestui proiect, pe portalul nuremberg.media și în rețele de socializare sunt publicate materiale dedicate Tribunalului de la Nürnberg, în limba rusă, germană, franceză și engleză.

Proiectul oferă cititorilor mărturii de arhivă și muzeistice unice, fotografii, desene, cronici video, care oferă un prilej de a simți acest proiect zi de zi. La baza proiectului se află mărturiile de la persoana întâi, obținute de autori din arhivele rusești și străine. Acestea vor fi suplimentate e expoziții, podcasturi, discuții publice, spectacole. O parte indispensabilă a proiectului va deveni și o reconstrucție VR unică a istoriilor principalilor inculpați ai tribunalului.

“Problema documentelor care dezvăluie crimele nazismului este una centrală în cadrul proiectului. Petrecem mult timp în arhive, lucrăm cu materialele publicate – foto, video, sunet, manuscrise dactilografiate. În centrul materialelor noastre se află întotdeauna un document. Sunt niște mărturii atât de puternice, încât uneori chiar și cei mai căliți colegi simt niște dificultăți emoționale în timp ce lucrează cu tema dată. Iată de ce acordăm o mare atenție acestei activități importante de căutare și digitalizare a documentelor, legate de crimele împotriva populației civile a URSS, - abia urmează să studiem acest strat al memoriei istorice”, a menționat coordonatorul proiectului, jurnalistul și scriitorul Natalia Osipova.

Participanții la masa rotunda au convenit asupra publicării unei selecții de material a proiectului “Memoria nemuritoare” despre crimele naziștilor împotriva cetățenilor sovietici pe portalul nuremberg.media.

Adunarea popoarelor Eurasiai este o organizație neguvernamentală internațională, ai cărui scop este formarea unui model civic integrationist în numele consolidării păcii și armoniei prin dezvoltarea cooperării multilaterale și a diplomației civice (populare) în spațiul eurasiatic. În prezent, aceasta cuprinde reprezentanți ai peste 43 de state. Adunarea a încheiat 107 de acorduri de parteneriat în domeniul culturii, antreprenoriatului, dezvoltării relațiilor integraționiste între popoarelor Eurasiei și a diplomației populare.

Proiectul “Nürnberg. Începutul păcii” se desfășoară cu sprijinul partenerilor generali media: posturile de televiziune Rossiya 24 și Moskva 24, portalul de știri Vesti.ru, postul de radio Vesti FM, site-ul Komsomolskaia Pravda. Parteneri media a proiectului sunt postul de radio Mayak, postul de radio Radio Rossiya, cinematograful online tvzavr, Muzeul de Stat de Istorie, Muzeul Evreiesc și centrul de toleranță.

35
Tagurile:
Rossiya Segodnya

Загрузка...