Vizita lui Borrell ca spionaj prin luptă

433
(reînnoit 17:47 12.02.2021)
Vizita aparent obișnuită în Rusia a șefului diplomației europene Josep Borrell s-a transformat într-o serie de scandaluri.

Editorial realizat de Pavel Danilin

Februarie s-a dovedit a fi fierbinte pentru Europa. Bruxelles-ul nu poate nicidecum decide cum să trateze Rusia, la Berlin se discută despre ceea ce este mai important pentru ei: mândria națională, gazul rusesc, fantoma lui Navalnîi sau o frumoasă "deviere" în fața președintelui american. În acest context, vizita aparent obișnuită în Rusia a șefului diplomației europene Josep Borrell (nu cel mai important și nu cel mai popular oficial al UE) s-a transformat într-o serie de scandaluri.

Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, care a făcut o vizită la Moscova săptămâna trecută, a emis o serie de declarații neplăcute la întoarcere. Deci, el a promis că va iniția noi sancțiuni împotriva Rusiei și această problemă va fi ridicată de el deja la ședința Consiliului miniștrilor de Externe al UE din 22 februarie. Apoi, ținând un discurs în cadrul unei sesiuni plenare a Parlamentului European, Borrell a declarat că Rusia "nu a fost la înălțimea așteptărilor" și "nu a devenit o democrație modernă". Principalul motiv al nemulțumirii birocratului european, după cum a reieșit din remarcile sale pline de resentimente, constă în faptul că nu i s-a permis să se întâlnească cu Alexei Navalnîi, condamnat pentru fraudă, și acesta din urmă nici nu a fost eliberat, așa cum a vrut bătrânul spaniol.

Kremlinul a reacționat la aceste declarații imediat și destul de dur. "Potrivit informațiilor pe care le avem, negocierile de la Moscova au fost mult mai substanțiale decât o singură temă, care a fost menționată", a declarat purtătorul de cuvânt al președintelui, Dmitrii Peskov, comentând remarcile lui Borrell.

De ce Borrell a făcut astfel de declarații neprietenoase este clar. Vizita sa poate fi pe bună dreptate numită nereușită și chiar dezastruoasă. Încercarea de a juca pe nervii Moscovei, folosind situația cu Navalnîi, a eșuat. Conducerea rusă nu a încercat să se adapteze sub oficialii europeni sau să pretindă că nu există probleme în relațiile dintre Rusia și UE. Totul a fost extrem de franc: ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, i-a spus direct ambasadorului diplomației europene că UE este un partener nefiabil. Drept răspuns, au început declarațiile rituale conform cărora UE "va sprijini echipa lui Navalnîi" și alte chestii similare.

La întoarcere, pe Borrell l-au întâmpinat neamabil din toate părțile. Pe de o parte, radicalii care au organizat în Parlamentul European o obstrucție șefului birocrației europene au fost nemulțumiți de el. Lor li s-a părut că reprezentantul UE a lucrat ca un "covoraș pentru labele ursului moscovit". Pe de altă parte, și politicienii europeni serioși, obosiți de retorica confruntativă cu Rusia, erau nemulțumiți de el. Aici ar trebui să cităm ca exemple afirmațiile lipsite de ambiguitate ale lui Gerhard Schröder, Frank-Walter Steinmeier și Heiko Maas. Toți au declarat că ciudata dorință de a mânia Moscova ar putea duce la o catastrofă geopolitică.

Politica, după cum se știe, este o continuare a economiei. Anume în acest context ar trebui examinată vizita lui Borrell la Moscova. La fel ca și cazul Navalnîi, vizita oficialului european este esența continuării conflictului internațional din jurul "Nord Stream – 2".

Permiteți-mi să vă reamintesc pe scurt: "Nord Stream – 2" este o conductă de gaz magistrală, aflată în construcție, care începe din Rusia și continuă până în Germania prin Marea Baltică. Are o lungime de 1234 km (2468 km de-a lungul celor două linii). Este o extensie a conductei de gaz "Nord Stream". Conducta trece prin zonele economice exclusive și apele teritoriale ale cinci țări: Germania, Danemarca, Rusia, Finlanda și Suedia. Lungimea conductei pentru secțiunea rusă este de 118 kilometri, pentru cea finlandeză – 374, pentru cea suedeză – 510 kilometri, pentru cea daneză – 147 kilometri, iar pentru secțiunea germană - 85 kilometri.

Au încercat să împiedice realizarea proiectul în repetate rânduri, dar acum el a intrat în faza finală de implementare. Și celor de peste ocean nu prea le-a plăcut acest lucru. Într-atât de mult încât, în decembrie 2019, Comitetul pentru Servicii Armate al Senatului SUA a publicat un proiect de buget militar pentru anul 2020, care prevedea sancțiuni la adresa energiei rusești. Și principala țintă a devenit anume "Nord Stream – 2". De asemenea, au fost sancționate și navele străine care instalau o parte a gazoductului rus.

Poziția Statelor Unite nu a fost susținută pe scară largă în Europa. Mai ales de principala țară interesată de gazul rusesc – Germania. Deja la 11 ianuarie 2020, imediat după introducerea sancțiunilor americane, la o conferință de presă comună la Moscova, în urma negocierilor cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat că "Berlinul respinge sancțiunile împotriva "Nord Stream – 2" și consideră proiectul "comercial" și "corect". De asemenea, Merkel a declarat că proiectul "trebuie finalizat".

Germanii sunt perfect conștienți de faptul că presiunea din partea americanilor și cererea lor de a se alătura sancțiunilor antiruse împotriva "Nord Stream – 2" este doar o parte a luptei de concurență, purtată, totuși, prin mijloace non-economice. SUA nu ar fi împotrivă să scoată gazul rusesc de pe piața europeană și să-și furnizeze propriul gaz natural lichefiat acolo. Nimeni nu ascunde faptul că acesta va fi mai scump, dar în schimb, potrivit ideologilor acestei întreprinderi, Europa va fi scutită de "șantajul gazelor" din partea Kremlinului. În același timp, americanii vor acționa ca "apărători ai valorilor democratice" în Rusia însăși. Cu toate acestea, este complet de neînțeles despre ce fel de șantaj vorbesc Statele Unite, întrucât "Gazprom" își îndeplinește obligațiile față de partenerii săi occidentali fără niciun reproș: în timp util, în conformitate cu toate legile și regulile economiei de piață.

În 2020, poziția părții germane nu a suferit schimbări semnificative, în ciuda numeroaselor eforturi ale "partenerilor" de peste ocean de a exercita presiune asupra Berlinului. Înalții oficiali germani au subliniat în repetate rânduri că acest proiect comun privind gazele naturale este economic și că Europa nu intenționează să amestece aici politica. Dar începând cu toamna anului 2020, atacurile asupra Rusiei au devenit mult mai violente. În afară de amenințarea cu sancțiuni, artileria grea a intrat în acțiune, unul dintre obuzele acestui război nedeclarat fiind cazul Navalnîi. Un alt obuz – vizita lui Borrel la Moscova.

Această vizită ar trebui văzută în contextul general al eforturilor SUA de a limita capacitățile Rusiei și de a crea obstacole în calea dezvoltării acesteia. În Europa, există o parte destul de mare și destul de importantă a politicienilor care acționează ca lobbyiști pentru interesele americane. Printre aceștia există unii care sunt dispuși să "îndoaie" Rusia, să o oblige să facă concesii – în orice fel. Povestea lui Alexei Navalnîi li s-a părut acestora un pretext convenabil pentru a exercita presiune.

Răspunsul la o astfel de sondare obraznică și dechisă a fost dat instantaneu și fără echivoc. Tot ce i se întâmplă lui Navalnîi este o afacere pur internă a Rusiei, iar presiunea în acest sens, Moscova o consideră inacceptabilă. Și, în general – ce legătură au contractele de gaze naturale cu acesta? Apropo, diplomații dvs. au început să-și permită prea multe, domnule Borrell. Nu ați dori să aflați în timpul vizitei dvs. că trei reprezentanți străini din Germania, Polonia și Suedia au fost declarați persoane non grata? Deci: vom continua să ne jucăm în jocuri sau totuși vom vorbi serios?

Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghei Lavrov
© Sputnik / Press service of the Russian Foreign Ministry

Oficialul european s-a dovedit a fi nepregătit pentru o conversație serioasă.

Cu toate acestea, vizita lui Borrell a confirmat validitatea zicalei "câinele latră, rulota merge mai departe". Recent, au devenit cunoscuți termenii de finalizare a secțiunii daneze a conductei de gaz. Informațiile corespunzătoare sunt incluse în notificarea adresată navigatorilor, publicată pe site-ul Autorității maritime daneze. Construcția conductei de gaz "Nord Stream – 2" în apele daneze, care a început în ianuarie, ar trebui să se încheie în luna aprilie a acestui an. Iar în Bundestag, ministrul german de Externe, Heiko Maas, le-a explicat unor deputați deosebit de zeloși că poți spune lucruri urâte despre Rusia cât vrei, dar refuzul geostrategic de a construi o conductă de gaz va fi un dezastru, de care vor profita concurenții Germaniei: "Există țări care cer de la noi să oprim construcția, în timp ce ele însele cresc importurile de petrol din Rusia", a subliniat el. Vice-cancelarul german Olaf Scholz și cancelarul austriac Sebastian Kurz și-au exprimat încrederea că proiectul va fi implementat.

Astfel, vizita lui Borrell nu a declanșat un nou val de rusofobie în Uniunea Europeană. Dar nu trebuie de relaxat – a fost doar spionaj prin luptă. Aceștia vor încerca să acuze Moscova de toate păcatele deja la reuniunea miniștrilor de Externe ai UE din 22 februarie și apoi vor consolida acordurile la care au ajuns la summitul din martie. Și doar o poziție consecventă și rigidă a Kremlinului va permite "partenerilor" occidentali să ia în serios amenințarea pe deplin reală, despre care îi avertizează mai mulți politicieni germani: o degradare ulterioară a relațiilor dintre Est și Vest ar putea schimba peisajul geopolitic și ar putea afecta Europa în ansamblu. La urma urmei, relațiile Rusiei cu țările europene nu au fost la un nivel atât de scăzut de mult timp. Mai sus decât înainte de Rapallo în 1922, dar mai jos decât după Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa din 1975.

Problema constă, în mod substanțial, în faptul că nimeni nu poate anula economia și geografia, nici măcar oficialii de la Bruxelles. Rusia și Europa vor fi întotdeauna vecine și, prin urmare, contactele economice nu pot fi pur și simplu întrerupte – acest lucru nu s-a făcut nici măcar în anii celei mai dure confruntări dintre vecini în epoca Războiului Rece. Politica afectează legăturile economice, dar o politică infantilă bazată pe principiul "îmi fac probleme mie însumi prin încercarea de a pedepsi pe altcineva" de obicei nu este caracteristică statelor și politicienilor serioși. În ceea ce privește dorința de a "îndoi" Rusia în legătură cu subiectul misterioasei povești cu Navalnîi, cu siguranță nu vor reuși să "cumpere atât de ieftin" Rusia, ceea ce a și demonstrat Moscova.

433
Tagurile:
Josep Borrell
Tematic
MAE rus a remarcat contrastul dintre vorbele lui Borrell la Moscova și la Bruxelles
Borrell a promis că UE îl va izola pe Lukașenko
Berlinul nu consideră o “greșeală” vizita lui Borrell în Rusia
Antonov An-124

An-124 "Ruslan": de ce Rusia vrea reînvie producția gigantului avia

553
Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reînvie producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, fabrica de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției seriale a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant. Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele. Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a crezut că nu exista o nevoie urgentă de producție a avioanelor An-124, deoarece repararea flotei existente de aeronave "Ruslan" permitea exploatarea acestora până la sfârșitul anilor 2040 (durata de viață este 50000 de ore, 10000 de zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție acceptă producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației milatre de transport pentru transferul operav de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de încărcare. Cu toate acestea, în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politico-militară dificilă persistă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe solul sirian. Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost mărită până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și "încărcate" An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii din Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor – îmbunătățirea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

Într-o situație de conflict militar neașteptată, trupele, dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse, trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, lucrările la fabrica de avioane din Ulianovsk vor crește cu siguranță.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de marfă (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 de automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt operate în diferite structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Desigur, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar sub un nume diferit. De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reînvierea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, dar mai devreme Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) . Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele moderne ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, în cooperare cu întreprinderile de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat pentru a arunca în aer lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este o întâmplare faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV. Starea industriei aeronautice ucrainene permite doar visarea la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. Apropo, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

553
Tagurile:
An-124 Ruslan, Avion
Tematic
Avion de luptă rusesc, unul dintre cele mai frumoase din lume – site american
Primul avion cu motor electric supraconductor, testat în Rusia - VIDEO
Rusia și Emiratele Arabe Unite vor dezvolta împreună un avion de pasageri hipersonic

Загрузка...
Cаммит ЕС в Брюсселе

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

360
(reînnoit 08:20 05.03.2021)
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

360
Tagurile:
europeni
Tematic
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei
UE și SUA au impus noi sancțiuni împotriva Rusiei
Cehia va utiliza Sputnik V fără aprobarea UE? „Nu mai e geopolitică, e vorba de sănătate”

Загрузка...
Viorel Prisacari

Ce spun epidemiologii cu experiență despre vaccinul anti-COVID

0
În Republica Moldova a început procesul de vaccinare anti-COVID. Ce spun epidemiologii despre procesul de imunizare și care sunt prognozele pentru perioada următoare?
Epidemiolog cu peste 50 de ani de experiență, despre vaccinul anti-COVID

Vaccinul anti-COVID este colacul de salvare pentru întreaga omenire. Totuși, imunizarea nu este obligatorie în țara noastră, iar moldovenii au o mulțime de dubii cu referire la efectele vaccinului anti-COVID. Printre cele mai răspândite zvonuri sunt cele precum că vaccinul de fapt nu va acționa și nu va proteja organismul de viruși. Unii spun că acesta nu a reușit să fie testat în timp, iar șirul afirmațiilor continuă încă cu zeci de păreri.

Potrivit doctorului habilitat în științe, șefului catedrei de epidemiologie de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Viorel Prisăcaru, aceste sunt niște păreri nefondate, iar faptul că sunt răspândite cu o viteză uimitoare în societate nu va salva situația epidemiologică din țara noastră.

”Sunt niște dubii prostești. Prea mult le atragem atenția celor ce au aceste gânduri. Ele sunt răspândite intenționat. Vaccinurile au salvat lumea de diferite maladii. Dacă nu erau ele, credeți-mă că nu mai ajungeam până aici”, a declarat el.

În același timp, epidemiologul Ala Tocarciuc a făcut câteva precizări pentru oamenii care sunt sceptici față de vaccinare și refuză categoric imunizarea împotriva COVID-19, pentru că se tem de efecte adverse. 

Ala Tocarciuc
© Sputnik / Mihai Caraus
Ala Tocarciuc

„Trebuie să ne uităm la riscuri - riscuri cu vaccin și riscuri fără vaccin. Care risc este mai mare? Riscul să ne îmbolnăvim fără vaccin și să facem o formă gravă este mai mare decât riscul efectelor adverse ale vaccinului”, a declarat pentru Sputnik Ala Tocarciuc.

Expertul susține că trebuie să atragem atenția la statistici și a invocat în acest sens exemplul Israelului. 

„Deja peste 200 de milioane de oameni sunt vaccinați. Trebuie să vedem câte milioane de oameni au primit vaccinul AstraZeneca, care a ajuns la noi și câte efecte adverse au fost înregistrate. În Israel campania de vaccinare este în plină desfășurare. Și acolo mai întâi de toate au fost vaccinați medicii. În rezultat, scăzut cu 80 la sută nivelul de infectare în rândul angajaților din sistemul medical. Deci vaccinul este eficient”, a remarcat Ala Tocarciuc.

В Молдове стартовала вакцинация врачей от коронавируса
В Молдове стартовала вакцинация врачей от коронавируса

Alexandru Botizatu, șeful Departamentului de anestezie și terapie intensivă din cadrul Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, a fost primul moldovean vaccinat în țara noastră. Medicul spune că printre reacțiile pe care le-a avut după prima doză de administrare a vaccinului a fost o slăbiciune ușoară și o senzație mică de durere la locul injectării.

"Sunt niște reacții la care m-am așteptat, dar în linii generale starea este de nota zece. Suntem optimiști și asta ne dă o speranță", a declarant în cadrul emisiunii Sputnik Matinal, Alexandru Botizatu.

Amintim că în Moldova campania de vaccinare a început în data de 2 martie. De la începutul campaniei de imunizare, în Republica Moldova, 5 066 de lucrători medicali au fost deja vaccinați împotriva COVID-19. Potrivit planului național de imunizare împotriva coronavirusului, 70% din populația Republicii Moldova ar urma să primească vaccinul. 

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

0
Tagurile:
epidemie, COVID-19
Tematic
Monica Pop, revoltă fulminantă contra ”autorităților” COVID!
Proteste la Viena împotriva restricţiilor anti-Covid – VIDEO LIVE
Șeful Pfizer nu au putut intra în Israel din cauza lipsei vaccinei COVID

Загрузка...