Donald Trump

Marele interes din spatele procesului Trump, România e vizată

724
(reînnoit 11:01 11.02.2021)
Procesul fostului președinte Donald Trump nu are șanse de reușită – dar scopul democraților progresiști este altul – de fapt, e semnalul unei resetări la nivel mondial

Este foarte clar că, în procesul declanșat în Congres împotriva lui Donald Trump șansele ca acesta să fie ”condamnat” sunt nule. Asta pentru că ar trebui ca peste o treime dintre senatorii republicani (17 din 50) să voteze pentru condamnarea fostului președinte… republican.

Mai mult, chiar procesul în sine este ridicol – pentru că vizează o… destituire a unui președinte care și-a încheiat mandatul! Dar, senatorii au votat și au tranșat această dilemă: 6 republicani au votat alături de cei 50 de democrați și au decis ca procesul să continue!

De ce, dacă nu sunt șanse de reușită, în final, așa cum spun toți observatorii?

În spate este interesul democraților progresiști să îl pună la zid pe președintele conservator Donald Trump, primul – de la Nixon încoace - care a avut curajul să se opună grupurilor de putere militariste, precum și actualului val ”progresist” – anti tradiții, anti normalitatea așa cum o cunoștea lumea până acum.

Donald Trump nu a mai declanșat conflicte armate, a încercat soluții de relansare a dialogului cu Rusia, dar mai ales a încercat să repună NATO pe traseul inițial – de apărare, nu de provocare la nivel mondial!

În plus, Trump a promovat o redeșteptare a sentimentului național, devenind un simbol și o speranță pentru mișcările suveraniste la nivel mondial, cu consecințele de rigoare: revenirea la tradiții și credință, respingerea valului ”progresist”, inclusiv a formulelor ”gender”.

Clinton l-a acuzat pe Trump de legături cu Putin. De ce?
© Video : Ruptly / Sputnik / Joe Biden Campaign

Să nu uităm, pe formulele ”gender” s-a bazat campania lui Biden și sunt promovate chiar din primele ore ale noii administrații, la un nivel care a scandalizat chiar pe unii susținători ai ”ideologiei”.

Ori, pentru a face acceptate de societatea americană și opinia publică occidentală nebuniile militarist-progresiste, e nevoie ca simbolul, ”guru-ul” teoriei opuse să fie pus la zid și  executat!   

Așa se explică atacurile din Senat, unde procurorii democraţi din procesul lui Donald Trump îl acuză de un fapt aparent șocant, dar de înțeles prin cele expuse mai sus: Trump ”a alimentat de luni de zile furia partizanilor săi până când aceasta a explodat la Capitoliu”.

”Incitarea la insurecţie nu a apărut din neant - furia mulţimii a fost stârnită luni de zile de Donald Trump”, a afirmat Joaquin Castro unul dintre congresmenii democrați.

În Senat au fost citite și interpretate mesajele postate de Trump pe Twitter, ”procurorii” concluzionând că ”preşedintele Trump nu a fost martor nevinovat la un accident” și că ”şi-a abandonat rolul său de comandant-şef pentru a deveni incitatorul-şef al unei periculoase insurecţii”, a așa cum a declarat Jamie Raskin, liderul echipei de ”procurori„.

”Donald Trump a comis o imensă crimă împotriva Constituţiei şi poporului nostru şi trebuie condamnat de Senatul american”, a declarat Jamie Raskin.

De asemenea, se face legătura cu extremismul, acuzându-l pe Trump că ”a cultivat luni de zile grupările precum cei de extremă-dreaptă, Proud Boys, ai cărui membri s-au găsit printre atacatorii Capitoliului”.

Deci, se urmărește asocierea lui Trump, conservatorul, cu extremismul, cu violența stradală – chiar dacă aceasta a fost caracteristică exact adversarilor săi, grupările BLM și Antifa! Ori, prin Trump, va fi condamnat însuși conservatorismul!

Acesta este scopul procesului, care nu are nevoie de un verdict de condamnare – ci de un spectacol cât mai convingător și de o mediatizare cât mai mare – de care au grijă atât mass media progresistă, cât și rețele de socializare! Da, aceleași rețele care l-au blocat pe Trump, dar care permit propaganda progresistă cât și manifestările anti-guvernamentale din aceeași zonă, așa cum este #REZIST.

Acesta este sensul procesului lui Donald Trump, un accident în cale ”progresului”, așa cum apare el din declarațiile lui George Soros.

Și, cum SUA este un ”model” la nivel internațional – chiar obligatoriu în cazul României – miza procesului lui Donald Trump va avea implicații mondiale.

***

Un alt punct esențial al ”agendei” procesului este convingerea opiniei publice că Trump a mințit când a contestat alegerile și sistemul aberant de vot ”prin corespondență”, prin care circa 60% dintre voturile pro-Biden nu pot fi verificate direct, dacă au fost personale. 

Acum, se dorește a se spune că dovezile de fraudă electorală fac parte din ”Marea minciună” a lui Donald Trump – iar asta ar putea însemna instalarea definitivă a acestui sistem, pe cât de controversat, pe atât de manipulabil.

***

Da, repet, România e direct vizată de ce ceea ce se întâmplă la Washington. Sa nu uităm că omul care s-a întâlnit cu Trump și care a încercat să adopte o politică suveranistă e în pușcărie – iar partenerul său politic e luat acum de DNA.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

724
Tagurile:
România, Donald Trump
Флаги России, ЕС, Франции и герб Ниццы на набережной Ниццы

Europei nu-i permit se elibereze de obligațiile de stăvilire a Rusiei

383
(reînnoit 16:36 25.02.2021)
Uniunea Europeană a convenit asupra introducerii unor sancțiuni personale împotriva unui număr de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi", iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri".

Editorial realizat Piotr Akopov

Occidentul lansează o nouă serie de sancțiuni împotriva Rusiei: luni, Uniunea Europeană a convenit asupra introducerii unor sancțiuni personale împotriva unui număr de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi" (o listă concretă va apărea peste câteva zile), iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri", dar deja nu numai din cauza lui Navalnîi, ci și din cauza atacurilor cibernetice (numite SolarWinds) asupra instituțiilor și companiilor americane, de care este acuzată Rusia.

Toate acestea erau previzibile – ca să nu mai vorbim de faptul că presiunea sancțiunilor asupra țării noastre se desfășoară (la scară largă și nu sub formă de acțiuni individuale americane) deja de șapte ani. S-ar putea obișnui cu asta? Desigur, dar argumentele cu care "partenerii" noștri occidentali își susțin acțiunile sunt întotdeauna interesante – concluzii, argumente, nicidecum motive. Motivele, pe de altă parte, sunt extrem de clare – și Vladimir Putin le-a menționat miercuri, în cardul unui discurs la consiliul de administrație al FSB.

"Ne confruntăm cu așa-numita politică de stăvilire a Rusiei. Nu este vorba despre o concurență firească în relațiile internaționale, ci despre o linie consecventă și foarte agresivă menită să ne perturbe dezvoltarea, să o încetinească, să creeze probleme de-a lungul perimetrului extern, să provoace instabilitate internă, să submineze valorile care unesc societatea rusă și, în cele din urmă, să slăbească Rusia și o pună sub control extern, așa cum vedem, cum știm că acest lucru se întâmplă în unele țări din spațiul post-sovietic".

Aceste obiective nu sunt secrete: după cum a remarcat Putin, "este suficient să vă familiarizați cu documentele strategice publice și cu declarațiile destul de sincere ale oficialilor de stat dintr-o serie de țări". "Nici măcar nu încearcă să ascundă atitudinea neprietenoasă față de Rusia, față de o serie de alte centre suverane și independente ale dezvoltării mondiale".

Toate metodele de izolare sunt, de asemenea, binecunoscute, Putin le-a enumerat pur și simplu: "Încearcă să ne împiedice cu sancțiuni economice și de altă natură, să blocheze mari proiecte internaționale de care, apropo, suntem interesați nu numai noi, ci și partenerii noștri, se amestecă direct în viața publică și politică, în procedurile democratice ale țării noastre. Și, desigur, instrumentele din arsenalul serviciilor secrete sunt utilizate în mod activ".

Toate acestea s-au întâmplat nu o dată în istoria noastră: în diferite combinații, toate metodele menționate mai sus au fost utilizate împotriva noastră, astfel încât ne-am învățat să contracarăm și să răspundem. De aceea, Putin și a spus că "o astfel de atitudine față de Rusia nu are nicio perspectivă" – nicio presiune nu ne va putea obliga să facem concesii sau să ne subminăm din interior. În același timp, Rusia își declară rolul de apărător, care își apără suveranitatea și interesele – nu rolul de agresor.

Mai mult, subliniem în permanență disponibilitatea noastră de a dezvolta relații cu toată lumea, de a deschide un dialog bazat pe încredere reciprocă și respect, după cum a amintit Putin și de această dată. Dar ce auzim drept răspuns?

Rusia nu este interesată de cooperarea cu Uniunea Europeană, iar autoritățile ruse conduc țara pe calea spre autoritarism – aceasta este concluzia la care au ajuns miniștrii de Externe ai țărilor UE în cadrul reuniunii, pe parcursul căreia au decis să introducă noi sancțiuni. Iar șeful democrației europene, Josep Borrell, a numit Rusia "un vecin care a decis să se comporte ca un adversar", subliniind faptul că: "Noi trebuie să definim un model pentru a evita confruntarea permanentă cu vecinii care au decis să acționeze în sens invers".

Adică Europa în special și Occidentul în general prezintă problema în așa mod – Rusia caută confruntări și nu vrea să dezvolte relații. Mai mult, Rusia se amestecă în mod constant în treburile europene și exercită presiuni asupra UE. Prin urmare, Uniunea Europeană va construi acum relații cu Moscova reieșind din trei principii.

Iată cum le-a descris Borrell: să adopte represalii în cazul în care Moscova va încălca dreptul internațional și drepturile omului, să adopte o politică de stăvilire dacă Rusia va crește presiunea asupra UE și să coopereze cu Rusia în domeniile în care UE este interesată. Represalii, stăvilire, cooperare acolo unde îi este convenabil Uniunii Europene – kitul de luptă a diplomației europene. Dar despre ce vorbim?

Practic totul este acoperit de "încălcarea dreptului internațional și a drepturilor omului" – de la Crimeea și Navalnîi până la orice alt subiect, atât intern, cât și internațional. Sancțiuni pentru absența căsătoriilor homosexuale în Rusia – adică pentru încălcarea drepturilor omului? Poftim. Sancțiuni pentru refuzul de "a returna" Georgiei Abhazia? Fără îndoială. Sancțiuni pentru un nou emigrant sau refugiat rus ucis în Europa, sau, de fapt, pentru oricine altcineva (ca în povestea veche despre un cecen din Georgia ucis la Berlin) – în orice moment. Ați spart sistemul informatic al Bundestagului german? Desigur, Rusia trebuie pedepsită.

În același mod, orice poți numi drept presiune asupra UE. Separatiștii votează pentru secesiunea Cataluniei? Căutăm o urmă rusească. Reprezentanții fracțiunii parlamentare "Alternativă pentru Germania" vin la Moscova? Rușii sapă sub Merkel. Moscova anunță proteste împotriva dezmembrării monumentelor în cinstea soldaților sovietici din Polonia sau Republica Cehă? Pun presiune asupra europenilor estici nefericiți și iubitori de libertate. Construiesc o conductă de gaz? Vor să împartă Europa. Refuză construcția? Vor să înghețe Europa. Absurd? Nu, este o reacție destul de calculată.

Adică, UE dorește să dețină un drept unilateral de a reglementa relațiile cu Rusia, dreptul de a pedepsi și de a ierta la propria sa discreție – iar Rusia ar trebui să se resemneze cu acest lucru și să nu se indigneze și să fie gata, de îndată ce vor avea nevoie, să coopereze, dar numai în domeniile care sunt avantajoase pentru europenii buni.

Dar, în realitate, totul este exact opus: UE este un vecin care se comportă ca un adversar. Exercită presiune asupra Rusiei, ne pune condiții, ne învață și ne demonizează, se amestecă în afacerile noastre interne (chiar și acum Borrell a spus că "uniunea își va extinde sprijinul pentru societatea civilă din Rusia") și consideră că acest lucru este normal. UE (chiar și la inițiativă atlantică) este cea care încearcă să rupă Ucraina de Rusia, să schimbe granițele istorice din Est și Vest, să-și extindă spațiul de trai în detrimentul civilizației rusești – și vrea ca Rusia să accepte calm acest lucru? O astfel de îndrăzneală ar fi putut fi explicabilă acum un sfert de secol, chiar și 15 ani în urmă, când Rusia se lupta pentru propria supraviețuire și nu putea să se ocupe nici de întreaga lume rusă, nici să ceară europenilor să se comporte decent, dar este ridicol acum să se aștepte că Rusia va fi ascultătoare.

În orice caz, Rusia va reconstrui relațiile cu Europa în condiții acceptabile pentru ea însăși – și cu cât UE va înțelege mai repede acest lucru, cu atât acest proces va fi mai ușor și mai rapid. Europa oricum nu are nicio alternativă: ea nu își poate permite să se îngrădească pur și simplu de Rusia sau să se transforme dintr-un vecin într-un dușman al nostru. Mai precis, își poate permite – dar numai pentru o ultimă dată.

383
Tagurile:
Rusia, SUA, Sancțiuni

Загрузка...

Ce este în neregulă cu declarațiile lui Pașinean privind complexul «Iskander»?

387
(reînnoit 15:54 25.02.2021)
Evaluând rezultatele ostilităților recente din Nagorno-Karabah într-un interviu acordat publicației 1in.am, prim-ministrul Republicii Armenia, Nikol Pașinean, s-a îndoit de fiabilitatea și eficacitatea în luptă a armelor rusești

Utilizarea în luptă a sistemelor de arme de înaltă tehnologie și de înaltă precizie necesită o pregătire adecvată a operatorilor specialiști, necesită organizarea unui contur de spionaj și atac fiabil, precum și o înțelepciune politică și responsabilitate pentru deciziile luate. Într-un sistem de coordonate divers, cele mai avansate rachete se pot «trezi» într-un «sistem greșit», nu pot fi lansate, pot să zboare pe lângă ținte sau să explodeze «la 10 la sută».

Evaluând rezultatele ostilităților recente din Nagorno-Karabah într-un interviu acordat publicației 1in.am, prim-ministrul Republicii Armenia, Nikol Pașinean, s-a îndoit de fiabilitatea și eficacitatea în luptă a armelor rusești. Potrivit acestuia, rachetele complexului operativo-tactic «Iskander» fie nu au explodat deloc, fie au explodat «la 10 la sută» (nu a urmat nicio precizare). În același timp, șeful statului și-a exprimat intenția de a efectua reforme semnificative în armată – structurale și privind armamentul.

Ministerul Apărării al Republicii Armenia a refuzat să comenteze declarația ambiguă a prim-ministrului despre complexul «Iskander». Poate că Pașinean nu a fost bine informat sau a fost indus în eroare de unul dintre consilieri. Caracteristicile tehnico-tactice și reputația sistemelor de rachete rusești sunt într-atât de mari încât nu au nevoie de protecție împotriva profanilor. Nu întâmplător Rusia controlează o treime din piața mondială a armelor. Volumul exporturilor de arme rusești în 2020 a constituit 13 miliarde de dolari. Aceste cifre și fapte mărturisesc calitatea produselor de apărare, pe care majoritatea țărilor le achiziționează pe banii lor câștigați cu greu și la costuri depline.

În mâini capabile, complexul de rachete operativo-tactic «Iskander» distruge cu succes ținte în munții Caucazului și pe mare (în timpul exercițiilor), iar într-o situație de luptă – pe teritoriul Siriei și în nordul Africii. Zeci de țări ar dori să achiziționeze o astfel de armă, dar doar câteva au posibilitatea de a obține varianta de export – «Iskander-E». Armenia a fost norocoasă, întrucât nu există rachete cu traiectorie cvasi-balistică, care ocolesc evaziv mijloacele de apărare antiaeriană a inamicului, similare în ceea ce privește raza de acțiune și precizia.

Obsesie cvasi-balistică

Rusia nu se împarte cu armele de înaltă tehnologie cu toate țările la rând. În acest context, interviul lui Pașinean este ca un trăsnet din cer senin. Complexul «Iskander-M» a fost adoptat de Armata Rusă în 2006, recunoscut ca fiind cel mai bun din clasa sa de pe planetă, iar calificarea «arma anilor '80» pare insultătoare.

Declarația deschis-acuzatoare a prim-ministrului Armeniei cu privire la complexul de rachete operativo-tactic rusesc ne permite să facem mai multe ipoteze și concluzii. Este posibil ca incompetența sau dezinformarea să nu fie scenariile cele mai rele (ele par prea simple). Poate că discreditarea publică a armelor rusești este «o chestiune de alegere strategică», care face parte dintr-un anumit program de reformă structurală și calitativă a Armatei Armene, dar atunci apar întrebări. Ce arme intenționează să achiziționeze Erevanul în viitorul apropiat, în conformitate cu ce standarde ar trebui să își consolideze capacitatea de apărare? Și, cel mai important, care este scopul final al noii etape în dezvoltarea militară?

Este logic să presupunem că, după bătăliile din toamnă din Karabah, au fost trase concluzii și au fost elaborate planuri. Cu toate acestea, vechiul adevăr spune: «Victoria are întotdeauna mulți tați, în timp ce înfrângerea este întotdeauna orfană». Din interviul cu Pașinean, rezultă că se desfășoară o mulțime de lucrări analitice în Ministerul Apărării și în Statul Major General pentru a «demonstra, afla, vedea întregul adevăr despre război», cu peste 1000 de dosare penale inițiate. Este dificil de înțeles ce este mai mult aici – căutarea adevărului și corectarea strategiei sau «numirea vinovaților» – pentru represiunea ulterioară. Și pentru a-i elibera de responsabilitate pe principalii «tați» ai înfrângerii, ai căror număr este limitat, în mod obiectiv, la o cifră fără zerouri.

În textul deplin al interviului privind securitatea națională după reverența «angajamentele Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) sunt formulate în granițele recunoscute la nivel internațional ale Armeniei”, relațiile cu CSTO nu sunt menționate mai departe nicăieri. Dar CSTO este singurul sprijin de încredere pentru Armenia în condițiile turbulențelor post-război și a păcii fragile din Karabah. Adesea folositele cuvinte «Revoluție» și «Constituție» nu vor reglementa nimic de la sine, nici nu vor garanta securitatea țării. Armata este baza stabilității oricărui stat, dar discuțiile despre «reforme semnificative», fără un plan concret de acțiuni, par distructive. La fel și discuțiile superficiale despre potențialul scăzut de luptă al armelor rusești, cu aluzii la corupția ineradicabilă din armata națională și în sectorul alăturat de aprovizionare în ceea ce privește cooperarea tehnico-militară.

Evazive și irezistibile

Complexul de rachete «Iskander-M» este conceput pentru a distruge țintele inamice critice (baze militare, posturi de comandă și centre de comunicații, sisteme de rachete, aeronave și elicoptere la aerodromuri) la o distanță de până la 500 km cu o precizie înaltă (Armenia dispune de varianta de export al complexului de rachete operativo-tactic «Iskander-E», care are o rază de acțiune de până la 300 km). Principalele avantaje ale complexului: mobilitate strategică, posibilitatea de a efectua în mod ascuns sarcini de luptă și de a ataca cu rachete, calcul automat și introducerea unei misiuni de zbor, o mare probabilitate de a finaliza sarcina de luptă în condiții de foc și contramăsuri radio-electronice.

Eficiența în luptă a fost sporită grație utilizării a două tipuri de rachete – balistice și de croazieră. Timpul de lansare a primei rachete din mers este de câteva minute, intervalul dintre lansări este de un minut. Viteza de zbor a rachetei este mai mare de 7200 km/h (adică zborul durează 3-4 minute). În secțiunile inițiale și finale ale traiectoriei, racheta 9M723K1 cu o greutate de lansare de aproximativ 4 tone dezvoltă o viteză de peste 2000 m/s, se deplasează de-a lungul unei curbe cvasi-balistice (incalculabile) și manevrează cu suprasarcini de până la 30g (ceea ce face imposibilă interceptarea rachetei cu toate mijloacele de apărare antiaeriană și antirachetă existente).

Fiecare lansator al complexului «Iskander» este mobil și autonom. Poate funcționa oriunde și oricând, și chiar independent de sateliții sau avioanele de recunoaștere. Pentru a determina ținta este folosit programul, sistemul de navigație inerțială, semnalele de la sateliții GLONASS. Rachetele pot fi redirecționate în zbor, ceea ce permite atacarea țintelor în mișcare, inclusiv navele Marinei inamice. În porțiunea finală, se activează un cap căutător inteligent optic, care oferă o precizie unică. Focoasele 9M728 sau R-500 se abat de la țintă cu cel mult 1 metru. Rachetele de înaltă precizie ale complexului «Iskander» au o mică suprafață reflectorizantă și traiectorii de zbor complexe (controlate de cârme gazodinamice și aerodinamice). Complexul dispune de două tipuri de rachete: aerobalisticele 9M723 – zboară de-a lungul traiectoriilor cvasi-balistice la altitudini de până la 50 km, rachetele de croazieră 9M728 sau R-500 – zboară spre țintă la altitudini mici.

Complexul de rachete operativo-tactic «Iskander-M» depășește cele mai bune complexe operativo-tactice străine (LORA, Lance, ATACMS, Pluton) în ceea ce privește precizia, rapiditatea pregătirii rachetelor pentru lansare și alte caracteristici. Cel mai apropiat analog este complexul operativo-tactic israelian LORA, care este inferior în ceea ce privește raza de acțiune și precizia (mai mult, rachetele complexului LORA se deplasează de-a lungul unei traiectorii balistice previzibile). Americanii rămân în urmă – în 2020, au abandonat modernizarea complexului «antic» ATACMS și au început să dezvolte o rachetă de înaltă precizie pentru sistemele de rachete cu lansare multiplă M270 MLRS și HIMARS, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Conform previziunilor specialiștilor de frunte ai Federației Ruse, analogii străini ai complexului «Iskander» vor apărea nu mai devreme de 2025.

387
Tagurile:
Iskander, Nikol Pashinyan
Tematic
General rus: NATO nu are mijloace de combatere a Iskander-M
Răspunsul SUA la rachetele ”Iskander”: Pericolul reprezentat de rachetele americane
NATO, măsuri de răspuns Rusiei la amplasarea sistemelor “Iskander-M” cu rachete 9M729

Загрузка...
Bogdan Aurescu

NUCLEARA: Aurescu gafă totală în cazul ambasadorului în SUA! (Video)

0
(reînnoit 21:00 26.02.2021)
Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a demonstrat că NU își cunoaște atribuțiile – și că propunerea ambasadorului la Washington s-a făcut neprocedural și neconstituțional

BUCUREȘTI, 26 feb – Sputnik. Propunerea unui personaj controversat, un diletant care NU are nicio legătură cu diplomația, în cel mai important post diplomatic, cel de ambasador la Washington, a fost criticată de multă lume.

Aberație numirii unui diletant într-ale diplomației, un personaj obscur ca Andrei Muraru, într-un asemenea post este o dovadă de inconștiență crasă – sau chiar de trădare a intereselor naționale! 

Ei bine, bomboana pe coliva acestei decizii poartă înfățișarea lui Bogdan Aurescu, care face o declarație halucinantă despre această numire, dovedind că nu își cunoaște propriile obligații – în speță NU cunoaște procedura numirii ambasadorilor!

Iată ce a declarat ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, consemnat de agenția națională Agerpres

”Este o alegere excelentă, este o alegere foarte bună a preşedintelui României, o susţin în mod deplin. Îl cunosc personal pe domnul Muraru în calitate de consilier prezidenţial. Am lucrat îndeaproape cu dânsul şi sunt absolut convins că va face o treabă excepţională în Statele Unite în calitate de ambasador”.

Cum adică ”este alegerea Președintelui”?! Păi procedura este ca ministrul de Externe să facă propunerea, Premierul o avizează și se pune de acord cu Președintele (se face memorandumul de către ministru, avizat de Premier și aprobat în final de Președinte) care numește/acreditează ambasadorul! Deci NU președintele ”alege”!

De altfel, în Constituție scrie clar, la Art. 91 – ”Atribuţii în domeniul politicii externe”.

 (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

Mai mult, dacă vă gândiți că Aurescu i-a făcut mai multe propuneri președintelui, iar acesta a ales (demers neoficial, atenție!), NU, nu reiese din ceea ce spune ministrul! E clar din ceea ce declară presei (vezi video mai jos): el, ministrul, doar ”susține” ce a ales/decis președintele! Aurescu nu a spus nicio clipă că a fost propunerea sa! De ce?

Dacă l-ar fi propus el pe Muraru, așa cum era legal, de ce nu ar fi spus presei?! Simplu: pentru că NU el l-a propus! Oricum, nu cred că un diplomat de carieră propunea un diletant la Washington!

De ce a declarat făcut Aurescu acea gafă în fața presei? Fie pentru că l-a scăpat gura fără să se gândească, fie pentru că NU își cunoaște atribuțiile  - și pentru că i-a intrat în reflex, ca în slujba lui Iohannis să nu aibă el ”alegeri”, ci doar susțineri! În legătură cu ”îl susțin”, cred că Aurescu s-a dat în vileag: se uită prea mult la Mircea Badea!

În plus, din ceea ce spune Aurescu, reiese că până și opțiunea confirmării publice i-a aparținut lui Muraru, diletantul, nu ministrului! Rușine pentru un șef al diplomației!

Proba video, de la minutul 03.30.

0
Tagurile:
Bogdan Aurescu
Tematic
Aurescu se acuză singur în scandalul Mexic – PROBA că i-a lăsat pe români acolo 3 zile!
Aurescu aruncă România într-o aventură periculoasă
Beijing: ”Ministrul-dronă Aurescu face liste cu… oficiali de la Moscova!?”

Загрузка...