Отражение флага Евросоюза в окне одного из зданий в Брюсселе.

Europa a condus relațiile cu Rusia într-un punct mort

151
(reînnoit 13:54 10.02.2021)
Relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai gravă criză din istorie. Situația este acum evaluată de experți chiar mai trist decât la mijlocul anilor 2010, când se părea că situația nu poate deveni mai rea.

Ieri, Parlamentul European a început să discute despre noi sancțiuni împotriva Rusiei. Acestea sunt programate să fie examinate la reuniunea din 22 februarie a Consiliului pentru afaceri externe al UE. Pentru prima dată în câțiva ani, se așteaptă ca restricțiile să fie mai largi și mai dure decât obișnuitele restricții personale și corporative, care s-au dovedit a fi ineficiente.

Relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai gravă criză din istorie. Situația este acum evaluată de experți chiar mai trist decât la mijlocul anilor 2010, când se părea că situația nu poate deveni mai rea.

Vizita șefului diplomației europene, Josep Borrell, la Moscova, care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, a fost recunoscută în Occident ca un eșec asurzitor. Mass-media europeană continuă să analizeze cât de slab arăta Borrell lângă Serghei Lavrov și cum conducerea rusă, potrivit jurnaliștilor, a făcut totul pentru a jigni Europa și reprezentantul acesteia.

Există motive pentru nedumerirea observată în comentariile europenilor. Moscova și-a abandonat, într-adevăr, modelul obișnuit de comportament – și a preluat rolul atribuit anterior partenerilor occidentali.

Din 2014, confruntarea dintre părți a fost construită conform aceleiași scheme: Occidentul acuza Rusia de fărădelegi terebile – ea, stăpânându-se pe sine, a luptat împotriva atacurilor; apoi au fost introduse, ca "pedeapsă", noi sancțiuni împotriva Moscovei – care au fost urmate de măsuri simetrice sau asimetrice. Astfel, SUA și UE au controlat pârghia confruntării, folosind-o, în momentul dorit, împotriva Rusiei, care, în acest context, reacționa pur și simplu la provocări.

Desigur, au existat destule forțe politice care au perceput această stare de fapt ca pe o slăbiciune a Moscovei, care depinde prea mult de cooperarea cu Occidentul și, ca urmare, este obligată să accepte umilința în loc să dea un răspuns cu adevărat dur pentru a-i dezvăța pe unii, o dată pentru totdeauna, de disprețul manifestat față de sine.

De data aceasta, totul a început în conformitate cu scenariul obișnuit – atunci când Europa a lansat o poveste uimitoare despre otrăvirea unui blogger rus cu o substanță otrăvitoare. Imediat a devenit clar că precedentele "crime ale Kremlinului" își epuizaseră potențialul și că înainte urmează o altă rundă de confruntare.

Este adevărat că, aproape imediat, au apărut indicii că evenimentele de această dată ar putea urma un nou scenariu, întrucât Rusia a reacționat la acest incident neobișnuit de dur. În ultimele luni, formulările atent expuse ale Ministerului de Externe al Federației Ruse au sugerat fără echivoc că Moscova este pur și simplu revoltată de provocarea europeană. Cu toate acestea, de cealaltă parte a frontierei, fie au uitat subtilitățile limbii diplomatice, fie au decis că acestea sunt cuvinte goale, care nu aveau șansa să fie legate de caz, dar acolo a fost o mare surpriză faptul că partea rusă a interceptat inițiativa și a fost gata să meargă ea însăși la o agravare a situației.

Fiasco-ul lui Borrell de la Moscova, care, pe lângă o retorică extrem de dură din partea proprietarilor, a luat cu el vestea expulzării a trei diplomați europeni din Rusia, în acest sens a fost un trăsnet din cer senin. Drept urmare, Europa a fost forțată să își reconstruiască întreaga strategie de acțiuni din mers – până acum, nu cu prea mult succes. Și expulzarea drept răspuns a diplomaților ruși este mult mai puțin eficientă, deoarece este o reacție la inițiativa altcuiva, adică îndeplinirea unui rol care a fost întotdeauna atribuit Rusiei.

Întregul subiect al "educării" Occidentului a "regimurilor greșite" prin sancțiuni, notații nesfârșite și alte metode, inclusiv prin bombardamente umanitare, se bazează pe un postulat simplu: noi avem dreptul să-i învățăm pe alții, deoarece suntem mai dezvoltați, prosperi și de succes; și suntem așa pentru că avem democrație, drepturi ale omului și libertate de exprimare.

A doua parte a acestei afirmații este o minciună totală, dar este foarte dificil să se argumenteze cu prima parte. Și acest lucru, desigur, afectează particularitățile cooperării internaționale, unde Europa și Statele Unite sunt aproape întotdeauna într-o poziție mai avantajoasă și au mai multe oportunități de a pune presiune pe contrapărțile lor.

Dar acum, Europa s-a trezit într-o poziție vulnerabilă, drept urmare – noua etapă inițiată a campaniei antirusești s-a transformat, în mod neașteptat, într-un scenariu nefavorabil pentru ea.

Acum este clar pentru întreaga lume că UE are nevoie disperată de două lucruri de la Rusia: "Nord Stream – 2" și "Sputnik V".

Poate fi chiar ignorat faptul că regimul nedemocratic s-a dovedit a fi mult mai științific și tehnologic avansat decât farurile democrației, într-un domeniu atât de complex, care necesită cele mai înalte competențe din țară, cum este dezvoltarea unui vaccin.

Contează că a fost dezvăluită și făcută publică dependența critică – și, prin urmare, revoltătoare – a Europei față de Moscova. Mai mult, pentru Rusia – în ciuda importanței interacțiunii cu UE în ambele proiecte – această cooperare nu are aceeași natură vitală: și gazul poate fi redirecționat, și pentru "Spuntik V" există alți doritori.

Drept urmare, Bruxelles-ul, împreună cu alte capitale din Europa de Vest (în principal, bineînțeles, cu Berlin) este nevoit să rezolve un puzzle foarte dificil.

Pe de o parte, este necesar să continuăm – odată ce ne-am implicat, dar și aliații NATO ne presează – campania de destabilizare a situației interne din Rusia prin utilizarea opoziției sale anti-statale. Pe de altă parte, este necesar să ne salvăm cumva fața, care a suferit semnificativ după demersurile actuale ale Moscovei – și aceasta înseamnă necesitatea de a lua măsuri cu adevărat sensibile pentru poporul rus. Pe de-a treia parte, nu se poate merge prea departe, pentru a nu perturba construcția gazoductului și cooperarea în ceea ce privește vaccinul "Sputnik V" – aici și Washingtonul are un interes foarte serios, iar răbdarea Kremlinului este în mod evident pe sfârșite.

Se poate înțelege dorința Europei, obosită de a fi în umbră de mai mulți ani și subordonată Statelor Unite, de a juca un joc geopolitic independent. Dar, în mod clar, nu era pregătită să joace pe picior de egalitate și la o creștere bruscă a mizelor – iar acum este în joc propriul ei viitor.

151
Tagurile:
Rusia, Europa
Tematic
Mutaţia sud-africană a coronavirusului atacă Europa
Pfizer reduce livrările vaccinului împotriva Covid-19 către Europa
Întârzierea în campania de vaccinare va costa Europa 90 de miliarde de euro
Воины миротворческих сил по урегулированию вооруженного конфликта в Приднестровье

Pe cine încurcă trupele ruse de menținere a păcii din Transnistria?

844
(reînnoit 15:23 02.03.2021)
Manevrele Marinei Alianței Atlanticului de Nord în Marea Neagră coincid în timp cu discuția obișnuită la nivelul guvernului Republicii Moldova privind retragerea trupelor ruse de menținere a păcii din Transnistria.

Moldova se îndreaptă spre blocul NATO, care aspiră la o expansiune distructivă spre est, ignorând interesele de securitate națională ale Federației Ruse. Când noile manevre ale Marinei Alianței Atlanticului de Nord în Marea Neagră coincid în timp cu discuția obișnuită la nivelul guvernului Republicii Moldova privind retragerea trupelor ruse de menținere a păcii din Transnistria și planurile de creare a axei militare Chișinău – Kiev – Tbilisi, acestea arată ca niște verigi dintr-un lanț de evenimente.

Manevrele NATO Poseidon-21 au început în Marea Neagră pe 27 februarie și vor continua până pe 6 martie. Cu două zile mai devreme, secretarul de stat al Ministerului de Externe al Republicii Moldova, Gheorghe Leucă, a ridicat din nou problema «retragerii trupelor rusești de pe malurile Nistrului și distrugerea completă a munițiilor de acolo». La începutul lunii februarie, la inițiativa Statelor Unite, în regiunea Mării Negre, a început o discuție cu privire la perspectivele blocului militar antirusesc Georgia – Moldova – Ucraina.

Alianța Atlanticului de Nord continuă să își intensifice activitatea militară în Marea Neagră, în aproprierea granițelor Federației Ruse.  Exercițiile Poseidon-21, cu participarea Marinelor din România, Grecia, Turcia, Spania, Franța și Statele Unite, au început pe 27 februarie în portul românesc Constanța – la 390 km de orașul rus Sevastopol. În total, sunt implicate 13 nave, 9 avioane (francezele Rafale, spaniolele Eurofighter Typhoon) și peste 700 de militari, inclusiv scafandri ai flotei americane.

Forțele și mijloacele Alianței practică respingerea atacurilor aviației, navelor de suprafață și submarinelor inamicului, detectarea și neutralizarea minelor maritime, precum și efectuarea recunoașterii hidrografice. Dragoarele maritime NATO din grupul permanent de deminare SNMCMG2 (nava-amiral – nava turcească de instruire Sokullu Mehmet Pasa) vor vizita portul ucrainean Odesa pentru a «obține înțelegere reciprocă, interoperabilitate și încredere cu aliații și partenerii». Forțele și mijloacele flotei Mării Negre a Rusiei au început să monitorizeze acțiunile «partenerilor».

În șenalul NATO

Scenariul exercițiilor Alianței Poseidon-21 presupune o luptă acerbă cu avioanele de atac, cu submarinele și dronele de luptă rusești în acvatoriul Mării Negre. Moldova, care nu are aviație de luptă și ambarcațiuni pe mare, pare să nu aibă nimic de-a face cu acesta. Cu toate acestea, din 2014, republica dezvoltă «compatibilitatea de parteneriat» cu NATO și pe o platformă comună pentru 23 de «parteneri selectați» participă activ la operațiunile Alianței. Având resurse și posibilități militare limitate, Chișinăul oficial, reprezentat de echipa președintelui Maia Sandu, încearcă să dea dovadă, măcar cumva, de solidaritate cu partenerii americani și europeni. De aici și continuarea unei serii de declarații privind necesitatea retragerii trupelor ruse de menținere a păcii din Transnistria în ajunul exercițiilor Poseidon-21.

După președintele țării, Maia Sandu, și șeful MAEIE, Gheorghe Leucă, a vorbit despre retragerea contingentului rus de menținere a păcii. Secretarul de stat a declarat că Moldova «este foarte îngrijorată de prezența a 20 de mii de tone de muniții pe teritoriul necontrolat de autoritățile oficiale ale țării» și a subliniat necesitatea «soluționării problemei prin reluarea procesului de retragere a trupelor ruse și distrugerea munițiilor».

NATO
© Sputnik / Aleksey Vitvitskiy

Lichidarea a zeci de mii de tone de muniții, netransportabile din cauza depozitării pe termen lung, în apropierea satului Cobasna necesită construirea unei întreprinderi specializate la fața locului, adică timp și investiții semnificative. Costul proiectului este de aproximativ 3 miliarde de dolari, iar mai devreme, ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a vorbit despre asistență în această chestiune. Nu există alți investitori la orizont.

Pe de altă parte, încă în 1992, Rusia a propus să trimită un contingent de menținere a păcii al ONU în Transnistria, dar Occidentul a decis că este prea scump. Așadar, atunci trupele ruse au primit statutul internațional de pacificatoare, iar în Transnistria au încetat să mai împușce. Atragem atenția la faptul că în istoria contemporană a omenirii, aceasta este singura experiență de succes în instaurarea păcii. Astăzi, forțele comune de menținere a păcii (402 de militari ruși, 492 de militari transnistreni, 355 de militari moldoveni și 10 observatori militari din Ucraina) asigură securitatea la 15 posturi fixe și puncte de control și trecere. Numai acestea nu permit politicienilor iresponsabili din Republica Moldova să transforme o regiune relativ prosperă, pașnică într-o regiune beligerantă, precum Afganistan, Libia, Siria sau Donbas.

Unirea sabiei și a plugului

Ideea americană de a forma o triplă alianță militară antiruseasă Georgia – Moldova – Ucraina pare serioasă, dar fără speranță. Implementarea oricărui proiect global depinde în mod natural de resurse și bani. Dacă economiile europene prospere sunt reticente în a investi în NATO și, până de curând, Statele Unite plăteau 22% din cheltuielile Alianței, adică peste 260 de milioane de dolari pe an, ne putem imagina cu ușurință puterea reală a noii alianțe. Partenerii mai mici sunt capabili să susțină proiectul militar-politic iluzoriu al Washingtonului, în principal, numai la nivel verbal.

De exemplu, Moldova cooperează cu Alianța de mai bine de 20 de ani în cadrul unui plan de parteneriat individual. În 2017, a fost deschis un birou de legătură NATO la Chișinău. Principalele direcții de cooperare sunt: ​​creșterea interoperabilității Forțelor armate moldovenești cu trupele Alianței, dezvoltarea documentelor strategice pentru reformare, planificarea militară și formarea bugetului de apărare al Moldovei. SUA și NATO și-au exprimat intenția de a consolida capacitatea de apărare a Republicii Moldova în cadrul planului de acțiune comun Building Integrity Programme. Cu toate acestea, astăzi, în clasamentul global al puterii militare Global Firepower, țara cu o armată de cinci mii de oameni și un buget de apărare de 25 de milioane de dolari ocupă un loc modest – 107. Și este foarte dificil să ne imaginăm creșterea interoperabilității Moldovei cu NATO – în republică nu există niciun tanc, niciun avion de luptă (bugetul nici nu implică apariția lor). În plus, constituția Republicii Moldova definește statutul neutru al republicii, iar majoritatea cetățenilor moldoveni se opun aderării țării la Alianță.

Moldova se află la o răscruce geopolitică. Activitatea militară a Alianței Atlanticului de Nord în regiunea Mării Negre contribuie la o creștere reală a tensiunii militaro-politice, creează riscuri de incidente periculoase pe mare și în aer, adică reduce obiectiv securitatea țărilor din regiunea Mării Negre. Chiar și complicitatea minimă (verbală) a Chișinăului în acest proces nu onorează vorbitorii miopi.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției

844
Tagurile:
Transnistria

Загрузка...
Vaccinare

„Noua normalitate” şi standardele duble

472
Prea orbiţi de panica ce ni se induce constant prin toate canalele media principale, riscăm să nu mai vedem contradicţiile care marchează această preocupare excesivă pentru siguranţă şi sănătate şi nici dublele standarde care se aplică de apostolii „noii normalităţi”.

În „noua normalitate” în care se doreşte să trăim de-acum încolo se invocă deseori principiul precauţiei pentru a se justifica lockdown-urile prelungite, purtarea permanentă a măştilor (mai nou, a două măşti odată), izolarea şi reducerea sau evitarea contactelor sociale (chiar şi după primirea vaccinului!) etc. Totul de dragul protejării sănătăţii, principala obsesie a omenirii în aceste vremuri. Însă, prea orbiţi de panica ce ni se induce constant prin toate canalele media principale, riscăm să nu mai vedem contradicţiile care marchează această preocupare excesivă pentru siguranţă şi sănătate şi nici dublele standarde care se aplică de către apostolii „noii normalităţi”.

Cea mai evidentă contradicţie în ceea ce priveşte invocarea principiului precauţiei este graba introducerii unui vaccin experimental, despre care nu se știe ce efecte va avea în timp, fiind netestat în privinţa efectelor secundare la distanţă – şi care, potrivit prospectului vaccinului Comirnaty (Pfizer/ BioNTech), „este posibil să nu le ofere protecție tuturor persoanelor vaccinate”, deci să nu oprească transmiterea comunitară –, dar blocarea unui medicament studiat şi utilizat de peste 25 de ani la sute de mii de pacienţi umani şi a cărui eficienţă împotriva Covid-19 a fost dovedită de mai multe studii încheiate până în prezent. Este vorba de Ivermectină, care, potrivit medicului Adina Alberts, este „considerată substanţa salvatoare de vieţi”, pentru care cercetătorii care au descoperit-o au fost laureați cu Premiul Nobel în 2015. Potrivit acesteia, „din punctul de vedere al siguranței administrării, adică al reacțiilor adverse, acest medicament este mult mai bine studiat decât vaccinurile ARN anticovid actuale”, este o substanţă practic „lipsită de reacţii adverse”, iar studiile arată că „inactivează virusul în 48 de ore”.

Nu mai vorbim despre faptul că e un medicament foarte ieftin. Având în vedere rezultatele îmbucurătoare ale studiilor de până în prezent privind eficienţa acestui medicament, ne gândim câte vieţi ar fi putut fi salvate dacă cei care au putere de decizie ar fi fost cu adevărat preocupaţi de protejarea sănătăţii! Nu mai vorbim de tratamentele scumpe cumpărate în grabă, precum remdesivirul, a cărui administrare nu mai este recomandată de OMS. Alte medicamente ieftine şi eficiente, precum hidroxiclorochina sau Agripavi (medicament naturist chinezesc dovedit a fi foarte eficient) nu se mai găsesc deloc pe piaţă!

Întrebat de un reporter NBC dacă cei care primesc vaccinul împotriva Covid-19 pot transmite în continuare virusul, CEO-ului gigantului farmaceutic Pfizer, Albert Bourla, a răspuns că „este un lucru care trebuie analizat. Nu suntem încă siguri din ceea ce știm până acum”.

De asemenea, în prospectul vaccinului AstraZeneca apar afirmaţii precum: „Frecvența posibilelor reacții alergice severe este necunoscută” („nu poate fi estimată din datele disponibile”), „Nu s-au efectuat studii de genotoxicitate [capacitatea de a cauza daune materialului genetic] sau de carcinogenitate [capacitatea de a induce cancer]”, „Durata protecției oferite de vaccin este necunoscută și este încă în curs de a fi determinată prin studii clinice aflate în desfășurare”, „sunt așteptate date suplimentare referitoare la acest medicament”.

Recent, mai multe spitale din Germania au decis să întrerupă vaccinarea personalului cu vaccinul AstraZeneca din cauză că prea mulţi angajaţi au suferit efecte secundare în urma administrării acestuia. De asemenea, guvernul din Suedia a oprit vaccinările, din cauza unei „creşteri surprinzătoare” a efectelor secundare în două clinici. Pe lângă reacţiile adverse, în întreaga lume s-au raportat decese care s-au produs imediat sau la scurt timp după administrarea vaccinului împotriva Covid-19, de exemplu, în Germania, sau Norvegia (vaccinul Pfizer).

Dacă, de un an de zile, preocuparea pentru sănătate constituie obsesia numărul 1 a omenirii, de ce nu se pune accent pe întărirea imunităţii, printr-o campanie susţinută de informare a populaţiei şi prin mai puţină panică propagată pe toate canalele media principale? De ce nu este permisă dezbaterea reală, iar cei care ridică probleme în mod argumentat şi aduc în atenţie şi alte soluţii sunt deseori cenzuraţi sau etichetaţi drept „adepţi ai teoriilor conspiraţiei” pentru a fi discreditaţi, chiar şi când este vorba de specialişti cu ani mulți de experiență și cu cercetări recunoscute? Într-un asemenea context dificil de pandemie, tocmai punându-se accent pe principiul precauţiei şi al protejării sănătăţii, posibilitatea dezbaterii și dialogului real este esenţială, cenzura şi blocarea nefăcând decât să amplifice suspiciunile şi chiar să favorizeze apariţia a tot soiul de teorii ale conspiraţiei bizare folosite însă ca „măciucă” şi pumn în gură pentru oricine deviază de la discursul unic acceptat.

Un alt dublu standard este aplicat şi în cazul introducerii lockdown-urilor. Nu există studii care să demonstreze că aceste măsuri dure, de blocare a economiei şi a întregii societăţi, ar fi eficiente, dimpotrivă, tot mai multe studii arată ineficienţa sau consecinţele devastatoare ale acestora. Organizaţii internaţionale precum ONU, UNICEF sau chiar OMS, ca şi numeroşi oameni de ştiinţă (a se vedea şi Science, The Lancet/fulltext, sau petiţia The Great Barrington Declaration) au avertizat că măsurile dure de carantină pot face mai mult rău decât virusul în sine.

Londra
© Sputnik / Джастин Гриффитс-Уилльямс

În Marea Britanie, după cum se arată într-un articol din The Telegraph, menţionat şi de Sputnik, intervenţiile chirurgicale la pacienţii non-Covid, dar care suferă de boli cronice sau de alte boli grave, au fost anulate, un preţ mult prea mare pe care l-au plătit pacienţii, se nota în publicaţia britanică. Astfel, în perioada primului lockdown, milioane de intervenții chirurgicale au fost anulate, iar numărul deceselor la domiciliu a trecut cu mult peste media din ultimii cinci ani, situaţie care se menţine de luni de zile. De asemenea, în timpul verii, un raport guvernamental a dezvăluit un scenariu sumbru cu 50.000 de decese legate de Covid-19 în primele șase luni ale pandemiei și cu cifra uluitoare de 200.000 de decese din cauza impactului avut de lockdown și a lipsei accesului la tratamente pentru alte boli.

De asemenea, măsurile dure de lockdown au efecte devastatoare asupra sănătăţii psihice, fapt asupra căruia au avertizat mai mulţi psihologi şi psihiatri din întreaga lume. Într-un interviu pentru Sputnik, un psihiatru din Franţa a atras atenţia că „dacă luăm măsuri prea drastice, nu vom muri de virus, ci de depresie și în urma sinuciderilor. […] Chiar dacă virusul trebuie eradicat, trebuie să ne menținem un minimum de bunăstare psihică, nu suntem obligați să rămânem izolați. A te deconecta de la viața socială este ceea ce te poate înnebuni”. În Franţa s-a semnalat o îmnulţire a situaţiilor de urgenţă psihiatrică. De asemenea, copiii, categoria cel mai puţin vulnerabilă la virus, sunt cel mai afectaţi de lockdown-uri şi de închiderea şcolilor sau de reducerea orelor cu prezenţă fizică în clasă. Astfel, potrivit unui studiu din Marea Britanie al organizaţiei guvernamentale de monitorizare a instituțiilor educaționale Ofsted, mai mulţi copii din această ţară au înregistrat un regres la competențele de bază ca urmare a închiderii școlilor și a restricțiilor de circulație: slăbirea capacităţii fizice, pierderea energiei pentru învăţare, afecţiuni psihice.

„Starea de stres în care menținem populația poate da naștere la mai multe probleme de sănătate sau să le agraveze decât covid. Sistemul imunitar este în mod special sensibil la frică (...) A-i împiedica pe oameni să acționeze, carantinându-i și spunându-le în mod repetat să aștepte, reprezintă o absență a acțiunii. Astfel că fricii i se adaugă cel mai rău lucru posibil, inhibarea acțiunii, ceea ce vă poate spune orice psiholog sau psihopatolog. Când cuiva îi este frică, acela poate accepta orice de la oricine”, spunea Dr. Pascal Sacre, medic belgian la terapie intensivă și reanimare.

Nu în ultimul rând, un alt lucru care trezeşte un semn puternic de întrebare este de ce, în contextul în care omenirea a fost blocată din cauza Covid-19, sunt respinse toate îngrijorările privind 5G? Într-un studiu realizat de un eminent academician, John William Frank, profesor de medicină bazată pe dovezi la Universitatea din Edinburgh și membru al Royal Society, studiu publicat în Journal of Epidemiology & Community Health, acesta arată că nu există suficiente dovezi că 5G este sigur și că singurul motiv pentru care lansarea este grăbită indiferent de îngrijorări sunt interesele financiare.

Profesorului Frank argumentează că tehnologia 5G ar trebui să fie complet oprită (cel puțin temporar) pe baza „principiului precauției”. „Îndoielile semnificative legate de siguranța unei noi expuneri umane potențial răspândite ar trebui să constituie un motiv întemeiat pentru impunerea unui moratoriu asupra acestei expuneri, în așteptarea unei investigații științifice adecvate cu privire la efectele adverse suspectate asupra sănătății”, scrie omul de ştiinţă. Studiul profesorului citează un corp cuprinzător de lucrări, al căror număr a crescut tot mai mult în ultima vreme, care arată că undele EMF ale acestei tehnologii sunt dăunătoare pentru sănătatea umană. De exemplu, în 2011, Agenția Internațională pentru Cercetarea în domeniul Cancerului a constatat că EMF-urile sunt „posibil cancerigene pentru oameni”. Concluzia studiului este că pur şi simplu nu ştim impactul pe care îl va avea asupra populaţiei în ansamblu, fiindcă testele adecvate în acest sens nu au fost încă efectuate.

Cu toate acestea, planul lansării 5G merge înainte, fără a fi efectuate investigaţii adecvate şi fără a se mai ţine cont de principiul precauţiei şi în ciuda faptului că preocuparea pentru siguranţă a devenit caracteristica principală a vremurilor covid. Oare nu ar trebui ca, potrivit propriilor standarde, guvernele lumii care au introdus lockdown-uri dure în numele sănătăţii publice, să oprească urgent lansarea 5G în așteptarea investigaţiilor privind potențialele efecte secundare?

Se pare însă că principiul precauţiei şi preocuparea pentru siguranţa sănătăţii pot fi invocate doar atunci când le convine „apostolilor” noii normalităţi. Fiindcă „noua normalitate” altfel nu ar fi posibilă... Chiar există o preocupare sinceră pentru sănătate, sau această preocupare e doar un pretext pentru instaurarea unui control totalitar de proporţii nemaiîntâlnite în istorie, în care cenzura, discriminarea, încălcarea de drepturi şi libertăţi (introducerea certificatelor sanitare, vaccinarea forţată, închiderea conturilor clienţilor care nu se supun etc.) vor deveni, de fapt, „noua normalitate”?

472
Tagurile:
restrictii, coronavirus, Double standards, normalitate
Тема:
Coronavirus în România, Moldova și în lume

Загрузка...

Din Rusia în Moldova: Premieră la Grădina Zoologică

0
(reînnoit 09:30 04.03.2021)
Familia de animale de la Grădina Zoologică din Capitală a devenit mai numeroasă. În țara noastră au fost aduse 31 de animale din șapte specii diferite. Este vorba despre lemuri, caracali, servali, jderi, capricorni, lupi și saimiri.

Patru dintre specii au ajuns în premieră în Republica Moldova. Acestea au fost aduse în țara noastră de la grădinile zoologice din Novosibirsk și Habarovsk, Federația Rusă. Deși vietățile nu sunt încă prezentate publicului larg, echipa Sputnik Moldova a reușit să pătrundă chiar în volierele animalelor și să surprindă imagini inedite cu acestea.

Inițial, animalele au stat în carantină timp de două săptămâni, pentru a nu fi supuse riscului, iar în prezent acestea stau ascunse de ochii lumii, pentru că temperaturile încă nu le permit să iasă afară. Administrația Grădinii Zoologice amenajează spații noi și voliere pentru ca, odată cu încălzirea vremii, animalele să poată fi scoase în fața vizitatorilor. Volierele sunt construite în așa fel, încât animalele să poată fi expuse publicului larg anul întreg, indiferent de anotimp. Administrația încearcă să creeze toate condițiile necesare pentru acestea.

Saimirii, caracalii, servalii și lemurii sunt animalele care au ajuns pentru prima dată în Republica Moldova. Procurarea acestor animale a fost posibilă datorită faptului că Grădina Zoologică din Chișinău face parte din Asociația euro-asiatică a grădinilor zoologice, ceea ce permite ca țara noastră să facă schimb de animale cu alte state sau să le cumpere la un preț mult mai accesibil.

Alimentația animalelor diferă de la o specie la alta, în funcție și de zona de unde provin acestea. Totodată, meniul zilnic al animalelor în perioada rece a anului este mult mai caloric decât vara, deoarece astfel animalele devin mai rezistente la clima de la noi din țară.

La Grădina Zoologică din Chișinău sunt peste o mie de animale din circa 135 de specii.

0
Tagurile:
Moldova, Rusia

Загрузка...