Студия телевидения

Inversarea rolurilor: Occidentul adoptă metode sovietice pentru a distruge mass-media rusă

111
(reînnoit 16:19 08.02.2021)
Ținând cont de recentele evenimente de pe fronturile mass-media – sistarea difuzării canalelor de televiziune rusești în Letonia și închiderea a trei canale de televiziune de opoziție ("pro-ruse") din Ucraina – îmi amintesc o glumă populară la mijlocul anilor 2010.

În ea, doi tanchiști ruși, care beau cafea într-un bistrou de pe Champs Elysees, declară cu regret că totuși Rusia a pierdut războiul informațional.

Orice glumă într-adevăr bună reflectă cu exactitate realitatea. Acest lucru se aplică pe deplin anecdotei citate mai sus, întrucât munca în domeniul informațional – în special la nivel internațional – în mod tradițional, nu a fost niciodată punctul forte al Rusiei. Înfrângerea devastatoare a URSS-ului în componenta mediatică a Războiului Rece a evidențiat pur și simplu această circumstanță: ei bine, nu ne pricepem la asta!

Din acest motiv și Occidentul a început, cu câțiva ani în urmă, cea mai activă luptă împotriva propagandei rusești, fie că este vorba de mass-media străină sau de miticii troli ruși de pe Internet. În Rusia, în tot acest timp, lupta a fost percepută cu un pic de nedumerire și ca parte a unor politici interne occidentale, joc care nu este pe deplin înțeles de noi. Cu tot respectul față de colegii din Sputnik și RT, era evident că resursele rusești nu puteau concura cu influența globală a mainstream-ului media global. Și era evident că politicienii și conducerile țărilor occidentale, desigur, nu puteau să nu înțeleagă acest lucru. În consecință, isteria lor cu privire la "tentaculele media ale Kremlinului" a fost văzută ca un fel de joc, al cărui scop era să acopere o agenda complet diferită – cea reală.

Câțiva ani mai târziu, devine evident că aceste isterii au fost și sunt, în cea mai mare parte, destul de sincere. Doar că establishment-ul european și cel american au evaluat și evaluează gradul de amenințare pentru ei înșiși nu prin puterea presei rusești, ci prin slăbiciunea crescândă a propriilor lor mjloace de informare în masă. Iar problemele mass-media occidentale au ajuns acum la o asemenea scară, încât au devenit vizibile pentru toată lumea cu ochiul liber.

Planeta urmărește cu fascinație modul în care cele mai influente și respectabile publicații din Europa și Statele Unite s-au transformat în fața tuturor într-o versiune degradată a ziarului "Pravda" din 1982, unde sunt interzise chiar și aluziile la o discuție deschisă sau abateri de la "singura învățătură corectă". Mai treacă meargă când vine vorba de Rusia, China și de alți adversari geopolitici ai Occidentului. Dar, în primul rând, toată această mașină de propagandă este axată pe teme interne și pe "spălarea" ideologică a publicului intern.

Dar lucrurile se înrăutățesc. Sociologii trag un semnal de alarmă, stabilind niveluri record minime de încredere a publicului occidental în mass-media lor. Chiar publicațiile în sine se plâng de numărul în scădere al abonaților, cititorilor și telespectatorilor.

De parcă acest lucru nu ar fi fost de ajuns, acum, pe Internet, a început un val de curățare a purtătorilor de puncte de vedere inacceptabile (trumpiști, conservatori și alți "renegați"), încât nu ne rămâne decât să ne uimim ce-și face civilizația sieși, celei care a dăruit lumii marele – fără exagerare și batjocura – fenomen al libertății de exprimare.

Într-un astfel de context, Occidentul poate continua să difuzeze "propaganda Kremlinului" și "nemiloasa cenzură rusă" la fel de tare pe cât dorește – dar acest lucru oricum nu va oferi efectul dorit. În special, acest lucru este valabil în cazul persoanelor care citesc și urmăresc de sine stătător presa rusă în străinătate, chiar dacă opiniile lor nu pot fi numite pro-ruse. Ele văd cu proprii ochi că în Rusia există publicații radicale din punct de vedere opozițional, iar mass-media de stat raportează calm toate subiectele, care sunt considerate "inacceptabile" și "incomode" pentru autoritățile ruse.

Criticii presei de stat, desigur, o acuză cu furie de cenzură, deși, de fapt, este vorba despre o politică editorială banală, pe care o are absolut orice publicație. Dar ceea ce presei ruse nu-i poate fi reproșat în niciun mod este evitarea unor întrebări sau probleme – spre deosebire de New York Times, Washington Post, CNN, BBC, Guardian și alți guru mass-media ai "lumii libere", care au demonstrat recent o selectivitate izbitoare și orbire în alegerea subiectelor pentru reflectare. Ignorarea lor evidentă a scandalului cu Hunter Biden, fiul candidatului la președinția SUA de atunci, a fost extrem de revelatoare.

Pe fondul eficienței rapid în decădere a propriilor mass-media, mass-media rusă (sau mass-media care simpatizează Rusia) se transformă pentru Occident într-o amenințare departe de a fi imaginară. Și, desigur, în zona de risc ridicat pentru el se află teritoriile care par a fi legate de zona sa de influență, dar în care o parte semnificativă a populației vorbește rusește.

Deci, fiind incapabil de a câștiga sincer în competiția dintre două fluxuri de informații, Occidentul facilitează acum simpla oprire a unui concurent. În Letonia acest lucru a fost oficializat sub forma unei decizii de afaceri, iar în Ucraina în general s-a întâmplat un non-sens juridic, sub forma introducerii de sancțiuni împotriva propriilor cetățeni. Iar faptul că Statele Unite și Marea Britanie au susținut acest pas al Kievului: de ce ar trebui să le fie rușine după ce și-au transformat propriile mass-media în cine știe ce?

Și logica este clară: niciun concurent – nicio problemă

Cu doar câteva decenii în urmă, aceasta a fost abordarea adoptată de autoritățile sovietice, care au redus la tăcere "vocile" occidentale. Dar acest lucru nu numai că nu a ajutat URSS-ul, ci, dimpotrivă, a contribuit la catastrofa care o aștepta. 

111
Tagurile:
mass-media, Occidentul
Tematic
Erdogan, o nouă inițiativă care va enerva Occidentul
Germania a declarat că vaccinul "Sputnik V" a surprins cu adevărat Occidentul
MAE rus a evaluat posibilitatea ca Occidentul să impună noi sancțiuni împotriva Rusiei
Antonov An-124

An-124 "Ruslan": de ce Rusia vrea reînvie producția gigantului avia

331
Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reînvie producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, fabrica de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției seriale a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant. Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele. Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a crezut că nu exista o nevoie urgentă de producție a avioanelor An-124, deoarece repararea flotei existente de aeronave "Ruslan" permitea exploatarea acestora până la sfârșitul anilor 2040 (durata de viață este 50000 de ore, 10000 de zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție acceptă producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației milatre de transport pentru transferul operav de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de încărcare. Cu toate acestea, în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politico-militară dificilă persistă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe solul sirian. Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost mărită până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și "încărcate" An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii din Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor – îmbunătățirea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

Într-o situație de conflict militar neașteptată, trupele, dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse, trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, lucrările la fabrica de avioane din Ulianovsk vor crește cu siguranță.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de marfă (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 de automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt operate în diferite structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Desigur, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar sub un nume diferit. De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reînvierea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, dar mai devreme Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) . Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele moderne ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, în cooperare cu întreprinderile de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat pentru a arunca în aer lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este o întâmplare faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV. Starea industriei aeronautice ucrainene permite doar visarea la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. Apropo, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

331
Tagurile:
An-124 Ruslan, Avion
Tematic
Avion de luptă rusesc, unul dintre cele mai frumoase din lume – site american
Primul avion cu motor electric supraconductor, testat în Rusia - VIDEO
Rusia și Emiratele Arabe Unite vor dezvolta împreună un avion de pasageri hipersonic

Загрузка...
Cаммит ЕС в Брюсселе

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

214
(reînnoit 08:20 05.03.2021)
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

214
Tagurile:
europeni
Tematic
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei
UE și SUA au impus noi sancțiuni împotriva Rusiei
Cehia va utiliza Sputnik V fără aprobarea UE? „Nu mai e geopolitică, e vorba de sănătate”

Загрузка...

CNSU, undă verde pentru elevii din ani terminali

0
În seara zilei de astăzi, 5 martie 2021, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a adoptat o hotărâre ce vizează elevii din anii terminali ai ciclurilor de învățământ. Despre ce este vorba.

BUCUREȘTI, 5 mart – Sputnik. Comitetul Național pentru Situații de Urgență a adoptat o hotărâre potrivit căreia se abilitează Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății în vederea modificării Ordinului comun nr. 3235/93/04.02.2021 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARSCoV-2.

El se modifică în sensul participării fizice la cursuri a elevilor din clasele a VIII-a, a XII-a, a XIII-a și a celor din anii terminali din învățământul profesional și postliceal, indiferent de scenariul în care se află localitatea, dar fără a depăși rata de incidență cumulată în ultimele 14 zile de 6/1.000 de locuitori.

În cursul zilei de astăzi, 5 martie 2021, Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar – anunța, referitor la dorința Ministerului Educației de a continua școala față în față, în scenariul roșu, și pentru anii terminali, că Federația este de acord cu acest punct de vedere dacă ceilalți ani de studiu rămân online. 

Dacă se dorește neapărat prezența copiilor din preșcolar și primar, atunci este obligatorie posibilitatea opțiunii familiei.

”Faptul că vorbim de o rată a incidenței mai mare de 3 la mie – teoretic, în realitate este mult mai mare – riscurile sunt crescute”, a scris Iulian Cristache pe Facebook.

Reamintim că municipiul București a intrat din nou în scenariul roșu, după ce rata de incidență COVID a urcat la 3,5, potrivit datelor făcute publice de Grupul de Comunicare Strategică.

0

Загрузка...