Proteste AUR

Totalitarismul roz: Se cere izolarea AUR printr-un cordon sanitar

540
Un grup de intelectuali și activiști din zona sorosită solicită partidelor de guvernare să înceteze orice dialog cu AUR și să-l izoleze printr-un „cordon sanitar”.

CHIȘINĂU, 3 feb – Sputnik. Un grup de intelectual din zona progresistă au înaintat o petiție în care cer miniștrilor Educației și Sănătății încetarea oricărui dialog cu AUR, pe care îl consideră “un partid radical-populist, care vehiculează teme fundamentaliste și naționaliste, cu revizitarea teoriilor conspiraționiste, anti-globaliste și anti-individualiste, și cu personaje care răspândesc idei ale extremei drepte”.

Printre semnatari ai petiției se află așa nume cunoscute precum Cristian Pârvulescu, Smaranda Enache, Andrei Cornea, Mădălin Hodor, Claudiu Crăciun.

Nemulțumirea petiționarilor este provocată de deschiderea pe care au manifestat-o miniștrii Sănătății și Educației în dialog cu AUR, care a organizat recent acțiuni de protest după tragicul incendiu de la Spitalul Matei Balș. Plus, liderii AUR au cerut redeschiderea școlilor, închise din cauza pandemiei. Autorii petiției consideră că orice dialog cu reprezentanții acestei formațiuni, inclusiv cu deputații și senatorii ei oferă legitimitate “unui discurs nedemocratic”.

Mai mult, autorii petiției cer crearea unui “cordon sanitar” în jurul formațiunii politice prin încheierea unui acord între toate partidele din coaliția de guvernare (PNL, USR/PLUS, UDMR). Adică, e ceea ce în Occident se numește “Cancel Culture” – izolarea și marginalizarea unor persoane sau grupuri de persoane care nu împărtășesc ideologia clasei dominante.

Trebuie să recunoaștem că e o interpretare destul de originală și bizară a modului în care trebuie să funcționeze democrația. Aflăm din petiție că o societate liberă nu este una în care există un dialog cu reprezentanții diverselor segmente sociale sau acolo unde este garantat dreptul la proteste pașnice și se asigură un pluralism de opinii.

Nu, pentru această zonă progresistă, oricât ar părea de straniu, anume pluralismul și libertatea de exprimare reprezintă marea amenințare pentru sistemul de valori pe care pretind că îl apără. Un sistem de valori pe care îl păstrează doar pentru ei, elita exclusivistă, nu și pentru cei „din afara grupului”.

Tocmai o astfel de atitudine reprezintă adevăratul germen al unui totalitarism (fie și unul cu “față umană”, cu nuanțe de roz). Să nu uităm că dictatura lui Hitler nu se datorează libertății de exprimare (de care a profitat), ci tocmai instituirii cenzurii și controlului total. Fără cenzură și o definire a dușmanului orânduirii, Hitler nu și-ar fi consolidat puterea.

Atunci când democrația dintr-un spațiu al discuțiilor libere și confruntări de idei se transformă într-un monopol al unei singure ideologii politice (indiferent ce idealuri enunță), când doar o singură poziție politică are dreptul la existență, atunci putem vorbi cu adevărat de un mare lagăr de concentrare, în care democratismul este doar una de fațadă, un simulacru.

Una e să acuzi o grupare cu adevărat extremistă, a cărei activitate contravine legislației, și cu totul altceva e să ceri izolarea unui partid parlamentar, care reprezintă voința unei părți a societății. AUR nu se încadrează în nicio definiție legală a unei formațiuni care pune în pericol orânduirea democratică și care ar desfășura activități teroriste sau extremiste. Dacă e un partid extremist, de ce nu este scos în afara legii? Dacă e legal, care ar fi argumentele pentru discriminarea lui?

Același Cristian Pârvulescu explica în perioada alegerilor prezidențiale din România, jonglând cu sofisme, că organizarea unor dezbateri între Iohannis și Dăncilă nu corespunde "spiritului democratic".

"Dezbaterea este un model capitalist, care ține de viziunea concurențială a politicii, ori democrația nu este concurențială, ci presupune recunoașterea egalității și stabilirea consensului, zicea Pârvulescu.

E unul din multiplele paradoxuri al așa-numitei “societăți deschise”: cu cât își definește mai mulți dușmani, cu atât devine mai închisă decât cele definite de ea ca fiind „societăți închise”. Această dorință nestrămutată de a diaboliza și desființa moral (sau chiar fizic) oponentul cu orice preț degenerează într-un fundamentalism religios, care poate fi asemuit cu radicalismul islamic.

În realitate, nu e deloc o dezbatere despre principii și valori, ci o manifestare a unor prejudecăți politice. Exponenții așa-numitului “progresism” au o anumită imagine fixă a ceea ce înseamnă “binele comun”. Această imagine devine atât de fixată, încât se transformă într-un dogmatism abstract, utilizat doar în slogane și discursuri politice, fără a fi pus în practică vreodată. Pentru ei valorile reprezintă doar niște îmbinări de cuvinte prin care se poate justifica iscusit și legitima orice acțiune și măsură politică (chiar și a celor care contravin principiilor enunțate în public). 

Ce sunt “valorile euroatlantice” la care fac apel petiționarii? Doar o sumă de stereotipuri la care țin cu sfințenie, pentru că le atribuie o identitate politică printr-o raportare la un inamic imaginar, fie el intern sau extern.

Pornind de la astfel de raționamente, se declară război împotriva celor care amenință pacea, așa sunt lipsiți de libertate cei care ar pune în pericol o „libertate” abstractă, așa sunt lipsiți de dreptul la cuvânt cei care reprezintă o amenințare pentru “libertate de exprimare” (abstractă și ea).

Cine și-ar fi imaginat că în România secolului XXI o petiție a unor “luptători pentru democrație și dialog social” va începe cu “ne exprimăm îngrijorarea cu privire la deschiderea către dialog”?

În cele din urmă, nu AUR-ul este problema, ci modul în care autoproclamata și infailibila “societate civilă” împarte în mod arbitrar, pornind de la ideologie de grup, certificate de moralitate și integritate, modul în care decide cine are dreptul să facă parte din societate și cine trebuie exclus. Anume astfel de acțiuni reprezintă o formă a unui terorism politic. Anume acești teroriști reprezintă adevăratul pericol pentru o societate liberă.

540
Tagurile:
AUR
Tematic
Propunerile concrete ale AUR pentru ministrul Sănătății, cer declararea Stării de Urgență!
ACUM: George Simion AUR e față în față cu Vlad Voiculescu
AUR, decizie fermă pentru demiterea ministrului Sănătății
Antonov An-124

An-124 "Ruslan": de ce Rusia vrea reînvie producția gigantului avia

496
Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reînvie producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, fabrica de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției seriale a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant. Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele. Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a crezut că nu exista o nevoie urgentă de producție a avioanelor An-124, deoarece repararea flotei existente de aeronave "Ruslan" permitea exploatarea acestora până la sfârșitul anilor 2040 (durata de viață este 50000 de ore, 10000 de zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție acceptă producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației milatre de transport pentru transferul operav de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de încărcare. Cu toate acestea, în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politico-militară dificilă persistă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe solul sirian. Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost mărită până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și "încărcate" An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii din Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor – îmbunătățirea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

Într-o situație de conflict militar neașteptată, trupele, dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse, trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, lucrările la fabrica de avioane din Ulianovsk vor crește cu siguranță.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de marfă (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 de automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt operate în diferite structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Desigur, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar sub un nume diferit. De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reînvierea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, dar mai devreme Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) . Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele moderne ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, în cooperare cu întreprinderile de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat pentru a arunca în aer lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este o întâmplare faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV. Starea industriei aeronautice ucrainene permite doar visarea la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. Apropo, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

496
Tagurile:
An-124 Ruslan, Avion
Tematic
Avion de luptă rusesc, unul dintre cele mai frumoase din lume – site american
Primul avion cu motor electric supraconductor, testat în Rusia - VIDEO
Rusia și Emiratele Arabe Unite vor dezvolta împreună un avion de pasageri hipersonic

Загрузка...
Cаммит ЕС в Брюсселе

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

293
(reînnoit 08:20 05.03.2021)
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

293
Tagurile:
europeni
Tematic
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei
UE și SUA au impus noi sancțiuni împotriva Rusiei
Cehia va utiliza Sputnik V fără aprobarea UE? „Nu mai e geopolitică, e vorba de sănătate”

Загрузка...

Prototipul navei SpaceX Mars a explodat după prima aterizare cu succes

0
(reînnoit 17:15 06.03.2021)
O nouă rachetă SpaceX Mars a explodat la puțin timp după ce aterizase cu bine în urma unui zbor test.

Un nou prototip al rachetei SpaceX Mars a explodat pe platforma de lansare, la puțin timp după ce racheta reușise să aterizeze la punct fix pe verticală în urma unui zbor test. Explozia s-a produs la doar câteva minute după ce misiunea fusese declarată un succes. Aceasta este a treia explozie a unei rachete pe care Elon Musk, proprietarul SpaceX, a conceput-o pentru a transporta un echipaj uman pe planeta Marte.

Racheta a efectuat un zbor test fără probleme până la o înălțime de 10 kilometri deasupra Texasului. Racheta a coborât apoi pe orizontală și reușit în final să aterizeze pe verticală la punct fix, pe platforma de lansare.

Totul părea în regulă, ceea ce l-a făcut pe comentatorul programului SpaceX să declare: „A treia oară e cu noroc, așa cum se spune”.

La puțin timp, însă, totul a sărit în aer. Forța exploziei a propulsat prototipul SpaceX la câțiva metri înălțime. Racheta a făcut o tumbă în aer și a căzut pe sol într-o mare de flăcări.

0
Tagurile:
SpaceX

Загрузка...