Nave militare, Marea Neagră. Imagine de arhivă

În Marea Neagră distrugătorul SUA este din nou "distrus": ce urmează?

659
(reînnoit 17:50 03.02.2021)
Opoziția activă împotriva manevrelor Pentagonului din apropierea țărmurilor rusești de către Forțele Aeriene și Marine este o condiție pentru securitatea Federației Ruse. Prin urmare, Rusia este pregătită pentru ostilități și seamănă cu un arc comprimat.

Pe 28 ianuarie, cel de-al doilea distrugător american din acest an – "Porter" – a intrat în apele Mării Negre. El a fost descoperit rapid de forțele și mijloacele Flotei Mării Negre și ale Forțelor Aerospațiale Ruse.

În timpul antrenamentului din 30 ianuarie, opt avioane de vânătoare și bombardiere (perechi de Su-30SM, Su-24M, Su-27, Su-34) au decolat de la bazele aeriene din Crimeea și regiunea Krasnodar și au efectuat un atac convențional cu rachete și bombe asupra navei în partea de vest a Mării Negre. În același timp, Forțele Aeriene ale Bulgariei și României, aliatele americanilor, nici măcar nu au reacționat sau, pur și simplu, nu au avut timp să prezinte un răspuns de luptă. Notăm că "Porter" a fost trimis pentru acțiuni comune cu distrugătorul din aceeași clasă ("Arleigh Burke") "Donald Cook", care a fost distrus convențional de Forțele Aerospațiale Ruse pe 23 ianuarie.

© Sputnik / Ministry of defence of the Russian Federation
Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a menționat în repetate rânduri că prezența navelor de război în Marea Neagră, din țările care nu au deschidere la Marea Neagră, nu contribuie la consolidarea stabilității. Ambasada SUA în Ucraina a anunțat pe 28 ianuarie că distrugătorul Marinei SUA "Porter" va participa în Marea Neagră la operațiuni de menținere a securității, pentru a sprijini aliații și partenerii NATO. Ca și când în cadrul Convenției de la Montreux și în apele internaționale. Din păcate, Marina SUA nu recunoaște anumite părți ale mării ca fiind ruse și provoacă în mod deliberat situații de conflict. Anterior, distrugătorul "John McCain" a încălcat granița rusă în Golful Petru cel Mare (lângă Vladivostok) și, sub amenințarea unui atac iminent, a fost condus în ape neutre de către marea navă anti-submarin "Amiralul Vinogradov" a Flotei Ruse din Pacific.

Demonstrațiile americane ale "libertății de navigație" nu sunt excluse și în apropierea peninsulei Crimeea. Astfel de provocări sunt numite de Marina SUA "consolidarea pozițiilor și opoziție puternică". Cei care au dorit să se confrunte în Marea Neagră în ianuarie și februarie au simțit amărăciunea umilinței tehnologice – bine ați venit în realitate.

Între viață și moarte

La 28 ianuarie, distrugătoarele americane "Donald Cook" și "Porter" au efectuat o operațiune în Marea Neagră, NATO explicând apariția acestora prin "creșterea puterii militare" a Rusiei. Să analizăm mai îndeaproape situația.

Două nave din clasa "Arleigh Burke" sunt capabile să transporte mai mult de 120 de rachete de croazieră "Tomahawk", cu rază lungă de acțiune (până la 1600 km) și de înaltă precizie, o parte din ele – cu focoase nucleare. Distrugătoarele sunt, de asemenea, înarmate cu rachete anti-submarin ASROC, rachete antiaeriene "Standard" și sunt echipate cu sisteme de informare și control al luptei, cu componente ale sistemului de apărare antirachetă "Aegis". În opinia americanilor, acest întreg arsenal exploziv de lângă granițele rusești servește la consolidarea stabilității regionale și la intensificarea interacțiunii cu aliații NATO. De fapt, asistăm la o încercare jalnică de a agita apele liniștite ale Mării Negre și de a intimida Rusia, care este complet diferită de Libia sau Iugoslavia, cu ajutorul a două distrugătoare. Nu se știe la ce reacție se așteaptă Pentagonul, dar încercarea de presiune militară a fost de-a dreptul patetică.

Distrugerea convențională, dar convingătoare, a două distrugătoare ale Marinei SUA la sfârșitul lunii ianuarie arată că, într-o situație de confruntare armată reală, "interacțiunea aliaților" din regiunea Mării Negre va fi sub controlul redundant și înalt tehnologic al Rusiei. Spre deosebire de apariția permanentă pe orizontul Mării Negre a navelor și aeronavelor individuale ale Statelor Unite și NATO, capacitatea de apărare a Rusiei include o activitate integrată a tuturor și dintr-o dată. Ideea nu constă în numărul de forțe și mijloace implicate, ci în conceptul operațional și nivelul tehnologic de implementare a acestuia. În plus, Rusia are totul la îndemână, nu are nevoie de o logistică sofisticată lungă de mii de kilometri.

Grupul Marinei SUA format din două distrugătoare purtătoare de rachete și nava-cisternă Laramie din Marea Neagră reprezintă în sine doar o poziție țintă complexă pentru practicarea sarcinilor de instruire a avioanelor de vânătoare și bombardiere, a navelor de război și submarinelor, a sistemelor de rachete de coastă și a echipamentelor de război radio-electronic ale Forțelor Aerospațiale Ruse și Marinei Ruse. Toate forțele și mijloacele funcționează non-stop, coordonat și aproape sincron.

Pe fundalul unei vizite neprietenoase a celor două distrugătoare americane în Rusia, cea mai nouă fregată purtătoare de rachete, "Amiralul Makarov", a părăsit baza și a efectuat exerciții de luptă pe mare. Conform conceptului exercițiului, nava potențialului inamic intenționa să atace facilitățile de coastă ale Flotei Mării Negre. Fixând acțiunile inamicului, "Amiralul Makarov" a elaborat algoritmii luptei navale în cooperare cu sistemele de rachete de coastă ale Flotei Mării Negre și a distrus convențional navele inamice cu ajutorul sistemului de rachete "Kalibr-NK". Calculele de luptă ale fregatei au fost efectuate și asupra țintelor aeriene.

Anterior, exerciții similare (țintite) cu foc de artilerie au fost efectuate de către nava de patrulare "Pîtlivîi", care, la fel de reușit, a eliminat «nava potențialului inamic» (scutul țintei). În toate cazurile, distrugătoarele americane "Donald Cook" și "Porter" se aflau în apropiere. Probabil, prezența lor a coincis cu antrenamentele de luptă ale Flotei Mării Negre. Americanii, fiind alarmați, au trimis în spațiul aerian al Mării Negre un avion de supraveghere Boeing E-3 Sentry, care într-o situație reală de luptă ar fi fost doborât în mod prioritar.

Aliați iluzorii și realitate

În timpul desfășurării atacului aerian rus din 23 ianuarie, avioanele de vânătoare ale Forțelor Aeriene Române au încercat să protejeze distrugătorul american "Donald Cook", dar nava, chiar înainte de atacul convențional al Forțelor Aerospațiale Ruse, a devenit o țintă pentru sistemele de rachete de coastă "Bal", primind un avertisment cu privire la scanarea și vizarea rachetelor asupra lui. Reamintesc că complexul mobil "Bal" are set de luptă de până la 64 de rachete Kh-35 și este capabil să distrugă navele inamice la o distanță de până la 280 km, adică, din Crimeea, "împușcă" o parte semnificativă a apelor Mării Negre. În eventualitatea unui conflict real, avioanele de vânătoare românești nu ar fi în stare să "acopere" distrugătoarele Marinei SUA și ar deveni inevitabil ținte vulnerabile pentru sistemele de apărare antiaeriană rusească S-400 "Triumf", care sunt desfășurate în Crimeea și au o rază de acțiune de până la 400 km (acoperind cerul de deasupra Constanței). Drept urmare, americanii și aliații lor au fost nevoiți să anuleze planul de exerciții comune în apropierea coastei de sud-vest a Crimeii, distrugătoarele americane "Donald Cook" și "Porter" fiind fixate în apele teritoriale ale Ucrainei.

Antrenamentele comune de tip PASSEX a două nave ale Marinei SUA și a unui grup tactic de nave ale Marinei Ucrainene au trecut în liniște și neobservate. Potrivit comandamentului ucrainean, aceștia au lucrat la «asigurarea securității în Marea Neagră, la îmbunătățirea capacității de asimilare și compatibilității echipajelor Marinei Ucrainene și Marinei SUA pentru efectuarea operațiunilor maritime comune în cadrul grupurilor tactice multinaționale». Flota Ucraineană de suprafață a fost reprezentată de o ambarcațiune de patrulare din clasa Island și de două ambarcațiuni mici blindate de artilerie "Nikopol" și "Kostopol". Se presupune că toate elementele instruirii au fost planificate și practicate în conformitate cu standardele NATO. Comandantul distrugătorului purtător de rachete al Marinei SUA, Thomas Ralston, așteaptă cu nerăbdare noi "antrenamente comune cu Flota Ucraineană". Și nimeni nu este deranjat de faptul că este imposibil, din punct de vedere tehnologic, să se integreze ambarcațiunile de artilerie slab armate cu distrugătoarele purtătoare de rachete într-o operațiune navală comună.

Sisteme S-400 Triumf
© Sputnik / Сергей Мальгавко
Ucraina și Georgia bat cu încăpățânare la ușile NATO. În Bulgaria și România, se crează infrastructuri militare și stocuri de materiale, precum și centre de coordonare pentru organizarea recepției și desfășurării operative a forțelor Alianței. Baza aeriană românească de lângă Câmpia Turzii a devenit o platformă pentru desfășurarea armelor strategice ofensive americane. Și toate acestea sunt iluzii ale posibilităților în creștere care pot dispărea în câteva minute.

Vizitele navelor de război americane în Marea Neagră nu încalcă deocamdată Convenția de la Montreux și nu sunt neobișnuite. Și totuși, în opinia fostului șef al Statului Major General al Marinei Ruse, amiralului Viktor Kravcenko, în astfel de cazuri, Rusia ar trebui să le facă șederea lor în Marea Neagră neconfortabilă. Cu greu putem să nu fim de acord cu acest lucru. Chiar dacă strategii SUA și NATO vor încălca vreodată Convenția de la Montreux în ceea ce privește timpul de ședere (trei săptămâni), tonajul permis, numărul de nave de război în Marea Neagră, Rusia va întâlni "partenerii" cu forțe și mijloace, fără îndoială, superioare. Forțele Armate ale Federației Ruse reprezintă o garanție reală a stabilității regionale și a securității naționale a țărilor din regiunea Mării Negre.

659
Tagurile:
Nave militare
Tematic
USS Donald Cook s-a întâlnit cu o navă rusească în Bosfor
Alertă! MAE, mesaj urgent pentru turiștii români care au luat vacanţe prin Thomas Cook
Nava americană «Donald Cook» a fost distrusă convențional în Marea Neagră
Antonov An-124

An-124 "Ruslan": de ce Rusia vrea reînvie producția gigantului avia

553
Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reînvie producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, fabrica de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției seriale a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant. Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele. Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a crezut că nu exista o nevoie urgentă de producție a avioanelor An-124, deoarece repararea flotei existente de aeronave "Ruslan" permitea exploatarea acestora până la sfârșitul anilor 2040 (durata de viață este 50000 de ore, 10000 de zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție acceptă producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației milatre de transport pentru transferul operav de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de încărcare. Cu toate acestea, în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politico-militară dificilă persistă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe solul sirian. Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost mărită până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și "încărcate" An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii din Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor – îmbunătățirea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

Într-o situație de conflict militar neașteptată, trupele, dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse, trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, lucrările la fabrica de avioane din Ulianovsk vor crește cu siguranță.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de marfă (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 de automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt operate în diferite structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Desigur, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar sub un nume diferit. De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reînvierea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, dar mai devreme Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) . Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele moderne ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, în cooperare cu întreprinderile de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat pentru a arunca în aer lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este o întâmplare faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV. Starea industriei aeronautice ucrainene permite doar visarea la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. Apropo, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

553
Tagurile:
An-124 Ruslan, Avion
Tematic
Avion de luptă rusesc, unul dintre cele mai frumoase din lume – site american
Primul avion cu motor electric supraconductor, testat în Rusia - VIDEO
Rusia și Emiratele Arabe Unite vor dezvolta împreună un avion de pasageri hipersonic

Загрузка...
Cаммит ЕС в Брюсселе

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

360
(reînnoit 08:20 05.03.2021)
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

360
Tagurile:
europeni
Tematic
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei
UE și SUA au impus noi sancțiuni împotriva Rusiei
Cehia va utiliza Sputnik V fără aprobarea UE? „Nu mai e geopolitică, e vorba de sănătate”

Загрузка...
Viorel Prisacari

Ce spun epidemiologii cu experiență despre vaccinul anti-COVID

0
În Republica Moldova a început procesul de vaccinare anti-COVID. Ce spun epidemiologii despre procesul de imunizare și care sunt prognozele pentru perioada următoare?
Epidemiolog cu peste 50 de ani de experiență, despre vaccinul anti-COVID

Vaccinul anti-COVID este colacul de salvare pentru întreaga omenire. Totuși, imunizarea nu este obligatorie în țara noastră, iar moldovenii au o mulțime de dubii cu referire la efectele vaccinului anti-COVID. Printre cele mai răspândite zvonuri sunt cele precum că vaccinul de fapt nu va acționa și nu va proteja organismul de viruși. Unii spun că acesta nu a reușit să fie testat în timp, iar șirul afirmațiilor continuă încă cu zeci de păreri.

Potrivit doctorului habilitat în științe, șefului catedrei de epidemiologie de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Viorel Prisăcaru, aceste sunt niște păreri nefondate, iar faptul că sunt răspândite cu o viteză uimitoare în societate nu va salva situația epidemiologică din țara noastră.

”Sunt niște dubii prostești. Prea mult le atragem atenția celor ce au aceste gânduri. Ele sunt răspândite intenționat. Vaccinurile au salvat lumea de diferite maladii. Dacă nu erau ele, credeți-mă că nu mai ajungeam până aici”, a declarat el.

În același timp, epidemiologul Ala Tocarciuc a făcut câteva precizări pentru oamenii care sunt sceptici față de vaccinare și refuză categoric imunizarea împotriva COVID-19, pentru că se tem de efecte adverse. 

Ala Tocarciuc
© Sputnik / Mihai Caraus
Ala Tocarciuc

„Trebuie să ne uităm la riscuri - riscuri cu vaccin și riscuri fără vaccin. Care risc este mai mare? Riscul să ne îmbolnăvim fără vaccin și să facem o formă gravă este mai mare decât riscul efectelor adverse ale vaccinului”, a declarat pentru Sputnik Ala Tocarciuc.

Expertul susține că trebuie să atragem atenția la statistici și a invocat în acest sens exemplul Israelului. 

„Deja peste 200 de milioane de oameni sunt vaccinați. Trebuie să vedem câte milioane de oameni au primit vaccinul AstraZeneca, care a ajuns la noi și câte efecte adverse au fost înregistrate. În Israel campania de vaccinare este în plină desfășurare. Și acolo mai întâi de toate au fost vaccinați medicii. În rezultat, scăzut cu 80 la sută nivelul de infectare în rândul angajaților din sistemul medical. Deci vaccinul este eficient”, a remarcat Ala Tocarciuc.

В Молдове стартовала вакцинация врачей от коронавируса
В Молдове стартовала вакцинация врачей от коронавируса

Alexandru Botizatu, șeful Departamentului de anestezie și terapie intensivă din cadrul Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, a fost primul moldovean vaccinat în țara noastră. Medicul spune că printre reacțiile pe care le-a avut după prima doză de administrare a vaccinului a fost o slăbiciune ușoară și o senzație mică de durere la locul injectării.

"Sunt niște reacții la care m-am așteptat, dar în linii generale starea este de nota zece. Suntem optimiști și asta ne dă o speranță", a declarant în cadrul emisiunii Sputnik Matinal, Alexandru Botizatu.

Amintim că în Moldova campania de vaccinare a început în data de 2 martie. De la începutul campaniei de imunizare, în Republica Moldova, 5 066 de lucrători medicali au fost deja vaccinați împotriva COVID-19. Potrivit planului național de imunizare împotriva coronavirusului, 70% din populația Republicii Moldova ar urma să primească vaccinul. 

Mai multe informații aflați din interviul audio atașat.

0
Tagurile:
epidemie, COVID-19
Tematic
Monica Pop, revoltă fulminantă contra ”autorităților” COVID!
Proteste la Viena împotriva restricţiilor anti-Covid – VIDEO LIVE
Șeful Pfizer nu au putut intra în Israel din cauza lipsei vaccinei COVID

Загрузка...