This is an aerial view of the five-sided Pentagon building, headquarters of the United States Department of Defense, in Arlington, Va., in 1975

"Am găsit o modalitate de a învinge Rusia". De ce s-a apucat Pentagonul

488
(reînnoit 15:22 19.01.2021)
Președintele în exercițiu, Donald Trump, a semnat un decret de dezvoltare a reactoarelor nucleare cu putere redusă pentru forțele armate și explorarea spațială.

CHIȘINĂU, 19 ian – Sputnik, Andrei Koț. Americanii au decis să dezvolte direcția militară a energiei nucleare. Președintele în exercițiu, Donald Trump, a semnat un decret de dezvoltare a reactoarelor nucleare cu putere redusă pentru forțele armate și explorarea spațială. Pentru prima dată în jumătate de secol, Statele Unite vor folosi energia atomică nu numai în Marină. De ce Washingtonul are nevoie de noi reactoare compacte – în materialul Sputnik.

Sursă de rezervă

Forțele armate americane au submarine și portavioane echipate cu reactoare nucleare. Datorită acestui fapt, cele mai mari "fanioane" ale flotei americane se pot afla în largul mării pentru perioade de timp aproape nelimitate.

Și Marinele din alte țări folosesc energia nucleară. De exemplu, francezii folosec portavionul cu propulsie nucleară "Charles de Gaulle", rușii –  crucișătorul nuclear greu cu rachete "Petr Velikii". Cu toate acestea, există mult mai multe nave cu propulsie nucleară în Statele Unite. Și americanii nu au intenția de a se opri aici.

"În baza ordinului dat de președintele Trump, Ministerul Apărării va elabora și implementa un plan pentru a demonstra flexibilitatea energetică și rentabilitatea reactoarelor nucleare de putere redusă la un obiect militar din țară. La fel, se va testa și un reactor mobil de putere redusă. Astfel de surse de energie sunt indispensabile pentru explorarea spațiului cosmic îndepărtat, unde utilizarea energiei solare nu este posibilă, precum și în sfera apărării", relatează serviciul de presă al Casei Albe.

Scopul exact al reactoarelor nucleare compacte nu a fost specificat de autorități. Experții portalului defensenews.com cred că este vorba despre surse de alimentare de rezervă în bazele militare. Dacă energia electrică dispare la un obiect militar, reactorul va furniza energie echipamentelor necesare. Conform textului decretului, testările primului prototip ar trebui să înceapă în termen de șase luni – potrivit experților, la poligonul din Nevada, care este unul dintre cele mai mari din Statele Unite.

Cucerirea spațiului cosmic

Brian Weeden, expert în securitate spațială la organizația non-profit Secure World Foundation, reamintește că energia nucleară este esențială pentru zborurile pe termen lung, inclusiv cele cu echipaj, pe Lună, pe Marte și pe alte planete. În viitor, reactoare vor fi necesare pentru primele colonii extraterestre. Unii specialiști cred că noile tehnologii pot fi folosite și pe platformele orbitale de arme. În principiu, acest scenariu se potrivește destul de bine cu doctrina destul de agresivă a Forțelor Spațiale SUA, care consideră spațiul un potențial câmp de luptă.

"Cred că americanii au nevoie de reactoare compacte, în primul rând, pentru scopuri spațiale", a declarat agenției RIA Novosti Viktor Murahovskii, redactorul-șef al revistei "Arsenal Otecestva". "Expresia "reactor nuclear" poate înseamna lucruri diverse pentru persoane diferite. În primul rând, este un dispozitiv bazat pe o reacție în lanț de fisiune a uraniului cu tije moderatoare și control al puterii. În Rusia, au fost deja create instalații similare pentru produsele "Burevestnik" și "Poseidon". În al doilea rând – sursele izotopice de energie nucleară, care sunt utilizate în sateliți, radio-balize și stații meteorologice. Sunt mult mai puțin eficiente, dar în schimb nu emit atât de multă radiație".

Expertul a reamintit că, în anii 1950 și 1960, atât în SUA, cât și în URSS au încercat să dezvolte un reactor nuclear compact pentru avioane. Cu toate acestea, aceste proiecte au fost abandonate – nici măcar un avion, nici măcar cel mai mare, nu a putut transporta sistemul de protecție biologică al echipajului. Prin urmare, utilizarea reactoarelor a fost limitată la navele mari.

Potrivit lui Murahovskii, până în prezent, nici o țară din lume nu a reușit să creeze un reactor compact de fisiune, care ar putea să fie folosit în avioanele cu echipaj, în navele cu deplasament mic sau în vehiculele terestre. În același timp, expertul se îndoiește că americanii vor să repete sistemele rusești "Burevestnik" și "Poseidon".

"Aceste sisteme sunt destul de specifice", explică el. "Au fost create pentru a asigura un contra-atac garantat în orice condiții atunci când agresorul declanșează un război nuclear, dar și pentru a nivela sistemul occidental de apărare antirachetă. Americanii au deja suficiente arme, mai potrivite scopurilor lor".

Problema radiației

Sistemul de propulsie nuclear a fost dezvoltat la timpul lui pentru bombardierele strategice intercontinentale Convair B-36, care erau în serviciul Forțelor Aeriene ale SUA din 1949 până în 1959. În prora laboratorului zburător NB-36H, a fost instalată o capsulă de protecție de 12 tone. Iar reactorul rapid cu neutroni, cu o putere de un megawatt, un diametru de 1,2 metri și o masă de 16 tone – în compartimentul bombelor. Acesta din urmă trebuia să fie lansat în zbor și să se răcească de la aerul atmosferic, furnizat prin prizele de aer de la bordul aeronavei. Aeronava experimentală a efectuat 47 de zboruri, dar motorul nuclear a fost pornit doar pentru perioade scurte de timp.

Deși ideea părea foarte atractivă. O astfel de aeronavă ar putea fi utilizată ca bombardier strategic sau aeronavă de recunoaștere, capabilă să presteze servicii de apărare în aer fără să fie realimentată timp de câteva zile. Cu toate acestea, au existat prea multe probleme.

În primul rând, fiecare atomo-avion este, de fapt, o bombă "murdară", care liber poate cădea pe cont propriu. În al doilea rând, nava experimentală trăgea după sine în aer o "trenă" de substanțe radioactive. În cele din urmă, echipajul oricum era puternic iradiat. Dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale ca mijloc principal de livrare a armelor nucleare a privat, în cele din urmă, programul complex și periculos al aeronavelor atomice de orice perspectivă.

Statele Unite au încercat să instaleze un reactor nuclear în echipamentele de la sol. Tancul Chrysler TV-8, cu o masă de 25 de tone, nu a fost niciodată produs în serie – a existat sub forma unei machete de dimensiuni reale, echipată cu doar o parte din sistemele standard. Mașina trebuia să fie pusă în mișcare de un motor cu aburi, căruia un mic reactor nuclear îi furniza căldură. Cu toate acestea, armata americană nu a apreciat atitudinea inovatoare a autovehicului de luptă creat de compania Chrysler.Tancul a fost considerat prea complex, iar capacitățile sale de luptă au fost considerate insuficiente pentru a abandona vehiculele tradiționale. Și pe 23 aprilie 1956, proiectul TV-8 a fost închis.

488
Tagurile:
Rusia, Pentagon, Trump
Tematic
Scandalos: România nu are bani, dar cumpără din SUA arme mai scumpe decât era prevăzut
Trump - primul președinte al SUA cu al doilea impeachment
Dezvăluirile care cutremură SUA despre un sistem care ar premite falsificarea alegerilor
Ion Creangă

Nu știu alții cum sunt… dar eu întorc la Ion Creangă

116
Autorul ”Amintirilor din copilărie” vedea lumina zilei, potrivit propriilor afirmații, în prima zi a lunii martie, în anul 1837. La aproape două secole de atunci, scrierile sale sunt la fel de vii.

Prima zi a lunii martie marchează nu doar începutul primăverii, ci și ziua când – potrivit propriilor mărturisiri – s-a născut scriitorul Ion Creangă, în anul 1837.

Despre sine, autorul spunea, cu modestie, dar și cu umor – că a fost și el în lumea asta ”o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la 20 de ani, nici cuminte până la 30 și nici bogat până la 40” nu s-a făcut.

Nică a lui Ștefan a Petrei, așa cum se descrie el în celebrele ”Amintiri din copilărie”, povestește, învățam noi la orele de Limbă și Literatură Română, ”copilăria copilului universal”.

Dincolo de acest clișeu, trebuie să stăm și să reflectăm: ce înseamnă copilăria pentru Creangă, ce înseamnă ea pentru noi și ce reprezintă pentru copiii noștri? Aparent, sunt lumi diferite, însă toate au un numitor comun: pofta de viață, jocurile și jucăriile – adaptate timpului, năzdrăvăniile specifice vârstei lipsite de griji.

Paradoxal, la aproape două secole de la nașterea sa, Ion Creangă este mai actual ca oricând. Și trebuie să fie așa, pentru a nu ne pierde specificul, fibra națională, specificul sufletului nostru.

Piața de carte din România, manualele școlare sunt efectiv asaltate de scriitori străini. Profesorii par să se jeneze să mai recomande ca lectură un Creangă, un Sadoveanu sau un Ispirescu, în schimb, îi îndeamnă pe cei mici să citească Mircea Cărtărescu sau Roald Dahl.

Profesorul de Limba Română Cristina Tunegaru chiar se războia cu Eminescu sau Creangă.

”Subsemnata, profesoară de română, declar că nu respect, în mod premeditat, programa școlară de limba română, asemenea unui element dușmănos: nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, ”Amintirile" lui Creangă”, spunea aceasta.

Dacă refuzăm clasicii literaturii române, vom ajunge în situația dramatică de a ne întreba: Cine suntem noi? De unde venim?

Iar răspunsurile vor fi simple ridicări din umeri.

Nu știu alții cum sunt… dar eu mă întorc la Creangă, ca la o oază de normalitate, de firesc, de simplu și de autentic. Mă întorc la Creangă pentru a mă regăsi pe mine, ca român, în tot acest proces de ștergere a identității noastre.

 

116
Tagurile:
Ion Creangă

Загрузка...
Флаги России, ЕС, Франции и герб Ниццы на набережной Ниццы

Europei nu-i permit se elibereze de obligațiile de stăvilire a Rusiei

425
(reînnoit 16:36 25.02.2021)
Uniunea Europeană a convenit asupra introducerii unor sancțiuni personale împotriva unui număr de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi", iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri".

Editorial realizat Piotr Akopov

Occidentul lansează o nouă serie de sancțiuni împotriva Rusiei: luni, Uniunea Europeană a convenit asupra introducerii unor sancțiuni personale împotriva unui număr de oficiali ruși responsabili de "urmărirea penală a lui Navalnîi" (o listă concretă va apărea peste câteva zile), iar Statele Unite finalizează pregătirea unui pachet întreg de "sancțiuni și alte măsuri", dar deja nu numai din cauza lui Navalnîi, ci și din cauza atacurilor cibernetice (numite SolarWinds) asupra instituțiilor și companiilor americane, de care este acuzată Rusia.

Toate acestea erau previzibile – ca să nu mai vorbim de faptul că presiunea sancțiunilor asupra țării noastre se desfășoară (la scară largă și nu sub formă de acțiuni individuale americane) deja de șapte ani. S-ar putea obișnui cu asta? Desigur, dar argumentele cu care "partenerii" noștri occidentali își susțin acțiunile sunt întotdeauna interesante – concluzii, argumente, nicidecum motive. Motivele, pe de altă parte, sunt extrem de clare – și Vladimir Putin le-a menționat miercuri, în cardul unui discurs la consiliul de administrație al FSB.

"Ne confruntăm cu așa-numita politică de stăvilire a Rusiei. Nu este vorba despre o concurență firească în relațiile internaționale, ci despre o linie consecventă și foarte agresivă menită să ne perturbe dezvoltarea, să o încetinească, să creeze probleme de-a lungul perimetrului extern, să provoace instabilitate internă, să submineze valorile care unesc societatea rusă și, în cele din urmă, să slăbească Rusia și o pună sub control extern, așa cum vedem, cum știm că acest lucru se întâmplă în unele țări din spațiul post-sovietic".

Aceste obiective nu sunt secrete: după cum a remarcat Putin, "este suficient să vă familiarizați cu documentele strategice publice și cu declarațiile destul de sincere ale oficialilor de stat dintr-o serie de țări". "Nici măcar nu încearcă să ascundă atitudinea neprietenoasă față de Rusia, față de o serie de alte centre suverane și independente ale dezvoltării mondiale".

Toate metodele de izolare sunt, de asemenea, binecunoscute, Putin le-a enumerat pur și simplu: "Încearcă să ne împiedice cu sancțiuni economice și de altă natură, să blocheze mari proiecte internaționale de care, apropo, suntem interesați nu numai noi, ci și partenerii noștri, se amestecă direct în viața publică și politică, în procedurile democratice ale țării noastre. Și, desigur, instrumentele din arsenalul serviciilor secrete sunt utilizate în mod activ".

Toate acestea s-au întâmplat nu o dată în istoria noastră: în diferite combinații, toate metodele menționate mai sus au fost utilizate împotriva noastră, astfel încât ne-am învățat să contracarăm și să răspundem. De aceea, Putin și a spus că "o astfel de atitudine față de Rusia nu are nicio perspectivă" – nicio presiune nu ne va putea obliga să facem concesii sau să ne subminăm din interior. În același timp, Rusia își declară rolul de apărător, care își apără suveranitatea și interesele – nu rolul de agresor.

Mai mult, subliniem în permanență disponibilitatea noastră de a dezvolta relații cu toată lumea, de a deschide un dialog bazat pe încredere reciprocă și respect, după cum a amintit Putin și de această dată. Dar ce auzim drept răspuns?

Rusia nu este interesată de cooperarea cu Uniunea Europeană, iar autoritățile ruse conduc țara pe calea spre autoritarism – aceasta este concluzia la care au ajuns miniștrii de Externe ai țărilor UE în cadrul reuniunii, pe parcursul căreia au decis să introducă noi sancțiuni. Iar șeful democrației europene, Josep Borrell, a numit Rusia "un vecin care a decis să se comporte ca un adversar", subliniind faptul că: "Noi trebuie să definim un model pentru a evita confruntarea permanentă cu vecinii care au decis să acționeze în sens invers".

Adică Europa în special și Occidentul în general prezintă problema în așa mod – Rusia caută confruntări și nu vrea să dezvolte relații. Mai mult, Rusia se amestecă în mod constant în treburile europene și exercită presiuni asupra UE. Prin urmare, Uniunea Europeană va construi acum relații cu Moscova reieșind din trei principii.

Iată cum le-a descris Borrell: să adopte represalii în cazul în care Moscova va încălca dreptul internațional și drepturile omului, să adopte o politică de stăvilire dacă Rusia va crește presiunea asupra UE și să coopereze cu Rusia în domeniile în care UE este interesată. Represalii, stăvilire, cooperare acolo unde îi este convenabil Uniunii Europene – kitul de luptă a diplomației europene. Dar despre ce vorbim?

Practic totul este acoperit de "încălcarea dreptului internațional și a drepturilor omului" – de la Crimeea și Navalnîi până la orice alt subiect, atât intern, cât și internațional. Sancțiuni pentru absența căsătoriilor homosexuale în Rusia – adică pentru încălcarea drepturilor omului? Poftim. Sancțiuni pentru refuzul de "a returna" Georgiei Abhazia? Fără îndoială. Sancțiuni pentru un nou emigrant sau refugiat rus ucis în Europa, sau, de fapt, pentru oricine altcineva (ca în povestea veche despre un cecen din Georgia ucis la Berlin) – în orice moment. Ați spart sistemul informatic al Bundestagului german? Desigur, Rusia trebuie pedepsită.

În același mod, orice poți numi drept presiune asupra UE. Separatiștii votează pentru secesiunea Cataluniei? Căutăm o urmă rusească. Reprezentanții fracțiunii parlamentare "Alternativă pentru Germania" vin la Moscova? Rușii sapă sub Merkel. Moscova anunță proteste împotriva dezmembrării monumentelor în cinstea soldaților sovietici din Polonia sau Republica Cehă? Pun presiune asupra europenilor estici nefericiți și iubitori de libertate. Construiesc o conductă de gaz? Vor să împartă Europa. Refuză construcția? Vor să înghețe Europa. Absurd? Nu, este o reacție destul de calculată.

Adică, UE dorește să dețină un drept unilateral de a reglementa relațiile cu Rusia, dreptul de a pedepsi și de a ierta la propria sa discreție – iar Rusia ar trebui să se resemneze cu acest lucru și să nu se indigneze și să fie gata, de îndată ce vor avea nevoie, să coopereze, dar numai în domeniile care sunt avantajoase pentru europenii buni.

Dar, în realitate, totul este exact opus: UE este un vecin care se comportă ca un adversar. Exercită presiune asupra Rusiei, ne pune condiții, ne învață și ne demonizează, se amestecă în afacerile noastre interne (chiar și acum Borrell a spus că "uniunea își va extinde sprijinul pentru societatea civilă din Rusia") și consideră că acest lucru este normal. UE (chiar și la inițiativă atlantică) este cea care încearcă să rupă Ucraina de Rusia, să schimbe granițele istorice din Est și Vest, să-și extindă spațiul de trai în detrimentul civilizației rusești – și vrea ca Rusia să accepte calm acest lucru? O astfel de îndrăzneală ar fi putut fi explicabilă acum un sfert de secol, chiar și 15 ani în urmă, când Rusia se lupta pentru propria supraviețuire și nu putea să se ocupe nici de întreaga lume rusă, nici să ceară europenilor să se comporte decent, dar este ridicol acum să se aștepte că Rusia va fi ascultătoare.

În orice caz, Rusia va reconstrui relațiile cu Europa în condiții acceptabile pentru ea însăși – și cu cât UE va înțelege mai repede acest lucru, cu atât acest proces va fi mai ușor și mai rapid. Europa oricum nu are nicio alternativă: ea nu își poate permite să se îngrădească pur și simplu de Rusia sau să se transforme dintr-un vecin într-un dușman al nostru. Mai precis, își poate permite – dar numai pentru o ultimă dată.

425
Tagurile:
Rusia, SUA, Sancțiuni

Загрузка...

Ultima oră: Sarkozy, condamnat la 3 ani

0
(reînnoit 15:12 01.03.2021)
Fostul președinte al Franței a fost condamnat la trei ani, dintre care doi ani - cu suspendare. E primul șef de stat francez condamnat cu executare.

Fostul președinte al Franței, Nicolas Sarcozy a fost condamnat la trei ani, dintre care 2 ani - cu suspendare.

ȘTIRE ÎN PROCES DE ACTUALIZARE

0
Tematic
Sarkozy, la Moscova: „Rusia este din nou o putere mondială”
Sarkozy riscă din nou să ajungă după gratii. Ce acuzații i se aduc
Sarkozy „Occidentul este în declin”, „Africa și Europa au destine unite”

Загрузка...