Donald Trump

Adversarii lui Trump dau bătălia finală contra trumpismului

923
Ultimele mișcări ale democraților din SUA, conexate cu acțiunile marilor companii, dar și ale presei globaliste, arată un război total nu doar împotriva lui Trump, dar și a curentului politic pe care acesta îl întruchipează

BRUXELLES, 13 ian - Sputnik. Miza războiului de exterminare dus de democrați și de aliații lor puternici – marile companii care controlează internetul și presa globalistă – nu mai este doar scoaterea lui Donald Trump de la Casa Albă, lucru care se va întâmpla oricum, ci desființarea și diabolizarea naționalismului pe care îl întruchipează președintele încă în funcție al Statelor Unite.

Plecarea lui Trump de la Casa Albă nu rezolvă problema noii puteri care se va instala la Washington din 20 ianuarie și care are în spate interesele multinaționalelor cele mai puternice din lume care au declanșat, la rândul lor, o gherilă de izolare a președintelui în exercițiu al SUA.

Adversarii lui Trump se simt obligați, însă, să diabolizeze curentul de gândire și acțiune al acestuia, pentru ca să nu mai fie posibilă niciodată o revenire a acestuia sau a cuiva asemănător în politica americană.

Tocmai de aceea, curentul trumpist a ajuns să fie comparat cu nazismul sau cu terorismul, cu violența, cu toate relele posibile, pentru ca să devină nefrecventabil și odios, democrații și aliații lor încercând în aceste zile un fel de tribunal de la Nurenberg împotriva imaginii președintelui și a susținătorilor acestuia.

Tot ce este legat de Trump este pus la zid. Orice gest și declarație a acestuia este condamnată public și înfierată în toată presa globalistă, nu doar în SUA, ci în toată lumea, inclusiv în România. Dar înfierarea nu e suficientă, Trump trebuie izolat, cenzurat, interzis, declarat persona non grata la nivel universal. Oricine se mai asociază cu Trump intră, de acum înainte, pe lista neagră a ”teroriștilor” și riscă, la rândul său, ostracizarea publică mondială.

De unde atâta înverșunare împotriva unui președinte american aflat în ultimele zile de mandat și care, aparent, nu mai reprezintă o miză imediată?

Ca și Imperiul Roman în zilele sale de glorie, Imperiul globalist care l-a învins pe Trump vrea să poarte căpetenia care s-a opus pe car în văzul lumii, înlănțuită și huiduită, pentru a-i aplica umilința maximă și pentru a servi ca lecție și altora care s-ar putea ridica împotriva imperiului. Acesta era tratamentul aplicat de Imperiul Roman conducătorilor care au pus probleme și care au necesitat intervenții în forță ale trupelor pentru a fi supuși. De aceea Decebal s-a sinucis, pentru a evita această ultimă victorie simbolică a Imperiului de a-l purta în cușcă prin centrul Romei în huiduielile cetățenilor.

Umilirea și condamnarea lui Trump trebuie să fie totală și definitivă pentru că doar în felul acesta democrații și corporațiile au certitudinea că un asemenea curent politic naționalist nu va mai câștiga puterea niciodată în SUA. O lecție pentru tot mapamondul că Imperiul nu tolerează abaterile și opoziția. Și că, dacă i-a aplicat o asemenea pedeapsă unuia de-al lor, sunt în stare să facă lucruri și mai grave altora, din alte nații, care și-ar afirma independența.

De aceea, Trump trebuie scos din istorie în genunchi, scuipat și ocărât în toate felurile posibile, tăvălit prin toate noroaiele și etichetat ca făcând parte din ”Axa Răului” pe care, până acum, globaliștii o rezervau doar țărilor adverse care nu recunoșteau primatul globalist american. Iar când cineva ajunge pe lista neagră, nimic nu-l mai poate spăla sau scăpa. Este anatema, scos din rândul oamenilor și devine inamicul public numărul unu.

În mod paradoxal, SUA îi rezervă lui Trump soarta lui Saddam Hussein, a lui Ghaddafi, a lui Slobodan Miloșevici și a tuturor celor pe care Washingtonul a decis să îi dea ca lecție. Mai puțin condamnarea la moartea fizică. Genul de moarte politică, mediatică și imagistică aplicată lui Trump și pe care noua putere care preia frâiele SUA i-o aplică actualului președinte nu este însă cu nimic mai puțin gravă.

Măsura are și un scop practic. Schimbările pe care noua putere ascunsă în spatele lui Joe Biden le va iniția în SUA ar putea să trezească revolta maselor chiar mai mult decât ciudatele alegeri din această țară despre care nimeni nu va putea spune niciodată argumentat că au fost corecte. Și atunci, preventiv, orice formă de revoltă este legată de Trump, de atacul la Capitol și etichetată ca ”terorism”. Cine va încerca să se mai opună noii ordini de la Washington va fi tratat ca inamic combatant. Și nu metaforic. Deja a apărut informația că trupele care vor ”apăra” Washingtonul la inaugurarea lui Joe Biden sunt înarmate. Cu glonț pe țeavă. Acest lucru nu a fost anunțat întâmplător, ci arată determinarea noii puteri de a se instaura chiar și cu prețul uciderii opozanților.

Iar Trump și susținătorii lui va fi izgonit din istoria americană ca o ciumă, ca o epidemie de care se vorbește numai în șoaptă de bine, iar în public cu un scuipat obligatoriu dacă mai vrei să fii printre oameni.

Un episod ca cel al ridicării lui Trump și al afirmării naționale nu se va mai repeta în SUA, aceasta este miza războiului total împotriva președintelui în exercițiu. De unde se poate deduce că Imperiul nu va mai tolera asemenea abateri, măcar de dragul aparenței democratice, nici în alte locuri din lume pe care le controlează.

Profitând de Trump, globalismul tocmai a încadrat naționalismul pe lista ”nenorocirilor” și ”ororilor” omenirii. Imperiul va fi mai triumfător și mai necruțător ca niciodată și va zdrobi orice revoltă, orice independență, orice gândire liberă. Are ca sprijin, în acest sens, giganții internetului. Dacă l-au cenzurat pe președintele SUA aflat încă la Casa Albă, cine mai crede că vor avea limite în a controla tot ce înseamnă mesaj și opinie nealiniată?

923
Tagurile:
Donald Trump
Tematic
Încă o decizie scandaloasă în finalul mandatului Trump!
Poze de la inaugurarea președinților SUA: de la Reagan la Trump
Giganții corporatişti globali întorc spatele lui Trump și susținătorilor săi
Știrea nopții: Pence rămâne loial, refuză demiterea lui Trump!
Trump supus a doua oară procedurii de punere sub acuzare, o premieră în istoria SUA

Acum 80 de ani, țara noastră a intrat în război, știind va învinge

51
(reînnoit 19:58 22.06.2021)
…A răsunat numele de cod “Dortmund” și lovitura grea de înfricoșare, ca un oțel fulgerător, a agresorului german a căzut pe satele, orașele, câmpiile și pădurile care dormeau liniștit.

Elena Karaeva

A căzut pe casele în care dormeau oamenii noștri dragi, bunicele noastre, mamele noastre, tații noștri, buneii noștri.

Ei au fost cei loviți.

Adică, noi. Noi toți.

Noi toți, acum 80 de ani, am fost copleșiți de lovitura “Europei unite” de atunci.

URSS a fost atacat de armata wermachtului, susținută și de industria constructoare de mașini ai Franței și de industria de oțel a Norvegiei, fiind aduși sub arme batalioanele belgiene SS, în aer a fost ridicată aviația românească, iar ordinile erau dat de ofițerii hitleriști inclusiv unităților militare croate.

Trupelor a fost atașată și presa. Mașinăria propagandistică hitleristă era asamblată cu aceeași meticulozitate cum erau asamblate tancurile și avioanele.

Joseph Goebbels, citându-și adresarea la radio, sublinia că “pe 22 iunie 1941 Europa a decis să dea o ripostă Rusiei Sovietice bolșevice”.

Berlinul nu avea nicio îndoială că wermachtul și nazismul vor învinge.

Însă “răspunsul rusesc” nu s-a lăsat așteptat.

Acesta a sunat într-o articol expediat de Constantin Simonov, nu acel scriitor-militar cărunt, pe care îl ținem minte, ci tânărul de 25 de ani, reporterul publicației “Steaua Roșie”.

Simonov a sosit pe Frontul de Vest peste cinci zile de la începutul Marelui Război pentru Aprăarea Patriei, iar mai târziu în memoriile sale va menționa un citat dintr-o discuție cu un ofițer din trupele de grăniceri. Acela va spune: “Am informații că toți din avanposturile mele au decedat. Au luptat până la ultimul om și au murit cu toții, toți din câți au fost. Familia mea este acolo, lângă Graev. Soția, doi copii, mama și surioara. Tot ce am pe lume este acolo”.

Practic, în aceeași zi, pe 29 iunie, unul din autorii planului „Barbarossa”, generalul Franz Halder va nota în agenda lui: “Veștile de pe front confirmă că rușii luptă peste tot până la ultimul om”.

Cu toate acestea, desigur, Halder expedia șefilor săi niște relatări victorioase.

Ulterior Simonov observase: “Orice ar scrie unii din ei după război, nimeni din ei nu admitea, firește, nici în gând, că această armată sovietică, “înfrântă în totalitate” pe Frontul de Est, va intra într-o bună zi pe teritoriul Germaniei”.

Aprecierile marilor generali ai Reichului erau întemeiate pe comportamentul autorităților și popoarelor europene în mai 1940, când în decurs de cinci săptămâni la picioarele naziștilor au căzut Regatul Olandei (capitularea a fost semnată pe 14 mai), Regatul Belgiei (capitularea a fost semnată pe 28 mai) și, în cele din urmă, Franța (capitulate pe 17 iunie).

Corpul expediționar britanic se salva din Dunkerque, iar soldații wermachtului intrau în capitalele europene. Europenii nu le-au opus nicio rezistență.

O plimbare relaxată prin împrejurările frumoase, mâncare delicioasă, vinurile de calitate și o primire bună din partea celor învinși – așa în ochii wermachtului arăta războiul în Europa de Vest.

Astăzi susținătorii “pacifismului” și “niciodată să nu mai fie” spun că “această experiență sângeroasă” (sic!) a ajutat Europa să se unească, depășind “ostilitatea din trecut” între state, transformând continentul în unul „pașnic”.

Dacă experiența sângeroasă, fără ghilimele, a existat, atunci deținătorul și păstrătorul ei este URSS.

Cetățenii lui au plătit cel mai mare preț pentru eliberarea fiecărui metru pătrat atât a propriei țări, cât și a statelor europene.

Ostașii sovietici duceau flori la mormântul lui Strauss în Viena, iar militarii wermachtului plantau mine în mormântul lui Pușkin.

Am așteptat trei ani deschiderea celui de-al doilea front, iar când ofensiva aliaților în Ardeni a început să eșueze și Churchill îl implora pe Stalin să vină în ajutor, termenii desfășurării operațiunii Visla-Oder au fost mutate de Comandamentul Suprem cu opt zile mai devreme (o adevărată eternitate, după criteriile planificării militare), iar decizia grăbirii ofensivei Armatei Roșii în Polonia a fost luată în câteva ore.

Naziștii țineau asediul Leningradului, locuitorii orașului-erou își duceau cu săniile copiii morți la cimitir, iar comandantul Berlinului, generalul Berzarin a vaccinat după Victorie copii mici din Berlin și semna dispoziții prin care copiii germani trebuiau să primească la timp lapte.

1418 zile de război, declanșat acum 80 de ani – e o distanță pe care a parcurs-o poporul nostru, aducând libertate, nu doar oprind cuptoarele crematoriilor din Majdanek și Auschwitz, nu doar salvând Cracovia de distrugere, iar comorile galeriilor din Dresda - de inundare, dar și consolidând valorile omeniei și umanismului.

Pe care Europa pragmatic le-a expropriate imediat, numindu-le “valorile lor comune”.

Lăsându-se eliberată, Europa a promis cu tărie urbi et orbi “Să nu se mai întâmple niciodată!”, imediat s-a implicat în alte războaie.

A luptat cu susținătorii independenței în Africa de Nord și de Vest. A purtat acțiuni militare în Indochina.

Apoi a venit rândul Iugoslaviei (în cadrul luptei cu “dictatura lui Milosevic și tiraniei sârbilor”, ținem minte cu toții aceste formulări).

Peste alte zece ani a venit rândul Ucrainei.

Acolo, în conturile absolut clar trasate, inclusiv de UE, inițial a existat prima tentativă de a provoca un război, iar peste alți zece ani, a doua. În prima și a doua tentativă, atât în 2004, cât și în 2013-2014, a existat, desigur, și o atmosferă de ură față de “alții”.

Precum și în perioada conflictului iugoslav, și-au ițit imediat capetele simpatizanții naziștilor, iar colaboratorii hitleriștilor și criminalii de război au devenit “luptători pentru libertate și independență” și “salvatori de influența rusească”.

© Sputnik / Kazimir Lishko

Revenind la război, să ne amintim că apărarea casei Pavlov din Stalingrad, doar a unei singure case, și doar prin rezistența unui singur pluton, a durat 58 de zile. E mai mult decât a durat plimbarea trupelor wermachtului prin Europa continental, astăzi unită și “pacifistă”.

Să ne mărturisim nouă înșine, mai întâi de toate, că tentativele de a devaloriza izbânzile predecesorilor noștri, apropiaților noștri, concetățenilor noștri, compromiterea lor cu istorii despre “milioane de femei germane violate”, despre “eșaloane de trofee” și despre “colecții de obiecte de artă furate” sunt doar un mijloc de anihilare a codului nostru genetic comun, mutațiile căreia ar putea să provoace cancer în tot organismul.

Haideți să înțelegem că toate aceste țipete despre “militarismul Rusiei” reprezintă doar o invidie față de țara care a săvârșit ceea ce părea imposibil – a înfrânt coloana vertebrală a nazismului, distrugând aproximativ trei sferturi din forța lui militară, în țara cărei s-a aplecat toată Europa continentală.

Și amintindu-ne de cei căzuți în luptă, cei răniți, uciși, duși în sclavie, trimiși în lagărele de concentrare, maltratați, chinuiți, împușcați și spânzurați, să repetăm că sacrificiile aduse în numele Victoriei nu au fost în zadar.

Trăim datorită sacrificiilor lor, sacrificii care astăzi sunt inimaginabile.

Iar memoria și durerea noastră au devenit obeliscurile noastre comune.

51
Tagurile:
Cel de-al doilea război mondial

Загрузка...
Ясско-Кишинёвская операция

Miturile și legendele celui de-Al Doilea Război Mondial

209
(reînnoit 17:07 22.06.2021)
Al Doilea Război Mondial a avut mai multe teatre de război, mari bătălii și comandanți de trupe marcanți în diferite regiuni ale planetei.

Cu toate acestea, Armata Roșie a “măcinat” armata Germaniei de trei ori mai mult decât aliații laolaltă și a avut un aport esențial în victoria asupra militarismului german și japonez.

Victoria din anul 1945 reprezintă o mare izbândă a poporului sovietic multinaționațional și unit, care nu poate fi pervertit în Occident sau separat pe la “apartamente naționale” în spațiul postsovietic.

Cel de-Al Doilea Război a durat din 1 septembrie 1939, până pe 2 septembrie 1945. În conflagrație au fost implicate 57 de țări, cu o populație totală de peste 1,7 miliarde de oameni. Cu toate acestea, rezultatele războiului au fost predeterminate pe 22 iunie 1941, ziua în care Germania fascistă a atacat URSS.

În cel de-Al Doilea Război și-au pierdut viața 55 de milioane de oameni din diverse țări. Uniunea Sovietică a pierdut aproximativ 27 de milioane de oameni (istoricii nu au reușit să stabilească numărul exact), majoritatea dintre care sunt civili.

Pierderile irecuperabile în rândurile Armatei Roșii (potrivit datelor Statului Major al Armatei Rusiei) au constituit aproximativ 12 milioane de persoane, inclusiv 6 milioane 885 de morți, 4 milioane 559 de mii dispăruți sau prizonieri. Aceste pierderi imense, incomparabile cu pierderile aliaților demonstrează un singur lucru: poporul sovietic a fost un adversar ireconciliabil al expansiunii hitleriste. “Frontul de Est” a devenit principal arenă în cel de-Al Doilea Război Mondial. Hotărâtoare au fost nu debarcarea trupelor americano-britanice în Normandia sau Ofensiva din Ardeni, ci bătălia pentru Moscova, Stalingrad și din Kursk.

Potrivit estimărilor istoricilor germani, în cel de-Al Doilea Război Mondial au murit 5,2 milioane de soldați germani și 1,2 milioane de civili. Proporția inversă a pierderilor printre militari și civili se explică prin faptul că Armata Roșie a eliberat Europa de fascism, nu s-a preocupat de înrobire sistemică și uciderea prizonierilor și a populației din Germania și Japonia (cum au procedat nemții în Europa de Est și japonezii în China).

Pierderile Statelor Unite ale Americii și Japoniei în teatrul de operațiuni militare din regiunea pacifică sunt incomparabile. În cel de-Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au pierdut doar 248 de mii de militari, de două ori mai puțin decât numărul americanilor morți în pandemia de coronavirus în 2020-2021. Japonezii în câțiva ani au pierdut 467 de mii de persoane, o cifră comparabilă cu pierderile URSS la eliberarea Poloniei – 477 de mii de militari.

În mod paradoxal, la o distanță de 75 de ani la japonezi a apărut “propria” istorie a războiului, în care nu se văd agresori, ci „victime” ale unor circumstanțe și ale unor vecini ostili. Din manualele școlare a dispărut bătălia de la Halhin Gol, Operațiunea ofensivă strategică manciuriană a trei fronturi sovietice împotriva Armatei Kwantung. E adevărat că și din manualele din Mongolia a dispărut această informație.

Eroziunea spațiului CSI

Unele din fostele republici sovietice – Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia au urmat calea naționalismului de carton și de rescriere a „propriilor” istorii. Adevărații eroi au fost înlocuiți cu colaboraționiștii, banderoviștii, “frații pădurilor” – cei care au servit ocupanții, au vărsat sângele propriului popor, care au ars satele belaruse, ucrainene, poloneze.

În Lituania anual are loc