Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah

Perspectivele deminării în Nagorno-Karabah

73
(reînnoit 12:48 25.11.2020)
După conflictul armat din Nagorno-Karabah, regiunea este împânzită de mii de mine și muniții nedetonate. Cât de dificilă va fi sarcina geniștilor ruși.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Operațiunile de deminare în zonele unde s-au desfășurat acțiuni militare și în alte districte din Nagorno-Karabah, care presupun o degajare treptată de obiecte explozibile a unui teritoriu cu o suprafață de sute de kilometri pătrați, necesită surse enorme (milioane de dolari) și zeci de ani de muncă asiduă pentru a readuce terenurile în circuitul economic.

Muncă de durată: Geniștii ruși în Nagorno-Karabah
© Ruptly / Минобороны России

Câmpurile minate, munițiile nedetonate și dispozitive explozibile artizanale reprezintă principala problemă a oricărui teritoriu post-conflict. Cel mai proaspăt exemplu al pericolului continuu pentru viață este explozia din 23 noiembrie, în apropierea satului Madaghiz, în urma căreia au avut de suferit militari azeri, ai Rusiei și angajați ai Ministerului Situații Excepționale al autoproclamatei republici Nagorno-Karabah. Astfel de pericole îi pasc zilnic pe membrii misiunii de menținere a păcii, pe geniștii și salvatori.

Ieri, pe aerodromul orașului Erevan au fost aduși peste 100 de militari ai Centrului Internațional Antimină al Ministerului Apărării al Rusiei, precum și 13 unități de tehnică militară și specială. Astăzi, unitățile de ingineri au parcurs ruta Erevan – Goris – Stepanakert. Detașamentele de geniști au demarat acțiunile de deminare a localităților, drumurilor și obiectivelor din Nagorno-Karabah pe 23 noiembrie.

Sarcina prioritară constă în desfășurarea operativă a deminării în punctele de dislocare, pe rutele de deplasare a trupelor de menținere a păcii între posturi și anumite obiecte de infrastructură.

Pe un singur teren, geniștii ruși au dezamorsat peste 30 de mine antitanc. De regulă, munițiile descoperite sunt distruse prin metoda detonării pe un poligon special sau pe loc. Specialiștii Centrului Internațional Antimină al Ministerului Apărării al Rusiei sunt pregătiți pentru activitatea tensionată și complicată în conformitate cu standardele activității de deminare ale Organizației Națiunilor Unite, dispun de cea mai nou tehnică – detectoare de mine IMP – S2, sisteme robototehnice Uran-6. Mijloacele moderne de căutare și echipamentul de protecție diminuează, însă nu exclud, riscurile pentru sănătatea și viața militarilor ruși din Nagorno-Karabah.

Dificultatea misiunii

Conflictele locale și regionale actuale se deosebesc prin caracterul permanent al acțiunilor militare și o utilizare largă a câmpurilor minate, minelor-capcană, bombelor plasate pe drum și alte “surprize” - nemijlocit în zona operativă și în teritoriile adiacente.

Neavând un număr mare de trupe și resurse pentru crearea unei apărări bine puse la punct din punct de vedere tactic, dense, eșalonate (de exemplu, pe o linie de front de o sută de kilometri), părțile în conflict își concentrează unitățile și tehnica militară pe segmente separate, iar “găurile” le acoperă prin minarea câmpurilor.

În Karabah au fost utilizate în special mine de producție sovietică – antitanc TM-62, antipersonal PMN-2. În același timp, hărțile schematice ale amplasării lor erau elaborate din mers, fiind adesea pierdute. Sub influența fenomenelor meteorologice, minele devin defecte, iar câmpurile minate se “reînnoiesc”.

Probabil, câmpurile minate proaspete vor fi degajate fără probleme de către părțile în conflict. Însă, după mai mulți ani de conflict în regiune, nimeni nu mai știe locul exact al tuturor câmpurilor minate. O problemă aparte o reprezintă numărul mare de muniții de artilerie neexplodate sau abandonate în condiții de luptă. Pe pământul karabah se află mii de obiecte explozibile. Iată de ce în zecile de ani de muncă a geniștilor ruși, atragerea activă a resurselor ONU și ale altor organizații umanitare reprezintă condiții minime pentru scoaterea în totalitate a teritoriului din starea de război.

Anterior, șeful Agenției Naționale pentru deminare a teritoriului Azerbaidjanului (ANAMA), Gazanfar Ahmedov, a declarat că deminarea totală a teritoriului din Karabah, trecut sub controlul Baku, va necesita mai bine de zece ani. În Siria, misiunea umanitară a Armeniei, din 83 de persoane, a reușit în șase luni ale anului 2019 să curețe de mine, muniții, bombe aeriene și dispozitive explozibile artizanale peste 20 hectare de teren.

Experiența deminării îndelungate post-conflict pe teritoriul Abhaziei și Osetiei de Sud (unde geniștii mai au mult de muncă), de asemenea, confirmă volumul global al sarcinilor din Karabah.

Conjugarea eforturilor

Serviciul ONU pentru deminare (UNMAS) a cheltuit anul trecut 495 de milioane de dolari în 19 state (inclusiv Irak, Afganistan și Siria). Probabil, o parte a acestor mijloace va fi îndreptate și spre deminarea teritoriului din Nagorno-Karabah. Potrivit datelor UNMAS, misiunea își va desfășura aici activitatea de la începutul lui decembrie. Mai întâi de toate, specialiștii vor aprecia volumul de lucru în condițiile dificile ale zonei montane și forestiere. Probabil, conjugarea eforturilor internaționale ale geniștilor vor permite grăbirea revenirii refugiaților în regiune.

Este încunjurătoare și poziția secretarului general al ONU António Guterres, care a declarat că încetarea focului va permite organizațiilor umanitare să obțină acces la populația civilă afectate în urma conflictului și a anunțat disponibilitatea pentru cooperare cu Rusia în Nagorno-Karabah.

73
Tagurile:
Karabah
Tematic
Ratingul operațiunii de pace din Karabah
Pacificatori turci în Karabah: a fi sau a nu fi
Pacificator rus, rănit în Karabah în urma explozii
Dragoș Dumitriu

De Ziua Culturii: ”Țara asta este bolnavă de elitele ei!”

197
”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite - un program sau un imens aparat de de-culturalizare în masă”

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Am realizat mult timp emisiuni dedicate spiritualității, începând cu religii, mitologii, curente inițiatice și ocultism, dar m-am întors la artă. La muzică, la literatură, poezie și teatru, film, balet, pictură… pentru că mi se pare că indiferent de eforturile oamenilor, Dumnezeu se exprimă în primul rând prin harul dăruit creatorilor din artă.

Și parcă Dumnezeu vrea să demonstreze că învelișul nu contează – ci ființa interioară, duhul care rămâne peste secole și milenii în forma artei create. De multe ori învelișul unui geniu a fost dizgrațios – murdar, bețiv, violent, nebun, ticălos… cam așa erau, în viața de zi mulți dintre cei pe care îi numim azi genii și ne închinăm în fața creațiilor lor.

Dacă i-am fi cunoscut, probabil că nu i-am fi invitat în casă; acum, fiecare urmă a lor valorează miliarde!

Nu, nu făceau parte din ”elite”, nu au beneficiat de decorații, de favoruri – decât puțini dintre ei, iar și mai puțini au dus o viață în condiții decente, iar prea puțini una de lux.

În emisiunile mele, o mare problemă a fost invitatul din domeniul culturii. Cu puține excepții, oamenii de seamă se feresc să apară, să nu greșească, să nu cumva să primească întrebări pentru care nu sunt pregătiți! Sunt… elite! Trebuie să-i cocoloșești, să manifești admirație și supunere…   

Da, nu acesta a fost cazul unor intelectuali și creatori autentici – Eugen Simion, Dinu Săraru, Octavian Nemescu – sau chiar regretatul mare și  minunat excentric Corneliu Vadim Tudor. Sau teribilul Adrian Păunescu, cel care te fulgera și te iubea când îl puneai în încurcătură – ce titan, ce creator magnific! Sau delicatul Octavian Nemescu, un geniu de o modestie rară, o adevărată încântare a spiritului, cu muzica sa înțeleasă ca filozofie și punte peste timp și legătură directă cu divinitatea!

Da, despre asta e vorba… de Dumnezeu! Nu despre ”elite”. Care sunt false. 

De fapt, aici este și greșeală culturii române de azi – când vorbim de cultură, ne referim la  ”elitele”. Și cum să fie „elite”, dacă publicul nu le-ar considera ca atare! După standardele acestui public: opulență, atitudine distantă, corul țuțerilor…

Mi-am adus aminte de textul unui mare amic și excelent ziarist, care râdea de vorbele lui Pleșu, când s-a înscăunat ministru al Culturii, în decembrie 1989: ”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite!”.

”Vorbe care, în paranteză fie spus, au fost și șutul în cur dat lui taică-meu, cel care îi făcuse ușor huzurul la Tescani”, povestea amicul meu.

Ei bine, acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict, spunea amicul. De fapt, amicul considera ”Cultura pentru elite” un program sau un ”imens aparat de de-culturalizare în masă”.

Și aici facem comparația cu ”fenomenul culturii de masă”, despre care s-a spus că se rezuma la ”Cântarea României”, ceea ce este absolut fals. Asta nu înseamnă că respectiva ”Cântare a României” nu a avut și ea un impact pozitiv asupra culturalizării și a ”procesului de acces la cultură al unei majorități a populației”, sublinia amicul.  

În același dublu demers, al culturalizării și accesului la cultură, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) cuprindea toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice (gen ”Muzeul Satului”), Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori – care, cum sublinia amicul, era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare - școli populare de artă, cinecluburi etc. etc.  

Citez din ceea ce remarca prietenul meu: tot acest ansamblu dedicat cetățeanului, masselor, a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.

”În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă”, îmi spunea amicul, amintind că ”erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi - erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică”.

Ori, întrebarea vine firesc, văzând atitudinea ”elitelor” actuale: ”Cum să nu urască elitele românești, os de os boieresc, accesul la cultură al ”slugilor”?”.

Rețin reacție amicului: ”Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei! Ce au produs cu adevărat durabil aceste elite? Ce produc acum?”.  

Poate veți spune că ”Amicul X” este un nostalgic ceaușist. Nu, e un om și un ziarist mare și lucid, care spune clar: trecutul comunist trebuie acceptat numai critic! Dar, spune amicul, să-l acceptăm, cu critici, cu tot.

Și asta spun și eu, de mult timp – și spune și generația mea: ”Să tragem linie, să vedem ce a fost rău și condamnabil, ce a fost bine și folositor, chiar și acum”.

Poate că întrebările corecte de Ziua Culturii, adresate și ”elitelor”, ar fi: câți tineri din mediul muncitoresc sau din mediul rural mai calcă printr-o sală de spectacole? Printr-o bibliotecă? Oare nu cumva singurul lor contact cu ceea ce cu greu se poate numi, totuși, cultură, este accesul moca la ”spectacolele” plătite de primării din bani publici?

Prietenul meu trăgea o concluzie: dacă nu facem ceva pentru democratizarea accesului la cultură, în curând se va alege praful de tot ce mai avem: teatre, muzee, filarmonici. Vor muri din lipsă de ”combatanți”.

Iar cultura ”profesionistă” va muri din lipsa unei baze serioase de recrutare. Și din faptul că au nevoie de un public care să fie pregătit – altfel publicul acesta va modela ”elitele” după chipul și asemănarea lor. Ceea ce de altfel se și întâmplă, cum spuneam - opulență, atitudine gomoasă, țuțeri. Opera?... Se vede prin ceea ce este în jur, prin masa manelisto-huliganico-romglezistă. Asta e opera lor. Masa din 1989 era rodul a ceea ce spunea amicul – a culturii de massă.

”Lucrurile sunt legate”, spune amicul – ”Numai noi facem prostia să judecăm lucrurile pe bucăți. Și avem rezultatele pe care le avem...”.

Da, cam asta s-ar putea spune în Ziua Culturii Naționale, despre cultura care nu pare să mai fie națională.

Amicul m-a rugat să nu-i divulg numele. Face parte din elita adevărată, cea cu har. Din cea care rămâne prin ceea ce creează, prin ce scrie, nu prin menționări elogioase. Nu e un om bogat, e un dăruit. Și dăruiește prin ceea ce scrie.

Asta înseamnă cultură.

Acum câțiva ani, la puțin timp după Ziua Națională a Culturii, ”elitele” au decis că ”Muie” este o exprimare politică. Acum, exponenții acestei exprimări au ajuns la putere. Și au grijă și de Cultură.  De de-culturalizarea în masă.

197

Загрузка...
Russische Su-25 auf dem Stützpunkt im syrischen Hmeimim

De ce sancțiunile UE nu împiedică NATO repare avioanele militare în Belarus

187
(reînnoit 17:19 15.01.2021)
Sancțiunile UE nu împiedică NATO să repare avioanele militare în Belarus, câștigurile materiale directe determină aliații să desconsidere sinuoasele «valori europene».

Câștigurile materiale directe determină aliații NATO să desconsidere sinuoasele «valori europene». Forțele Aeriene din Bulgaria vor primi în februarie ultimele din cele opt avioane de atac Su-25 modernizate în Belarus. Aceștia vor primi și plăti serviciile unei țări «zdrobite» de trei pachete proaspete de sancțiuni UE. Acest paradox merită cea mai mare atenție.

Siria
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Primul avion de atac la sol Su-25 ale Forțelor Aeriene Bulgare (numărul navei 246) și-a finalizat revizuirea și modernizarea la cea de-a 558-a fabrică de reparații de avioane din Baranavichy (Republica Belarus) în septembrie 2020 – pe fondul protestelor în masă din țară. Și ar fi trebuit, teoretic, să rămână unicul. Fiindcă, dacă partenerii europeni ar fi pe deplin principiali în politica lor de sancțiuni, țările NATO nu ar fi trebuit să plătească pentru serviciile întreprinderilor militar-industriale din Belarus. Unele state baltice pot servi drept exemplu, care «în ciuda vecinului» au rămas fără piese de schimb pentru locomotivele lor diesel. Cu toate acestea, mass-media bulgară a raportat că în februarie Forțele Aeriene ale țării vor primi ultimele două din cele opt Su-25 care au fost supuse renovării la Baranavichy. Mai mult, Sofia intenționează să modernizeze încă șase avioane Su-25 la cea de-a 558-a uzină de avioane (parametrii financiari ai tranzacției sunt în curs de stabilire). De unde vine această lipsă de scrupule?

Conform calculelor comandamentului Forțelor Aeriene Bulgare, după revizuirea bielorusă, avioanele de atac la sol «sovietice» Su-25 vor fi în funcțiune până în 2028, adică până la următoarea reparație cu o extindere a serviciului sau până la achiziționarea unor noi avioane de vânătoare «primordiale NATO» F-16V Block70. Dar cu ultimele, nu tot este în regulă.

Anterior, președintele bulgar, Rumen Radev, a interzis executarea unui contract de 1,256 de miliarde de dolari legat de achiziționarea a opt avioane F-16 Block 70/72, aparent, din cauza garanțiilor neclare de servicii specificate în contract. Bănuiesc că un pilot militar experimentat –  fost comandant-șef al Forțelor Aeriene ale țării – pur și simplu a început să se îndoiască – merită oare să se dea 157 milioane de dolari pentru fiecare din cele opt avioane de-a patra generație, dacă avionul de vânătoare F-35 de-a cincea generație se vinde unor aliați la un preț de aproape de două ori mai mic? Aproximativ în aceeași perioadă, Statele Unite au vândut Taiwanului (nu un aliat NATO) avioanele de vânătoare F-16 Block 70 nou construite mult mai ieftin – 121 de milioane de dolari pe unitate. Bulgaria nu este o țară bogată. Se pare că în actuala situație economico-financiară dificilă, aeronavele de atac la sol Su-25 ale Forțelor Aeriene Bulgare vor trebui să servească încă mulți, mulți ani, iar Belarusul, astăzi, salvează foarte mult aviația militară a membrului balcanic al Alianței Atlanticului de Nord.

Preț mic – rezultat serios

Încă în noiembrie 2018, guvernul bulgar a aprobat finanțarea pentru modernizarea a opt avioane de atac Su-25, în valoare de 43 de milioane de euro, însă cea de-a 558-a uzină de avioane din Baranavichy, o lungă perioadă de timp, nu a putut începe repararea avioanelor bulgare Su-25 din cauza «vechilor» sancțiuni UE împotriva Belarusului. Și totuși, a avut loc revizuirea avioanelor de atac bulgare –  fabricate de sovietici –  în Republica Belarus. Pentru a evita sancțiunile care interzic membrilor UE să tranzacționeze echipamente militare cu Belarus (care ar putea fi folosite pentru «represiunile» interne), parlamentul bulgar a modificat legislația națională. Banii sunt mai importanți decât principiile solidarității europene.

Cea de-a 558-a fabrică de reparații de avioane din Baranavichy a primit primul avion Su-25 (la bordul avionul belarus Il-76) din Bulgaria pe 28 august 2019, iar cel de-al optulea avion pe 7 octombrie 2019. Toate lucrările la planor, motor, avionică au fost efectuate prompt și calitativ. Trei aeronave modernizate au revenit la baza aeriană «Bezmer» în octombrie și încă trei în decembrie 2020. Costul reparării unui lot format din 14 avioane Su-25 (întreaga flotă de avioane de atac bulgare) se va ridica la 73,665 milioane de euro, adică este de câteva ori mai ieftină față de cumpărarea unui nou avion de vânătoare F-16 Block 70. Mai mult, fondurile cheltuite asigură un rezultat impresionant.

La sfârșitul anului 2020, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Bulgare, amiralul Emil Eftimov și comandantul-șef al Forțelor Aeriene, generalul-maior Dimitar Petrov, s-au familiarizat personal cu posibilitățile avionului Su-25 modernizat la baza aeriană «Bezmer» și au rămas încântați. La întreprinderea din Belarus, a fost complet actualizat sistemul de navigație a aeronavei Su-25 (au apărut sistemele de navigare prin satelit GLONASS și GPS), au fost extinse posibilitățile de utilizare a rachetelor, a fost îmbunătățită precizia lovirii țintelor terestre în cazul unei distanțe mai mari de la țintă, iar noul sistem de comunicații permite schimbul de date cu forțele terestre și cu forțele navale. Durata de viață a fuzelajelor a fost extinsă cu 800 de ore de zbor, iar a motoarelor cu turbojet R-95Sh – cu 500 de ore. Avionul Su-25 modernizat și-a sporit semnificativ capacitatea de luptă și eficiența în rezolvarea sarcinilor propuse. Nu întâmplător, comandantul bazei aeriene «Bezmer», colonelul Milen Dimitrov, a spus la un briefing: «După reparații, Su-25 a devenit un avion complet diferit, nou și modern».

Șeful Statului Major General al Forțelor Armate Bulgare, amiralul Emil Eftimov, la rândul său, a remarcat că această actualizare este «un exemplu model al consensului dintre conducerea politică și militară a țării cu privire la lucrul în care să investească, atunci când, după o analiză atentă, după dovezi de necesitate și după identificarea unei perspective se face o investiție corectă în alegerea potrivită și se obțin rezultatele necesare».

Reputație înaltă și nerecunoștință

Contractorul pentru modernizarea aeronavelor de atac la sol bulgare a fost ales nu întâmplător, cea de-a 558-a fabrică de reparații de avioane din Belarus fiind recunoscută pentru calitatea serviciilor net superioare față de cele ale întreprinderilor analoage din complexul militaro-industrial al Georgiei sau al Ucrainei. Din motive evidente, fabricile din domeniul apărării din Rusia nu au fost incluse în lista potențialilor pretendenți (principalul oponent al Alianței). Iar specialiștii întreprinderii din Belarus și-au confirmat încă o dată reputația înaltă, făcând un miracol tehnologic.

A fost implementat programul pentru creșterea capacităților de luptă ale aeronavei Su-25, care include: extinderea gamei de arme de aviație destinate atacului (inclusiv rachetele ghidate «aer-aer» R-73 și Kh-29T «aer-suprafață», formarea unui câmp de informație și control în cabina de pilotaj, introducerea unui regim «bombardament de navigație» (all-weather, la altitudini de până la 7000 m, fără a intra în zona de distrugere a apărării militare antiaeriene), instalarea echipamentelor de protecție radio-tehnică.

De exemplu, complexul EW «Satellit» (dezvoltat de fabrica 558) asigură o protecție radio-tehnică individuală a aeronavelor, de toate tipurile, împotriva atacurilor armelor radiocontrolate de înaltă precizie ale sistemelor de rachete de aviație pentru interceptare și ale sistemelor de rachete antiaeriene. Avionul protejează «imaginea» de dezinformare în capurile căutătoare ale rachetelor ghidate, pe ecranele radar ale stațiilor de escortă și ale avioanelor de vânătoare care atacă. În același timp, sistemele de control ale armelor radio-electronice ale inamicului nu «văd» semne de interferență și «lucrează» la o țintă falsă de manevră. Complexul «Satellit – M2» este capabil să funcționeze automat, fără a distrage atenția pilotului.

În contextul îndeplinirii corecte, în mod constant, de către Belarus a tuturor obligațiilor sale și a legislației internaționale, miniștrii de externe ai țărilor UE au convenit să impună sancțiuni companiilor care «finanțează regimul lui Lukașenko». Restricțiile au afectat, de asemenea, și întreprinderile din domeniul apărării din Belarus: MZKT (ampatament pentru complexele de arme grele), a 140-a fabrică de reparații (repararea tancurilor), fabrica electromecanică «Agat» (dezvoltarea sistemelor de control automat), «Beltechexport» (vânzarea de echipamente militare în străinătate). Cele mai mari întreprinderi ale țării sunt deținute de stat, prin urmare, sancțiunile tuturor «pachetelor» sunt îndreptate împotriva Republicii Belarus ca o armă hibridă pe câmpul de luptă.

187
Tagurile:
Belarus, NATO, UE
Tematic
Maia Sandu a explicat cum vede relația dintre Moldova și NATO
Șeful NATO: atacuri la Rusia, China și cerșetorie după bani
Presa din SUA: victoria lui Trump va aduce sfârșitul NATO

Загрузка...
Sorin Cîmpeanu

Cîmpeanu spune cât timp vor primi profesorii bani în plus

0
(reînnoit 20:53 17.01.2021)
Ministrul Educației a declarat că profesorilor le vor fi plătite orele remediale timp de 16 săptămâni, mai exact aproape tot semestrul al doilea din actualul an școlar, 2020-2021. Măsurile nu au fost încă propuse Guvernului.

BUCUREȘTI, 17 ian – Sputnik. Promisiuni fără acoperire? Așa ar putea fi considerate promisiunile ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, referitoare la plata orelor remediale din cel de-al doilea semestru al anului școlar în curs.

Deocamdată nu se știe exact nici câți bani vor primi în plus profesorii pentru orele remediale, deși Cîmpeanu înaintase valoarea de 100 de lei în spațiul public. Demnitarul a dat asigurări că vom avea câte de curând o decizie prin care să fie clar câți bani vor primi profesorii care predau ore remediale.

”Încă nu am făcut această propunere în Guvern, dar voi iniția o Ordonanță de Urgență prin care aceste lucruri la care lucrăm să fie propuse și sunt convins că vor putea fi aprobate”, a spus Cîmpeanu la hotnews.ro.

De asemenea, ministrul Educației a precizat că există acoperirea financiară identificată, fiind vorba despre un pachet mediu, de cinci ore remediale pe săptămână, vreme de 16 săptămâni.

Reamintim că semestrul al doilea debutează în data de 8 februarie 2021 și durează 17 săptămâni. Acesta se încheie pe data de 18 iunie 2021. Sunt două săptămâni de vacanță de Paște.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a subliniat că este nevoie urgentă de recuperare de către elevi a acestor pierderi înainte de examenele naționale.

În acest caz, se pune întrebarea dacă elevii vor fi chemați sâmbăta la școală pentru orele remediale.

Cîmpeanu a explicat că decizia îi va aparține profesorului, însă a precizat că se poate face o oră în plus în fiecare zi, de luni până vineri.

Programul va fi făcut de profesor numai după ce a identificat pierderile și necesarul de ore ca să acopere pierderile suferite pe parcursul procesului de predare online, împreună cu elevii, prin consultarea părinților.

Este evident că Sorin Cîmpeanu are încrede în bunele intenții ale profesorilor, însă nimeni nu poate garanta că acele ore chiar se vor derula așa cum trebuie și că profesorii se vor ține de treabă, nu vor chema copiii la școală doar pentru a încasa banii pe orele remediale…

0
Tagurile:
Sorin Cîmpeanu
Tematic
Cîmpeanu cere devotament din partea profesorilor
Refuză profesorii vaccinarea? Cîmpeanu dă explicații
Moraru: ”E liniște peste tot. Nu se mai aud abuzurile profesorilor”

Загрузка...