De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah

De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah

1143
(reînnoit 16:19 24.11.2020)
Ministrul francez de Externe a împărtășit detalii despre misiunea umanitară pe care țara sa a organizat-o pentru a ajuta locuitorii din Nagorno-Karabah.

Editorial realizat de Irina Alksnis

Este vorba despre trimiterea unei misiuni de chirurgi și echipamente medicale și chirurgicale în această regiune, scrie editorialistul RIA Novosti.

SUA, la rândul lor, s-au limitat la alocarea a doar cinci milioane de dolari pentru Comitetul Internațional al Crucii Roșii și altor organizații neguvernamentale care oferă asistență persoanelor afectate de recenta acutizare a conflictului.

Pacificatori ruși
© Sputnik / Максим Блинов

Aparenta lipsă de entuziasm a Parisului și a Washingtonului în privința reglementării din Karabah - atât la nivel de retorică, cât și în acțiuni - confirmă că Serghei Lavrov a avut dreptate atunci când a amintit de demonstrarea „mândriei lezate” de către aceștia.

Președintele Azerbaidjanului Ilham Aliev a spus același lucru, menționând ironic că Statele Unite și Franța, ”deși cu întârziere, și-au exprimat totuși atitudinea pozitivă” față de acordul încheiat.

Și conform tradiției deja, Ankara nu a stat mult să aleagă cuvintele. Purtătorul de cuvânt al președintelui turc a declarat că Occidentul, reprezentat de NATO și UE, timp de treizeci de ani nu a putut să prezinte „propuneri concrete și realiste” cu privire la confruntarea din Karabah, în timp ce Rusia și Turcia au reușit să „ajungă la o înțelegere reciprocă”.

S-a scris din start că înțelegerile cu privire la Nagorno-Karabah s-au dovedit a fi o înfrângere dureroasă pentru Occident - în special pentru Statele Unite și Franța, care împreună cu Rusia sunt copreședinți ai Grupului Minsk al OSCE pentru identificarea modalităților de soluționare pașnică a acestui conflict.

Dacă e să dăm crezare jurnaliștilor de la The National Interest, de această dată Occidentul a scăpat în totalitate momentul.

A fost luat prin surprindere și de reluarea ostilităților și de semnarea acordului potrivit căruia trupele rusești de menținere a păcii au fost introduse în regiune.

Publicația a dat vina pentru cele întâmplate pe serviciului de informații american care, conform datelor sale, nici măcar nu a putut obține informații despre negocierile dintre Putin și Erdogan, iar rezultatul a fost o slăbire sensibilă a poziției SUA în regiune.

În realitate însă situația este și mai gravă, deoarece poziția cum că „spionajul nu a funcționat bine” permite acoperirea unui eșec mult mai grav al Statelor Unite în toată această poveste.

Pacificator rus în apropiere de mănăstirea Dadivank, Karabahul de Munte
© Sputnik / David Galstyan

Reglementarea din Karabah, în ciuda caracterului relativ local al conflictului, marchează o etapă absolut nouă în transformările prin care trece sistemul politic global. Este pentru prima dată când Statele Unite și Europa s-au dovedit a fi parteneri inutili și nedoriți în același timp pentru toate părțile implicate.

Cel mai important aspect al hegemoniei occidentale din ultimele trei decenii a fost omniprezența și solicitarea peste tot a implicării lor. În orice situație, în orice conflict - chiar și într-o parte semnificativă a politicii interne din unele țări - au existat întotdeauna forțe care au apelat la Occident, au solicitat sprijin, s-au bazat pe ajutor și l-au primit adesea într-o formă sau alta.

Drept exemplu elocvent al acestei abordări putem aminti episodul din Crimeea, din primăvara anului 2014, când armata ucraineană a încercat să „ia cu asalt” o instalație militară rusească strigând „America este cu noi”.

Acest lucru, desigur, pare ridicol, dar în același timp reflectă foarte exact modul de gândire al unui număr semnificativ de oameni, inclusiv cei de rang înalt, de pe tot globul - de la Belarus la Venezuela, de la Siria la Hong Kong.

Mai mult decât atât, această stare de fapt este susținută în mod intenționat de Occident care, în mod firesc, este interesat să rămână drept adevăr în ultimă instanță și să dețină, dacă nu chiar o ”pachetul de control”, atunci cel puțin dreptul de veto asupra oricăror probleme și conflicte din lume.

Reglementarea actuală din Karabah s-a dovedit a fi unică prin faptul că Occidentul a fost exclus concomitent de către toate părțile participante. Și acest lucru este cu atât mai impresionant, cu cât procesul de negocieri nu a fost unul deloc ușor, ceea ce s-a reflectat în declarațiile oficiale ale capitalelor implicate, care au fost destul de dure pe alocuri în raport unele cu altele.

Însă în loc să atragă Statele Unite sau Europa la proces pentru a-și consolida poziția, conform tradiției mondiale consacrate, toată lumea a adoptat în unanimitate convingerea că „ne vom lămuri singuri între noi”.

Și chiar s-au descurcat - punând deja post factum Occidentul împreună cu restul lumii în fața faptului împlinit privind acordurile încheiate și chiar aflate în proces de implementare.

Aceasta a dat o lovitură foarte puternică aplicată asupra unei alte pietre de temelie - influența SUA și pretenția de a avea un statut special în sistemul global. Și așa cum arată practica, după o primă încercare - cu atât mai mult de succes - vor urma cu siguranță și altele.

Nu este surprinzător că americanii preferă să dea vina pentru cele întâmplate pe un eșec accidental al serviciului său de spionaj.

Acest lucru este mai simplu și mai confortabil decât conștientizarea și, cu atât mai mult, recunoașterea publică a adevărului că, de fapt, reglementarea din Nagorno-Karabah înseamnă o altă mișcare tectonică în sistemul politic mondial, care lipsește treptat Statele Unite și Occidentul per ansamblu de statutul lor exclusiv în cadrul acestuia.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a Redacției.

1143
Tagurile:
Karabah, Occident
Tematic
Misiunea de pace în Karabah: Rusia și-a asumat o grea povară
Greșelile militare ale Armeniei în Nagorno-Karabah
Putin cere acordul Legislativului pentru dislocarea trupelor în Karabah
Dragoș Dumitriu

De Ziua Culturii: ”Țara asta este bolnavă de elitele ei!”

197
”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite - un program sau un imens aparat de de-culturalizare în masă”

BUCUREȘTI, 15 ian – Sputnik. Am realizat mult timp emisiuni dedicate spiritualității, începând cu religii, mitologii, curente inițiatice și ocultism, dar m-am întors la artă. La muzică, la literatură, poezie și teatru, film, balet, pictură… pentru că mi se pare că indiferent de eforturile oamenilor, Dumnezeu se exprimă în primul rând prin harul dăruit creatorilor din artă.

Și parcă Dumnezeu vrea să demonstreze că învelișul nu contează – ci ființa interioară, duhul care rămâne peste secole și milenii în forma artei create. De multe ori învelișul unui geniu a fost dizgrațios – murdar, bețiv, violent, nebun, ticălos… cam așa erau, în viața de zi mulți dintre cei pe care îi numim azi genii și ne închinăm în fața creațiilor lor.

Dacă i-am fi cunoscut, probabil că nu i-am fi invitat în casă; acum, fiecare urmă a lor valorează miliarde!

Nu, nu făceau parte din ”elite”, nu au beneficiat de decorații, de favoruri – decât puțini dintre ei, iar și mai puțini au dus o viață în condiții decente, iar prea puțini una de lux.

În emisiunile mele, o mare problemă a fost invitatul din domeniul culturii. Cu puține excepții, oamenii de seamă se feresc să apară, să nu greșească, să nu cumva să primească întrebări pentru care nu sunt pregătiți! Sunt… elite! Trebuie să-i cocoloșești, să manifești admirație și supunere…   

Da, nu acesta a fost cazul unor intelectuali și creatori autentici – Eugen Simion, Dinu Săraru, Octavian Nemescu – sau chiar regretatul mare și  minunat excentric Corneliu Vadim Tudor. Sau teribilul Adrian Păunescu, cel care te fulgera și te iubea când îl puneai în încurcătură – ce titan, ce creator magnific! Sau delicatul Octavian Nemescu, un geniu de o modestie rară, o adevărată încântare a spiritului, cu muzica sa înțeleasă ca filozofie și punte peste timp și legătură directă cu divinitatea!

Da, despre asta e vorba… de Dumnezeu! Nu despre ”elite”. Care sunt false. 

De fapt, aici este și greșeală culturii române de azi – când vorbim de cultură, ne referim la  ”elitele”. Și cum să fie „elite”, dacă publicul nu le-ar considera ca atare! După standardele acestui public: opulență, atitudine distantă, corul țuțerilor…

Mi-am adus aminte de textul unui mare amic și excelent ziarist, care râdea de vorbele lui Pleșu, când s-a înscăunat ministru al Culturii, în decembrie 1989: ”Noi nu facem cultură pentru mase, noi facem cultură pentru elite!”.

”Vorbe care, în paranteză fie spus, au fost și șutul în cur dat lui taică-meu, cel care îi făcuse ușor huzurul la Tescani”, povestea amicul meu.

Ei bine, acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict, spunea amicul. De fapt, amicul considera ”Cultura pentru elite” un program sau un ”imens aparat de de-culturalizare în masă”.

Și aici facem comparația cu ”fenomenul culturii de masă”, despre care s-a spus că se rezuma la ”Cântarea României”, ceea ce este absolut fals. Asta nu înseamnă că respectiva ”Cântare a României” nu a avut și ea un impact pozitiv asupra culturalizării și a ”procesului de acces la cultură al unei majorități a populației”, sublinia amicul.  

În același dublu demers, al culturalizării și accesului la cultură, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) cuprindea toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice (gen ”Muzeul Satului”), Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori – care, cum sublinia amicul, era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare - școli populare de artă, cinecluburi etc. etc.  

Citez din ceea ce remarca prietenul meu: tot acest ansamblu dedicat cetățeanului, masselor, a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.

”În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă”, îmi spunea amicul, amintind că ”erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi - erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică”.

Ori, întrebarea vine firesc, văzând atitudinea ”elitelor” actuale: ”Cum să nu urască elitele românești, os de os boieresc, accesul la cultură al ”slugilor”?”.

Rețin reacție amicului: ”Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei! Ce au produs cu adevărat durabil aceste elite? Ce produc acum?”.  

Poate veți spune că ”Amicul X” este un nostalgic ceaușist. Nu, e un om și un ziarist mare și lucid, care spune clar: trecutul comunist trebuie acceptat numai critic! Dar, spune amicul, să-l acceptăm, cu critici, cu tot.

Și asta spun și eu, de mult timp – și spune și generația mea: ”Să tragem linie, să vedem ce a fost rău și condamnabil, ce a fost bine și folositor, chiar și acum”.

Poate că întrebările corecte de Ziua Culturii, adresate și ”elitelor”, ar fi: câți tineri din mediul muncitoresc sau din mediul rural mai calcă printr-o sală de spectacole? Printr-o bibliotecă? Oare nu cumva singurul lor contact cu ceea ce cu greu se poate numi, totuși, cultură, este accesul moca la ”spectacolele” plătite de primării din bani publici?

Prietenul meu trăgea o concluzie: dacă nu facem ceva pentru democratizarea accesului la cultură, în curând se va alege praful de tot ce mai avem: teatre, muzee, filarmonici. Vor muri din lipsă de ”combatanți”.

Iar cultura ”profesionistă” va muri din lipsa unei baze serioase de recrutare. Și din faptul că au nevoie de un public care să fie pregătit – altfel publicul acesta va modela ”elitele” după chipul și asemănarea lor. Ceea ce de altfel se și întâmplă, cum spuneam - opulență, atitudine gomoasă, țuțeri. Opera?... Se vede prin ceea ce este în jur, prin masa manelisto-huliganico-romglezistă. Asta e opera lor. Masa din 1989 era rodul a ceea ce spunea amicul – a culturii de massă.

”Lucrurile sunt legate”, spune amicul – ”Numai noi facem prostia să judecăm lucrurile pe bucăți. Și avem rezultatele pe care le avem...”.

Da, cam asta s-ar putea spune în Ziua Culturii Naționale, despre cultura care nu pare să mai fie națională.

Amicul m-a rugat să nu-i divulg numele. Face parte din elita adevărată, cea cu har. Din cea care rămâne prin ceea ce creează, prin ce scrie, nu prin menționări elogioase. Nu e un om bogat, e un dăruit. Și dăruiește prin ceea ce scrie.

Asta înseamnă cultură.

Acum câțiva ani, la puțin timp după Ziua Națională a Culturii, ”elitele” au decis că ”Muie” este o exprimare politică. Acum, exponenții acestei exprimări au ajuns la putere. Și au grijă și de Cultură.  De de-culturalizarea în masă.

197

Загрузка...
Russische Su-25 auf dem Stützpunkt im syrischen Hmeimim

De ce sancțiunile UE nu împiedică NATO repare avioanele militare în Belarus

187
(reînnoit 17:19 15.01.2021)
Sancțiunile UE nu împiedică NATO să repare avioanele militare în Belarus, câștigurile materiale directe determină aliații să desconsidere sinuoasele «valori europene».

Câștigurile materiale directe determină aliații NATO să desconsidere sinuoasele «valori europene». Forțele Aeriene din Bulgaria vor primi în februarie ultimele din cele opt avioane de atac Su-25 modernizate în Belarus. Aceștia vor primi și plăti serviciile unei țări «zdrobite» de trei pachete proaspete de sancțiuni UE. Acest paradox merită cea mai mare atenție.

Siria
© Sputnik / Михаил Воскресенский

Primul avion de atac la sol Su-25 ale Forțelor Aeriene Bulgare (numărul navei 246) și-a finalizat revizuirea și modernizarea la cea de-a 558-a fabrică de reparații de avioane din Baranavichy (Republica Belarus) în septembrie 2020 – pe fondul protestelor în masă din țară. Și ar fi trebuit, teoretic, să rămână unicul. Fiindcă, dacă partenerii europeni ar fi pe deplin principiali în politica lor de sancțiuni, țările NATO nu ar fi trebuit să plătească pentru serviciile întreprinderilor militar-industriale din Belarus. Unele state baltice pot servi drept exemplu, care «în ciuda vecinului» au rămas fără piese de schimb pentru locomotivele lor diesel. Cu toate acestea, mass-media bulgară a raportat că în februarie Forțele Aeriene ale țării vor primi ultimele două din cele opt Su-25 care au fost supuse renovării la Baranavichy. Mai mult, Sofia intenționează să modernizeze încă șase avioane Su-25 la cea de-a 558-a uzină de avioane (parametrii financiari ai tranzacției sunt în curs de stabilire). De unde vine această lipsă de scrupule?

Conform calculelor comandamentului Forțelor Aeriene Bulgare, după revizuirea bielorusă, avioanele de atac la sol «sovietice» Su-25 vor fi în funcțiune până în 2028, adică până la următoarea reparație cu o extindere a serviciului sau până la achiziționarea unor noi avioane de vânătoare «primordiale NATO» F-16V Block70. Dar cu ultimele, nu tot este în regulă.

Anterior, președintele bulgar, Rumen Radev, a interzis executarea unui contract de 1,256 de miliarde de dolari legat de achiziționarea a opt avioane F-16 Block 70/72, aparent, din cauza garanțiilor neclare de servicii specificate în contract. Bănuiesc că un pilot militar experimentat –  fost comandant-șef al Forțelor Aeriene ale țării – pur și simplu a început să se îndoiască – merită oare să se dea 157 milioane de dolari pentru fiecare din cele opt avioane de-a patra generație, dacă avionul de vânătoare F-35 de-a cincea generație se vinde unor aliați la un preț de aproape de două ori mai mic? Aproximativ în aceeași perioadă, Statele Unite au vândut Taiwanului (nu un aliat NATO) avioanele de vânătoare F-16 Block 70 nou construite mult mai ieftin – 121 de milioane de dolari pe unitate. Bulgaria nu este o țară bogată. Se pare că în actuala situație economico-financiară dificilă, aeronavele de atac la sol Su-25 ale Forțelor Aeriene Bulgare vor trebui să servească încă mulți, mulți ani, iar Belarusul, astăzi, salvează foarte mult aviația militară a membrului balcanic al Alianței Atlanticului de Nord.

Preț mic – rezultat serios

Încă în noiembrie 2018, guvernul bulgar a aprobat finanțarea pentru modernizarea a opt avioane de atac Su-25, în valoare de 43 de milioane de euro, însă cea de-a 558-a uzină de avioane din Baranavichy, o lungă perioadă de timp, nu a putut începe repararea avioanelor bulgare Su-25 din cauza «vechilor» sancțiuni UE împotriva Belarusului. Și totuși, a avut loc revizuirea avioanelor de atac bulgare –  fabricate de sovietici –  în Republica Belarus. Pentru a evita sancțiunile care interzic membrilor UE să tranzacționeze echipamente militare cu Belarus (care ar putea fi folosite pentru «represiunile» interne), parlamentul bulgar a modificat legislația națională. Banii sunt mai importanți decât principiile solidarității europene.

Cea de-a 558-a fabrică de reparații de avioane din Baranavichy a primit primul avion Su-25 (la bordul avionul belarus Il-76) din Bulgaria pe 28 august 2019, iar cel de-al optulea avion pe 7 octombrie 2019. Toate lucrările la planor, motor, avionică au fost efectuate prompt și calitativ. Trei aeronave modernizate au revenit la baza aeriană «Bezmer» în octombrie și încă trei în decembrie 2020. Costul reparării unui lot format din 14 avioane Su-25 (întreaga flotă de avioane de atac bulgare) se va ridica la 73,665 milioane de euro, adică este de câteva ori mai ieftină față de cumpărarea unui nou avion de vânătoare F-16 Block 70. Mai mult, fondurile cheltuite asigură un rezultat impresionant.

La sfârșitul anului 2020, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Bulgare, amiralul Emil Eftimov și comandantul-șef al Forțelor Aeriene, generalul-maior Dimitar Petrov, s-au familiarizat personal cu posibilitățile avionului Su-25 modernizat la baza aeriană «Bezmer» și au rămas încântați. La întreprinderea din Belarus, a fost complet actualizat sistemul de navigație a aeronavei Su-25 (au apărut sistemele de navigare prin satelit GLONASS și GPS), au fost extinse posibilitățile de utilizare a rachetelor, a fost îmbunătățită precizia lovirii țintelor terestre în cazul unei distanțe mai mari de la țintă, iar noul sistem de comunicații permite schimbul de date cu forțele terestre și cu forțele navale. Durata de viață a fuzelajelor a fost extinsă cu 800 de ore de zbor, iar a motoarelor cu turbojet R-95Sh – cu 500 de ore. Avionul Su-25 modernizat și-a sporit semnificativ capacitatea de luptă și eficiența în rezolvarea sarcinilor propuse. Nu întâmplător, comandantul bazei aeriene «Bezmer», colonelul Milen Dimitrov, a spus la un briefing: «După reparații, Su-25 a devenit un avion complet diferit, nou și modern».

Șeful Statului Major General al Forțelor Armate Bulgare, amiralul Emil Eftimov, la rândul său, a remarcat că această actualizare este «un exemplu model al consensului dintre conducerea politică și militară a țării cu privire la lucrul în care să investească, atunci când, după o analiză atentă, după dovezi de necesitate și după identificarea unei perspective se face o investiție corectă în alegerea potrivită și se obțin rezultatele necesare».

Reputație înaltă și nerecunoștință

Contractorul pentru modernizarea aeronavelor de atac la sol bulgare a fost ales nu întâmplător, cea de-a 558-a fabrică de reparații de avioane din Belarus fiind recunoscută pentru calitatea serviciilor net superioare față de cele ale întreprinderilor analoage din complexul militaro-industrial al Georgiei sau al Ucrainei. Din motive evidente, fabricile din domeniul apărării din Rusia nu au fost incluse în lista potențialilor pretendenți (principalul oponent al Alianței). Iar specialiștii întreprinderii din Belarus și-au confirmat încă o dată reputația înaltă, făcând un miracol tehnologic.

A fost implementat programul pentru creșterea capacităților de luptă ale aeronavei Su-25, care include: extinderea gamei de arme de aviație destinate atacului (inclusiv rachetele ghidate «aer-aer» R-73 și Kh-29T «aer-suprafață», formarea unui câmp de informație și control în cabina de pilotaj, introducerea unui regim «bombardament de navigație» (all-weather, la altitudini de până la 7000 m, fără a intra în zona de distrugere a apărării militare antiaeriene), instalarea echipamentelor de protecție radio-tehnică.

De exemplu, complexul EW «Satellit» (dezvoltat de fabrica 558) asigură o protecție radio-tehnică individuală a aeronavelor, de toate tipurile, împotriva atacurilor armelor radiocontrolate de înaltă precizie ale sistemelor de rachete de aviație pentru interceptare și ale sistemelor de rachete antiaeriene. Avionul protejează «imaginea» de dezinformare în capurile căutătoare ale rachetelor ghidate, pe ecranele radar ale stațiilor de escortă și ale avioanelor de vânătoare care atacă. În același timp, sistemele de control ale armelor radio-electronice ale inamicului nu «văd» semne de interferență și «lucrează» la o țintă falsă de manevră. Complexul «Satellit – M2» este capabil să funcționeze automat, fără a distrage atenția pilotului.

În contextul îndeplinirii corecte, în mod constant, de către Belarus a tuturor obligațiilor sale și a legislației internaționale, miniștrii de externe ai țărilor UE au convenit să impună sancțiuni companiilor care «finanțează regimul lui Lukașenko». Restricțiile au afectat, de asemenea, și întreprinderile din domeniul apărării din Belarus: MZKT (ampatament pentru complexele de arme grele), a 140-a fabrică de reparații (repararea tancurilor), fabrica electromecanică «Agat» (dezvoltarea sistemelor de control automat), «Beltechexport» (vânzarea de echipamente militare în străinătate). Cele mai mari întreprinderi ale țării sunt deținute de stat, prin urmare, sancțiunile tuturor «pachetelor» sunt îndreptate împotriva Republicii Belarus ca o armă hibridă pe câmpul de luptă.

187
Tagurile:
Belarus, NATO, UE
Tematic
Maia Sandu a explicat cum vede relația dintre Moldova și NATO
Șeful NATO: atacuri la Rusia, China și cerșetorie după bani
Presa din SUA: victoria lui Trump va aduce sfârșitul NATO

Загрузка...
Sorin Cîmpeanu

Cîmpeanu spune cât timp vor primi profesorii bani în plus

0
(reînnoit 20:53 17.01.2021)
Ministrul Educației a declarat că profesorilor le vor fi plătite orele remediale timp de 16 săptămâni, mai exact aproape tot semestrul al doilea din actualul an școlar, 2020-2021. Măsurile nu au fost încă propuse Guvernului.

BUCUREȘTI, 17 ian – Sputnik. Promisiuni fără acoperire? Așa ar putea fi considerate promisiunile ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, referitoare la plata orelor remediale din cel de-al doilea semestru al anului școlar în curs.

Deocamdată nu se știe exact nici câți bani vor primi în plus profesorii pentru orele remediale, deși Cîmpeanu înaintase valoarea de 100 de lei în spațiul public. Demnitarul a dat asigurări că vom avea câte de curând o decizie prin care să fie clar câți bani vor primi profesorii care predau ore remediale.

”Încă nu am făcut această propunere în Guvern, dar voi iniția o Ordonanță de Urgență prin care aceste lucruri la care lucrăm să fie propuse și sunt convins că vor putea fi aprobate”, a spus Cîmpeanu la hotnews.ro.

De asemenea, ministrul Educației a precizat că există acoperirea financiară identificată, fiind vorba despre un pachet mediu, de cinci ore remediale pe săptămână, vreme de 16 săptămâni.

Reamintim că semestrul al doilea debutează în data de 8 februarie 2021 și durează 17 săptămâni. Acesta se încheie pe data de 18 iunie 2021. Sunt două săptămâni de vacanță de Paște.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a subliniat că este nevoie urgentă de recuperare de către elevi a acestor pierderi înainte de examenele naționale.

În acest caz, se pune întrebarea dacă elevii vor fi chemați sâmbăta la școală pentru orele remediale.

Cîmpeanu a explicat că decizia îi va aparține profesorului, însă a precizat că se poate face o oră în plus în fiecare zi, de luni până vineri.

Programul va fi făcut de profesor numai după ce a identificat pierderile și necesarul de ore ca să acopere pierderile suferite pe parcursul procesului de predare online, împreună cu elevii, prin consultarea părinților.

Este evident că Sorin Cîmpeanu are încrede în bunele intenții ale profesorilor, însă nimeni nu poate garanta că acele ore chiar se vor derula așa cum trebuie și că profesorii se vor ține de treabă, nu vor chema copiii la școală doar pentru a încasa banii pe orele remediale…

0
Tagurile:
Sorin Cîmpeanu
Tematic
Cîmpeanu cere devotament din partea profesorilor
Refuză profesorii vaccinarea? Cîmpeanu dă explicații
Moraru: ”E liniște peste tot. Nu se mai aud abuzurile profesorilor”

Загрузка...