Maia Sandu

Sandu și relațiile cu Rusia: Сum îți așterni așa vei dormi

671
(reînnoit 08:33 22.11.2020)
După victoria Maiei Sandu la alegerile prezidențiale, a început în mod firesc o perioadă de „stare generală de bine”, felicitări și asigurări de devotament și prietenie.

Editorial realizat de Olga Suharevskaia

După ce a primit felicitări din partea președintelui rus, învingătoarea cursei electorale s-a întâlnit cu ambasadorul rus și și-a anunțat, de asemenea, intenția de a dezvolta relații bilaterale bazate pe respect reciproc și pragmatism. Doamna Sandu „își așterne” foarte ”moale”, dar totul indică asupra faptului că va „dormi” cam rău, scrie Olga Suharevskaiya, magistru în politică externă și jurist.

Pragmatism în stil eurointegrator

Vom lăsa deoparte vechiul scepticism și experiența de viață, să dăm dovadă de bunăvoință și să credem în sinceritatea intențiilor noului președinte ales al Moldovei de a „prieteni cu Rusia”. Dar este oare posibil să se facă asta?

În timpul campaniei electorale, Maia Sandu și-a anunțat intenția de a aduce Moldova în Europa, iar primele întâlniri pe care le-a ținut după anunțarea rezultatelor votului au fost cu ambasadorii SUA și UE. Prioritățile au fost stabilite.

Dar chiar dacă Sandu și-a propus să reînnoiască un parteneriat strategic cu Federația Rusă, Moldova trebuie să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, care, printre altele, include necesitatea coordonării în domeniul politicii externe și de securitate.

Nu știu dacă se merită să reamintim faptul că politica externă comună a UE față de Federația Rusă se bazează pe sancțiuni, presiunea politicii externe, crearea de structuri informaționale pentru „contracararea propagandei rusești”, a disputelor energetice și așa mai departe. Poziția europeană cu privire la așa-numitele „conflicte înghețate” merită menționată aparte. Bruxellesul și statele membre ale UE consideră că aceasta este o consecință a „ambițiilor imperiale” ale Federației Ruse. Una dintre ele se află pe teritoriul Moldovei. După cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 19 septembrie 2019 privind condamnarea Pactului de neagresiune dintre Germania și Uniunea Sovietică, URSS în iunie 1940 „a ocupat și a anexat o parte a teritoriului României”. Cu alte cuvinte, Europa consideră că întreg teritoriul Moldovei, inclusiv Transnistria, este România, iar existența unui stat moldovenesc independent este doar un accident vremelnic care își așteaptă „restabilirea dreptății istorice”. Apropo, cetățeanul român Sandu nu se opune acestui lucru.

Maia Sandu a venit la putere într-un moment în care relațiile ruso-europene sunt pe punctul de a se rupe. În urma schimbului de sancțiuni legate de presupusa otrăvire a liderului liberal al opoziției ruse Alexei Navalnîi, ministrul rus de externe Sergei Lavrov a anunțat posibilitatea înghețării dialogului cu Uniunea Europeană. În consecință, în calitate de politician pro-european, ea va executa deciziile partenerilor care și-au manifestat deschid susținerea în favoarea candidaturii sale în timpul campaniei electorale.

Potrivit UE însăși, principiile relațiilor sale cu Rusia sunt implementarea Acordurilor de la Minsk, consolidarea dialogului cu membrii Parteneriatului estic și a Asiei Centrale, asigurarea propriei stabilități în privința securității energetice și „războiul hibrid”, sprijinirea „societății civile” din Rusia. Toate întrebările sunt în mod clar de confruntare și sunt percepute pe bună dreptate la Moscova drept o amenințare.

Cum arată pragmatismul regimurilor pro-europene din CSI, am observat pe exemplul Ucrainei din vremea lui Viktor Iușcenko, când țara declarase deja „cursul spre comunitatea euro-atlantică”, dar războiul civil încă nu izbucnise. ”Dialogului pragmatic“ s-a soldat atât cu războiul gazelor, cât și cu o percepție extrem de negativă și lipsită de încredere a orice proiect bilateral cu Federația Rusă, în care se căutau cu zel tentative de atac la independența Ucrainei și asupra „aspirațiilor europene“. O situație extrem de asemănătoare a fost în Moldova recent în cazul împrumutului rusesc, la care Sandu și partenerii săi s-au opus în unanimitate, motivând acest lucru cu o amenințare imaginară de a asigura controlul rus asupra finanțelor țării. Curios, câți și-au amintit de acele 3 miliarde de dolari din Rusia, pe care autoritățile de la Kiev l-au numit drept „mită pentru Iankovic”?

Patul lui Procust al ideologiilor și obligațiunilor

Vorbind despre agenda relațiilor cu Rusia, Maia Sandu a vociferat teze privind necesitatea abolirii taxelor pentru mărfurile moldovenești și ca Rusia să ofere condiții mai bune pentru cetățenii moldoveni care lucrează acolo. Intențiile sunt cu siguranță nobile și înțelese la Moscova. Reprezentantul Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a subliniat că partea rusă este pregătită să aprofundeze cooperarea reciproc avantajoasă cu partenerii moldoveni, dar există o serie de subtilități aici.

În primul rând, decizia de anulare a taxelor pentru mărfurile moldovenești a fost luată împreună cu decizia de acordare a statutului de observator al Moldovei în cadrul UEEA. Având o zonă de liber schimb cu UE în temeiul Acordului de asociere, Ucraina s-a confruntat cu o serie de restricții rusești în temeiul Tratatului privind zona de liber schimb din CSI chiar înainte de introducerea sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, la care a aderat Kievul. Adică, menținerea unui regim comercial favorabil pentru Republica Moldova este posibilă numai în contextul unui dialog cu UEEA. Care va fi poziția noului șef de stat în ceea ce privește Uniunea Eurasiatică?

În al doilea rând, în lumina confruntării crescânde dintre SUA, UE și Rusia, este probabil ca presiunea asupra Chișinăului să crească cu privire la problema aderării la sancțiunile antirusești din Occident ca o condiție pentru aprofundarea integrării europene. Așa-numita „izolare” a lui Igor Dodon a eliminat această problemă de pe ordinea de zi, dar aceasta nu a dispărut nicăieri. Chiar și faptul că negocierile Moldovei cu Washingtonul și Bruxellesul în această privință vor pune capăt scutirii mărfurilor moldovenești de taxe în Federația Rusă.

În al treilea rând, Sandu a articulat foarte clar interesele Moldovei. Dar punctele care ar fi de interes pentru Rusia nu au fost niciodată menționate. Între timp, preferințele comerciale și regimul șederii cetățenilor sunt o parte integrantă a întregului complex de relații bilaterale dintre state, inclusiv sfera umanitară, poziția comunității ruse și a Bisericii Ortodoxe, interpretarea istoriei și a memoriei naționale.

Maia Sandu este cunoscută pentru anularea studiului limbii ruse în școlile moldovenești când era ministru al educației și, deși a făcut recent o serie de declarații de reconciliere, par greu de crezut. După cum se știe, anturajul îl face pe rege, iar toate forțele politice care l-au susținut pe câștigător în turul al doilea, precum și propriul său partid, sunt în favoarea romanizării, se opun extrem de puternic canalelor de televiziune rusești, nu consideră Ziua Victoriei drept sărbătoare și interpretează limba rusă și informațiile de origine rusă ca „război informațional” și „propagandă”. Nu uitați că Maia Sandu, care a lucrat în structurile lui George Soros, este strâns asociată cu ONG-urile occidentale, una dintre activitățile sale principale fiind lupta împotriva influenței rusești.

Este destul de previzibil că, indiferent de modul în care noile autorități moldovenești încearcă să separe problemele umanitare și economice, acestea vor avea un impact asupra regimului comercial și asupra poziției cetățenilor moldoveni în Federația Rusă.

Cu atât mai mult, că Sandu a anunțat deja și despre alte momente de conflict.

Nodul transnistrean

Au trecut doar câteva zile după alegeri, și situația în jurul Transnistriei a început să se intensifice. Noul președinte ales al Republicii Moldova a refuzat deja să plătească pentru gazul rusesc furnizat Transnistriei și a cerut „retragerea trupelor și munițiilor rusești”. Aceasta în sine este o speculație cu privire la contingentul de menținere a păcii situat pe malul stâng al Nistrului, în conformitate cu acordul semnat și de partea moldovenească.

Despre intențiile militante ale Maiei Sandu mărturisește și teza conform căreia scenariul blând al lui Igor Dodon pentru reintegrarea teritoriului rebel este inacceptabil pentru ea. Așteptând un fel de „oportunitate geopolitică” pentru întoarcerea Transnistriei, Sandu stabilește un dialog cu Ucraina, ceea ce va însemna o sporire a blocadei republicii nerecunoscute. În mod clar se creează un mecanism de coordonare pentru a intensifica conflictele din Transnistria și Donbass, cu privire la care Sandu a sfătuit deja Kievul să nu fie blând. De fapt, noul lider al Moldovei a susținut bombardamentul civililor, blocada economică și discriminarea socială împotriva locuitorilor din RPD și RPL. Totuși, acest lucru este ceva la care era de așteptat, dacă este să ne reamintim de tentativele de a-i priva pe locuitorii din transnistria de dreptul la vot în alegeri, deși sunt cetățeni cu drepturi depline ai Moldovei.

Acest lucru reprezintă o amenințare nu numai pentru populația transnistreană și pentru militarii ruși, ci și pentru securitatea de pe un front mai larg, de la Luhansk la Tiraspol. Permiteți-mi să vă reamintesc că în mai 2019, corporația RAND a pregătit un raport amplu despre „epuizarea” Rusiei, prin intermediul livrării Ucrainei a armelor letale, „democratizarea” Belarusului și consolidarea prezenței sale în Caucazul de Sud și Asia Centrală.

O clauză separată din document se referă la „ademenirea” Transnistriei de partea sa. După cum arată evenimentele recente, planul este în curs de implementare.

Cea mai periculoasă în acest context este atitudinea pro-unionistă a politicienilor moldoveni pro-occidentali, ceea ce implică o mare probabilitate ca România, membru NATO, să intervină în conflictul transnistrean. În orice caz, prezența Alianței în Moldova după venirea la putere a lui Sandu va spori brusc, până la abolirea statutului de neutralitate al țării.

Răcirea relațiilor - inevitabilă

Desigur, nu ar trebui să vă presărați cenușă pe cap. Relațiile bilaterale au cunoscut mai multe perioade de răcire și de conducere a politicienilor „pro-europeni” în Moldova.

Pentru a-și realiza aspirațiile către UE și NATO, Maia Sandu trebuie să obțină majoritatea parlamentară, care este încă sub controlul socialiștilor.

În orice caz, este puțin probabil să fie un lucru dificil. Așa cum au arătat alegerile din Statele Unite și o serie de țări „post-maidan” ale CSI, dacă elitele globaliste trebuie aduse la putere, normele democratice, legislația electorală, libertatea de exprimare, pluralismul politic și alte „valori universale” trec pe plan secund. Institutul de politici publice, controlat de un ONG occidental, efectuează deja sondaje cu privire la partidele care ar câștiga alegerile parlamentare anticipate, iar rețeaua media a lui Soros promovează activ rezultatele obținute.

Dacă să luăm în considerare lupta internă de pe flancul stâng, Sandu va reuși chiar să-și păstreze o față bună chiar făcând un joc prost și să imite prezența unui spectru larg de forțe politice în Parlament.

Dar aceasta este o cu totul ală poveste, dar relațiile ruso-moldovenești se vor confrunta cu o altă perioadă de răcire și diminuare a cooperării.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

671
Tagurile:
Rusia, Maia Sandu
Tematic
Ludovic Orban a felicitat-o pe Maia Sandu
Iohannis a felicitat-o pe Maia Sandu pentru victoria în alegeri
Oficialii europeni o felicită pe Maia Sandu
De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah

De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah

214
(reînnoit 16:19 24.11.2020)
Ministrul francez de Externe a împărtășit detalii despre misiunea umanitară pe care țara sa a organizat-o pentru a ajuta locuitorii din Nagorno-Karabah.

Editorial realizat de Irina Alksnis

Este vorba despre trimiterea unei misiuni de chirurgi și echipamente medicale și chirurgicale în această regiune, scrie editorialistul RIA Novosti.

SUA, la rândul lor, s-au limitat la alocarea a doar cinci milioane de dolari pentru Comitetul Internațional al Crucii Roșii și altor organizații neguvernamentale care oferă asistență persoanelor afectate de recenta acutizare a conflictului.

Pacificatori ruși
© Sputnik / Максим Блинов

Aparenta lipsă de entuziasm a Parisului și a Washingtonului în privința reglementării din Karabah - atât la nivel de retorică, cât și în acțiuni - confirmă că Serghei Lavrov a avut dreptate atunci când a amintit de demonstrarea „mândriei lezate” de către aceștia.

Președintele Azerbaidjanului Ilham Aliev a spus același lucru, menționând ironic că Statele Unite și Franța, ”deși cu întârziere, și-au exprimat totuși atitudinea pozitivă” față de acordul încheiat.

Și conform tradiției deja, Ankara nu a stat mult să aleagă cuvintele. Purtătorul de cuvânt al președintelui turc a declarat că Occidentul, reprezentat de NATO și UE, timp de treizeci de ani nu a putut să prezinte „propuneri concrete și realiste” cu privire la confruntarea din Karabah, în timp ce Rusia și Turcia au reușit să „ajungă la o înțelegere reciprocă”.

S-a scris din start că înțelegerile cu privire la Nagorno-Karabah s-au dovedit a fi o înfrângere dureroasă pentru Occident - în special pentru Statele Unite și Franța, care împreună cu Rusia sunt copreședinți ai Grupului Minsk al OSCE pentru identificarea modalităților de soluționare pașnică a acestui conflict.

Dacă e să dăm crezare jurnaliștilor de la The National Interest, de această dată Occidentul a scăpat în totalitate momentul.

A fost luat prin surprindere și de reluarea ostilităților și de semnarea acordului potrivit căruia trupele rusești de menținere a păcii au fost introduse în regiune.

Publicația a dat vina pentru cele întâmplate pe serviciului de informații american care, conform datelor sale, nici măcar nu a putut obține informații despre negocierile dintre Putin și Erdogan, iar rezultatul a fost o slăbire sensibilă a poziției SUA în regiune.

În realitate însă situația este și mai gravă, deoarece poziția cum că „spionajul nu a funcționat bine” permite acoperirea unui eșec mult mai grav al Statelor Unite în toată această poveste.

Pacificator rus în apropiere de mănăstirea Dadivank, Karabahul de Munte
© Sputnik / David Galstyan

Reglementarea din Karabah, în ciuda caracterului relativ local al conflictului, marchează o etapă absolut nouă în transformările prin care trece sistemul politic global. Este pentru prima dată când Statele Unite și Europa s-au dovedit a fi parteneri inutili și nedoriți în același timp pentru toate părțile implicate.

Cel mai important aspect al hegemoniei occidentale din ultimele trei decenii a fost omniprezența și solicitarea peste tot a implicării lor. În orice situație, în orice conflict - chiar și într-o parte semnificativă a politicii interne din unele țări - au existat întotdeauna forțe care au apelat la Occident, au solicitat sprijin, s-au bazat pe ajutor și l-au primit adesea într-o formă sau alta.

Drept exemplu elocvent al acestei abordări putem aminti episodul din Crimeea, din primăvara anului 2014, când armata ucraineană a încercat să „ia cu asalt” o instalație militară rusească strigând „America este cu noi”.

Acest lucru, desigur, pare ridicol, dar în același timp reflectă foarte exact modul de gândire al unui număr semnificativ de oameni, inclusiv cei de rang înalt, de pe tot globul - de la Belarus la Venezuela, de la Siria la Hong Kong.

Mai mult decât atât, această stare de fapt este susținută în mod intenționat de Occident care, în mod firesc, este interesat să rămână drept adevăr în ultimă instanță și să dețină, dacă nu chiar o ”pachetul de control”, atunci cel puțin dreptul de veto asupra oricăror probleme și conflicte din lume.

Reglementarea actuală din Karabah s-a dovedit a fi unică prin faptul că Occidentul a fost exclus concomitent de către toate părțile participante. Și acest lucru este cu atât mai impresionant, cu cât procesul de negocieri nu a fost unul deloc ușor, ceea ce s-a reflectat în declarațiile oficiale ale capitalelor implicate, care au fost destul de dure pe alocuri în raport unele cu altele.

Însă în loc să atragă Statele Unite sau Europa la proces pentru a-și consolida poziția, conform tradiției mondiale consacrate, toată lumea a adoptat în unanimitate convingerea că „ne vom lămuri singuri între noi”.

Și chiar s-au descurcat - punând deja post factum Occidentul împreună cu restul lumii în fața faptului împlinit privind acordurile încheiate și chiar aflate în proces de implementare.

Aceasta a dat o lovitură foarte puternică aplicată asupra unei alte pietre de temelie - influența SUA și pretenția de a avea un statut special în sistemul global. Și așa cum arată practica, după o primă încercare - cu atât mai mult de succes - vor urma cu siguranță și altele.

Nu este surprinzător că americanii preferă să dea vina pentru cele întâmplate pe un eșec accidental al serviciului său de spionaj.

Acest lucru este mai simplu și mai confortabil decât conștientizarea și, cu atât mai mult, recunoașterea publică a adevărului că, de fapt, reglementarea din Nagorno-Karabah înseamnă o altă mișcare tectonică în sistemul politic mondial, care lipsește treptat Statele Unite și Occidentul per ansamblu de statutul lor exclusiv în cadrul acestuia.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a Redacției.

214
Tagurile:
Karabah, Occident
Tematic
Misiunea de pace în Karabah: Rusia și-a asumat o grea povară
Greșelile militare ale Armeniei în Nagorno-Karabah
Putin cere acordul Legislativului pentru dislocarea trupelor în Karabah

Загрузка...
Summitul G20

Coronavirusul a afectat summitul G20. Dar Occidentul nu va tolera vaccinul rusesc

242
Editorialistul Ivan Danilov a analizat cele mai importante probleme discutate la summitul G20. El consideră că Summitul a scos în evidență ”moartea globalizării” și a subliniat că deglobalizarea, în lumea post-COVID, s-a produs deja.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Summitul virtual G20 a scos în evidență moartea globalizării, în pofida tuturor eforturilor destul de conștiincioase ale participanților, a subliniat că deglobalizarea în lumea post-covid s-a produs deja. Și nu este vorba de vreo conspirație împotriva „lumii unipolare americane” convenționale (sub forma Pax Americana) sau o altă încercare de a reface „confruntarea între blocuri”, așa cum a fost în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Deglobalizarea și multipolaritatea sunt deja o realitate, indiferent de ce cred despre acest lucru în ”Think Tank-urile” de la Washington sau Bruxelles

Vladimir Putin la G20
© Sputnik / Алексей Никольский

Problema este că nu există o agendă politică mondială unică, la fel cum nu există un limbaj politic unic pentru a discuta despre aceasta. Mai mult, nu există „un camerton geopolitic” (sau chiar „camertonuri”) de care să se ghideze comunitatea mondială.

Există probleme comune, începând de la pandemia de coronavirus și până la criza economică globală, dar iată soluții comune, nu doar că nu există, ci nu sunt și nici nu vor fi. Pur și simplu pentru că, la nivel global, schema de interacțiune dintre țări a trecut la un mod de joc cu sumă zero, adică orice succes al unei anumite țări este perceput ca o înfrângere pentru concurenți, în același timp, este demonstrată o disponibilitate totală pentru a sacrifica unele interese comune (ca să nu mai vorbim de considerații umanitare), astfel încât cineva dintre concurenții geopolitici să nu-și poată trece la activ nici o victorie de imagine, victorie politică sau economică.

Se impun câteva exemple evidente. La summit-ul G20, liderul RPC a propus crearea unui oarecare mecanism digital care să permită deblocarea mișcării între țări, care ar oferi un important sprijin economiei mondiale, comerțului internațional și restabilirii turismului (ceea ce este foarte important pentru multe țări, inclusiv pentru cele foarte sărace).

China a propus crearea unui mecanism internațional de recunoaștere reciprocă a „codului QR de sănătate”, care se va baza pe rezultatele testelor. "Sper că se vor alătura acestuia cât mai multe țări și regiuni ale lumii", a spus Xi Jinping.

La nivel obiectiv, crearea unei anumite „confirmări digitale” internaționale general recunoscute a faptului că un anumit turist, diplomat sau om de afaceri este sănătos și poate trece granițele țărilor (precum și se poate întoarce în patria lui) fără carantină sau ocolind granițele închise din cauza coronavirusului este o idee buna. Dar șansele implementării ei la nivel global în viitorul apropiat sunt minime, deși această măsură este necesară acum și poate fi implementată relativ ușor în practică. Și această măsură, cel mai probabil, nu va fi pusă în aplicare, deoarece a fost propusă de președintele Xi și, din punctul de vedere al imaginii liderilor occidentali, este imposibil să fie de acord cu propunerile Beijingului oficial (în special, cu propunerile care subliniază dezvoltarea avansată a tehnologiilor informaționale chineze), și este imposibil la cel mai principial nivel.

Următorul exemplu este legat de problema inaccesibilității vaccinurilor împotriva coronavirusului pentru țările sărace ale lumii, care, în absența vaccinării, ar putea rămâne astfel de „focare ale coronavirusului” pe planetă cu toate consecințele care decurg din aceasta. În discursul său, Vladimir Putin a subliniat necesitatea asigurării accesului global la vaccinare:

"Rusia susține proiectul de decizie cheie a actualului summit, care vizează punerea la dispoziția tuturor a vaccinurilor eficiente și sigure. Fără îndoială, medicamentele pentru imunizare ar trebui să fie accesibile pentru toți. Și țara noastră, Rusia, evident, este gata să ofere țărilor care au nevoie vaccinurile dezvoltate de savanții noștri: acesta este primul vaccin înregistrat din lume „Sputnik V” pe platforma vectorilor adenovirusului uman, al doilea vaccin rusesc, „EpiVacCorona” al Centrului Științific Novosibirsk, este de asemenea gata, al treilea vaccin rusesc este practic gata.

Proporția pandemiei ne obligă să folosim toate resursele și elaborările disponibile. Scopul nostru comun este de a forma portofolii de vaccinuri și de a oferi întregii populații a planetei o protecție sigură. Aceasta înseamnă, dragi colegi, că este de muncă pentru toată lumea și mi se pare că acesta este cazul când, posibil, competiția este inevitabilă, dar trebuie să pornim în primul rând din considerente umanitare și să punem acest lucru în prim plan".

La nivel declarativ, totul va fi în ordine, dar G20 în ansamblu nu va fi de acord cu acțiuni specifice, care (dacă urmăm logica elementară) ar presupune crearea unui fond general pentru finanțarea vaccinării populației din țările sărace utilizând cele mai accesibile și eficiente vaccinuri, ceea ce ar necesita în mod natural utilizarea vaccinului rusesc „Sputnik V”, care este mai ieftin decât omologii săi americani și europeni și care, spre deosebire de vaccinul Pfizer, nu trebuie depozitat la minus 70 de grade. Aceasta din urmă reprezintă o problemă majoră chiar și în infrastructura medicală americană, ca să nu mai vorbim de „infrastructura” respectivă din America de Sud, Africa sau Europa de Est.
Problema, dacă este să o privim din punctul de vedere al Washingtonului și al Bruxelles-ului, rezidă din nou faptul că vaccinul este rusesc (de altfel, nu le convine nici cel chinezesc).

Vladimir Putin a participat la summitul G20 în regim online
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vladimir Putin a îndemnat să se dea dovadă de umanism, amânând „competiția inevitabilă”, dar șansele ca îndemnul său să fie auzit sunt extrem de mici, mai ales având în vedere campania de propagandă aflată în plină desfășurare în mass-media occidentală, pentru discreditarea vaccinurilor rusești și chinezești.

Lista subiectelor asupra cărora nu a existat niciun fel de dialog substanțial la summitul G20 (și au existat o serie de monologuri din partea liderilor mondiali) poate fi continuată: este și reforma OMC, și problemele datoriilor valutare ale țărilor în curs de dezvoltare, și tendința globală spre protecționism. Liderii occidentali au o poziție foarte clară: vorbesc mult, nu ascultă pe nimeni, iar propunerile lor se rezumă la o formulă simplă: „toată lumea ar trebui să facă așa cum spunem noi, și atunci totul va fi bine”, și în acest sens este puțin probabil ca poziția Washingtonului să se schimbe odată cu schimbarea președintelui.

Lipsa substanțialității summitului G20 este o dovadă clară că lumea nu se îndreaptă spre concurența „blocurilor geopolitice” și cu atât mai puțin spre restabilirea „lumii americane” (așa cum se speră la Washington), ci spre o lume care să se pună de acord asupra a ceva ce este posibil doar la nivelul negocierilor bilaterale între anumite țări. În mod formal, ”lumea G20”, așa-numitul Grup al celor douăzeci (G20), există încă, dar în practică ne apropiem de ceea ce celebrul strateg politic american Jan Bremer a numit „lumea G-zero”: o lume în care, în general, toată lumea este pentru sine, iar accelerarea acestei transformări va și fi probabil cea mai importantă moștenire istorică a coronavirusului.

242
Tagurile:
Occident, vaccin, G20
Tematic
Ungaria va importa vaccinul rusesc în decembrie
Vaccinul rusesc EpiVacCorona - în faza III a studiilor clinice
Când vaccinul rusesc Sputnik V ar putea ajunge la angajații ONU

Загрузка...
Joe Biden

Biden pune omenirea pe gânduri: ”SUA, gata conducă lumea”

13
(reînnoit 06:50 25.11.2020)
Declarații dure – și un conglomerat de personalități care vin din rândul Establishment-ului, chiar al Deep State – cu ambiții de dominație mondială – bazată, ca de obicei, pe intervenții

BUCUREȘTI, 25 nov - Sputnik. După ce președintele Trump a făcut un gest interpretat ca o acceptare a înfrângerii, iar statul cheie Pennsylvania a anunțat că numărătoarea voturilor i-a dat câștig de cauză candidatului democrat, Joe Biden a făcut o declarație în care și-a anunțat o parte din echipă – dar și câteva planuri de viitor.

Astfel, în discursul său de pe o scenă din Wilmington, Delaware, cel numit de presă „președintele ales” al SUA a prezentat primele şase nume care îi vor fi alături odată cu ipotetica preluare a mandatului, pe 20 ianuarie.

Astfel, vorbind de echipa sa, Biden a lansat mai multe mesaje, în frunte cu cele legate de ieșirea din așa zisul izolaționism al lui Trump și abordarea combaterii climatice. Dar, cea mai interesantă declarație – și care pune multă lume pe gânduri, este cea referitoare la ”conducerea lumii” de către SUA!

”Aceasta este o echipă care reflectă faptul că America s-a întors, gata să conducă lumea şi nu să se retragă din ea”, a declarat Joe Biden, având-o alături pe Kamala Harris.

Viitorul secretar de stat – deci al treilea om de pe podiumul puterii americane, este Antony Blinken, fost adjunct al secretarului de stat în administrația Obama.

”Nu putem rezolva singuri problemele lumii, trebuie să lucrăm cu alte ţări”, a declarat Anthony Blinken.

Dar, atenție, Călin Marchevici, scrie într-o excelentă analiză în „Cotidianul” https://www.cotidianul.ro/iohannis-dna-sri-si-ong-urile-pot-savura-momentul/ : Blinken este un intervenționist, la fel și viitoarea șefă a Pentagonului”.

”În calitate de secretar de Stat adjunct în administrația Obama, Blinken a pledat pentru o intervenție mai puternică a SUA în Siria și a susținut intervenția militară americană în Libia. Era consilier al lui Joe Biden când acesta a susținut invazia SUA în Irak, în 2003”, scrie analistul.

În timpul bombardamentelor americane din Siria, ”fără sa aibă nicio dovadă, Blinken a spus atunci că Assad a folosit gaz sarin împotriva populației”.

Putin a explicat de ce nu l-a felicitat pe Biden
© Video : Ruptly / "Москва. Кремль. Путин", Россия-1

Marchevici îl citează pe Blinken: ”Nu pot să vă spun care e dovada, dar avem o mulțime de indicii din media și social media care spun că s-a folosit fie clor, fie sarin”.

Dar, atenție – ”Blinken a jucat un rol important în cursul revoluției din 2014 din Ucraina, alături de Victoria Nuland. S-a temut atunci ca SUA să livreze arme letale Ucrainei. Blinken s-a bucurat mult apoi, când președintele Donald Trump a luat această hotărâre”.

O altă figură importantă este Michele Flournoy, despre care Marchevici spune că ”este unul dintre susținătorii așa-zsei Third Offset Strategy în relația Americii cu Rusia și China”, adică o reactualizare a strategiei superiorității nucleare și a superiorității tehnologice, ”redactată în timpul administrației Obama de unul dintre viitorii parteneri ai lui Blinken și Flournoy în cadrul firmei de consultanță WestExec Advisors”.

Analistul o caracterizează sec pe viitoarea șefă a Pentagonului: ”lobby-ista industriei militare”, care i-a ”ajutat pe contractorii militari din SUA să obțină contracte uriașe de la Pentagon pentru intervențiile militare ale administrațiilor Clinton și Obama”, după cum scrie The American Prospect.

”A fost considerată una dintre eminențele cenușii din spatele ofensivei militare americane în Afganistan în timpul administrației Obama, o strategie care a adus contracte grase pentru induistria militară și a prelungit războiul”, mai scrie Călin Marchevici în ”Cotidianul”. .

Revenind la declarația lui Joe Biden, acesta a prezentat-o pe viitoarea ambasadoare a SUA la ONU, Linda Thomas-Greenfield.

Un alt personaj cunoscut este fostul secretar de stat John Kerry, care va fi ”emisar special pentru combaterea problemelor climatice”.

John Kerry este cel care a semnat, în numele SUA, acordul climatic negociat în 2015, din care SUA s-a retras recent, la comanda lui Donald Trump.

Relatând prezentarea lui Joe Biden, presa internațională arată că posibilul nou președinte a desemnat, pentru prima dată un hispanic în fruntea securităţii interne – Homeland Security -  în persoana lui Alejandro Mayorkas, un cubanez a cărui mamă ar fi… româncă!

De asemenea, Biden a propus o femeie în fruntea serviciile de informaţii, pe Avril Haines.

Un alt apropiat al lui Joe Biden, Jake Sullivan, va fi numit consilier de securitate naţională.

În fine, presa a relatat că Secretarul Trezoriei SUA ar putea fi Lael Brainard, din cadrul FED (Federal Reserve).

”Este vorba despre cineva care, cred eu, va fi acceptat de toate elementele Partidului Democrat, progresişti şi moderaţi”, a declarat Biden, nedivulgând încă numele celui care va răspunde finanțele SUA.

O altă variantă, tot feminină, este Janet Yellen, fosta preşedintă a aceleiași băncii centrale, FED. 

Deci, un conglomerat care vine din rândul Establishment-ului, chiar al Deep State – cu ambiții de dominație mondială – bazată, ca de obicei, pe intervenții mai mult sau mai puțin la vedere, mai mult sau… și mai mult dincolo de lege. Că, doar se știe, legea și democrația nu sunt pentru cei puternici.

13
Tagurile:
SUA, Joe Biden

Загрузка...