Maia Sandu

Sfaturi pentru Ucraina și raționament vag: Ce-i în neregulă cu declarațiile Maiei Sandu

609
(reînnoit 14:59 21.11.2020)
Președintele ales al Republicii Moldova a declarat că problema transnistreană nu poate fi rezolvat fără Rusia. În același timp, Sandu a cerut retragerea completă a trupelor rusești de menținere a păcii din regiune.

Editorial realizat de Aleksandr Isaev

Maia Sandu a acordat un amplu interviu ziarului ucrainean ”Evropeyskaya Pravda”. Publicația a manifestat cel mai mare interes pentru a afla care va fi cursul noului șef de stat în relațiile moldo-ruse. Să ne reamintim că Moldova este o republică parlamentară și puterile președintelui sunt destul de limitate.

Sediul Dumei de Stat a Federației Ruse
© Sputnik / Сергей Кузнецов

Am remarcat faptul că în acest interviu Sandu a mers ca pe un câmp minat, alegând cu atenție formularea și evitând locurile periculoase. Intervievatorul ucrainean a încercat să împingă interlocutorul către răspunsurile „necesare” - de exemplu, inserând expresii precum „statul agresor” și „teritoriile ocupate” în întrebări într-o legătură cu subiectul Transnistriei. Cu toate acestea, Sandu a dus discuția spre domeniul de dezvoltare a relațiilor economice bilaterale, păstrând poziția oficială exprimate de Chișinău de nenumărate ori.

"Avem o agendă bogată cu Rusia. Mulți moldoveni lucrează în Rusia și trebuie să le oferim condiții decente de muncă și protecție socială, până când vor fi create condiții economice acceptabile acasă, în Moldova", a răspuns Sandu. - "Vreau să deblocăm exporturile către Rusia, care pentru o serie de categorii este închisă după semnarea Acordului de asociere și liber schimb cu UE de către Moldova. Există companii pentru care piața rusească este importantă - și voi lucra pentru a asigura posibilitatea exportului atât în ​​UE, cât și în Federația Rusă".

În același timp, ea a subliniat că Republica Moldova nu va putea soluționa problema transnistreană fără participarea Rusiei.

„Desigur, există ceva ce trebuie ca noi înșine să facem pentru a rezolva conflictul - este lupta împotriva corupției și contrabandei <...> Dar nu vom putea ajunge la o soluție politică finală a conflictului pe cont propriu. Rusia face parte din formatul de negocieri“

Sandu a reiterat că este în favoarea „retragerii complete a trupelor rusești de pe teritoriul Moldovei”. În același timp, ea a spus că nu se poate vorbi despre niciun fel de soluție militară.

"Cred că într-o zi va exista o oportunitate geopolitică pentru reunificarea Moldovei și trebuie să fim pregătiți pentru asta. Dar, în orice caz, trebuie să fie o soluție pașnică", a spus ea. <...> Sunt sigură că acesta ar trebui să fie un plan de acțiune dezvoltat în Moldova, coordonată cu toate forțele politice și cu societatea".

"O abordare soft” și ambiguitate

Au fost și unele abateri, pentru care consilierii Maiei Sandu (dacă au fost dintre cei care au ajutat la pregătirea interviului) ar fi trebuit să fie demiși imediat, până a fi acceptați la un post în cadrul administrației prezidențiale. Raționamentul lui Sandu cu privire la problema transnistreană suna neclar și ambiguu - ceea ce a fost remarcat imediat de presa moldovenească, însoțind declarațiile sale cu un val de comentarii.

"Apropo, poate Ucraina va beneficia de experiența noastră în Transnistria. De exemplu, faptul că Moldova a ales o abordare soft", a spus Sandu într-un interviu pentru publicația ucraineană. Am recunoscut că Transnistria face parte din formatul de negociere, am acordat întreprinderii locale același regim comercial ca producătorii noștri - în special, dreptul de a exporta gratuit către UE în temeiul Acordului de asociere. Prin urmare, acum 65% din exporturile transnistrene se îndreaptă către Europa. Am semnat peste 300 de documente privind rezolvarea conflictului și așa mai departe".

Însă, brusc, Sandu a adăugat: ”În ciuda tuturor acestor pași, nu am ajuns încă la nimic”. Și a adăugat: ”Această experiență a noastră poate fi utilă pentru ca Ucraina să ia în considerare în privința acțiunilor care vizează Donbassul”.

Și atunci nu ne rămâne decât să ridicăm din umeri: ce a vrut, de fapt, să spună?

La ce a servit fraza „încă nu am ajuns la nimic” - o reflecție care nu are nicio legătură cu discursul principal? Supărare că măsurile corecte nu au adus încă la progrese vizibile în soluționarea diferendului transnistrean?

Sau este frustrant faptul că formatul este prea „moale”? Acesta din urmă nu este de acord cu restul declarațiilor lui Sandu cu privire la soluționarea transnistreană. Ea a subliniat de mai multe ori atât în ​​timpul campaniei electorale, cât și după aceea, că trebuie să se ajungă la „consens” aici. Și consensul implică doar acțiuni soft și încredere reciprocă.

Este clar că asupra percepției Maiei Sandu, cel mai probabil, s-au suprapus problemele de lungă durată privind accesul oamenilor cu funcție de demnitate publică, a oamenilor de stat și serviciilor sociale în localitățile din stânga Nistrului, precum și disputele dintre Chișinău și Tiraspol privind restricțiile anti-epidemice și evenimentele cu reținerea funcționarilor publici de pe malul drept de către structurile transnistrene - întreaga agendă, care în timpul campaniei electorale s-a transformat într-un plan politic.

Acest lucru i-a dat motiv pentru care Sandu să poată da vina pe adversarii săi politici de decizii „prea soft” și să curteze acea parte a susținătorilor săi care privesc în exclusivitate spre București, iar Transnistria o consideră că nu este necesară pentru a merge spre strălucitul scop al integrării europeană a Moldovei.

Totuși, alegerile s-au încheiat. CEC a confirmat că statutul Maiei Sandu este președintele ales al Republicii Moldova și foarte curând biroul său se va muta de la sediul partidului PAS în clădirea Administrației Prezidențiale.

Din aceste ferestre, din turnul prezidențial, ar trebui să se deschidă o imagine complet diferită. Aș vrea ca să mai reamintesc acest lucru.

609
Tagurile:
Declarații, Maia Sandu, Ucraina
De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah

De ce Occidentul este nemulțumit de reglementarea din Nagorno-Karabah

279
(reînnoit 16:19 24.11.2020)
Ministrul francez de Externe a împărtășit detalii despre misiunea umanitară pe care țara sa a organizat-o pentru a ajuta locuitorii din Nagorno-Karabah.

Editorial realizat de Irina Alksnis

Este vorba despre trimiterea unei misiuni de chirurgi și echipamente medicale și chirurgicale în această regiune, scrie editorialistul RIA Novosti.

SUA, la rândul lor, s-au limitat la alocarea a doar cinci milioane de dolari pentru Comitetul Internațional al Crucii Roșii și altor organizații neguvernamentale care oferă asistență persoanelor afectate de recenta acutizare a conflictului.

Pacificatori ruși
© Sputnik / Максим Блинов

Aparenta lipsă de entuziasm a Parisului și a Washingtonului în privința reglementării din Karabah - atât la nivel de retorică, cât și în acțiuni - confirmă că Serghei Lavrov a avut dreptate atunci când a amintit de demonstrarea „mândriei lezate” de către aceștia.

Președintele Azerbaidjanului Ilham Aliev a spus același lucru, menționând ironic că Statele Unite și Franța, ”deși cu întârziere, și-au exprimat totuși atitudinea pozitivă” față de acordul încheiat.

Și conform tradiției deja, Ankara nu a stat mult să aleagă cuvintele. Purtătorul de cuvânt al președintelui turc a declarat că Occidentul, reprezentat de NATO și UE, timp de treizeci de ani nu a putut să prezinte „propuneri concrete și realiste” cu privire la confruntarea din Karabah, în timp ce Rusia și Turcia au reușit să „ajungă la o înțelegere reciprocă”.

S-a scris din start că înțelegerile cu privire la Nagorno-Karabah s-au dovedit a fi o înfrângere dureroasă pentru Occident - în special pentru Statele Unite și Franța, care împreună cu Rusia sunt copreședinți ai Grupului Minsk al OSCE pentru identificarea modalităților de soluționare pașnică a acestui conflict.

Dacă e să dăm crezare jurnaliștilor de la The National Interest, de această dată Occidentul a scăpat în totalitate momentul.

A fost luat prin surprindere și de reluarea ostilităților și de semnarea acordului potrivit căruia trupele rusești de menținere a păcii au fost introduse în regiune.

Publicația a dat vina pentru cele întâmplate pe serviciului de informații american care, conform datelor sale, nici măcar nu a putut obține informații despre negocierile dintre Putin și Erdogan, iar rezultatul a fost o slăbire sensibilă a poziției SUA în regiune.

În realitate însă situația este și mai gravă, deoarece poziția cum că „spionajul nu a funcționat bine” permite acoperirea unui eșec mult mai grav al Statelor Unite în toată această poveste.

Pacificator rus în apropiere de mănăstirea Dadivank, Karabahul de Munte
© Sputnik / David Galstyan

Reglementarea din Karabah, în ciuda caracterului relativ local al conflictului, marchează o etapă absolut nouă în transformările prin care trece sistemul politic global. Este pentru prima dată când Statele Unite și Europa s-au dovedit a fi parteneri inutili și nedoriți în același timp pentru toate părțile implicate.

Cel mai important aspect al hegemoniei occidentale din ultimele trei decenii a fost omniprezența și solicitarea peste tot a implicării lor. În orice situație, în orice conflict - chiar și într-o parte semnificativă a politicii interne din unele țări - au existat întotdeauna forțe care au apelat la Occident, au solicitat sprijin, s-au bazat pe ajutor și l-au primit adesea într-o formă sau alta.

Drept exemplu elocvent al acestei abordări putem aminti episodul din Crimeea, din primăvara anului 2014, când armata ucraineană a încercat să „ia cu asalt” o instalație militară rusească strigând „America este cu noi”.

Acest lucru, desigur, pare ridicol, dar în același timp reflectă foarte exact modul de gândire al unui număr semnificativ de oameni, inclusiv cei de rang înalt, de pe tot globul - de la Belarus la Venezuela, de la Siria la Hong Kong.

Mai mult decât atât, această stare de fapt este susținută în mod intenționat de Occident care, în mod firesc, este interesat să rămână drept adevăr în ultimă instanță și să dețină, dacă nu chiar o ”pachetul de control”, atunci cel puțin dreptul de veto asupra oricăror probleme și conflicte din lume.

Reglementarea actuală din Karabah s-a dovedit a fi unică prin faptul că Occidentul a fost exclus concomitent de către toate părțile participante. Și acest lucru este cu atât mai impresionant, cu cât procesul de negocieri nu a fost unul deloc ușor, ceea ce s-a reflectat în declarațiile oficiale ale capitalelor implicate, care au fost destul de dure pe alocuri în raport unele cu altele.

Însă în loc să atragă Statele Unite sau Europa la proces pentru a-și consolida poziția, conform tradiției mondiale consacrate, toată lumea a adoptat în unanimitate convingerea că „ne vom lămuri singuri între noi”.

Și chiar s-au descurcat - punând deja post factum Occidentul împreună cu restul lumii în fața faptului împlinit privind acordurile încheiate și chiar aflate în proces de implementare.

Aceasta a dat o lovitură foarte puternică aplicată asupra unei alte pietre de temelie - influența SUA și pretenția de a avea un statut special în sistemul global. Și așa cum arată practica, după o primă încercare - cu atât mai mult de succes - vor urma cu siguranță și altele.

Nu este surprinzător că americanii preferă să dea vina pentru cele întâmplate pe un eșec accidental al serviciului său de spionaj.

Acest lucru este mai simplu și mai confortabil decât conștientizarea și, cu atât mai mult, recunoașterea publică a adevărului că, de fapt, reglementarea din Nagorno-Karabah înseamnă o altă mișcare tectonică în sistemul politic mondial, care lipsește treptat Statele Unite și Occidentul per ansamblu de statutul lor exclusiv în cadrul acestuia.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a Redacției.

279
Tagurile:
Karabah, Occident
Tematic
Misiunea de pace în Karabah: Rusia și-a asumat o grea povară
Greșelile militare ale Armeniei în Nagorno-Karabah
Putin cere acordul Legislativului pentru dislocarea trupelor în Karabah

Загрузка...
Summitul G20

Coronavirusul a afectat summitul G20. Dar Occidentul nu va tolera vaccinul rusesc

242
Editorialistul Ivan Danilov a analizat cele mai importante probleme discutate la summitul G20. El consideră că Summitul a scos în evidență ”moartea globalizării” și a subliniat că deglobalizarea, în lumea post-COVID, s-a produs deja.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Summitul virtual G20 a scos în evidență moartea globalizării, în pofida tuturor eforturilor destul de conștiincioase ale participanților, a subliniat că deglobalizarea în lumea post-covid s-a produs deja. Și nu este vorba de vreo conspirație împotriva „lumii unipolare americane” convenționale (sub forma Pax Americana) sau o altă încercare de a reface „confruntarea între blocuri”, așa cum a fost în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Deglobalizarea și multipolaritatea sunt deja o realitate, indiferent de ce cred despre acest lucru în ”Think Tank-urile” de la Washington sau Bruxelles

Vladimir Putin la G20
© Sputnik / Алексей Никольский

Problema este că nu există o agendă politică mondială unică, la fel cum nu există un limbaj politic unic pentru a discuta despre aceasta. Mai mult, nu există „un camerton geopolitic” (sau chiar „camertonuri”) de care să se ghideze comunitatea mondială.

Există probleme comune, începând de la pandemia de coronavirus și până la criza economică globală, dar iată soluții comune, nu doar că nu există, ci nu sunt și nici nu vor fi. Pur și simplu pentru că, la nivel global, schema de interacțiune dintre țări a trecut la un mod de joc cu sumă zero, adică orice succes al unei anumite țări este perceput ca o înfrângere pentru concurenți, în același timp, este demonstrată o disponibilitate totală pentru a sacrifica unele interese comune (ca să nu mai vorbim de considerații umanitare), astfel încât cineva dintre concurenții geopolitici să nu-și poată trece la activ nici o victorie de imagine, victorie politică sau economică.

Se impun câteva exemple evidente. La summit-ul G20, liderul RPC a propus crearea unui oarecare mecanism digital care să permită deblocarea mișcării între țări, care ar oferi un important sprijin economiei mondiale, comerțului internațional și restabilirii turismului (ceea ce este foarte important pentru multe țări, inclusiv pentru cele foarte sărace).

China a propus crearea unui mecanism internațional de recunoaștere reciprocă a „codului QR de sănătate”, care se va baza pe rezultatele testelor. "Sper că se vor alătura acestuia cât mai multe țări și regiuni ale lumii", a spus Xi Jinping.

La nivel obiectiv, crearea unei anumite „confirmări digitale” internaționale general recunoscute a faptului că un anumit turist, diplomat sau om de afaceri este sănătos și poate trece granițele țărilor (precum și se poate întoarce în patria lui) fără carantină sau ocolind granițele închise din cauza coronavirusului este o idee buna. Dar șansele implementării ei la nivel global în viitorul apropiat sunt minime, deși această măsură este necesară acum și poate fi implementată relativ ușor în practică. Și această măsură, cel mai probabil, nu va fi pusă în aplicare, deoarece a fost propusă de președintele Xi și, din punctul de vedere al imaginii liderilor occidentali, este imposibil să fie de acord cu propunerile Beijingului oficial (în special, cu propunerile care subliniază dezvoltarea avansată a tehnologiilor informaționale chineze), și este imposibil la cel mai principial nivel.

Următorul exemplu este legat de problema inaccesibilității vaccinurilor împotriva coronavirusului pentru țările sărace ale lumii, care, în absența vaccinării, ar putea rămâne astfel de „focare ale coronavirusului” pe planetă cu toate consecințele care decurg din aceasta. În discursul său, Vladimir Putin a subliniat necesitatea asigurării accesului global la vaccinare:

"Rusia susține proiectul de decizie cheie a actualului summit, care vizează punerea la dispoziția tuturor a vaccinurilor eficiente și sigure. Fără îndoială, medicamentele pentru imunizare ar trebui să fie accesibile pentru toți. Și țara noastră, Rusia, evident, este gata să ofere țărilor care au nevoie vaccinurile dezvoltate de savanții noștri: acesta este primul vaccin înregistrat din lume „Sputnik V” pe platforma vectorilor adenovirusului uman, al doilea vaccin rusesc, „EpiVacCorona” al Centrului Științific Novosibirsk, este de asemenea gata, al treilea vaccin rusesc este practic gata.

Proporția pandemiei ne obligă să folosim toate resursele și elaborările disponibile. Scopul nostru comun este de a forma portofolii de vaccinuri și de a oferi întregii populații a planetei o protecție sigură. Aceasta înseamnă, dragi colegi, că este de muncă pentru toată lumea și mi se pare că acesta este cazul când, posibil, competiția este inevitabilă, dar trebuie să pornim în primul rând din considerente umanitare și să punem acest lucru în prim plan".

La nivel declarativ, totul va fi în ordine, dar G20 în ansamblu nu va fi de acord cu acțiuni specifice, care (dacă urmăm logica elementară) ar presupune crearea unui fond general pentru finanțarea vaccinării populației din țările sărace utilizând cele mai accesibile și eficiente vaccinuri, ceea ce ar necesita în mod natural utilizarea vaccinului rusesc „Sputnik V”, care este mai ieftin decât omologii săi americani și europeni și care, spre deosebire de vaccinul Pfizer, nu trebuie depozitat la minus 70 de grade. Aceasta din urmă reprezintă o problemă majoră chiar și în infrastructura medicală americană, ca să nu mai vorbim de „infrastructura” respectivă din America de Sud, Africa sau Europa de Est.
Problema, dacă este să o privim din punctul de vedere al Washingtonului și al Bruxelles-ului, rezidă din nou faptul că vaccinul este rusesc (de altfel, nu le convine nici cel chinezesc).

Vladimir Putin a participat la summitul G20 în regim online
© Sputnik / Алексей Дружинин

Vladimir Putin a îndemnat să se dea dovadă de umanism, amânând „competiția inevitabilă”, dar șansele ca îndemnul său să fie auzit sunt extrem de mici, mai ales având în vedere campania de propagandă aflată în plină desfășurare în mass-media occidentală, pentru discreditarea vaccinurilor rusești și chinezești.

Lista subiectelor asupra cărora nu a existat niciun fel de dialog substanțial la summitul G20 (și au existat o serie de monologuri din partea liderilor mondiali) poate fi continuată: este și reforma OMC, și problemele datoriilor valutare ale țărilor în curs de dezvoltare, și tendința globală spre protecționism. Liderii occidentali au o poziție foarte clară: vorbesc mult, nu ascultă pe nimeni, iar propunerile lor se rezumă la o formulă simplă: „toată lumea ar trebui să facă așa cum spunem noi, și atunci totul va fi bine”, și în acest sens este puțin probabil ca poziția Washingtonului să se schimbe odată cu schimbarea președintelui.

Lipsa substanțialității summitului G20 este o dovadă clară că lumea nu se îndreaptă spre concurența „blocurilor geopolitice” și cu atât mai puțin spre restabilirea „lumii americane” (așa cum se speră la Washington), ci spre o lume care să se pună de acord asupra a ceva ce este posibil doar la nivelul negocierilor bilaterale între anumite țări. În mod formal, ”lumea G20”, așa-numitul Grup al celor douăzeci (G20), există încă, dar în practică ne apropiem de ceea ce celebrul strateg politic american Jan Bremer a numit „lumea G-zero”: o lume în care, în general, toată lumea este pentru sine, iar accelerarea acestei transformări va și fi probabil cea mai importantă moștenire istorică a coronavirusului.

242
Tagurile:
Occident, vaccin, G20
Tematic
Ungaria va importa vaccinul rusesc în decembrie
Vaccinul rusesc EpiVacCorona - în faza III a studiilor clinice
Când vaccinul rusesc Sputnik V ar putea ajunge la angajații ONU

Загрузка...
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți

Cristache, despre un dascăl: ”I-a fost schimbată încadrarea”

0
Liderul Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar a explicat ce poate face un elev care este agresat în mediul online de către profesor, în timpul orelor de curs și ce urmări pot exista.

BUCUREȘTI, 25 nov – Sputnik. Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar a explicat cum poate face un elev dovada că a fost agresat verbal de un cadru didactic în timpul cursurilor online, în condițiile în care nu poate înregistra ora.

Liderul FNAP spune că acesta este și motivul pentru care profesorii se opun înregistrării orelor și că singurul lucru de care te poți folosi este sistemul audierii martorilor.

Însă, nu este voie ca un minor să fie audiat în absența părintelui său.

”De aceea, măcar la nivelul unității de învățământ, aceste lecții trebuiau, cu ajutorul platformei pe care se predau, înregistrate pentru o perioadă scurtă de timp. După o perioadă de 48-72 de ore, dacă nu sunt sesizări, atunci ele să fie șterse automat”, spune Iulian Cristache.

Ilinca Rădoi, elevă în clasa a X-a la Liceul de Artă ”Nicolae Tonitza” din București a vorbit, în cadrul unei conferințe, despre un asemenea exemplu de profesor.

Eleva a precizat că, la liceu, este o profesoară care, încă de la primele ore, nu a fost agreată de elevi. Și aceasta pentru că dascălul era destul de agresiv și în mod direct, și în mod indirect.

De asemenea, eu, în calitate de corespondent al Agenției de Presă Sputnik am primit o sesizare cu privire la un profesor de limba română de la Colegiul ”Emil Racoviță” din București care ar fi avut un comportament total neprofesional cu elevii în timpul orelor online. Mai exact, vorbim despre o reacție total nepotrivită față de un elev care nu înțelesese ceva pe grupul de Whatsapp și, prin urmare, a pus trei semne de întrebare.

Ce este de făcut în asemenea situații?

Iulian Cristache precizează că lucrurile s-ar rezolva foarte ușor dacă părinții ar sesiza conducerea unității de învățământ și dacă ”directorul și-ar face datoria”.

Chiar dacă lecția nu este înregistrată, părintele poate merge la directorul școlii, la sesizarea copilului și conducerea unității de învățământ poate intra pe platforma pe care profesorul își susține orele și poate asista.

”Pentru fapte grave, te poți folosi de înregistrare. Și nici o instanță nu te poate scoate vinovat de așa ceva. Adică pentru a-ți demonstra nevinovăția, eu cred că nici un judecător nu va da o soluție nefavorabilă unui elev care înregistrează un abuz din partea unui profesor. Și este valabilă și reciproca”, a precizat liderul FNAP.

Din păcate, situații de genul celor prezentate mai sus nu sunt singulare, Cristache precizând că a primit numeroase sesizări în acest sens.

Cel mai bine este ca, atunci când apar asemenea probleme, să sesizeze toți părinții, pentru ca, astfel, dascălul să nu mai facă abuzuri.

În acest sens, liderul FNAP spune că a avut o sesizare de la o școală din București despre o profesoară care era și dirigintă.

”I-a fost schimbată încadrarea. Rostul părinților nu este să schimbe încadrarea unui profesor. Este atributul directorului, dar în momentul în care este vorba despre o bătaie de joc, atunci părinții trebuie să acționeze”, a subliniat Iulian Cristache.
0
Tagurile:
dascăl, Iulian Cristache

Загрузка...