Анна Иоанновна

O femeie în fruntea Moldovei, cu mult până la Maia Sandu

190
(reînnoit 16:13 19.11.2020)
Maia Sandu a devenit prima femeie președinte al Republicii Moldova și prima reprezentantă a sexului frumos în fruntea statului moldovenesc. Acest lucru este menționat în mesajele de felicitare adresate politicianului, în legătură cu victoria în alegerile prezidențiale.

Editorial realizat de Igor Ivaneko

Fără a pune la îndoială semnificația evenimentului produs, vom relata cum era condusă Țara Moldovei acum 280 de ani în numele unei alte femei.

A se observa că principatul Moldovei se deosebea printr-un caracter patriarhal exclusiv. În fruntea acestui stat nu s-a aflat nicio femeie: de facto, favoritele care își exercitau puterea erau regentele domnitorilor minori, dar domnitori oficiali -  nu. Posibil, acest lucru poate fi explicat prin lupta geopolitică acută pentru Moldova în Evul Mediu, instaurarea suzeranității otomane și a jugului tătar.

Probabil, primul caz în care elita moldovenească și-a declarat disponibilitatea de a depune jurământul în fața unei femei a avut loc în 1739. Era vorba de împărăteasa Anna Ioannovna, nepoata lui Petru I.

Acest lucru s-a întâmplat în timpul războiului ruso-turc din 1735-1739. În cursul acestuia, oștile rusești au reușit să pună stăpânire pe cetatea Hotinului, asaltului căreia Lomonosov i-a dedicat o odă.

Transferul funcției de președinte: Maia Sandu va purta un diamant>>>

Totodată, rușii au cucerit pentru prima dată Oceakov și au intrat în peninsula Crimeea. Conflictul a fost declanșat la inițiativa Turciei. Fiind nemulțumită de ascensiunea influenței rusești în Polonia și Caucazul de Sud, sultanul a recurs la o declarație de război.

Битва при Ставучанах
© Public Domain
Bătălia de la Stăuceni

Acțiunile militare de succes ale oștilor rusești în primul an de război au activizat partida prorusă a boierilor  la Iași. În vara anului 1738, în numele acesteia, la Petersburg a sosit în mare taină vornicul Preda Drugănescu. Acesta a îndemnat guvernul rus să-și îndrepte trupele în principatele Dunărene pentru a-i alunga pe otomani, promițând susținere din partea populației și autorităților.

Armata rusă a intrat pe teritoriul principatului Moldove în 1739, fiind condusă de feldmareșalul Burkhard Christoph von Münnich. Într-o mare bătălie de la Stăuceni, în nordul principatului, numeroasa armată otomană a fost zdrobită și pusă pe fugă.

Христофор Антонович Миних
© Public Domain
Christoph von Münnich

La începutul lui septembrie, un detașament al trupelor ruse, alcătuit dintr-un număr semnificativ de moldoveni, condus de Constantin Cantemir (fiul fostului domnitor Antioh Cantemir) a intrat în Iași. Domnitorul numit de turci a fugit din Capitală, iar puterea se afla de facto în mâinile mitropolitului Antonie, care cu mare fast a primit compatrioții și frații întru credință.

În scurt timp, în capitala Moldovei au sosit principalele forțe ale armatei ruse, în frunte cu Münnich. În prealabil, acesta s-a întâlnit la Ștefănești cu delegația boierilor moldoveni care solicita primirea principatului sub oblăduirea Rusiei. Pe 5 septembrie, la Iași a fost încheiată convenția moldo-rusă.

În conformitate cu acest document, moldovenii se angajau s-o recunoască pe Anna Ioanovna “preamilostivă și adevărată stăpânitoare”. Alăturându-se Imperiului Rus, principatul urma să-și păstreze autonomia în problemele interne. În timpul războiului, autoritățile moldovene s-au angajat să ofere produse pentru cei 20 de mii de soldați și ofițeri ruși, să întrețină din contul lor spitalele militare, să ofere brațe de muncă pentru lucrările de fortificare.

Анна Иоанновна
© Public Domain
Anna Ioanovna

Pentru ratificarea convenției, la Petersburg urma să plece o delegație de boieri moldoveni. Însă Münnich a pus-o imediat în aplicare printr-un ordin al său. Feldmareșalul a purces la planificarea acțiunilor militare împotriva turcilor, însă pe 12 septembrie acesta a primit un mesaj despre încheierea de către Austria (aliata Rusiei) a unei păci separate cu Imperiul Otoman.

În acea perioadă, Rusia nu era în stare să poarte război cu turcii de una singură în zona balcanică. În a doua jumătate a lui septembrie 1739, între Petersburg și Istanbul a fost încheiat un tratat de pace, iar trupele rusești s-au retras din Moldova. În acest fel, conducerea principatului Moldovei în numele împărătesei Anna Ioanovna a dura mai puțin de o lună.

Cu toate acestea, schițele operațiunilor militare de expulzare a otomanilor din Moldova, elaborate în perioada lui Münnich, au fost utilizate în timpul altor campanii militare, mult mai reușite.

Împărăteasa Anna a reușit să aibă o influență pe termen lung asupra întregii regiuni a bazinului Mării Negre, inclusiv Moldova. Politica ei a creat premise pentru popularea malului stâng al Nistrului cu ruși.

Анна Иоанновна
© Public Domain
Anna Ioanovna

Chestiunea este că la începutul anilor 30 ai secolului XVIII, de-a lungul frontierelor sudice ale Rusiei se ridicau activ câteva linii de apărare: de la Nipru, până la Baikal. Erau construite cetățeni de hotar, redute, avanposturi, erau săpate șanțuri, ridicate valuri. De dirijarea acestor lucrări dificile se ocupa nemijlocit șeful Direcției de Fortificații, inginerul militar Münnich.

Cea mai apropiată linie de fortificare din Moldova (”Ucraineană”) era edificată pe segmentul de frontieră Poltava-Ekaterinoslavsk și partea de sud a regiunii Harkov pentru a combate raidurile hoardelor hanatului din Crimeea. Lungimea totală a acesteia constituia aproximativ 300 de kilometri. În scopul amenajării zonei de fortificații și asigurării apărării, aici au fost strămutați odnodvorții ruși din guberniile Belgorod și Voronej.

Odnodvorții reprezintă o pătură socială militară, care slujea la pază hotarelor încă din perioada formării statului rus (secolele XV-XVI). Acest serviciu era răsplătit cu pământ, soldă, facilități fiscale și putea fi îmbunată cu agricultura.

În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, pe Linia Ucraineană erau desfășurate 9 regimente ale land-miliției, formate în mare parte din odnodvorți ruși. Atunci când guvernator al Malorosiei (Ucraina de pe malul stâng) a devenit Piotr Rumeanțev, regimentele land-miliției au fost trecute la statutul de cavalerie permanentă, participând la respingerea ultimei năvăliri a tătarilor din Crimeea asupra Rusia (1768), la a doua ocupare a Hotinului de către ruși și faimosul asalt al Benderului (1770).

În 1787, guvernatorul Novorosiei, Potiomkin, a inclus urmașii odnodvorților ruși în trupele de cazaci din Ekaterinoslavsk. În componența acesteia, ei s-au evidențiat în operațiunea de pe Dunărea de Jos (1789-1790) împotriva Turciei, care s-a încununat cu legendarul asalt asupra Ismailului.

 Григорий Александрович Потёмкин-Таврический
© Sputnik / РИА Новости
Grigory Aleksandrovich Potemkin-Tauricheski

După încheierea războaielor ruso-turce în secolul XVIII, cazacii din Ekaterinoslav au rămas să păzească noua frontieră a Rusiei – pe Nistru. Mulți au rămas să locuiască aici, alăturându-se comunităților din Tiraspol, Grigoropol, Ovidiopol și Dubăsarii Noi.

Ar fi de menționat că pe moșiile care adineauri aparținuseră hoardelor de pe malul stâng al Nistrului, alături de cazacii ruși se instalau confrații lor ucraineni și moldoveni. Erau preponderent ucrainene trupele cazacilor de la Marea Neagră, care au staționat în Transnistria între 1790-1792. Mulți dintre urmașii arnăuților moldoveni au servit în trupele căzăcești de pe Bug, care au asigurat paza frontierei pe Nistru, până a fi mutat pe Prut și Dunăre.

Așa în îndepărtatul secol al XVIII s-au format contururile societății noastre moderne.

190
Tagurile:
Maia Sandu, Moldova, Femeie
Tematic
Maia Sandu, dușman al Rusiei sau președinte practic? - ce spun experţii ruşi
Ipocrizie față de Maia Sandu: ”Nimeni nu o primea în România”
Marcel Ciolacu, mesaj șocant pentru Maia Sandu… și pesediști!
Кандидат в президенты США от Демократической партии и бывший вице-президент Джо Байден

Bătălia decisivă pentru "Nord Stream-2". Cu ce amenință proiectul Biden

331
(reînnoit 20:03 26.11.2020)
Biden nu s-a mutat încă la Casa albă, dar conducerea americană sună deja la companiile europene implicate în construcția “Nord Stream – 2”, cerând abandonarea proiectului.

CHIȘINĂU, 26 nov - Sputnik, Natalia Dembinskaya. Germanii sunt extrem de nemulțumiți: ei consideră că noile sancțiuni sunt cele mai dure dintre toate. Acestea vor fi puse în aplicare de un democrat care și-a exprimat în repetate rânduri atitudinea extrem de negativă față de conducta de gaz. Va reuși oare Biden să oprească complet conducta – aflați din n materialul RIA Novosti.

Semnale îngrijorătoare

În ianuarie, documentele semnate de Trump vor intra în vigoare, iar companiile care au investit cel puțin un milion de dolari în conducta rusă vor fi supuse restricțiilor.  Acest lucru îi va afecta și pe cei implicați în logistică.

”Gazprom” a asigurat că Nord Stream 2 a primit finanțare de la parteneri încă înainte de anunțarea sancțiunilor. După cum a explicat directorul adjunct al companiei, Alexander Medvedev, Engie, OMV, Shell, Uniper și Wintershall au reușit să transfere banii, iar fondurile au fost deja direcționate către destinație. Și BUniper-ul german a subliniat că Germania a confirmat sprijinul său pentru proiect, pornind de la importanța sa pentru securitatea aprovizionării cu gas.

Dar Washingtonul încearcă să facă tot posibilul ca să prevină acest lucru. Cea mai mare agenție de știri germană DPA, citând o sursă de la Casa albă, aduce la cunoștință faptul că americanii le sună participanților la proiect cu ”avertizări”.

”SUA nu ar dori să impună sancțiuni companiilor europene. Îi sunăm ca să îi avertizăm și ca să le dăm timp să se retragă din proiect. Această conductă nu va exista”, – a declarat o sursă agenției.

Este o tactică testată. După primul pachet de sancțiuni, cel mai mare producător de țevi din lume – compania elvețiană Allseas – a părăsit proiectul. Dar Washingtonul nu a ținut cont de faptul că Rusia are propria rezervă de țevi. Ca urmare, construcția este aproape finalizată.

Construcția gazoductului Nord Stream 2 în Germania
© Sputnik / Алексей Витвицкий

În Germania, amenințările americane au dat naștere la confuzii. ”O astfel de atitudine este complet inacceptabilă între aliați. <...> Sancțiunile extrateritoriale ale SUA reprezintă o ingerință inadmisibilă  în dreptul internațional”, – a sublinat Oliver Hermes, șeful Comitetului de est al economiei germane.

Germanii sunt în panică

Apelurile telefonice cu amenințări nu au făcut decât să confirme temerile germanilor: după schimbarea puterii de la Washington, agitația puțin probabil se va calma. În  lunile următoare, Biden ”intenționează să strângă șuruburile și mai mult”, astfel încât proiectul, cu investiții germane de trei miliarde de euro, să eșueze definitiv, declară compania germană Bild.

Intenția SUA de a sancționa companiile de asigurări și de certificare care lucrează cu întreprinderile și judecătoriile rusești este deosebit de impresionantă. Până în prezent, nu există pe agendă restricții împotriva autorităților germane, dar totuși Biden ar fi în stare să nimicească aproape finisatul ”Nord Stream – 2”, susține ziarul.

Noile sancțiuni au fost deja aprobate de Congres și vor fi incluse în amendamentele bugetului militar pentru 2021. Restricțiile anterioare, desigur, nu vor fi anulate.

"Ca urmare, asigurătorii nu vor risca să compenseze daunele suportate în timpul finalizării conductei, iar firmele de certificare nu vor putea evalueze fiabilitatea țevilor sudate înainte ca gazul să fie furnizat în Germania. Dacă Trump nu va reuși, Biden va reuși" – explică pentru RIA Novosti economistul Leonid Kazanov, un expert industrial independent.

Precizarea unor lucrurilor

Deși presiunea asupra europenilor este în creștere, iar Casa albă a apelat la un șantaj direct, nu toată lumea este în panică.

”Industria americană depinde puternic de piața Lumii Vechi, iar încercările Washingtonului de a împiedica finalizarea conductei ar putea declanșa un val de contra-sancțiuni, atât din partea întregii Uniuni Europene, cât și a membrilor săi individuali. În plus, în acest caz, americanii își pierd automat aliații politici din cadrul NATO”, – declară Kazanov.

Mai există și un alt moment: Biden va trebui să se ocupe în primul rând de problemele interne ale statului, ceea ce va dura suficient timp. Economia americană este instabilă. În al doilea trimestru, PIB-ul a căzut cu 33 la sută, eveniment fără precedent. Economiștii au recunoscut pandemia ca fiind cea mai gravă amenințare pentru țară, de la ”Marea Depresiune”. Toate recesiunile anterioare și războaiele din Irak au adus mai puține daune.

Un alt pachet de stimulente în valoare de până la 2,5 trilioane de dolari este în curs de examinare. Acesta reprezintă și ajutoare suplimentare pentru șomeri, și asistență pentru întreprinderile mici și mijlocii. Pornirea tiparniței de bani promite o diminuare de aproape 10% a dolarului față de euro. Într-o astfel de situație, administrația lui Biden nu va avea timp pentru ”Nord Stream-2”.

Devreme pentru anulare

Nici factorii obiectivi din punct de vedere economic nu au fost anulați: cerea de piață a conductei rusești de gaz este încă ridicată, iar creșterea prețurilor din această toamnă pe piața spot europeană confirmă în mod convingător acest lucru.

"Din august, producția de gaze din Rusia este în creștere, în octombrie s-au extras aproape 63 miliarde de metri cubi de combustibil – cu 13% mai mult decât în ​​septembrie și chiar mai mult decât în ​​octombrie 2019. Acest lucru indică o creștere a cererii, în principal în străinătate", – reamintește Natalia Milciakova, șef adjunct al centrului de informații și analiză ”Alpari”.

Pentru ”Gazprom”, politica energetică a lui Biden, așa-numitul ”curs verde”, reprezintă un aspect negativ al președinției lui. Democrații intenționează să cheltuiască două trilioane de dolari pentru a trece la o energie ecologic curată până în 2035. Iar până în 2050 – la zero emisii. Cu toate acestea, și energia verde este la îndemâna Rusiei: nu numai gazele naturale, ci și hidrogenul poate fi pompat în ”North Stream-2”. În Europa, cerea potențială de combustibil pe bază de hidrogen este foarte ridicată.

”În plus, noua administrație nu are nevoie deloc de un conflict cu europenii. După inaugurarea sa, Biden, va trebui să restabilească relațiile deteriorate cu Uniunea Europeană și, în special, cu Germania, fiindcă fără acest lucru este imposibilă consolidarea capacității de luptă a NATO”, – adaugă Milciakova.

De altfel, SUA de asemenea se îndoiește că noul șef al Casei Albe va realiza tot ceea ce a promis în legătura cu conducta rusă. După cum asigură fostul senator al statului Virginia, Richard Black, Biden va prefera să ajungă la un acord cu Moscova cu privire la finalizarea construcției ”fără zarvă”. Și, în schimb, va încerca să negocieze unele beneficii pentru Washington.

331
Tagurile:
Nord Stream 2
Tematic
Biden va transforma SUA într-o marionetă a Europei
Biden pune omenirea pe gânduri: ”SUA, gata să conducă lumea”
Polonia nu-l recunoaște învingător pe Biden

Загрузка...
Biden va transforma SUA într-o marionetă a Europei

Biden va transforma SUA într-o marionetă a Europei

270
(reînnoit 16:50 25.11.2020)
UE, reprezentată de șeful Consiliului Europei, Charles Michel, i-a propus lui Joe Biden să restabilească o „alianță transatlantică puternică”.

Dacă Biden va intra în Casa Albă (și judecând după evoluția evenimentelor, acest lucru devine din ce în ce mai evident), această dorință are toate motivele să se împlinească. Este simbolică candidatura probabilului secretar de stat al SUA în persoana lui Anthony Blinken, care este un produs rafinat al „mlaștinii de la Washington” și „apărător al alianțelor globale”, scrie Irina Alksnis într-un editorial pentru RIA Novosti.

Faptul că Europa Occidentală ar fi fericită să-l vadă pe Joe Biden în rolul de președinte al SUA a devenit clar imediat - atunci când liderii săi s-au grăbit să-l felicite pentru victoria în alegeri, iar Germania a recunoscut că nu avea chef să „colaboreze cu Trump încă patru ani”.

Este mult mai puțin clar de ce, pentru Europa, globaliștii sunt de preferat în fruntea SUA - aceiași globaliști care sunt obsedați de ideea menținerii status quo-ului sub forma unei lumi unipolare, cu rolul necondiționat de lider al Washingtonului. La urma urmei, procesele de suveranizare și eliberare de dependența semi-vasală de stăpânul transatlantic, câștigând constant forță în Lumea Veche, par să contrazică aceste aspirații.

S-ar putea presupune că și în Europa au învins forțele pro-americane, gata să-și sacrifice statele naționale în favoarea SUA. Cu toate acestea, faptele indică contrariul. De exemplu, Guvernul german și-a reafirmat încă o dată poziția cu privire la inadmisibilitatea sancțiunilor extrateritoriale care sunt elaborate în Statele Unite împotriva ”Nord Stream-2”.

Astfel, Europa continuă să-și promoveze linia de protejare a intereselor sale și de consolidare a propriului rol geopolitic, dar, în același timp, susține cu înflăcărare revenirea la putere la Washington a forțelor pentru care asta - în teorie - ar trebui să fie categoric inacceptabil.

Soluția la această ciudată contradicție ar trebui căutată în evenimentele de acum patru ani.

Venind la Casa Albă, Donald Trump a renunțat la multe acorduri internaționale pregătite și chiar semnate cu participarea Statelor Unite. Aceeași soartă a avut-o și faimosul parteneriat transatlantic pentru comerț și investiții, care atunci avea deja o reputație dea-dreptul sinistră. Alarmiștii au avertizat că, cu ajutorul lui, America pur și simplu va scoate toate resurse din Europa în favoarea sa.

Cu toate acestea, Trump, care în anii președinției sale a profitat cu orice ocazie pentru a trage foloase economice pentru țara sa, nu a ezitat să abandoneze „găina” care, se pare, ar fi trebuit să facă ouă de aur pentru America timp de mulți ani. Mai mult ca atât, el a afirmat în repetate rânduri că toate aceste acorduri sunt de fapt profund dezavantajoase pentru Statele Unite. Există suspiciunea că îl putem crede pe înflăcăratul patriot american cu o vastă experiență în afaceri.

Principala greșeală ar fi să presupunem că globaliștii (inclusiv cei americani) ar avea interese orientate la nivel național. Pentru ei, Statele Unite pot fi extrem de importante ca centru de bază de emisii și cea mai puternică armată de pe glob. Dar o țară imensă, cu aproape 330 de milioane de locuitor,i este mai degrabă o povară, de care ar fi mai ușor să scapi, decât să investi în ea și de a-i rezolva problemele.

În schimb adevăratele interese și sentimente ale globaliștilor ca cetățeni ai lumii pot fi asociate cu locuri complet diferite. În cazul aceluiași Anthony Blinken, o parte semnificativă a copilăriei a petrecut-o la Paris, iar formarea personalității sale a fost puternic influențată de tatăl său vitreg european. Așadar, îndoielile cu privire la măsura în care va fi ghidat exclusiv de interesele naționale ale SUA în calitate de secretar de stat sunt destul de firești.

Într-un astfel de peisaj, poziția Europei capătă sens. În ultimele decenii, a învățat să-și atingă scopurile prin interacțiunea cu statul profund american detașat de rădăcinile sale - îndeplinind în același timp toată curtoazia formală față de „liderul lumii libere” și singura superputere. Să luăm doar acordul nuclear iranian, care este adesea numit unul dintre triumfurile președinției Obama, dar în care UE era mult mai interesată decât Statele Unite.

Mai mult, UE are încă nevoie de SUA în multe privințe. În special, încercările europene de a-și crea propria armată - nu imitația care există astăzi, ci o adevărată forță militară - arată neserios. Nu există nicio alternativă la americani în acest sens și nu se prevede în viitorul previzibil. Însă Trump a fost hotărât să facă Lumea Veche să plătească pentru „umbrela” militară la cea mai mare rată, iar Bruxelles sau Berlin au șansa de a se înțelege cu „mlaștina de la Washington” într-un mod amiabil.

Da, și de o contrabalanță pentru Rusia - geopolitică, economică și aceeași armată - UE mai are încă nevoie. Altfel pentru Moscova apar condiții prea favorabile pe direcția occidentală, ceea ce nu poate plăcea capitalelor vest-europene.

Drept urmare, apare o situație paradoxală: în timp ce în ochii majorității, Europa pare un consumabil pentru Statele Unite, de fapt este timpul să ne fie milă de americani, care au șanse crescânde de a ajunge victimă a vicleniei europene și a trădării din partea propriilor elite.

Opinia autorilor ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

270
Tagurile:
Joe Biden, SUA

Загрузка...
Copil

Copil confiscat de la părinţi care s-au opus schimbării sexului

0
Un cuplu din Australia, al cărui copil se relatează că a fost confiscat de autoritățile statului, contestă hotărârea unui magistrat care îi consideră abuzivi și „periculoşi” pentru că s-au opus terapiei cu testosteron pentru fiica lor.

BUCUREŞTI, 30 nov – Sputnik. Avocații părinților au depus săptămâna trecută documente pentru a contesta decizia din octombrie a unui magistrat, fiind, se pare, primul caz în justiţie de apărare a drepturilor părinților în ceea ce privește tratamentul pentru disforia de gen, a relatat ziarul Australian. Copilul lor, pe atunci de 15 ani, a fost luat din familie anul trecut, după ce acesta ar fi mărturisit online că vrea să se sinucidă.

„Autoritățile spun că nu îi vom permite să îşi schimbe genul, așa că este «periculos» să se întoarcă acasă, pentru că am abuza-o mental. Vor să acceptăm tratamentul cu testosteron”, a declarat tatăl copilului, potrivit RT.

Părinții vor o analiză psihologică independentă a tuturor cauzelor posibile ale depresiei copilului lor, precum și luarea în considerare a unor opțiuni de tratament neinvaziv. Adolescenta a dezvoltat o depresie după ce și-a pierdut prietenii la 13 ani, când familia s-a mutat în Australia , iar aceste dificultăți au fost agravate de un început dificil de pubertate și anxietate cu privire la alimentație și imaginea corpului, a povestit mama.

Familia a migrat în Australia acum un deceniu. Avocații copilului au depus, la începutul acestei luni, acte care solicită aprobarea începerii terapiei hormonale pentru schimbarea sexului.

Un comentator pe Twitter, care a spus că propria fiică a suferit de disforie de gen cu debut rapid, a scris că intervențiile statului în acest sens, ca în cazul din Australia, marchează „sfârșitul parentingului așa cum îl știam”.

„Nu avem drepturi. Copiii noștri pot fi grav vătămaţi de guvern și de experţii medicali și suntem neputincioși să oprim acest lucru”, a scris comentatoarea.

​În contextul în care dezbaterile privind tratamentul pentru disforia de gen se înteţesc în Australia, unele state americane introduc excepții de la legile consimțământului părinţilor pentru ca copiii acestora să poată beneficia de tratamente hormonale și intervenții chirurgicale pentru schimbarea sexului fără consimțământul părinților. Începând din acest an, copiilor cu vârsta de până la 13 ani din statul Washington li se permite să primească un tratament confidențial pentru disforia de gen, plătit prin planul de asigurare al părinților și efectuat fără acordul lor.

​„Statele intervin într-o relație iubitoare dintre părinte și copilul minor și declară: «Vă vom transforma fizic copilul împotriva voinţei tale și pe ascuns”, a scris pe Twitter jurnalista Abigail Shrier, autoarea cărţii „Irreversible Damage: The Transgender Craze Seducing Our Daughters”, apărută în iunie 2020.
0
Tagurile:
LGBT, Australia, copil, sex, transgender
Tematic
Sex în schimbul voturilor. Un partid promite legalizarea prostituției
Ţara în care numărul copiilor care vor schimbare de sex se dublează an de an
Senatorii ruși vor să interzică căsătoriile persoanelor care și-au “schimbat sexul”

Загрузка...