Steagul UE

Europa va plăti scump pentru noile sancțiuni antirusești

340
(reînnoit 18:00 16.10.2020)
Acest episod a devenit cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani.

Editorial realizat de Irina Alksnis

La summitul UE de la Bruxelles au fost anunțate sancțiuni împotriva Rusiei cu privire la cazul lui Alexei Navalnîi, scrie editorialistul Irina Alksnis pentru RIA Novosti.

În noua listă neagră au fost incluși șase reprezentanți de rang înalt ai serviciilor speciale rusești, ai Ministerului Apărării și ai Administrației Prezidențiale, precum și ai Institutului de Cercetare de Stat pentru Chimie Organică și Tehnologie. Sursele susțin că aceste persoane „ar fi putut ști despre otrăvire sau au fost implicate în planificarea acesteia”.

Astfel, potrivit Uniunii Europene, statul rus se angajează în asasinate politice (și atentate asupra lor), folosind arme chimice pentru aceasta în locuri aglomerate. Iar pedeapsa adecvată pentru aceasta, potrivit europenilor, este înghețarea activelor și interzicerea intrării mai multor oficiali ruși, posibil implicați.

În alte privințe, astfel de acțiuni, care se presupune că ar fi întreprinse de Rusia, nu reprezintă un motiv pentru ca Europa să transforme cumva cooperarea cu Rusia. Mai mult, Berlinul, ca inițiator și forță motrice a evenimentelor care au loc, este interesat de „relații bune sau cel puțin rezonabile” cu Moscova, întrucât, potrivit ministrului de Externe al Republicii Federale Germania, Heiko Maas, ceea ce s-a întâmplat „nu schimbă geografia”, iar țara sa trăiește „prin comerț și schimb științific".

Anume în totalitatea acestor fapte ar trebui să căutăm o explicație pentru retorica rusească, fără precedent de aspră din ultima vreme.

Poate părea ciudat la prima vedere, dar prin decizia sa de astăzi, UE a dat într-adevăr un caracter calitativ nou confruntării sale cu Rusia. Pentru a înțelege despre ce este vorba, este necesar să ne reamintim de trecutul recent.

Acest episod a fost cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani. Primul a fost în 2014-2015 și este asociat cu evenimentele violente de atunci. Al doilea s-a întâmplat în 2018 în cazul Skripal. Și acum - incidentul cu Navalnîi.

Organizatori și conducători ai acestor procese au fost întotdeauna diferite puteri. La mijlocul anului 2010, Statele Unite au fost acea forță care a desfășurat o campanie grandioasă de exercitare a presiunii asupra Rusiei în acea perioadă. La rândul său, scandalul Skripal a fost în totalitate inspirat de Marea Britanie.

În ambele cazuri, Europa continentală a acționat ca o forță condusă din afară, de la care se aștepta, de asemenea, să facă principalele sacrificii în lupta împotriva Moscovei. Mai mult, americanii s-au descurcat destul de bine pentru prima dată: Uniunea Europeană a avut de suferit cele mai grele pierderi ca urmare a schimbului de sancțiuni sectoriale și contra-sancțiuni rusești. Cu toate acestea, acest lucru era destul de previzibil, deoarece Rusia este un partener economic mult mai semnificativ pentru UE decât pentru Statele Unite sau Regatul Unit.

Europa a învățat o lecție din experiența dureroasă și a emasculat destul de repede războiul sancțiunilor, care durează și astăzi, până la măsuri nedureroase din punct de vedere economic pentru toate părțile sub formă de completare a listelor nesfârșite și expulzare periodică a diplomaților.

Se poate presupune că retorica pacificatoare a politicii externe a Moscovei, care se manifesta anterior chiar și în perioadele celei mai acute ale campaniei anti-rusești din Occident, era și se adresa în primul rând ei - Europei continentale. Sarcina a fost de a răzbate la pragmatismul și buna chibzuială a capitalelor europene, astfel încât acestea să nu-și permită să fie transformate într-un instrument blând în mâinile Washingtonului și Londrei.

Și acest lucru s-a reușit.

Acum, Europa - și în special Germania - a decis să joace independent aceeași carte pe care au jucat-o camarazii săi din Occidentul colectiv: să umfle un grandios scandal rusofob pentru întreaga lume pentru a-și atinge unele dintre obiectivele sale.

Diferența constă în faptul că, dacă Statele Unite și Marea Britanie s-au bazat într-adevăr pe un efect sensibil anti-rusesc, atunci în acest caz scopul este evident unul diferit - pur și simplu pentru că „pedeapsa” anunțată a Rusiei are din nou un caracter absolut simbolic. Pe de altă parte, cel mai valoros și fragil obiect al relațiilor bilaterale din acest moment - ”Nord Stream - 2” - este atent păzit de germani și scos de sub atac.

Cel mai probabil, Berlinul și, în același timp, Parisul și Bruxelles-ul își rezolvă problemele interne cu această combinație, folosind tema „rusească” ca instrument convenabil familiar, iar Navalnîi ca pe un „neghiob” din Preferans.

Doar după mai bine de câteva decenii în care a avut un rol geopolitic secundar, precum și concentrându-se pe economie, „comerț și schimb științific”, Europa și-a pierdut abilitățile în implementarea operațiunilor politice speciale și complexe. De aici și delirul din ce în ce mai uimitor al poveștii cu Navalnîi, unde s-a ajuns deja la acuzațiile de dublă otrăvire a bloggerului. În acest context, britanicii din cazul Skripal arată ca niște guru ai profesionalismului.

Iar degețelul amenințător, arătat de europeni în calitate de pedeapsă la adresa statului care este acuzat că a folosit arme chimice și a încercat o asasinarea politică, impresionează în mod deosebit.

Deci, dacă Europa decide să intre în joc cu mize atât de mari, trebuie să fie gata că va trebui să plătească scump.

Într-adevăr, în marea politică și imaginația adecvată a Moscovei (și puteți fi sigur de ea), gama de măsuri care sunt cu adevărat sensibile pentru partenerii europeni depășește cu mult restricțiile pur economice pe care aceasta le evită atât de sârguincios.

340
Tagurile:
UE, Rusia, Sancțiuni
Tematic
Premieră: primul transgender viceprim-ministru în Europa
Cât de periculos este vaccinul: SUA solicită un răspuns, Europa numără profiturile
Europa luptă pentru uniformizare liberală și totalitarism democratic
Macron: cooperarea cu Rusia, necesară pentru pacea în Europa
Puși în fața faptului împlinit: Cum va plăti Europa pentru bazele SUA
Georgiana Arsene

Profesor cu studii superioare: Caut de lucru ca șofer, la MEC

2725
Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a descoperit, după ce a semnalat presa în prealabil, că un șofer din instituția pe care o conduce are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare.

Trăim într-o țară a absurdului? Nu, trăim într-o țară în care pare că totul este posibil, dacă știi să fii omul potrivit la locul potrivit. Sau trăim într-o țară de glume proaste.

Recenta situație pe care a aflat-o și Monica Anisie, ministrul care a vorbit de scenarii mai mult decât au făcut-o regizorii în acest an – că, dacă sălile de spectacol au fost închise, e clar că bieții oameni au fost nevoiți să găsească alte subiecte de discuție – mi-a amintit de un banc. Prost.

Vă spun întâi în linii mari care este situația de la Ministerul Educației și Cercetării și apoi bancul, ca să înțelegeți enormitatea.

Presa a semnalat că un șofer de la Ministerul Educației și Cercetării are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare, 20 de ani vechime și grad didactic I.

Monica Anisie a aflat și ea și a reacționat pe Facebook, spunând că a descoperit că atât la MEC, cât și în celelalte ministere există discrepanțe la încadrarea salarială în cazul mai multor posturi.

”Cred că Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să lămurească această situație și să lucrăm împreună cu toate celelalte ministere la ajustarea eventualelor discrepanțe pentru o salarizare echitabilă în sistemul public”, a scris Anisie.

Buun… și acum bancul promis. Un profesor de matematică vede că are probleme cu chiuveta din bucătărie, așa că omul cheamă un instalator. Acesta vine, strânge câteva șuruburi, înfiletează niște chestii, totul devine funcțional. Îi dă nota de plată profesorului, care este șocat.

Profesorul exclamă că valoarea notei de plată reprezintă o treime din venitul său lunar. Totuși, plătește. Instalatorul îl întreabă de ce nu vine la firma la care este el  angajat să fie instalator și îi spune că ar câștiga triplu față de cât câștigă ca profesor.

”Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți c-ați terminat numai 7 clase. Nu le plac oamenii educați”, spune instalatorul.

Prin urmare, profesorul și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar.
Tot ce trebuia sa faca era sa strângă un șurub-două.

Șeful companiei decide să-și trimită angajații la seral, ca să termine clasa a opta, iar primul curs a fost de matematică. El își dă seama că a uitat aria cercului, încearcă să o deducă, umple tablele cu calcule, nebunie.

Din bănci, colegii îi șoptesc: ”Schimbă limitele de integrare!”

Care e morala? Că nu prea dă nimeni doi bani pe profesori. Iar reacția ministrului Anisie este de râs dacă nu ar fi de plâns. Demnitarul, profesor la bază, demonstrează că nu e preocupată de salariile cadrelor didactice. Și, deși îmi voi atrage iar un val de antipatii, nici sindicatele nu sunt preocupate. Durerea în cot e resimțită acut numai de profesori. La vârf, până și șoferii sunt plătiți decent.

Așa că… un dascăl ar putea da următorul anunț: ”profesor cu studii superioare caut de lucru ca șofer. La MEC”.

2725
Tagurile:
Profesor, Monica Anisie

Загрузка...
Adrian Năstase

Adrian Năstase și montajul din spatele prăbușirii României

1211
O provocare pentru cei care au asistat și au observat atent, la fel ca mine, cum a decurs pregătirea preluării guvernării de către Adrian Năstase – și ce s-a petrecut după el. Dar și DE CE a trebui să fie așa .

Am comentat recent o postare a lui Adrian Năstase, în care era prezentat Protocolul între PSD și FDGR, semnat de fostul premier și fostul primar, actual președinte. Sigur, documentul este una dintre dovezile importante majore ale ipocriziei „anti-pesedistului” Iohannis, alături de alte câteva. Plus multe mai puțin importante, dar semnificative în tabloul fățarnicului din fruntea statului.

Sigur, cine citește postarea lui Adrian Năstase observă ceva și mai grav: suita de realizări concrete ale guvernării 2000 – 2004 – și, implicit, comparația dezastruoasă pentru ”peroada” Iohannis, mai ales atunci când a putut impune guvernele sale – sau când a putut bloca activitatea guvernelor PSD – Ponta, Dăncilă și chiar Grindeanu.

Iar peste toate rezultă și un aspect de-a dreptul depresiv: cum a ajuns România să decadă de la un premier de prim rang ca nivel de pregătire, experiență guvernamentală, notorietate și relații personale internaționale… până la nivel de Sică Mandolină!

Făceam apel în comentariul meu la ceea ce am văzut ca jurnalist în 1999 și 2000 – un întreg mecanism format din profesioniști de top din toate domeniile care se pregătea să preia puterea, având obiective dificile, în primul rând adaptările instituționale și legislative pentru integrarea europeană, dar și pentru nefericita aderare la NATO.

Da, am văzut o parte a acelor pregătiri – și erau impresionante! Sunt destui care pot da mărturie că am dreptate – și asta în toate domeniile. Cred că a fost perioada în care s-a lucrat cel mai mult pe grupuri de specialitate - cu profesioniști excelenți.

 În plus, era vorba chiar de persoana premierului! 

Adrian Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat, fără o pregătire intelectuală și profesională clară - și fără o echipă de specialiști reputați! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top, precum și o carieră universitară remarcabilă.

Și, așa cum scriam, Năstase se pregătea să preia guvernarea cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție. Rezultatul s-a văzut… în 2004.

2004 a găsit România într-o poziție de start lansat, cu o politică judicioasă a cheltuielilor și investițiilor, nu una care să o ia pe calea consumului, așa cum dorea Occidentul, SUA, NATO.

Tradus - România lui 2004 era pusă pe calea unei dependențe externe cât mai reduse, bazată și pe colaborări estice benefice, plus relația de parteneriat egal, real, cu Vestul. 

Ce diferență față de ce este acum - ce prăbușire totală vedem în momentul de față! O colonie, dependentă total, în care singurele personalități cu pregătire și carieră în spate – Ciucă și Aurescu – se comportă mai mult decât oricine ca servanți ai intereselor americane - nu al celor naționale și suverane! Despre restul miniștrilor, nici nu are rost să discutăm – reprezintă doar… niște glume proaste!

Da, România din 2004 era pe cale unei dezvoltări europene suverane, probabil în genul Ungariei, Cehiei sau Slovaciei – sau chiar al Poloniei, dar nu cu aberațiile militariste ale Varșoviei. Sigur, România nu ar fi fost orientată către rusofobie, ci către o politică inteligentă, pragmatică – în funcție de interese satisfăcute concret, nu ”strategic”, adică mincinos și iluzoriu.

Și, da, în România condusă după 2004 în continuarea direcției începute în 2000, grupurile de ale străinătății NU ar fi dictat TOTUL în România, nu ar fi ajuns să angajeze România în conflicte internaționale, în combinații bancare, energetice, bursiere etc. etc.

Am mai spus-o, cred că nici criza din 2008 nu ar fi lovit România atât de puternic – pentru că nu ar fi fost condusă de personaje precum Boc sau Elena Udrea, nici de ”statul paralel” creat de Traian Băsescu, pentru a deveni pârghia străinătății și arma contra elitelor românești. 

Hai să mai amintim un aspect: România a pierdut, după 2007, cea mai mare oportunitate de a face parteneriate economice excepționale: Vladimir Putin a stabilizat Rusia și a declanșat principalele proiecte (parteneriale) de transport gaze și investiții în zona nucleară, iar în China începea epoca de aur a creșterii economice, sub conducerea excepționalului Xi Jinping.

Estul devenea cel mai mare și dinamic investitor – dar România… Băsescu a început brusc să-l insulte pe Putin, iar China va deveni, în scurt timp, subiect de atac politic. UE a profitat din plin, pe când România a rupt cele mai profitabile relații – pentru că devenise o colonie pe care alții o controlau!

Concluzionând – repet, da, România lui 2004 se era pe cale unei dezvoltări europene suverane, ca membru demn și egal din UE. De aceea și drumul lui Adrian Năstase trebuia oprit, iar România adusă pe calea consumerismului, a pieței de desfacere pentru Occident, a MCV, a cumpărătorului de arme și a unui teren de jocuri strategice păguboase și riscante.

Adrian Năstase a fost ținta principală, restul - care, culmea, s-au bucurat sau chiar au concurat la căderea lui - au simțit și ei dulceața glonțului patriei-colonie. Și o vor mai simți, pentru că în lipsa realizărilor, trebuie să dai poporului circ. Ori asta dau Iohannis, Orban, ambasadorii SUA, reprezentanții NATO…

***

O completare necesară: se va comenta că NU am vorbit și de decăderea Partidului Social Democrat - de la Adrian Năstase, președinte și fondator, la Marcel Ciolacu. Atrag atenția că am precizat că NU analizez glume proaste. Marcel Ciolacu nu reprezintă nici măcar atât, în paradigma Adrian Năstase.

1211
Tagurile:
Adrian Năstase

Загрузка...
Oeil

Modalitate de a detecta cancerul după ochi

0
(reînnoit 16:45 31.10.2020)
Pleoapa căzută poate fi unul dintre semnele cancerului pulmonar, povestește profesorul britanic Georg Santis.

BUCUREȘTI, 31 oct - Sputnik. O pleoapă căzută poate fi unul dintre semnele cancerului pulmonar, povestește profesorul Georg Santis de la London Bridge Hospital, citat de Express .

Această reacție a corpului poate fi atribuită simptomelor neurologice ale unei tumori pulmonare, în care nervii din corp sunt comprimați.

„Acest lucru poate duce la o pleoapă căzută sau mai puțin transpirație pe față”, anunță specialistul.

Printre alte simptome ale cancerului pulmonar, profesorul a subliniat tuse continuă, hemoptizie, dificultăți sau respirație dureroasă.

Santis a clarificat că pleoapele căzute nu sunt neapărat indicative ale unei boli fatale. Ptoza pleoapei superioare poate apărea din mai multe motive, inclusiv purtarea lentilelor de ani de zile.

Medicul a recomandat consultarea unui specialist - persoanelor cu un astfel de simptom.

0
Tagurile:
Cancer
Tematic
Metodă simplă de a reduce riscul de accident vascular cerebral și cancer
Ce gen de oameni sunt cei mai supuşi riscului de a face cancer? Răspunsul unui oncolog rus
Nou scandal în Sănătate – Guvernul nu cumpăra un aparat esențial pentru bolnavii de cancer

Загрузка...