Testarea rachetei hipersonice „Zircon”

„Zirconul” rusesc a privat SUA de conceptul unei lovituri globale

1198
(reînnoit 17:24 09.10.2020)
Rusia înaintează mult în tehnologia hipersonică, finalizând cu succes testările unei arme eficiente și de înaltă precizie, care nu au analogi în nicio țară din lume. O nouă rachetă Zircon a fost lansată cu succes în Arctica.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Racheta hipersonică Zircon, lansată de pe fregata ”Amiralul flotei Uniunii Sovietice Gorșkov” în Marea Albă, a lovit o țintă în Marea Barenț, la o distanță de 450 km, în patru minute și jumătate și a demonstrat cât de bine sunt protejate frontierele arctice ale Federației Ruse și calea maritimă de Nord.

Viteza a depășit 8 Mach-uri, altitudinea maximă de zbor a ajuns la 28 de kilometri. Proiectul prevede o viteză a rachetelor de până la 9 Mach-uri (peste 10.789 km/h) și o autonomie de zbor de peste 1.000 de kilometri.

Când este atinsă viteza mai mare de 8 Mach-uri, rachetele nu mai pot fi detectate de sistemele de apărare antiaeriană existente și viitoare - apărarea antirachetă a unui potențial inamic. Proprietățile de luptă ale Zirconului o fac demnă de a concura cu armele nucleare. O lovitură a unei rachete hipersonice cu un focos convențional este suficientă pentru a distruge un portavion sau un obiectiv terestru mare (există și focoase nucleare).

Una dintre cele mai noi nave de război rusești, fregata ”Amiralului Gorșkov”, a lansat pentru prima dată o rachetă hipersonică asupra unei ținte maritime. Anterior, lansările de testare au confirmat caracteristicile tactice și tehnice unice ale rachetei hipersonice ”Zircon” în ceea ce privește raza de acțiune și precizia.

După finalizarea întregului ciclu de teste de stat (aproximativ 10 lansări de la bordul „Amiralului Gorșkov” și al submarinului nuclear „Severodvinsk”), este planificată dotarea navelor de suprafață și a submarinelor cu rachete „Zircon”, în 2020-2021. Dotarea cu rachete hipersonice nu se va limita doar la Forțele Navale. Anterior, Vladimir Putin a vorbit despre dezvoltarea unor astfel de rachete și cu bazare terestră.

Superioritate în luptă

Potrivit Ministerului rus al Apărării, rachetele ”Zircon” vor ajunge pe crucișătorul ”Amiral Nahimov”, fregate de tipul ”Amiral Gorșkov”, corvete ale proiectului 20 385 („Gremiașcii”), nave de suprafață ale proiectelor 22 350, 23 560 și submarine nucleare ale proiectelor 885, 885M, 949AM. Introducerea rachetelor ”Zircon” nu necesită modificarea lansatoarelor, unificate pentru rachetele ”Kalibr” și ”Onix”. Pe parcursul modernizării, rachetele hipersonice ar putea ajunge și pe alte nave de război.

Într-o situație de luptă, grupul de atac (KUG) al Marinei ruse, echipat cu rachete hipersonice cu o rază de acțiune mai mare de 1.000 de kilometri, este capabil să fie primul care detectează și distruge un grup de atac al portavionului (AUG) inamicului cu o lansare de salvă de 10-15 rachete ”Zirkon”. Într-un astfel de duel, rachetele anti-navă ale SUA și NATO pierd în mod evident, având o autonomie de până la 500 de kilometri (chiar și fără a ține cont de viteză).

Raza de acțiune a aeronavelor de punte a unui potențial inamic nu depășește 800 de kilometri, adică este foarte problematic pentru un AUG să realizeze un atac masiv preventiv asupra navelor rusești. Și chiar acțiunile avioanelor de punte inamice, în pereche sau în unități, la o distanță de până la 2.000 de kilometri (cu realimentare în aer) vor fi la fel de ineficiente - sistemul de apărare anti-aeriană al KUG-ului rusesc este impenetrabil.

O situație mai simplă, din punct de vedere tactic, a unei confruntări ipotetice între KUG-ul rus cu rachetele ”Zircon” și grupul de atac naval al Marinei SUA, format de exemplu din două crucișătoare din clasa Ticonderoga sau distrugătoare de rachete ghidate (URO) din clasa Arleigh Burke, cu o mare probabilitate va duce la distrugerea a cel puțin uneia dintre nave... O salvă din patru rachete hipersonice este suficientă pentru a le distruge pe ambele.

Distanța probabilă de detectare a rachetei „Zircon” de către radarul de supraveghere a spațiului aerian Arleigh Burke EM nu depășește 120 de kilometri, adică, din momentul în care apare o rachetă hipersonică pe radar (dacă o vede) până când lovește linia de plutire vor trece aproximativ 90 de secunde. Acest timp nu este suficient nici măcar pentru a deschide instalațiile ”Kingstone”.

Aproape invizibilă într-un nor de plasmă, racheta "Zircon" este capabil să depășească zona de apărare aeriană a inamicului în câteva secunde. În mod obiectiv, KUG-ul a două crucișătoare sau distrugătoare URO nu are nicio șansă de a respinge lovitura unei singure rachete hipersonice, iar sistemele de război electronic la bord lasă prea puține speranțe de a devia ”Zircon” de la țintă. Energia cinetică enormă a rachetei hipersonice face posibilă ruperea în două a unui distrugător de clasă Arleigh Burke.

Pe fregatele rusești și navele de rachete mici există 16 și, respectiv, 8 celule pentru lansarea rachetelor de tip „Kalibr”, „Onix” și, în viitor, „Zircon”. Acest lucru face ca navele relativ mici să fie adversari serioși ai grupurilor de atac ale portavioanelor. De exemplu, sistemele moderne de apărare aeriană ale Marinei Regale a Marii Britanii sunt capabile să doboare ținte aeriene care zboară la viteze nu mai mari de 3.700 km/h, iar Zirconul rusesc este pur și simplu „de neoprit” pentru ele(unstoppable).

Cele mai noi rachete hipersonice rusești vor completa capacitățile croazierelor de mare precizie „Kalibr”, bazate pe mare, care sunt proiectate să nimicească ținte maritime și terestre (posturi de comandă, arsenale, aerodromuri și construcții portuare).

„Zircon” dă tonalitatea de schimbare fundamentală a tacticilor și tehnologiilor forțelor navale ale statelor neprietenoase Federației Ruse. Sub supravegherea rachetelor hipersonice rusești, grupurile de atac ale portavioanelor și formațiunile unui potențial inamic, chiar și în timp de pace, sunt sortite doar să imite eficacitatea în ocean. Pe viitor, după 2025, capacitatea înaltă de camuflare al submarinelor rusești dotate cu „Zircon” la bord vor face ca potențialul inamic AUG să fie vulnerabil oriunde în Oceanul Mondial.

Perfecțiune tehnologică

Un aparat hipersonic nu poate fi propulsat de un motor cu reacție tradițională. Motorul rachetei ”Zircon” ramjet funcționează cu un combustibil Decilin-MT fundamental nou, cu o capacitate energetică sporită cu 20%. Pentru arderea supersonică, oxigenul atmosferic este utilizat ca oxidant. Noua armă a impus necesitatea de a depăși o gamă întreagă de probleme științifice și tehnice.

O rachetă hipersonică zboară într-un nor de plasmă la temperaturi ridicate (peste + 1500 ° C), când aluminiul și magneziul încep să se topească, oțelul termorezistent își pierde proprietățile. În aceste condiții, sistemul de autoghidare și alte echipamente electronice trebuie să funcționeze stabil.

Aliaje de beriliu, materiale noi de ablație, compozite pe bază de bor și fibre de carbon, pulverizarea cu plasmă a suprafețelor refractare și alte tehnologii spațiale sunt utilizate pentru a face structura „viabilă”, pentru a menține controlabilitatea pe o traiectorie complexă și manevrabilitatea unei rachete convenționale de croazieră.

Mai mult, toate acestea sunt strâns ambalate într-un volum relativ mic. Din surse deschise se știe că lungimea rachetei Zircon (3K-22) este de aproximativ 6 metri, greutatea focosului este de 300 de kilograme.

Americanii dezvoltă la fel de intens (și relativ ineficient) arme strategice de atac aerian hipersonic. Statele Unite nu au rachete hipersonice anti-navale asemănătoare cu ”Zircon”. Potrivit experților, superioritatea Federației Ruse în acest domeniu va dura cel puțin 10 ani.

Armele hipersonice rusești nu au concurenți în lume, lucru recunoscut chiar și de Centrul occidental de cercetare Rand. Și totuși, „Zircon” este doar un răspuns al Federației Ruse la amenințările militare externe, o tehnologie pentru păstrarea păcii.

În prezent, vectorul anti-rusesc rămâne o prioritate a Alianței Nord-Atlantice, dar realismul unui „Atac global rapid” împotriva Federației Ruse trezește semne de întrebare în rândul specialiștilor Pentagonului. Distanța tehnologică vizibilă dintre Statele Unite și Rusia în domeniul armamentului pune bețe în roate la realizarea strategiei militare a Washingtonului și Bruxellesului.

1198
Tagurile:
sistem de rachetă, SUA
Tematic
Presa: Turcia testează eficiența S-400 împotriva avioanelor americane F-16
De ce racheta rusă Zircon ar putea schimba jocul. SUA, depășită de situație
NATO cere Turciei să caute alternative la S-400
Cale de întoarcere nu este: Turcia, a doua testare a S-400 împotriva avioanelor americane
Monica Anisie

De ce a prins fake-news-ul cu declarația Monicăi Anisie?

527
O declarație care ar fi putut scoate din minți și cel mai liniștit om a scos la iveală, de fapt, prăpastia dintre actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării și omul de rând.

Am urmărit și eu ieri, ca mulți – incredibil de mulți – români declarația ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie, legată de situația copiilor care provin din familii fără curent electric.

De la bun început am simțit – sau, mai degrabă, am vrut să simt, să cred asta – că avem de-a face cu o scoatere din context, cu un fake-news… Nu îmi puteam imagina că un om, care, pe deasupra ete ministrul Educației și Cercetării, se arată a fi atât de lipsit de empatie față de oamenii cu adevărat nevoiași.

Era ca și cum le-ar fi spus: ”Dacă n-aveți pâine, mâncați cozonac!”

Și totuși… chiar dacă vorbim de o ”gafă” exagerată, accentuată până dincolo de limita bunului simț și a decenței, problema care apare este alta, reală și dureroasă. Iar Anisie pare să nu facă nimic pentru a o remedia.

Mă refer la prăpastia dintre Ministerul Educației și Cercetării și omul de rând. Distribuirea masivă a imaginii ministrului Educației și Cercetării, însoțită de textul ”Pentru școala online, elevii care nu au tablete pot urmări lecțiile la televizor” arată că s-a ajuns la saturație. Profesorii, elevii, părinții, toți au distribuit imaginea. Pentru că nu se mai poate. Pentru că, de luni de zile, de la MEC nu vin decât incertitudini și bâjbâieli.

Acest fake news nu a reprezentat decât picătura care a umplut paharul. Iar Anisie, în loc să arunce cu venin pe Facebook, să acuze fake-news-ul – uitând, evident, că funcția sa presupune alte îndeletniciri – ar trebui să își adune echipa și să se întrebe: ce e de făcut?

Pentru că, în mod absolut clar, nu mai merge așa. Iar Monica Anisie – vrem, nu vrem – și-a pierdut credibilitatea în fața românilor. Acesta este și motivul pentru care nimeni nu mai stă să citească întreaga declarație a demnitarului.

Românii au înțeles – și aici nu e vina lor – că ministrul Educației și Cercetării nu are credibilitate și că, mai grav de-atât, are ”potențial”. Adică omul poate citi un titlu și deja îl crede, pentru că se pliază pe imaginea pe care o are despre un personaj politic sau altul.

Mingea se află acum în terenul Monicăi Anisie.

527
Tagurile:
Monica Anisie

Загрузка...
Steagul UE

Europa va plăti scump pentru noile sancțiuni antirusești

338
(reînnoit 18:00 16.10.2020)
Acest episod a devenit cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani.

Editorial realizat de Irina Alksnis

La summitul UE de la Bruxelles au fost anunțate sancțiuni împotriva Rusiei cu privire la cazul lui Alexei Navalnîi, scrie editorialistul Irina Alksnis pentru RIA Novosti.

În noua listă neagră au fost incluși șase reprezentanți de rang înalt ai serviciilor speciale rusești, ai Ministerului Apărării și ai Administrației Prezidențiale, precum și ai Institutului de Cercetare de Stat pentru Chimie Organică și Tehnologie. Sursele susțin că aceste persoane „ar fi putut ști despre otrăvire sau au fost implicate în planificarea acesteia”.

Astfel, potrivit Uniunii Europene, statul rus se angajează în asasinate politice (și atentate asupra lor), folosind arme chimice pentru aceasta în locuri aglomerate. Iar pedeapsa adecvată pentru aceasta, potrivit europenilor, este înghețarea activelor și interzicerea intrării mai multor oficiali ruși, posibil implicați.

În alte privințe, astfel de acțiuni, care se presupune că ar fi întreprinse de Rusia, nu reprezintă un motiv pentru ca Europa să transforme cumva cooperarea cu Rusia. Mai mult, Berlinul, ca inițiator și forță motrice a evenimentelor care au loc, este interesat de „relații bune sau cel puțin rezonabile” cu Moscova, întrucât, potrivit ministrului de Externe al Republicii Federale Germania, Heiko Maas, ceea ce s-a întâmplat „nu schimbă geografia”, iar țara sa trăiește „prin comerț și schimb științific".

Anume în totalitatea acestor fapte ar trebui să căutăm o explicație pentru retorica rusească, fără precedent de aspră din ultima vreme.

Poate părea ciudat la prima vedere, dar prin decizia sa de astăzi, UE a dat într-adevăr un caracter calitativ nou confruntării sale cu Rusia. Pentru a înțelege despre ce este vorba, este necesar să ne reamintim de trecutul recent.

Acest episod a fost cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani. Primul a fost în 2014-2015 și este asociat cu evenimentele violente de atunci. Al doilea s-a întâmplat în 2018 în cazul Skripal. Și acum - incidentul cu Navalnîi.

Organizatori și conducători ai acestor procese au fost întotdeauna diferite puteri. La mijlocul anului 2010, Statele Unite au fost acea forță care a desfășurat o campanie grandioasă de exercitare a presiunii asupra Rusiei în acea perioadă. La rândul său, scandalul Skripal a fost în totalitate inspirat de Marea Britanie.

În ambele cazuri, Europa continentală a acționat ca o forță condusă din afară, de la care se aștepta, de asemenea, să facă principalele sacrificii în lupta împotriva Moscovei. Mai mult, americanii s-au descurcat destul de bine pentru prima dată: Uniunea Europeană a avut de suferit cele mai grele pierderi ca urmare a schimbului de sancțiuni sectoriale și contra-sancțiuni rusești. Cu toate acestea, acest lucru era destul de previzibil, deoarece Rusia este un partener economic mult mai semnificativ pentru UE decât pentru Statele Unite sau Regatul Unit.

Europa a învățat o lecție din experiența dureroasă și a emasculat destul de repede războiul sancțiunilor, care durează și astăzi, până la măsuri nedureroase din punct de vedere economic pentru toate părțile sub formă de completare a listelor nesfârșite și expulzare periodică a diplomaților.

Se poate presupune că retorica pacificatoare a politicii externe a Moscovei, care se manifesta anterior chiar și în perioadele celei mai acute ale campaniei anti-rusești din Occident, era și se adresa în primul rând ei - Europei continentale. Sarcina a fost de a răzbate la pragmatismul și buna chibzuială a capitalelor europene, astfel încât acestea să nu-și permită să fie transformate într-un instrument blând în mâinile Washingtonului și Londrei.

Și acest lucru s-a reușit.

Acum, Europa - și în special Germania - a decis să joace independent aceeași carte pe care au jucat-o camarazii săi din Occidentul colectiv: să umfle un grandios scandal rusofob pentru întreaga lume pentru a-și atinge unele dintre obiectivele sale.

Diferența constă în faptul că, dacă Statele Unite și Marea Britanie s-au bazat într-adevăr pe un efect sensibil anti-rusesc, atunci în acest caz scopul este evident unul diferit - pur și simplu pentru că „pedeapsa” anunțată a Rusiei are din nou un caracter absolut simbolic. Pe de altă parte, cel mai valoros și fragil obiect al relațiilor bilaterale din acest moment - ”Nord Stream - 2” - este atent păzit de germani și scos de sub atac.

Cel mai probabil, Berlinul și, în același timp, Parisul și Bruxelles-ul își rezolvă problemele interne cu această combinație, folosind tema „rusească” ca instrument convenabil familiar, iar Navalnîi ca pe un „neghiob” din Preferans.

Doar după mai bine de câteva decenii în care a avut un rol geopolitic secundar, precum și concentrându-se pe economie, „comerț și schimb științific”, Europa și-a pierdut abilitățile în implementarea operațiunilor politice speciale și complexe. De aici și delirul din ce în ce mai uimitor al poveștii cu Navalnîi, unde s-a ajuns deja la acuzațiile de dublă otrăvire a bloggerului. În acest context, britanicii din cazul Skripal arată ca niște guru ai profesionalismului.

Iar degețelul amenințător, arătat de europeni în calitate de pedeapsă la adresa statului care este acuzat că a folosit arme chimice și a încercat o asasinarea politică, impresionează în mod deosebit.

Deci, dacă Europa decide să intre în joc cu mize atât de mari, trebuie să fie gata că va trebui să plătească scump.

Într-adevăr, în marea politică și imaginația adecvată a Moscovei (și puteți fi sigur de ea), gama de măsuri care sunt cu adevărat sensibile pentru partenerii europeni depășește cu mult restricțiile pur economice pe care aceasta le evită atât de sârguincios.

338
Tagurile:
UE, Rusia, Sancțiuni
Tematic
Premieră: primul transgender viceprim-ministru în Europa
Cât de periculos este vaccinul: SUA solicită un răspuns, Europa numără profiturile
Europa luptă pentru uniformizare liberală și totalitarism democratic
Macron: cooperarea cu Rusia, necesară pentru pacea în Europa
Puși în fața faptului împlinit: Cum va plăti Europa pentru bazele SUA

Загрузка...
Federația Sanitas protestează

Asistentă medicală, strigăt: ”Rămâne copilul pe drumuri”

0
(reînnoit 19:29 21.10.2020)
Reprezentanții Federației SANITAS au postat pe pagina lor de Facebook un mesaj cutremurător al unei asistente medicale, angajate al unui spital public din Capitală.

BUCUREȘTI, 21 oct – Sputnik. Pandemia de coronavirus face ravagii nu doar în rândul românilor de rând, ci, mai ales, în rândul celor care luptă cu virusul în linia întâi. Medici, asistenți medicali etc.

Reprezentanții Federației SANITAS trag un semnal de alarmă și cer guvernanților să renunțe la interesele politice de partid sau de grup și să ia toate măsurile necesare, pentru că sistemul de sănătate și de asistență socială cedează.

De asemenea, sindicaliștii au prezentat românilor mărturia unei asistente medicale, angajat al unui spital public din București.

Acesta spune că se muncește pe rupte, însă problema este că, dacă tot personalul medical se va îmbolnăvi, cine va mai trata pacienții.

Asistenta medicală lucrează la Anestezie Terapie Intensivă și că a fost testată cu COVID pozitiv, cu toate că s-a ferit cât a putut pentru că știe că este o persoană cu risc crescut de îmbolnăvire, având insuficiență respiratorie.

”Interesează pe cineva dacă eu mâine mor? Nu! Îmi rămâne copilul pe drumuri fără un venit asigurat, soțul neavând loc de muncă!”, spune asistenta medicală.

Potrivit acestei mărturii, în spitalul în care lucrează asistenta în cauză, medicul i-a făcut consultul prin telefon, concediu medical a primit numai pentru 13 zile – calculându-se de la data la care a ieșit rezultatul pozitiv.

”Cât mai credeți că vom putea să continuăm așa?”, se întreabă cadrul medical.

0
Tagurile:
Asistentă medicală, Copil
Tematic
Lider SANITAS: ”Noi am fost arestați la locul de muncă”
SANITAS:”Punerea ”în concurență” a sistemului public de sănătate cu cel privat, nepermisă”
SANITAS anunță GREVĂ japoneză în Sănătate: cât va dura

Загрузка...