Elevi la școală în timpul orelor

”Toate pânzele sus!” de Ziua Profesorului

676
Anul 2020 arată dimensiunile dezastrului din Educație și tot mai multe cadre didactice luptă cu toate forțele ca această corabie, învățământul românesc, să nu se scufunde...

Ziua Educației sau Ziua Profesorului ar fi trebuit să fie nu doar un motiv de mândrie și de fericire, ci și unul în care să ne amintim cu toții cu mult drag de dascălii care, prin contribuția lor, ne-au ajutat să devenim oamenii de astăzi.

Sunt profesori cărora le voi purta mereu o amintire dragă, la care mă voi întoarce mereu ca la adevărate repere.

Ei sunt oamenii care fac cinste profesiei de dascăl și care, și peste timp, merită toată prețuirea noastră.

Din păcate, pandemia de coronavirus, dar și metastazele sistemului de învățământ ne prezintă, în 2020, un sistem de educație românesc ținut în viață de aparate, cu părți care încep să cedeze și pentru care nu există soluții.

Probabil că vi se pare foarte dură comparația. Și oare cum ar putea să fie comparat un sistem de învățământ în care unii profesori nu doresc să predea online, alții nu pot – din diferite motive, cele mai multe tehnice, iar zeci de mii de copii nu au nici măcar mâncare destulă, ca să nu mai vorbim de laptopuri și tablete?

Tabloul României de astăzi, împărțită între români foarte bogați și români care abia își duc zilele de azi pe mâine, ne poate ajuta să ne facem o idee despre cum va arăta școala de mâine.

Ziua Profesorului este una de reculegere, spun mai mulți dascăli în mediul online. Și aceasta pentru că învățământul românesc moare încet. Sau… se transformă? În ce?

De Ziua Educației, eu urez tuturor profesorilor putere de muncă, rezistență, nervi tari și le cer să nu își piardă speranța. Nu pentru că aș ști eu că vin vremuri mai bune, ci pentru că, o dată pierdută speranța, corabia numită învățământ se va scufunda.

Așa că, dragi profesori, ”Toate pânzele sus!” Porniți la drum într-o călătorie presărată cu multe momente de necunoscut.

676
Tagurile:
ziua profesorului
Georgiana Arsene

Profesor cu studii superioare: Caut de lucru ca șofer, la MEC

2414
Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a descoperit, după ce a semnalat presa în prealabil, că un șofer din instituția pe care o conduce are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare.

Trăim într-o țară a absurdului? Nu, trăim într-o țară în care pare că totul este posibil, dacă știi să fii omul potrivit la locul potrivit. Sau trăim într-o țară de glume proaste.

Recenta situație pe care a aflat-o și Monica Anisie, ministrul care a vorbit de scenarii mai mult decât au făcut-o regizorii în acest an – că, dacă sălile de spectacol au fost închise, e clar că bieții oameni au fost nevoiți să găsească alte subiecte de discuție – mi-a amintit de un banc. Prost.

Vă spun întâi în linii mari care este situația de la Ministerul Educației și Cercetării și apoi bancul, ca să înțelegeți enormitatea.

Presa a semnalat că un șofer de la Ministerul Educației și Cercetării are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare, 20 de ani vechime și grad didactic I.

Monica Anisie a aflat și ea și a reacționat pe Facebook, spunând că a descoperit că atât la MEC, cât și în celelalte ministere există discrepanțe la încadrarea salarială în cazul mai multor posturi.

”Cred că Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să lămurească această situație și să lucrăm împreună cu toate celelalte ministere la ajustarea eventualelor discrepanțe pentru o salarizare echitabilă în sistemul public”, a scris Anisie.

Buun… și acum bancul promis. Un profesor de matematică vede că are probleme cu chiuveta din bucătărie, așa că omul cheamă un instalator. Acesta vine, strânge câteva șuruburi, înfiletează niște chestii, totul devine funcțional. Îi dă nota de plată profesorului, care este șocat.

Profesorul exclamă că valoarea notei de plată reprezintă o treime din venitul său lunar. Totuși, plătește. Instalatorul îl întreabă de ce nu vine la firma la care este el  angajat să fie instalator și îi spune că ar câștiga triplu față de cât câștigă ca profesor.

”Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți c-ați terminat numai 7 clase. Nu le plac oamenii educați”, spune instalatorul.

Prin urmare, profesorul și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar.
Tot ce trebuia sa faca era sa strângă un șurub-două.

Șeful companiei decide să-și trimită angajații la seral, ca să termine clasa a opta, iar primul curs a fost de matematică. El își dă seama că a uitat aria cercului, încearcă să o deducă, umple tablele cu calcule, nebunie.

Din bănci, colegii îi șoptesc: ”Schimbă limitele de integrare!”

Care e morala? Că nu prea dă nimeni doi bani pe profesori. Iar reacția ministrului Anisie este de râs dacă nu ar fi de plâns. Demnitarul, profesor la bază, demonstrează că nu e preocupată de salariile cadrelor didactice. Și, deși îmi voi atrage iar un val de antipatii, nici sindicatele nu sunt preocupate. Durerea în cot e resimțită acut numai de profesori. La vârf, până și șoferii sunt plătiți decent.

Așa că… un dascăl ar putea da următorul anunț: ”profesor cu studii superioare caut de lucru ca șofer. La MEC”.

2414
Tagurile:
Profesor, Monica Anisie

Загрузка...
Adrian Năstase

Adrian Năstase și montajul din spatele prăbușirii României

976
O provocare pentru cei care au asistat și au observat atent, la fel ca mine, cum a decurs pregătirea preluării guvernării de către Adrian Năstase – și ce s-a petrecut după el. Dar și DE CE a trebui să fie așa .

Am comentat recent o postare a lui Adrian Năstase, în care era prezentat Protocolul între PSD și FDGR, semnat de fostul premier și fostul primar, actual președinte. Sigur, documentul este una dintre dovezile importante majore ale ipocriziei „anti-pesedistului” Iohannis, alături de alte câteva. Plus multe mai puțin importante, dar semnificative în tabloul fățarnicului din fruntea statului.

Sigur, cine citește postarea lui Adrian Năstase observă ceva și mai grav: suita de realizări concrete ale guvernării 2000 – 2004 – și, implicit, comparația dezastruoasă pentru ”peroada” Iohannis, mai ales atunci când a putut impune guvernele sale – sau când a putut bloca activitatea guvernelor PSD – Ponta, Dăncilă și chiar Grindeanu.

Iar peste toate rezultă și un aspect de-a dreptul depresiv: cum a ajuns România să decadă de la un premier de prim rang ca nivel de pregătire, experiență guvernamentală, notorietate și relații personale internaționale… până la nivel de Sică Mandolină!

Făceam apel în comentariul meu la ceea ce am văzut ca jurnalist în 1999 și 2000 – un întreg mecanism format din profesioniști de top din toate domeniile care se pregătea să preia puterea, având obiective dificile, în primul rând adaptările instituționale și legislative pentru integrarea europeană, dar și pentru nefericita aderare la NATO.

Da, am văzut o parte a acelor pregătiri – și erau impresionante! Sunt destui care pot da mărturie că am dreptate – și asta în toate domeniile. Cred că a fost perioada în care s-a lucrat cel mai mult pe grupuri de specialitate - cu profesioniști excelenți.

 În plus, era vorba chiar de persoana premierului! 

Adrian Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat, fără o pregătire intelectuală și profesională clară - și fără o echipă de specialiști reputați! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top, precum și o carieră universitară remarcabilă.

Și, așa cum scriam, Năstase se pregătea să preia guvernarea cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție. Rezultatul s-a văzut… în 2004.

2004 a găsit România într-o poziție de start lansat, cu o politică judicioasă a cheltuielilor și investițiilor, nu una care să o ia pe calea consumului, așa cum dorea Occidentul, SUA, NATO.

Tradus - România lui 2004 era pusă pe calea unei dependențe externe cât mai reduse, bazată și pe colaborări estice benefice, plus relația de parteneriat egal, real, cu Vestul. 

Ce diferență față de ce este acum - ce prăbușire totală vedem în momentul de față! O colonie, dependentă total, în care singurele personalități cu pregătire și carieră în spate – Ciucă și Aurescu – se comportă mai mult decât oricine ca servanți ai intereselor americane - nu al celor naționale și suverane! Despre restul miniștrilor, nici nu are rost să discutăm – reprezintă doar… niște glume proaste!

Da, România din 2004 era pe cale unei dezvoltări europene suverane, probabil în genul Ungariei, Cehiei sau Slovaciei – sau chiar al Poloniei, dar nu cu aberațiile militariste ale Varșoviei. Sigur, România nu ar fi fost orientată către rusofobie, ci către o politică inteligentă, pragmatică – în funcție de interese satisfăcute concret, nu ”strategic”, adică mincinos și iluzoriu.

Și, da, în România condusă după 2004 în continuarea direcției începute în 2000, grupurile de ale străinătății NU ar fi dictat TOTUL în România, nu ar fi ajuns să angajeze România în conflicte internaționale, în combinații bancare, energetice, bursiere etc. etc.

Am mai spus-o, cred că nici criza din 2008 nu ar fi lovit România atât de puternic – pentru că nu ar fi fost condusă de personaje precum Boc sau Elena Udrea, nici de ”statul paralel” creat de Traian Băsescu, pentru a deveni pârghia străinătății și arma contra elitelor românești. 

Hai să mai amintim un aspect: România a pierdut, după 2007, cea mai mare oportunitate de a face parteneriate economice excepționale: Vladimir Putin a stabilizat Rusia și a declanșat principalele proiecte (parteneriale) de transport gaze și investiții în zona nucleară, iar în China începea epoca de aur a creșterii economice, sub conducerea excepționalului Xi Jinping.

Estul devenea cel mai mare și dinamic investitor – dar România… Băsescu a început brusc să-l insulte pe Putin, iar China va deveni, în scurt timp, subiect de atac politic. UE a profitat din plin, pe când România a rupt cele mai profitabile relații – pentru că devenise o colonie pe care alții o controlau!

Concluzionând – repet, da, România lui 2004 se era pe cale unei dezvoltări europene suverane, ca membru demn și egal din UE. De aceea și drumul lui Adrian Năstase trebuia oprit, iar România adusă pe calea consumerismului, a pieței de desfacere pentru Occident, a MCV, a cumpărătorului de arme și a unui teren de jocuri strategice păguboase și riscante.

Adrian Năstase a fost ținta principală, restul - care, culmea, s-au bucurat sau chiar au concurat la căderea lui - au simțit și ei dulceața glonțului patriei-colonie. Și o vor mai simți, pentru că în lipsa realizărilor, trebuie să dai poporului circ. Ori asta dau Iohannis, Orban, ambasadorii SUA, reprezentanții NATO…

***

O completare necesară: se va comenta că NU am vorbit și de decăderea Partidului Social Democrat - de la Adrian Năstase, președinte și fondator, la Marcel Ciolacu. Atrag atenția că am precizat că NU analizez glume proaste. Marcel Ciolacu nu reprezintă nici măcar atât, în paradigma Adrian Năstase.

976
Tagurile:
Adrian Năstase

Загрузка...
Coronavirus în Franța, loc de testare

Covid-19 Franţa: izolare totală - rezistăm până în mai

0
Guvernul din Franţa ia în considerare măsuri din ce în ce mai severe pentru stoparea răspândirii coronavirusului. Un lockdown generalizat este luat în calcul de executiv.

BUCUREŞTI, 28 oct – Sputnik. Un lockdown generalizat timp de cel puțin patru săptămâni este una dintre măsurile luate în calcul de executivul francez în contextul creşterii numărului de cazuri pozitive de Covid-19.

La posturile TV, tonul nu mai este acelaşi ca în vară: „situația se înrăutăţeşte din oră în oră în spitalele din regiunea Parisului”, a declarat, pe 27 octombrie, Aurélien Rousseau, directorul general al Agenției Regionale pentru Sănătate (ARS) din Île-de-France. Luni, 26 octombrie, nu mai puțin de 52.000 de noi contaminări au fost detectate.

„Suntem în proces de întârziere a operaţiilor pentru fractură de col femural timp de trei zile pentru că nu mai avem locuri”, a confirmat pentru Sputnik.

„Nu ne putem permite să așteptăm rezultatele primului blocaj și consecințele vacanțelor școlare. Trebuie să reducem răspândirea acestei epidemii. Sunt obligatorii un lockdown la sfârșit de săptămână și blocarea ieşirilor mai devreme în timpul săptămânii”, a spus Jean-Paul Hamon, adăugând că virusul este prezent și aşteaptă doar o oportunitate pentru a se răspândi.

Guvernul ar putea decide chiar trecerea „liniei roșii a lui Emmanuel Macron”, potrivit Europe 1, aceasta însemnând introducerea unei izolări totale în Franţa.

De asemenea, sunt luate în considerare și măsuri mai specifice, cum ar fi izolări la nivel local sau închiderea locurilor deschise publicului, precum școlile și universitățile.

0
Tagurile:
COVID-19, Franța
Tematic
Erdogan acuză Rusia, SUA și Franța de înarmarea Armeniei
Avertisment: risc de război civil în Franța
Atacul terorist: Franța va expulza 231 străini radicalizați

Загрузка...