Klaus Iohannis

Domnule Iohannis, copiii trebuie lăsați se bucure, cânte, trăiască!

213
Am ascultat și eu, cu multă nedumerire, ca mulți români, de altfel, declarația președintelui României în care spunea, liniar, fără nici o emoție, că este simplu pentru cei mici să se obișnuiască cu lucrurile mai puțin plăcute.

Klaus Iohannis, președintele României, ”a scăpat” porumbelul ieri, în timpul unei conferințe de presă.

Șeful statului a afirmat, fără nici o emoție, liniar: ”Copiii se obișnuiesc repede, chiar și cu lucruri mai puțin plăcute”.

Declarația vine din partea unui om care nu are copii. Asta nu e o vină, dar, în spatele cuvintelor, pare să existe un vid de empatie. Și aceasta pentru că un copil trebuie lăsat liber, să învețe, să exploreze, să se joace, să cânte, să se bucure. Numai așa va deveni un adult cu un psihic sănătos, care poate lua decizii bune.

Ori, dacă pornim din capul locului de la premisa că un copil se obișnuiește repede, chiar și cu lucrurile mai puțin plăcute, ajungem la concluzia că putem să supunem acel omuleț în formare unor serii de abuzuri sau de măsuri aspre pentru că, nu-i așa? Copilul se obișnuiește repede.

De ce se va obișnui repede? Pentru că el va crede că aceea e normalitatea, pentru că el, spre deosebire de un adult, nu are o experiență de viață și un bagaj informațional care să îi permită să discearnă, să compare, să analizeze…

Poate că acesta este un mod prin care se creează omul nou. Numai că acest om nou este unul care va fi obișnuit de mic să stea în pătrățica lui, să îi sancționeze pe cei care îndrăznesc să gândească liber. Va fi un om rigid, incapabil să se adapteze, dar cu un grad de rezistență la abuz destul de mare.

Nu copiii trebuie să se adapteze la noile condiții – generate e drept și de pandemia de coronavirus, ci autoritățile trebuie să lucreze și să construiască un mediu propice dezvoltării copiilor. Un mediu în care ei să poată să se dezvolta armonios.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

213
Tagurile:
Copii, Klaus Iohannis
Tematic
Cristoiu: Iohannis compromite funcția de președinte
Iohannis, intervenție fermă despre amânarea alegerilor și un apel surpriză la… PSD
Iohannis, ultimele decizii în privința școlilor înaintea deschiderii!
Iohannis pune biciul pe liberali! Ce vrea de la PNL, avertisment pentru Orban!
Iohannis, promisiuni la început de an școlar: când vine restul de tablete
Cât de periculos este vaccinul

Cât de periculos este vaccinul: SUA solicită un răspuns, Europa numără profiturile

71
Dacă în procesul viitoarei vaccinări în masă se dovedește brusc că medicamentul AstraZeneca dăunează cu adevărat sănătății umane, acest lucru nu va avea consecințe fatale pentru companie.

Problemele vaccinului AstraZeneca, dezvoltat în comun de compania farmaceutică britanico-suedeză cu același nume și de Universitatea din Oxford, au luat o nouă turnură, scrie editorialistul RIA Novosti Irina Alksnis.

SUA nu doar că n-au reluat testările înghețate în urmă cu câteva săptămâni, dar totodată principalele medii de informare americane își pun tot mai multe întrebări cu privire la siguranța medicamentului. Cei mai vocali au fost jurnaliștii de la CNN.

După cum știți, studiile clinice ale AstraZeneca au fost suspendate de două ori - în iulie și septembrie: un cuplu de voluntari au prezentat simptome neobișnuite de origine neurologică. S-a constatat că ambele cazuri nu au legătură cu vaccinul administrat oamenilor, iar studiile sunt în curs de desfășurare în majoritatea țărilor, inclusiv în Marea Britanie.

Cu toate acestea, oamenii de știință americani și profesioniștii din domeniul sănătății din SUA s-au dovedit a fi mai băgăreți și au constatat discrepanțe grave în rapoartele privind efectele secundare.

AstraZeneca a explicat incidentul din iulie cu un caz de scleroză multiplă nediagnosticat anterior. Dar pe site-ul Universității din Oxford, el este descris ca „simptome neurologice inexplicabile”.

Vaccin, imagine simbol
© Sputnik / Николай Хижняк

În cea de-a doua istorie, din septembrie, compania a declarat public că femeia voluntară a dezvoltat o „boală inexplicabilă”. Dar în documentația internă acest caz apare ca mielită transversă (o boală neurologică rară).

Drept urmare, americanii pun acum întrebări absolut logice cu privire la motivele acestei discrepanțe. AstraZeneca a primit deja plângeri serioase cu privire la transparența activității sale privind vaccinul, iar controversa care a apărut acum subminează și mai mult credibilitatea medicamentului și siguranța acestuia.

În plus, este și aspectul cu privire la natura generală a problemelor de sănătate întâmpinate de voluntari. Așa cum s-a exprimat direct unul dintre profesorii-imunologi americani în legătură cu acest lucru: faptul că ambele boli sunt de natură neurologică este de-a dreptul „șocant”.

Poate că AstraZeneca a avut doar ghinion și este într-adevăr o coincidență nefericită care nu are nimic de-a face cu vaccinul dezvoltat. Dar bunul simț necesită cel puțin clarificarea acestui moment - și ar trebui să aducem un omagiu serviciilor responsabile americane, care nu și-au îngropat capul în nisip și le-au înghețat testările.

Aici este destul de surprinzătoare poziția colegilor lor europeni, care au preferat să nu observe toate aceste ciudățenii și au permis să continue testele.

În orice caz, seninătatea autorităților UE și a companiei în sine pe un subiect atât de sensibil care amenință să se transforme în probleme uriașe (dacă vaccinul este cu adevărat nesigur) are o explicație simplă.

Recent, Agenția de Presă Reuters, citând un oficial al UE, a raportat că AstraZeneca a primit ”imunitate” parțială ca parte a unui acord de vaccinare cu Uniunea Europeană.

Acordul a fost semnat în august, dar unele dintre detaliile sale delicate au fost anunțate abia acum.

Concluzia este că compania farmaceutică va furniza Uniunii Europene preparatul la un preț relativ mic, dar în schimb nu va fi responsabilă financiar (peste o anumită limită) pentru efectele secundare ale utilizării lui. Scopul exact al tranzacției nu a fost dezvăluit, dar se știe că Europa va plăti AstraZeneca 2,5 euro pentru o doză. Producătorul francez de produse farmaceutice Sanofi, care își dezvoltă medicamentul împreună cu concernul GlaxoSmithKline, l-a vândut Europei cu zece euro - și nu i s-a acordat imunitate.

Apropo, ambele companii au primit deja plăți nerambursabile în avans din partea UE. Pentru AstraZeneca plățile au constituit 336 de milioane de euro pentru 400 de milioane de doze, iar Sanofi a primit 324 milioane pentru 300 de milioane de doze.

Astfel, dacă în procesul viitoarei vaccinări în masă se dovedește brusc că medicamentul AstraZeneca dăunează sănătății umane într-un număr semnificativ de cazuri, acest lucru nu va avea consecințe fatale pentru companie. Guvernele naționale, sau mai bine zis contribuabilii din țările respective, vor plăti despăgubiri victimelor.

De asemenea, este impresionant faptul că establishmentul european mizează pe două vaccinuri cu abordări atât de diferite de dezvoltare. Este clar că acest lucru oferă multe oportunități de manipulare socială și politică. Va fi interesant să vedem în ce state ale UE ce preparat va ajunge, precum și modul în care vor fi distribuite în interiorul țărilor în sine, în funcție de bunăstarea regiunilor și de statutul social al persoanelor care locuiesc în ele.

Ceva sugerează că pentru europeni aleși, a căror sănătate nu poate fi periclitată de un medicament dubios, medicamentul Sanofi va fi întotdeauna la îndemână, pentru care va trebui să ofere garanții compania franceză însăși, ceea ce înseamnă că există mult mai multă încredere în siguranța și eficacitatea acestuia.

În acest context, realitățile rusești arată aproape exotice, unde mulți cetățeni cunoscuți și de rang înalt au devenit participanți la studiile vaccinului rusesc. Și mass-media mondială a susținut chiar că reprezentanții elitei ruse au fost vaccinați cu un medicament care nu a trecut testele clinice de mai multe luni.

Putem doar ghici cum se leagă acest lucru cu atacurile lor asupra ”Sputnik-V”, legate de o posibilă nesiguranță a acestuia.

Probabil că Occidentul este pur și simplu sortit ca în raport cu Rusia să se ghideze de principiul ”pe care și ce-l doare”.

71
Tagurile:
Profit, Vaccinuri, SUA
Tematic
AstraZeneca reia testele pentru un vaccin contra Covid-19
Centrul Gamaleia va crea un vaccin combinat împotriva coronavirusului și a gripei
România, solicitare masivă de vaccin anti-Covid-19 – Tătaru, anunț important

Загрузка...
Sistemul american de apărare antirachetă Patriot

România: rachete Patriot pentru o țară fără lideri patrioți

318
Cu ceva vreme în urmă, nu multă, am intrat în posesia unor interviuri din SUA cu diplomaţi americani, consilieri politici, ofițeri ai serviciilor de informații cu statut diplomatic etc. privind anii de serviciu în România.

BUCUREȘTI, 26 sep - Sputnik, Radu Toma. De tipul debriefings (raport de informare audio, oficial, depozitat la instituția de comandă), interviurile acoperă o perioadă de peste o jumătate de secol (1946-1997)  și sunt  una dintre cele mai consistente  surse de informaţii inedite, politice, diplomatice, militare, economice, instituționale etc. privind  România  de  după Al Doilea Război Mondial. O sursă primară deci - clasificată timp de decenii și apoi declasificată, dar neadusă în spațiul public până în paginile de față ale Sputnikului - din toată perioada fostului regim de la București, 1945 - 1989, văzută de americanii trimiși oficial în misiuni dincolo de mult temuta fostă "Cortină de Fier".  

Mărturii în premieră absolută despre lideri şi politicieni locali şi internaţionali, despre superputerile vremii, îndeosebi fosta Uniune Sovietică; despre Cominformul de la Moscova, despre „o femeie foarte manierată şi elegantă” numită Ana Pauker, apropiată a Kremlinului venită la București și asemănată  de americani galanți care au cunoscut-o aici cu Golda Meir a Israelului; despre sovromuri, despre România în doliu o săptămână la moartea lui Stalin; cu insistență despre ecouri ale disputelor fierbinți sovieto-americane, de genul Crizei Caraibelor  etc.

Concluzia cea mai importantă a documentelor, însumând 525 de pagini (!),  este că oficialitățile americane trimise la București în acei ani  au avut  misiunea  nr.1 să culeagă informații nu atât despre România și români, cât despre  mișcările  Moscovei în Estul Europei, de asemenea să sesizeze  posibile "semnale"  din  România  ale  unei eventuale dizidențe politice anti-Moscova de tipul Ungaria  '56, Cehoslovacia '68, Polonia anii '80  etc.  

Astăzi, după 30 ani de la dispariția Uniunii  Sovietice și a fostelor regimuri socialiste din Europa de Est documentele confirmă solid o concluzie esențială, anume că percepția și interesul primar al Washingtonului fața de România au rămas aceleași timp de 75 de ani: (1) în timpul fostului regim România ca un avanpost al Washingtonului dincolo de "Cortina de Fier", de supraveghere a mișcărilor Moscovei și  (2) în prezent România  ca  un "portavion nescufundabil"  (Churchill, despre insula Malta, apărată și păstrată de englezi în tot timpul ultimului război mondial)  al SUA în imediata vecinătatea sud-vestică  europeană a Rusiei. Bucureștiul oficial 2020  drept "capul de pod" principal al strategiilor și reconfigurărilor militare ale Washingtonului în Europa de Est și la Marea Neagră, strategii și reconfigurări militare reflectând toate eterna obsesie  a Americii oficiale, obsesie numită Rusia. De asemenea dovedind și o rivalitate agresivă, inflamată periodic, față de Moscova, ca în anii cei mai întunecați ai fostului Război Rece.           

Suntem, prin urmare, din nou martori la un alt episod dintr-un  Război Rece declarat oficial mort, în realitate  intrat în clandestinitate, un ultim episod declanșat acum câteva zile, când Washingtonul, Bucureștiul și media internațională au anunțat sosirea oficială în România a primelor părți din sistemul balistic sol-aer Patriot cumpărat din SUA. Cum s-a ajuns la rachete interceptoare americane,  operaționale din 2021, pe țărmul românesc al Mării Negre, la câteva sute de kilometri de Rusia? Cum a ajuns România parte din această escaladare militară letală Statele Unite - Rusia post-Războiul Rece? Cum a ajuns România, după căderea Zidului Berlinului, singura, unica  țară est - europeană  cu sisteme balistice americane pe teritoriul ei, Aegisurile de la Deveselu și acum vectorii Patriot de la Marea Neagră? Cum a ajuns Bucureștiul, din 2015 încoace, să fie marcat cu un steguleț roșu, adică țintă pe planiglobul Apocalipsei nucleare ruso-americane?  Rachetele Aegis și Patriot, sunt într-adevăr arme defensive, dar capabile să modifice  mai vechiul echilibru  dintre celelalte tipuri de arme nucleare rusești și americane  -  "echilibrul terorii", atât de prețuit de americanii Kissinger, Brzezinski și părintele Războiului Rece, George Kennan - arme nucleare  de sub incidența defunctului INF, arme ofensive lăsate acum în voia soartei! România a ajuns aici, astfel.           

Президент РФ Владимир Путин
© Sputnik / Алексей Дружинин

Anii '90 trecuți, de după căderea zidului Berlinului și dispariția Uniunii Sovietice, au fost anii promisiunii solemne a euroatlanticilor: "NATO, niciun inch către Est" făcută lui Gorbaciov și rușilor de președintele Bush Sr. și secretarul de Stat american James Baker, de Mitterand al Franței, cancelarul Kohl al Germaniei, PM Thatcher și Major ai Marii Britanii, de Manfred Wörner, secretarul general al NATO. Promisiune făcută  în  vara lui 1990 și uitată grabnic de președintele următor  Bill Clinton în 1994. Au fost, totodată şi anii ieşirii României de sub dominaţia fostei Uniuni Sovietice şi ai alunecării ei treptate în sfera de influenţă politico-militară a SUA, ceva mai târziu  Bush Jr. avea să spună  asta „puţin” diferit, anume că România era prietenul bun al Americii... 

Adevărul a fost altul, acela că după  1989 orientările de politică externă ale României nu  au apucat să prindă o pârtie cât de cât practicabilă nici către Europa de Vest și nici o consistență regională, estică sau balcanică. În atare situaţie, din tot Estul european  numai aici, în România, a fost posibil ca administraţiile Clinton, mai prudent şi apoi Bush Jr. fără ezitări, să instaleze politicile și interesele hegemonice americane în acest loc prielnic, ca să nu spunem un loc uitat de toți, inclusiv de clasa politică locală preocupată de trădări, loialități reciclate și navete de la un partid la altul, de chivernisirea personală și de găsirea de susțineri externe. Estonia, Letonia şi Lituania, ţări germanice şi cu grupuri rusofone importante, s-au întors la legăturile tradiţionale cu Germania şi au menţinut o cooperare economică profitabilă cu Rusia și alți exsovietici.

Deşi a avut legături stabile cu America prin grupul  etnic, mare, emigrat peste ocean – circa 15 milioane de americani de origine poloneză – Polonia catolică a întreţinut legături cu Vaticanul, cu Europa, Germania, Franţa, arealul baltic, dar şi schimburi economice cu Rusia, dincolo de disputele istorice. Cehii au fost "adoptaţi" imediat de către Germania și au continuat fostele afaceri profitabile cu rușii; slovacii, imuni istoricește la rusofobii, au mers cu Vestul,  dar neabătut şi cu Moscova. Ungaria şi-a aşezat politica externă alături de Germania şi Austria, puțin mai târziu s-a întors, pragmatic și către spațiul eurasiatic. Germanii şi-au amintit că bulgarii sunt „prusacii Balcanilor” şi s-au ocupat de ei, bulgarii au fost cuminți și au ascultat de Deutsche Bank  şi, de asemenea, au ținut minte că Nicolae I al Rusiei este „ţarul eliberator” şi că a înălţat în mijlocul Sofiei Catedrala Naţională „Aleksandr Nevski". Cu o populaţie neinformată, cu instituţii democratice firave, o guvernare şi un Parlament sub presiunea continuă a intereselor politice şi economice; cu lideri în căutare eternă de sponsori peste hotare şi, mai ales, fără parteneri europeni puternici, tradiţionali, preocupaţi de soarta  ei, România a reprezentat "veriga slabă" a Estului.

A fost o  oportunitate excelentă, atunci când a început ofensiva globalistă, politică , ideologică și militară a SUA, de după dispariția Uniunii Sovietice. Și astfel a fost posibilă apariția lui Traian Băsescu, un lider-vasal necondiționat al hegemonului mondial. Calea sa către puterea de la București, pregătită cu întâlniri de taină încă de la sfârșitul  anilor  '90 și planificată simultan cu expansiunea administrației neoconservatoare Bush Jr. și a NATO către Est (anii 2003 și 2004), n-a făcut necesară  intervenția străzii, ca în Georgia sau Ucraina,  ambasadorul american  Jack Dyer Crouch II, expert în nucleara sovieto-americană și revoluții colorate a fost, totuși, prin preajmă, la drum de seară  contracandidatul Adrian Năstase a plecat acasă  cu coada între picioare. Iar la 13 decembrie 2004, la o zi după victorie, Băsescu a bătut în cuie politica externă a României: “Axa Washington – Londra – Bucureşti va fi o prioritate în politica externă în următorii 5 ani”.

Comentăm scurt:  prioritate nu pentru următorii 5 ani, ci pentru următorii 16, până  astăzi, la episodul cu rachetele Patriot americane aduse în Romania. Întorcându-ne și lăsând de o parte Londra, aliatul de serviciu al Americii din Europa, ce anume a fost acea axă? A fost o struțo-cămilă fantasmagorică, ca multe din isprăvile neoconservatorilor americani, o alianţă asimetrică, bizară, dintre prima superputere din lume și România, o ţară  îndepărtată, mică, lipsită de forţă politică şi militară şi cu interese strict regionale.           

Vasalitatea lui Băsescu față de administrația neoconservatoare Bush Jr. a fost nu numai necondiționată, dar și hiperactivă, din prima clipă. După ce a preluat de la fosta guvernare Năstase o înţelegere bilaterală cu partea americană privind extrădarea militarilor americani pasibili de inculpare pentru fapte penale în România, document juridic neacceptat de nici o altă ţară membră a Uniunii Europene, Băsescu a semnat în 2005 (primul șef de stat din tot Estul) un  acord pentru instalarea de  baze militare americane în România.

Apoi, când toţi est-europenii şi-au retras soldaţii din Irak, în 2005 -2007,  Băsescu a mărit numărul lor de la 287, la 950 de militari, aproape la fel cât ceilalți estici la un loc (1 028) şi a rămas singurul care nu a vorbit niciodată de aducerea lor acasă. Cu ieşiri intempestive, necontrolate, cu un sac fără fund de violenţă verbală, insulte, golănisme  şi înjurături marinăreşti, din primele clipe ale mandatului său și până la sfârșit Băsescu a deteriorat iremediabil relaţiile cu Rusia, retorica sa antirusă, patetică, a fost constant sancționată de Moscova oficială, media rusească l-a considerat pur și simplu  o ameninţare la adresa Europei postbelice, sub cele două mandate ale sale relațiile politice româno-ruse au "înghețat" complet. În schimb, în martie 2005, la Washington, asumându-și pur și simplu poziția de purtător de cuvânt al neoconservatorilor americani, troțkiști și de profesie adversari ai Rusiei oricare ar fi ea, sovietică sau postsovietică, a cerut la Washington o intervenție energică a Congresului SUA pentru așa-zisa "internaționalizare" a Mării Negre, adică deschiderea ei discreționară pentru flotele militare ale SUA și NATO.

Alegerile prezidențiale în Belarus
© Sputnik / Виктор Толочко

Apoi, la summitul NATO de la 2-4 aprilie 2008, la București, toate planurile expansioniste ale președintelui american  la Marea Neagră, admiterea Ucrainei și a Georgiei în NATO etc. au fost date peste cap de veto-ul europenilor occidentali. Bucureștiul a fost Stalingradul lui Bush Jr. și a neoconservatorilor din administrația sa. Dar, dacă Bush Jr. și-a consumat ultimul an de mandat într-un anonimat desăvârșit, nu la fel s-a întâmplat cu Băsescu. A fost preluat de următoarea administrație, Obama și în 2011 a dat ultima sa lovitură, a semnat la Washington un acord pentru instalarea în România a unei baze de rachete americane, la Deveselu, unică și aceasta în toată Europa de Est.

L-a susținut în 2014 în România și la americani pe următorul președinte, Iohannis, i-a transferat starea de vasalitate oarbă față de Washingtonul suzeran, precum și întreaga sa "moștenire" de relații româno-americane, rezumată în trei cuvinte: militărie, militărie şi iarăşi militărie. Aceasta a fost calea către tranzacția cu rachete Patriot americane pentru România anunțată zilele trecute la Washington și București. O tranzacție a guvernului României fără negocieri și fără obiecțiuni ale părții române. O tranzacție a "guvernului său"  aplaudată de Iohannis, și el un președinte-vasal supus  necondiționat, la fel ca predecesorul lui, rigorilor megabeneficiarului extern.           

Și, unde a ajuns astăzi România lui Iohannis în raporturile cu SUA?A ajuns acolo, că nimeni și nicăieri, de la un prim-ministru amețit la propriu și figurat, și până la  media locală nu a discutat nimic despre o achiziție apreciabilă pentru orice buzunar din lume, de 3,5 miliarde dolari. Nu s-a spus nimic, deși în State Unite  și în alte părți politicieni, membri, comisii, comitete și subcomitete ale Congresului de pe Hill au dezbătut de ani de zile și au făcut publice opinii, multe controversate, despre  rachetele Patriot.

Deși numeroase documente militare provenite de la experți, inspectori, utilizatori etc. din țări care au folosit în războaie aceste rachete, au exprimat obiecții serioase în ce privește eficiența lor în condiții de luptă. Deși reputata publicație "Foreign Policy"  tipărită  acum 50 ani la Washington de către celebrul politolog Samuel Huntington (Ciocnirea civilizațiilor), pur și simplu își intitula în martie 2018 un comentariu acid:  "Rachetele Patriot sunt făcute în America și o dau în bară în lumea întreagă"; sau "New York Times"  în 1991: "După război: și-au făcut treaba rachetele Patriot? Nu prea bine, zic oamenii de știință" etc. Deși undeva, în Orientul Mijlociu, au fost lansate rachete Patriot împotriva unei  drone și astfel o amărâtă de jucărie quadropteră de 200 dolari a consumat un "Patriot" de 3,4 milioane de dolari. Deși prețurile date publicității arată limpede, că România plătește 10 milioane de dolari pentru o rachetă (cifre oficiale românești: 450 rachete sol-aer, în valoare totală de 3,9 miliarde euro, 1 euro = 1,17 dolari, adică valoarea tranzacției în dolari egală cu 4,56 miliarde dolari, adică o rachetă costă în realitate 10,13 milioane dolari), de unde a scos PM Orban  8 milioane? Deși, în continuare se poate ridica întrebarea: cum a ajuns guvernarea Iohannis-Orban la prețul de 10 milioane pentru o rachetă Patriot, când Departamentul de Stat al SUA ne-a anunțat recent, că Emiratele Arabe Unite  au negociat și obținut de la Raytheon și Lockheed Martin  452  rachete Patriot, ca și cele pentru România, la prețul total de 2,7 miliarde dolari, adică  5,77 milioane  o rachetă, adică cu 41 %  mai ieftină decât cea negociată de guvernarea de la București (?! vezi Defense News, Washington, D.C., May 3, 2019) Deci, despre ce vorbim: patrioți, sau patrihoți?           

În sfârșit, un lucru bun s-a petrecut în România zilele trecute, cu ocazia sosirii aici a rachetelor Patriot americane. Și, pentru acest lucru bun, mulțumim pe această cale lui Raytheon, că le-a denumit, cum le-a denumit. De foarte mulți ani, peste 30, românii nu au mai văzut, auzit, rostit sau citit în această țară un cuvânt pe cale de dispariție din limba română: cuvântul Patriot.

318
Tagurile:
Patriot, NATO

Загрузка...
Paris champs de Mars

Un apartament de 7 metri pătrați, oferit la 300.000 de euro

0
(reînnoit 19:18 29.09.2020)
În arondismentul 9 din Paris, o cameră de șapte metri pătrați (conform legii Carrez) situată la mansardă este vândută cu suma de 300.000 de euro, ceea ce înseamnă aproape 43.000 de euro pe metru pătrat.

BUCUREŞTI, 29 sept - Sputnik. Anunțul imobiliar descrie acest apartament din cartierul Notre-Dame de Lorette din Paris, oferit la 300.000 de euro, ca având „două camere de 37 m2”, adică un living cu bucătărie, o baie cu toaletă și un dormitor mare în mezanin.

Aproximativ 8.000 de euro pe metru pătrat ar fi un preț „destul de rezonabil”, notează Cnews, având în vedere că prețurile obișnuite ale imobilelor din acest cartier luxos al capitalei franceze ajung la peste 10.000 de euro pe m2.

Dar, în realitate, este vorba de un apartament de 7 m2, conform legii Carrez, cu o toaletă amenajată într-un duș situat în mijlocul camerei principale.

Descris, în anunţul citat de Sputnik France, ca având un „dormitor mare” la mezanin, spaţiul de cazare este de fapt în întregime sub streașină, unde un adult cu greu poate încăpea.

Dacă va fi vândut, ar putea bate recordul pentru cea mai scumpă proprietate din Paris, adaugă Cnews. Într-adevăr, în 2019, cel mai mare preț pe metru pătrat pentru un apartament a fost de 35.880 de euro.

0
Tagurile:
Apartamente
Tematic
Expert: După maximul de 900 de Euro pe m², prețurile la apartamente noi iarăși vor crește
Paradoxuri pe piața imobiliară: Apartamente tot mai ieftine, cumpărători tot mai puțini
Video şocant: clădire cu 42 de apartamente, înghiţită de flăcări

Загрузка...