Armata americană în timpul exercițiilor militare

Nu Rusia e de vină. Cine este adevăratul organizator al vânătorii de scalpuri americane

404
(reînnoit 21:57 29.06.2020)
În mare parte, principala conspirație împotriva influenței și măreției americane a fost organizată doar cu participarea redactorilor The New York Times, consideră editorialistul Ivan Danilov.

Editorial realizat de Ivan Danilov

O nouă încercare de intensificare a isteriei anti-ruse a fost declanșată în ajunul alegerilor din SUA din interiorul celei mai influente publicații de peste ocean ”The New York Times”, scrie editorialistul Ivan Danilov pe site-ul RIA Novosti. Anume prin intermediul acestei instituții media a fost întreprins un nou atac împotriva țării noastre, cu scopul de a-l discredita pe Donald Trump și de a obține impunerea de noi sancțiuni împotriva Rusiei.

De data aceasta, pretextul a fost ales unul extrem de exotic. Făcând trimitere la propriile surse din cadrul serviciilor speciale americane, se spune că: ”Rusia le-a acordat în secret distincții militanților afgani pentru nimicirea soldaților americani. Administrația Trump se gândea de luni întregi ce să facă cu concluzia șocantă a serviciilor de informații".

Din punctul de vedere al unui american de rând, dacă i-a crezut pe cei de la The New York Times, situația pare groaznică și extrem de umilitoare: în această imagine a lumii se dovedește că Rusia acționează ca un fel de colecționar de scalpuri și cadavre ale soldaților americani din Afganistan, iar militanții afgani devin „vânători de blănuri americane”, schimbându-i pe Yankees uciși pentru ”ruble murdare de sânge”, iar acest lucru se presupune că ar avea loc în condițiile unei inacțiuni totale a administrației Trump.

Este înfricoșător să ne imaginăm ce emoții au cetățenii unei țări obișnuite să se considere a fi un hegemon mondial atunci când citesc următoarele secvențe în una dintre cel mai respectate publicații din America:

„Oficialii au anunțat că l-au înștiințat pe Trump despre concluziile serviciilor speciale, iar Consiliului de Securitate Națională a discutat problema în cadrul unei ședințe intersectoriale la sfârșitul lunii martie. 

Funcționarii au elaborat o listă de scenarii posibile - de la depunerea unei plângeri diplomatice la Moscova la o serie de sancțiuni de înăsprite și alte posibile acțiuni de răspuns. Cu toate acestea, Casa Albă nu a aprobat încă niciun pas, au declarat funcționarii. Operațiunea de încurajare a uciderii militarilor americani și a altor militari NATO ar fi fost o escaladare semnificativă și provocatoare a ceea ce oficialii americani și afgani numesc acordarea sprijinului pentru mișcarea ”Talibani* de către Rusia și aceasta ar fi prima dată când a devenit cunoscut faptul că unitatea rusă de spionaj a organizat atacuri asupra trupelor occidentale”.

Pe câmpul acestui „rechizitoriu” mediatic împotriva Rusiei, întocmit de publicația The New York Times în baza spuselor unor persoane necunoscute din structurile de forță americane, ar merita să facem câteva notițe.

În primul rând: după susținere media, logistică, diplomatică și informațională evidentă pe care Statele Unite, inclusiv mass-media americană, le-a oferit teroriștilor care au ucis mii de cetățeni ruși în anii 90 și 2000, Statele Unite nu ar avea dreptul moral să se plângă, chiar dacă în raport cu militarii lor, care sunt ocupanții de facto ai unui teritoriului străin, s-ar fi aplicat cu adevărat metodele de „mantie și pumnal”.

Mai ales că numărul de dovezi la acuzațiile aduse de obicei Rusiei este, în mod tradițional, egal cu zero.

A doua notă: în general, establishmentul american, în special acea parte față de care jurnaliștii de la New York Times simt o simpatie vădită din cauza viziunilor „imperiale” și al rusofobiei, este sută la sută creatorul Afganistanului de astăzi ca problemă teroristă nerezolvată.

Faptul creării mișcărilor teroriste afgane - și nu numai afgane - de către specialiști americani, cu bani americani și cu arme americane, este perfect stabilit. Putem aminti, de exemplu, că înainte de cunoscutele evenimente din 2001, domnul Bin Laden a fost ani de zile un favorit al mass-media și politicienilor americani.

Reiese că Statele Unite mai întâi creează condițiile pentru războaie civile, ucideri în masă și creșterea terorii în diverse țări, iar când consecințele neprevăzute ale acestor acțiuni încep să ducă la moartea militarilor americani și rușinea Statelor Unite pe arena internațională (iar Statele Unite s-au predat recent în Afganistan, după ce au semnat o pace incredibil de umilitoare cu talibanii), apoi imediat din intestinele mass-media americane și ale complexelor militare încep să se audă țipete că Rusia este de vină pentru tot și trebuie impuse sancțiuni urgente împotriva acesteia.

Dar sunt și vești bune.

Dacă anterior încrederea publică în „scurgerile” de informații lansate de serviciile speciale din SUA, care sunt publicate cu regularitate în publicații precum NYT sau The Washington Post, era atât de mare încât faptul publicării obliga aproape imediat administrarea Trump să „plătească și să se pocăiască”, în plus să impună urgent noi sancțiuni împotriva Rusiei pentru a se justifica cel puțin în ochii publicului, acum situația arată complet diferit.

Se pare că perioada cu ”Russiagate” și acuzațiile absolut false și dosare false cu materiale compromițătoare anti-ruse și-au făcut treaba: un segment semnificativ al societății americane nu mai crede în propriile sale media și în propriile sale structuri ale putere, iar politicienii își pot permite atât să acuze direct cele mai prestigioase mass-media și sursele lor de minciuni, cât și să acționeze în conformitate cu aceste atitudini.

Președintele Donald Trump a răspuns acuzațiilor prin intermediul Twitter: "Știrile false ale The New York Times ar trebui să dezvăluie sursa sa "anonimă”. Fac rămășag că nu pot face acest lucru, acest "om" probabil nu există deloc”!

Directorul interimar al serviciului Național de Informații al SUA Richard Grenell a intrat chiar într-o polemică pe o rețea de socializare cu un congresman al Partidului Democrat despre această situație, acuzându-l de folosirea informațiilor secrete în scopuri politice:

”Nu am auzit niciodată despre acest lucru. Și este dezgustător faptul că continuați să politizați Serviciul Secret. Se pare că nu înțelegeți cum se verifică informațiile brute. Scurgerile de informații parțiale către jurnaliști din surse anonime este periculoasă deoarece oameni ca dumneavoastră o manipulează pentru a obține capital politic".

O contestare oficială, cel puțin a acelei părți din articolul New York Times care este legată de acțiunile președintelui, a fost deja publicată, inclusiv de Serviciul de informație american. Este clar că, în teorie, așa trebuie să funcționeze totul, dar chiar și o astfel de normalitate fantomatică este un adevărat miracol conform standardelor Americii moderne.

Apropo, dacă jurnaliștii americani doresc să-i vadă pe adevărații instigatori ai uciderii forțelor militarilor americani, atunci trebuie să se uite în oglindă. Recompensele pentru cadavre - până la urmă, nu sunt întotdeauna materiale, iar practica arată că obținerea faimei sau aprobarea publică este adesea un stimulent mult mai eficient pentru terorism decât chiar sumele foarte mari de bani.

The New York Times și alte mass-media americane, care demonizează și dezumanizează polițiștii americani, precum și susținătorii valorilor conservatoare și pe „trampiști”, promit de fapt un fel de „recompensă emoțională” celor care le vor aplica violența emoțională, psihologică - și nu trebuie să excludem faptul că și cea fizică. Sângele polițiștilor americani uciși în timpul revoltelor recente este evident și pe conștiința practic a tuturor jurnaliștilor liberali și progresivi, care au fost pe rol de instigatori și apologeți ai protestelor.

Dar viața polițiștilor americani nu are o însemnătate prea mare pentru astfel de jurnaliști, iar deasupra trupurilor neînsuflețite ale acestora ei vor să plângă doar atunci când sancțiunile anti-ruse sau interesele Partidului Democrat pot fi promovate cu aceste lacrimi.

Nu este deloc surprinzător faptul că sunt din ce în ce mai puțini oameni dispuși să creadă pe cuvânt astfel de structuri media, atât în ​​SUA, cât și în lume. În mare parte, principala conspirație împotriva influenței și măreției americane a fost organizată anume cu participarea redactorilor The New York Times. Li s-ar putea propune acordarea unui premiu, însă ei vor face toată munca pe gratis.

*organizație interzisă în Federația Rusă

Fii la curent cu toateștiriledin Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru dinTelegram >>>
PriveșteVideoși ascultăRadioSputnik Moldova

404
Tagurile:
SUA, Rusia
Adrian Năstase în vizită la Ambasada Rusiei în România

Parlamentul s-a anulat singur - a validat o rușine istorică, contra interesului național!

1044
(reînnoit 19:47 01.07.2020)
Ceea ce s-a întâmplat este o rușine națională, la bază a fost o trădare a intereselor naționale, la care noi am asistat neputincioși cum dronele la fel de neputincioase din Parlament au pătat istoria și, din păcate, viitorul României

Motto: ”Reaua-credință în politică este măsura cu care

se constată gradul de civilizație al unui popor”

Duiliu Zamfirescu

 Anul 2020 pare marcat de un destin cu totul aparte – pandemia, cu cea mai bizară reacție din istoria consemnată a omenirii, apoi mișcarea prin care se vrea demolarea istoriei, dar și un fel de impunere a unor idei bizare, contravenind logicii evoluției societății – pe scurt, o revoluție cu idei fără sens.

Peste toate astea, la orizontul lui 2020 apare și o criză economică, precum și a unei dorințe de realcătuire a unor alianțe, a unor colaborări, în vederea unei reechilibrări. Omenirea seamănă cu un luptător lovit, care face pași în toate direcțiile și îți mișcă trupul și membrele pentru a-și păstra echilibrul. 

Ei bine, țara noastră pare tot un luptător, dar care își dă pumni singur și își mai pune și piedică, acuzându-i pe alții că îl pun în pericol!

Ocolită de conflicte, prin voințe mai presus de noi, dar și prin munca de excepție a diplomației din trecut, România a reușit ca, prin alianța militară în ca a intrat pentru ”siguranță”, să se bage în conflicte care nu ne priveau de nici un fel și nu ne afectau.

Tot de când cu această ”alianță” am descoperit că suntem ”amenințați”, că sunt forțe ”ostile”… deși nu am avut vreo problemă din partea lor! Dimpotrivă!

De fapt, României i-a dat Dumnezeu resurse și Nicolae Ceaușescu economie și oameni calificați; prin tot felul de ”alianțe” și ”uniuni”, în 20 de ani am reușit să le pierdem pe toate trei!

Iar în anul de grație 2020, în care lumea caută să se echilibreze lovită fiind, România face o mutare pe care nu pot să o numesc decât o tentativă de sinucidere: declară una dintre marile puteri, cea mai apropiată și de care ne leagă mai toate marile realizări al istoriei… drept un fel de stat inamic!

Da, știu, personajul dubios de la Externe, Aurescu, a sărit imediat și a spus că nu e adevărat, prin Strategia Națională de Apărare Rusia NU e definită ca un stat inamic! Nu, nu e definită textual – dar când o nominalizezi în fiece capitol din Strategie ca ”risc” și/sau ”amenințare” pentru România… cum o consideri oare? Prieten? Nicidecum!

Sigur, Aurescu și alții ca el încearcă să ne convingă că albul e negru, iar negrul e alb. Asta vine din caracterul și meseria lor reală. Aceea de agenți ai transformării României într-o colonie, într-o țară dependentă și aservită.

Dar, ciudat – și dureros pentru mine, ca fost deputat PRM - este că Parlamentul NU a reacționat defel, cu foarte mici excepții,  ci a acceptat această aberație. De fapt, această afectare istorică a relațiilor cu Rusia și, implicit, această lovitură pe termen lung dată intereselor naționale ale României.

Pentru că despre asta e vorba când strici o relație cu o mare putere vecină - de lovirea intereselor tale naționale!

Nimeni nu spune să nu avem relații excelente, de parteneriat (chiar și ”strategic”) cu SUA – dar asta nu înseamnă că trebuie să ne implicăm în conflictele lor, mai toate declanșate chiar de americani! Și, e la mintea oricărui om normal, că nu avem de căuta nici în rivalitățile lor cu celelalte mari puteri, Rusia și China!

Dar ne-a întrebat oare cineva dacă vrem să ne aliem cu SUA pentru a avea trupele lor aici și a ne pune rău cu Rusia și China, dar și cu Turcia sau state arabe?...

Să răspundem sincer la trei simple întrebări și să le cerem și demnitarilor să spună ce cred:

-Ne-a pus vreodată Rusia lui Putin în pericol? Sau, altfel spus, a existat cel mai mic semn real de ”agresiune” sau chiar de ”amenințare” sau ”risc” din partea Rusiei direct pentru România?

-Ne ajută cu ceva concret înscrierea Rusiei ca ”amenințare” și ”risc” în Strategie”?

-Când e vorba să afectezi fundamental o relație de sute de ani, care a dus la evenimente istorice fundamentale (independență, marile victorii de la Mărăști, Mărășești, Oituz și multe altele), dar și o vecinătate de cea mai mare importanță, oare nu era cazul unei consultări cu minți luminate - inclusiv cu asociații ale diplomaților, cu istorici, cu Academia Română?

Aș mai adăuga o întrebare de bun simț: ne-a tratat vreodată Rusia lui Putin cu lipsă de respect, ne-a dat la o parte de undeva sau s-a băgat peste noi, ori măcar ne-a dat exemplu negativ?

Întreb, pentru că noi am făcut-o de nenumărate ori de la preluarea puterii de către Băsescu și trecerea României sub NATO! Curg insultele și afirmațiile calomnioase la adresa lui Putin și a Rusiei pe toate posturile principale – și nici politicieni iresponsabili și inculți nu se dau în lături! Și da, curg acuzațiile la adresa Rusiei pentru probleme care nu ne privesc și despre care nu știm mai nimic – relațiile din Crimeea și Donbas, probleme din Ucraina sau din Caucaz. Singura ar fi Transnistria – dar și Republica Moldova e… alt stat, care NU ne-a cerut să ne băgăm!

Și da, cred că oamenii deștepți și pregătiți trebuie consultați când îți dă prin cap să faci un asemenea demers, nu apelezi la textele unor semidocți sau ale unor trompete NATO – ale căror exprimări și idei le regăsesc în „Strategie”. Apropo, poate se va face publică lista ”specialiștilor” care au lucrat la ”Strategie” – și chiar Parlamentul trebuia să o ceară!

De fapt, această trecere a Rusiei în zona ”amenințărilor” și a ostilului a fost pregătită – se dorește și se pregătește o nouă generație semidoctă, care va asculta numai pe cei care, ștergând istoria reală, vor impune ceva contrafactual, fals – că Rusia a fost și este cea mai mare amenințare pentru România, ba chiar pentru lumea întreagă!

Da, Rusia a avut în perioada țaristă politica unui imperiu, da, românii acuză URSS că a acaparat teritorii românești, dar le-a redat altele, iar asta e istorie! Turcia, Ungaria, Austria sau chiar Polonia nu ne-au invadat oare de nenumărate ori? Ce să mai vorbim de Germania, ”aliatul strategic” care ne-a ”ajutat” să pierdem teritorii imense și sute de mii de suflete, ne-a aruncat într-un război nimicitor și ne-a făcut să ajungem în topul ucigașilor de evrei!

Dar Germania de azi NU este cea din vremea lui Hitler, nici Ungaria nu e cea a lui Horthy sau Hatvani – și nici Rusia nu e URSS sau Imperiul de la 1812! Cum nici SUA nu e cea care masacra indigenii sau folosea sclavi pe plantații, decât în mintea psihozaților care dărâmă statui! Cu ei seamănă cei care spun azi că Rusia e inamicul României!

Reprezentanții lor sunt cei care au creat ”Strategia” – dar și cei care au votat-o! Atenție… au votat-o FĂRĂ măcar un amendament, practic fără să o dezbată! Acesta e Parlament, ăștia sunt parlamentari?!

Ceea ce s-a întâmplat pe lanțul Președinție - Parlament este o rușine națională, la bază a fost o trădare a intereselor naționale, iar ca rezultat este, deocamdată, o pată rușinoasă pentru istorie.  Mai încolo… Doamne păzește! Cine știe în ce ne bagă ”partenerul strategic”!

Pentru că, aduc din nou aminte, foștii ”parteneri strategici” ne-au impus o conducere, cum a făcut și actualul, cel puțin în cazul demiterii lui Băsescu; ne-au impus grupări politice și un anume ”stat de drept”, așa cum face și actualul; au intervenit în politica internă, așa cum face mereu și actualul; ne-au luat resursele, așa cum face și actualul; au pus mâna pe economie, mult mai puțin decât actualul; ne-au pus la plată, mult mai puțin decât actualul. Și ne-au băgat în conflictele lor!

Rezultatul ”parteneriatelor strategice”? Pete majore în istorie, pierderi uriașe de vieți, războaie, dependență... Sigur, acum ”ne apără”! Stați liniștiți, la fel spuneau și cei de atunci! Și ei aveau energumenii lor în presă, ”portavocile”, propagandiștii.

Sigur, acum ne aduc civilizație, democrația, prosperitatea, dreptatea și justiția! Ce să vezi – așa spuneau și aceia!

Și, mai ales, toți ne spuneau că avem un ”inamic”, o ”amenințare”, de care doar alături de ei ne puteam păzi! Așa au fost evrei cu care trăiam bine de sute de ani, ”imperialiștii” Occidentului, de care eram legați prin secole de cultură și istorie, acum sunt rușii de care ne leagă istoria, dar și limba și chiar sângele!

Închei cu câteva rânduri scrise de Duiliu Zamfirescu în 1917, din două  articole - ”Ignoranții” și ”Suprema lex”– dedicate celor de atunci, dar atât de actuale pentru cei de azi:

”Oamenii (politici, n.n.) nu învață nimic. S-ar zice că nu numai nu învață nimic din experiența altora, dar nici din propria lor experiență și durere nu trag învățăminte”.

”Reaua-credință în politică este măsura cu care se constată gradul de civilizație al unui popor: cu cât ea este mai dezvoltată, cu atât poporul este mai înapoiat. În binecuvântata noastră țară reaua-credință este incomensurabilă”.

Despre asta vorbim în cazul acestei imense gafe și rușini istorice, la care suntem martori inerți, atenți fiind la ce mai face declarații inculte ale unor drone politice, la emisiuni cu bucătari și „vulpițe”, sau la ineptul buletin de ”infectați” care ne va asigura accesul la terase și în stațiuni.

Da, anul 2020 poartă o marcă nenorocită – și din păcate am ajuns să fim toți martori inerți, chiar dacă ne pierdem timpul și caracterul cu alte emisiuni.  Pe fond, am asistat neputincioși cum dronele la fel de neputincioase din Parlament au pătat istoria și, din păcate, viitorul României.

****
Explicație: am ales această fotografie de la Fundația Europeană Titulescu pentru multipla sa semnificație: bustul lui Titulescu, adevărata statuie a diplomației românești; prezența celui mai mare diplomat român modern, Adrian Năstase, artizanul aderărilor de după 1990 și cel care a insistat pentru buna relație cu Rusia; alăturarea din Năstase și un reprezentant al Ambasadei Rusiei cu prilejul celei de-a cincea conferințe în parteneriat FET cu Fondul Alexander Gorchakov pentru diplomație publică din Moscova.

Reuniunea avut loc pe 27 septembrie 2019 și a fost dedicată celei de-a 85 aniversări a semnării tratatului din 1934 privind reluarea relațiilor diplomatice dintre România și URSS.

Adrian Năstase a evocat o declarație a lui Nicolae Titulescu dată la Geneva, în ianuarie 1935: ”Consider reluarea raporturilor diplomatice între România și URSS ca unul dintre cele mai importante acte din viața mea politică”.

Tot cu acea ocazie, Titulescu a vorbit de lucrarea realizată împreună cu ambasadorul sovietic Maksim Litvinov - definiția ”agresorului”, una dintre cele mai importante din Dreptul internațional. Ce ar fi spus oare Titulescu de rușinea și gafa istorică petrecută zilele acestea? Dar Adrian Năstase… era greșit oare să fie consultat înainte de a o comite? Nu numai de Iohannis… ci de PSD. Fără alte comentarii.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1044
Tagurile:
Decizie, Parlament
Tematic
Iohannis comite o greșeală uriașă, chiar istorică! Parlamentul trebuie să-l oprească!
În Parlamentul European se va discuta despre respectarea drepturile omului în SUA
Parlamentul a votat: Au fost simplificate condițiile programului ”Prima casă”
Ultima oră: Parlamentul, decizie finală în cazul educației sexuale în școli!
Victorie pentru Justiție - Parlamentul nu a cedat presiunilor! Cine s-a făcut de râs

Загрузка...
Rachetele americane ”Patriot”, imagine de arhivă

Un nou eșec al sistemului american de apărare antiaerian ”Patriot”

444
(reînnoit 15:23 30.06.2020)
Sistemele de apărare antiaeriene ”Patriot”, realizate în SUA, nu au fost în stare să protejeze capitala Arabiei Saudite, Riyadh, de atacul aerian al rebelilor șiiți huthi din Yemen, astfel reafirmându-uși încă odată reputația de „armă învechită”.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Rebelii yemeniți din mișcarea Ansar Allah (Ajutorii lui Allah, houthis) au atacat pe 23 iunie mai multe obiecte de pe teritoriul Arabiei Saudite, au declarat în mod deschis despre acest lucru și au demonstrat superioritatea armelor lor față de sistemele de apărare antiaeriană americane ”Patriot”.

Mai multe aeronave fără pilot (UAV) și rachete au fost lansate de pe teritoriul controlat de houthis, au parcurs peste 700 de kilometri, trei zone de poziționare ale sistemului de apărare antiaeriană și au lovit mai multe ținte în Riyadh. Potrivit Reuters, rachetele și dronele houthis au fost lansate asupra cartierului militar al armatei, spre Ministerul Apărării și la o bază aeriană.

Ministerul saudit al Apărării a anunțat despre nimicirea unor ținte aeriene și, totuși, presupunem că unele aeronavele fără pilot (sau rachete) și-au îndeplinit misiunea în Riyadh. Martorii oculari au vorbit despre două explozii puternice și de nori de fum dens în capitala Saudită (atacul de anul trecut al houthis-ilor la rafinăriile Abkayk și Khur a fost mult mai spectaculoase și cu consecințe mult mai grave).

Potrivit unei versiuni, sistemul ”Patriot” a identificat UAV-urile de atac ca pe unele proprii și le-a ratat. Poate că sistemul de identificare a rachetelor aeriene Patriot a fost piratat sau suprimat de războiul electronic. În cel mai rău caz, „patrioții” imperfecți din punct de vedere tehnologic ar putea să nu observe pur și simplu ținte aeriene cu contrast scăzut. Oricum ar fi, conflictul dintre Arabia Saudită și rebelii houthis din Yemen devine din ce în ce mai periculos pentru întreaga regiune și cu folosirea înaltelor tehnologii. În același timp, creșterea cantitativă a armamentului american (inclusiv baterii suplimentare de apărare antiaeriană ”Patriot” și zone noi de poziționare) nu mai influențează cu nimic.

Patriot-ul nu mai este cel de cândva

Rebelii Houthis pretind că au atacat Ministerul Apărării și Baza Forțelor Aeriene King Salman din Arabia Saudită.

Potrivit datelor coaliției, forțele de apărare antiaeriană ale Regatului au interceptat patru rachete balistice și mai multe drone kamikaze lansate de rebelii yemeniți asupra Riyadh-ului și asupra orașelor Najran și Jizan în dimineața zilei de 23 iunie. Nu se cunoaște numărul total de arme de atac; rebelii Houthis au revendicat „operațiunea de amploare” care nu a fost încă finalizată.

Pentru comparație, în toamna anului trecut, rebelii au folosit 18 drone și șapte rachete de croazieră. Un reprezentant al Houthis-ilor a remarcat capacitatea noilor drone Kasef și Sammad-3 de a parcurge o distanță de 1700 km. Este important să înțelegem aici: cu un astfel de interval de zbor, o dronă yemenită kamikaze poate ataca o țintă în Arabia Saudită din orice direcție (de exemplu, ajunge la Riyadh din direcția Qatarului), iar sistemele ”Patriot” vor fi inutile, deoarece controlează spațiul într-un sector limitat (90 grade) și numărul acestor sisteme nu influențează calitatea apărării antiaeriene. Sistemul ”Patriot” este proiectat pentru a distruge aeronavele, țintele balistice și rachetele de rază medie. Însă dronele de atac și rachete de croazieră relativ mici nu reprezintă ținte specifice pentru acest sistem.

Secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a remarcat anterior: ”Chiar și unele dintre cele mai bune sisteme din lume nu doboară țintele de fiecare dată".
Recep Tayyip Erdogan
© Sputnik / Сергей Гунеев

Iar dacă acestea, evident, nu sunt cele mai bune, atunci atacurile Houthis-ilor yemeniți asupra obiectelor din Arabia Saudită nu pot fi respinse. Armele anti-rachetă și UAV-urile de atac se dezvoltă rapid în toate țările lumii, iar modernizarea sistemului de apărare antiaeriană american Patriot se pare că, de ani buni, bate pasul pe loc. În versiunile modernizate PAC-2 și PAC-3 nu s-a observat vreo descoperire tehnologică.

Proiectul PAC-3 s-a ales cel puțin cu un radar „accelerat” și o nouă rachetă, în timp ce alte modernizări au oferit doar înlocuirea componentelor și module aparte. Pentagonul intenționează să exploateze complexul ”Patriot” până la începutul anilor 2030 și, probabil, aceasta este o perspectivă prea optimistă asupra viitorului.

Conform caracteristicilor tactice și tehnice, ”Patriot” este capabil să distrugă ținte aeriene care zboară cu o viteză de până la 2500 de kilometri pe oră, la distanțe de până la 100 de kilometri (cele balistice - până la 25 de kilometri) și la o altitudine de până la 25 de kilometri (balistice - până la 11 kilometri). Sistemul de apărare antiaeriană poate trage asupra la 8 ținte simultan.

Timpul de reacție al sistemului este de 15 secunde (foarte lent - în acest timp ținta poate parcurge 10 kilometri), inclusiv lansarea unei rachete atunci când ținta se apropie de limita desemnată. Radarul de apărare aerian ”Patriot” are un unghi de vizualizare de 90 de grade și este instalat în direcția apariției probabile a țintelor aeriene (fără o vizibilitate integrală). Caracteristicile modeste sunt completate de experiența de luptă nu tocmai de succes. Așadar, din cele 91 de rachete Skad R-17 lansate de Irak la începutul anului 1991 (antichități), americanii au reușit să doboare doar 45, folosind 158 de rachete antiaeriene. Un dezavantaj semnificativ al complexului american a fost raza scurtă și înălțimea interceptării țintei - la mai puțin de 20 și 7 kilometri de obiectul apărat. Orice comparație cu omologii rusești moderni de tip Vitiaz S-350 este incorectă, în domeniul tehnologiei, decalajul este fantastic (conform vizibilității radarului, vitezei de răspuns, numărul de ținte atacate, intervalul de înălțimi și raza de distrugere).

Sistemul Patriot
© Sputnik / Игорь Зарембо

În același timp, un sistem de apărare antiaeriană ”Patriot” costă aproximativ 1 miliard de dolari pe piața internațională. Doar în 2017, Statele Unite au vândut Arabiei Saudite arme în valoare de 110 miliarde de dolari, cea mai mare tranzacție de arme din istorie. Probabil o parte semnificativă din acești bani irosiți - „reclamele” industriei americane de apărare din sistemul de apărare antiaeriană nu au nicio continuare. Nu este o coincidență faptul că Japonia a refuzat să achiziționeze și să desfășoare pe teritoriul său sistemul american de apărare antiaeriană Aegis Ashore.

Producția locală?

Dacă am sublinia odată în plus caracterul pro-iranian al mișcării rebele din Yemen sau furnizarea către aceștia a armelor iraniene ar înseamnă să simplificăm realitatea. Tehnologic vorbind, Houthis-ii sunt destul de independenți, cu încredere poartă lupte pe mare și au prezentat anterior o întreagă expoziție de noi drone și rachete de producție locală, destinate războiului cu Arabia Saudită și cu coaliția arabă. Rețineți că aceste instrumente de atac aerian pot zbura multe sute de kilometri și pot lovi exact ținta (o anumită clădire sau o fabrică).

Conflictul armat din Yemen este țesut din contradicțiile interconfesionale, politice și regionale din nordul și sudul țării și nu are o cale militară de reglementare.

Confruntările dintre suniți (salafiști) și șiiti (Houthis) au rădăcinile înfipte adânc în trecut. Mecanica acțiunilor de război este simplă: pe de o parte, șiiții sunt susținuți de Iran, iar pe de altă parte, suniții, care sunt susținuți de Arabia Saudită. Există câmpuri petroliere în nordul Yemenului, iar portul Aden, important pentru tranzitul hidrocarburilor, este situat în sud, iar dorința Riyadh-ului de a controla „fluxurile” pare logică.

Voi aminti aici că, în 2015, rebelii Houthis au preluat puterea și capitala Sana'a după fuga președintelui în exercițiu. Arabia Saudită, cu aprobarea SUA și fără autorizația ONU, a demarat o operațiune militară împotriva „juntei” yemenite, cu sprijin armat din Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuwait, Qatar, Iordania, Egipt, Pakistan, Maroc și Sudan. Coaliția este de partea guvernului fugit. ONU nu joacă un rol constructiv, ci invită ocazional părțile la pace. Statele Unite solicită rolul de dispecer regional. Războiul civil din Yemen durează șase ani, iar intervenția coaliției arabe a dus doar la o escaladare a ostilităților.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

444
Tagurile:
SUA, Patriot, Sistem
Tematic
Scandal de miliarde: americanii confirmă - România a luat țeapă cu sistemul Patriot
Americanul Patriot lovește la Bursa din București
Celebru avocat vrea să-și cumpere rachete Patriot! "Prețul nu mai contează"
Rodica Stănoiu: „S-a încercat implementarea Patriot Act în România!"
Patriot versus Sarmat! Cum ne apărăm suveranitatea?
Veste minunată de Paști: un Mare Patriot a fost ales în fruntea științei și culturii
Alegeri în Rusia: Gerard Depardieu a votat la Paris ca patriot (VIDEO)

Загрузка...
Ludovic Orban

Orban, pus la colț de propriul consilier! Premierul a pus un pariu pe care îl va pierde!

0
”Am făcut un pariu cu premierul, ministrul Economiei, al Finanțelor: starea economiei, la sfârșit de an, va arăta ceva mai prost decât prognozele destul de optimiste ale Institutului Național de Statistică”

BUCUREȘTI, 2 iul – Sputnik, Dragoș Dumitriu. Una dintre cele mai cunoscute figuri din zona managementului, deputatul Remus Borza, consilier onorific al premierului, îl pune din nou la colț pe premier.

Dacă la începutul lui aprilie Borza contesta vehement măsurile luate de Guvern în pandemie, prin care crea premisele unei crize economice grave, acum Borza critică Planul Naţional de Investiţii şi Relansare Economică, lansat de premierul Orban.

”Au apărut critici într-o anumită parte a eşichierului politic cu privire la Planul Naţional de Investiţii şi Relansare Economică, un proiect foarte ambițios al Guvernului Orban”, spune Borza, arătând că principala critică ”constă în lipsa lui de susținere, de finanțare”.

Borza spune că nu ar ”chiar atât de categoric, pentru că 100 miliarde euro, aceasta e valoarea programului, reprezintă o sumă rezonabilă și finanțabilă”. Dar, după această primă apreciere nici entuziastă, dar nici pesimistă, Borza îl trezește la realitatea dură pe Orban!

”Evident că nu o să mai avem 4,1 la sută creștere economică, deci implicit nu o să avem un PIB de 1.130 miliarde lei”, subliniază Borza. ”În urmă cu două luni, Guvernul, în plină pandemie, a venit cu o nouă prognoză, vorbim de o contracție de 1,9 la sută, înseamnă implicit un PIB mai mic decât cel înregistrat anul trecut”.

Ce crede Borza despre contracția economică? Într-un interviu acordat DC News, Remus Borza a dezvăluit că a făcut un pariu cu Orban și alți miniștri. 

”Am făcut un pariu cu premierul, ministrul Economiei, al Finanțelor: starea economiei, la sfârșit de an, va arăta ceva mai prost decât prognozele destul de optimiste ale Institutului Național de Statistică”, a spus Borza, detaliind: ”Probabil, vom avea o contracție economică de 4,5 la sută, adică o creștere economică negativă”.

Iar la trimestrul II ”vom avea o contracție economică chiar de 15 %”, a dezvăluit Remus Borza pariul făcut cu Orban.

Precizăm că, pe 30 iunie, Florin Cîțu aprecia contracţia economică la final de an la 2,2% din Produsul Intern Brut. Comentariile sunt de prisos.

Reamintim că, în aprilie, Borza arunca în aer acțiunea Guvernului în pandemie: ”Măsurile disproporționate de distanțare socială și de suspendare sau încetare a unor activități economice raportate la amploarea pandemiei (incomparabil mult mai redusă decât in alte state) vor genera o criza economică cu efecte sociale dramatice”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Ludovic Orban
Tematic
Orban promite un dublu cincinal cu realizări mărețe, dar vrea un deceniu la guvernare
Orban, criticat dur: fondul de investiții de la PSD nu era bun, dar la PNL devine bun
Manifestarea lui Orban, un succes ca… plictiseală, un eșec pentru ideea de ”Plan economic”
Teodorovici nu iartă pe nimeni: nici pe Orban, nici pe Ciolacu!

Загрузка...