Parteneriatul Estic

Concubinajul Estic: La ce-i servește Europei ”Parteneriatul Estic”

188
(reînnoit 14:59 20.06.2020)
Este sau nu inițiativa Parteneriatului Estic doar o imitație a procesului de integrare, aflăm de la Gevorg Mirzaian, docent la departamentul Politologie al Universității de Finanțe a Rusiei.

Editorial realizat de Ghevorgh Mirzayan

Programul ”Parteneriatului Estic” este un proiect important atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru țările participante. Doar că obiectivele lor în acest program sunt diametral opuse. Dacă pentru statele post-sovietice acesta este un pas spre o ”căsătorie” în deplinul sens al cuvântului, atunci pentru Bruxelles este o oportunitate de a menține niște relațiile de „concubinaj”.

Surogatul Est European

Proiectul ”Parteneriatul Estic” în sine reprezintă în mare parte o sublimare. Cert este că relațiile UE cu o serie de țări post-sovietice sunt construite în jurul cuvintelor magice „integrare europeană”. Cu acest ”morcov”, Uniunea Europeană ademenește elitele pro-occidentale spre tabăra sa, iar speranța de aderare la UE îi convinge să nu participe sau să-și limiteze participarea la proiecte de integrare cu Rusia.

Summit-ul Parteneriatului Estic
© Sputnik / Алексей Витвицкий

Din păcate, elitele care au crescut cu idealizarea Occidentului (unde, așa cum rezultă din cea mai recentă istoriografie a țărilor post-sovietice, „Rusia rea” nu i-a lăsat) nu înțeleg că spațiul Uniunii Europene în viziunea Bruxellesului, Berlinului și Parisului nu pornește din vestul graniței ruso-ucrainene și mai ales nu de la sudul Munților Caucaz. UE se termină la est cu Polonia și Țările Baltice, iar la sud - cu Grecia. Extinderea sa din contul țărilor post-sovietice se află pe ordinea de zi imediat după aderarea Turciei - care a rămas în așteptare timp de jumătate de secol și va rămâne acolo și în viitorul previzibil.

UE nu este pregătită să subvenționeze economiile țărilor post-sovietice, nici să suporte sarcina reformelor economice, nici să primească noi imigranți din est, nici să ofere elitelor acestor state dreptul de vot și de veto. Ultimul val de expansiune datorat țărilor estice oarecum străine de valorile europene la începutul anilor 2000 (când Polonia, România, Bulgaria și altele au fost incluse în Uniunea Europeană) a dus la o criză politică și economică serioasă a proiectului european, care nu a putut să integreze, să educe și să digere noii membri. Prin urmare, nu se discută problema aderării la Uniune a noi membri.

Însă aceste lucruri nu pot fi spuse țărilor post-sovietice - în acest caz, Bruxellesul pierde partea leului din influența sa asupra lor și le împinge de fapt în proiecte de integrare cu participarea Rusiei. Și tocmai pentru a ieși din această dilemă - nici să le incluzi, dar nici să le respingi - a fost inventat ”Parteneriatul Estic”, unde UE a inclus Azerbaidjanul, Armenia, Belarusul, Georgia, Moldova și Ucraina.

Sublimarea integrării europene, este de fapt un surogat al calității de membru - adică un proces în care aceste țări par a fi atașate instituțional de Uniunea Europeană, deschise activității economice libere în cadrul acestora a mediului de afaceri european (trimițând astfel ”un mare salut” măsurilor de protecție a propriilor lor producători) și într-o anumită măsură sunt conduse prin punerea în aplicare a sfaturilor europene. În schimbul acestui lucru, reuniunile sunt organizate cu regularitate, și le sunt alocați bănuți (mai precis, eurocenți) pentru diverse programe care sunt benefice pentru Europa - dar, în același timp, țările participante post-sovietice nu dispun nici de drepturi, nici voturi la luarea deciziilor europene.

În timpul creării ”Parteneriatului Estic”, Uniunea Europeană a remarcat chiar că participarea la program nu ar trebui considerată o etapă de aderare a UE.

Un nou suflu nu va fi

Este evident că, după un deceniu de un astfel de „concubinaj”, țările post-sovietice propun tot mai insistent să fie legalizată relația.

”Încă înainte de pandemie ”Parteneriatul Estic” s-a apropiat de un „moment al adevărului”. Acum, după 10 ani de cooperare, PaE fie se reinventează și obține „un suflu nou”, fie - încet, dar sigur își pierde relevanța politică”, a declarat premierul moldovean Ion Chicu.

Președintele Ucrainei este și mai insistent cu cererile „să se meargă la oficiul stării civile”.

"Parteneriatul Estic nu ar trebui să limiteze ambițiile partenerilor. Pentru unii este suficient un dialog politic, pentru alții - un parteneriat strategic cu UE, cineva încearcă să integreze o piață comună pe baza celor ”patru libertăți”, iar cineva ca Ucraina cere drepturi depline și calitatea de membru deplin al UE”, a declarat Vladimir Zelenski.

Cu toate acestea, Europa nu se va căsători - ei îi convine foarte bine situația actuală. Prin urmare, atunci când a răspuns la întrebarea despre perspectivele Georgiei în cadrul programului, șeful Comisiei Europene, Ursula von der Lainen, a vorbit doar despre investiții, precum și despre ”stabilirea obiectivelor comune”. Tradus din limbaj diplomatic, aceasta înseamnă că UE va continua să aibă o influență importantă (și, probabil, cineva va spune decisivă) asupra procesului de luare a deciziilor în aceste țări, reformând realitățile locale în funcție de nevoile europene - care, oricât ar părea de uimitor pentru cineva, uneori intră în contradicție cu nevoile populației țărilor post-sovietice în sine și economiile lor.

Desigur, nu toate elitele post-sovietice percep stabilirea obiectivelor europene ca pe niște porunci. Totul depinde de gradul de atașament față de interesele naționale ale acestor elite - există o Ucraină condițională, în care președintele (judecând după notele politicianului ucrainean Andrei Derkaci) comunică cu partenerii occidentali ca un ospătar cu un vizitator bogat, și există Azerbaidjan și Belarus, unde autoritățile sunt ghidate de interesele țării - cu specificul lor desigur.

Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, Minskul, Baku, Erevanul și toate celelalte țări membre ale Parteneriatului Estic acceptă regulile jocului și continuă să participe la proiect chiar în forma sa actuală. Unii pentru a menține o aparentă integrare europeană - cel puțin pentru populația lor, căreia i-au promis un „viitor european strălucit”.

Alții - pentru a menține relații bune cu UE și pentru a schimba loialitatea politică demonstrativă față de Bruxelles pe un fel de preferințe comerciale și economice. Ceilalți sunt doar pentru a menține un echilibrul între influența rusă și cea a Uniunii Europene și a Parteneriatului estic.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacței

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

188
Tagurile:
parteneriatul estic
Tematic
Franța nu vrea aderarea Moldovei și a altor state din Parteneriatul Estic la UE
„Parteneriatul Estic” ar putea fi revizuit din temelii
UE va elabora o listă a statelor, cetățenii cărora vor putea călători în Europa
Adrian Năstase în vizită la Ambasada Rusiei în România

Parlamentul s-a anulat singur - a validat o rușine istorică, contra interesului național!

1042
(reînnoit 19:47 01.07.2020)
Ceea ce s-a întâmplat este o rușine națională, la bază a fost o trădare a intereselor naționale, la care noi am asistat neputincioși cum dronele la fel de neputincioase din Parlament au pătat istoria și, din păcate, viitorul României

Motto: ”Reaua-credință în politică este măsura cu care

se constată gradul de civilizație al unui popor”

Duiliu Zamfirescu

 Anul 2020 pare marcat de un destin cu totul aparte – pandemia, cu cea mai bizară reacție din istoria consemnată a omenirii, apoi mișcarea prin care se vrea demolarea istoriei, dar și un fel de impunere a unor idei bizare, contravenind logicii evoluției societății – pe scurt, o revoluție cu idei fără sens.

Peste toate astea, la orizontul lui 2020 apare și o criză economică, precum și a unei dorințe de realcătuire a unor alianțe, a unor colaborări, în vederea unei reechilibrări. Omenirea seamănă cu un luptător lovit, care face pași în toate direcțiile și îți mișcă trupul și membrele pentru a-și păstra echilibrul. 

Ei bine, țara noastră pare tot un luptător, dar care își dă pumni singur și își mai pune și piedică, acuzându-i pe alții că îl pun în pericol!

Ocolită de conflicte, prin voințe mai presus de noi, dar și prin munca de excepție a diplomației din trecut, România a reușit ca, prin alianța militară în ca a intrat pentru ”siguranță”, să se bage în conflicte care nu ne priveau de nici un fel și nu ne afectau.

Tot de când cu această ”alianță” am descoperit că suntem ”amenințați”, că sunt forțe ”ostile”… deși nu am avut vreo problemă din partea lor! Dimpotrivă!

De fapt, României i-a dat Dumnezeu resurse și Nicolae Ceaușescu economie și oameni calificați; prin tot felul de ”alianțe” și ”uniuni”, în 20 de ani am reușit să le pierdem pe toate trei!

Iar în anul de grație 2020, în care lumea caută să se echilibreze lovită fiind, România face o mutare pe care nu pot să o numesc decât o tentativă de sinucidere: declară una dintre marile puteri, cea mai apropiată și de care ne leagă mai toate marile realizări al istoriei… drept un fel de stat inamic!

Da, știu, personajul dubios de la Externe, Aurescu, a sărit imediat și a spus că nu e adevărat, prin Strategia Națională de Apărare Rusia NU e definită ca un stat inamic! Nu, nu e definită textual – dar când o nominalizezi în fiece capitol din Strategie ca ”risc” și/sau ”amenințare” pentru România… cum o consideri oare? Prieten? Nicidecum!

Sigur, Aurescu și alții ca el încearcă să ne convingă că albul e negru, iar negrul e alb. Asta vine din caracterul și meseria lor reală. Aceea de agenți ai transformării României într-o colonie, într-o țară dependentă și aservită.

Dar, ciudat – și dureros pentru mine, ca fost deputat PRM - este că Parlamentul NU a reacționat defel, cu foarte mici excepții,  ci a acceptat această aberație. De fapt, această afectare istorică a relațiilor cu Rusia și, implicit, această lovitură pe termen lung dată intereselor naționale ale României.

Pentru că despre asta e vorba când strici o relație cu o mare putere vecină - de lovirea intereselor tale naționale!

Nimeni nu spune să nu avem relații excelente, de parteneriat (chiar și ”strategic”) cu SUA – dar asta nu înseamnă că trebuie să ne implicăm în conflictele lor, mai toate declanșate chiar de americani! Și, e la mintea oricărui om normal, că nu avem de căuta nici în rivalitățile lor cu celelalte mari puteri, Rusia și China!

Dar ne-a întrebat oare cineva dacă vrem să ne aliem cu SUA pentru a avea trupele lor aici și a ne pune rău cu Rusia și China, dar și cu Turcia sau state arabe?...

Să răspundem sincer la trei simple întrebări și să le cerem și demnitarilor să spună ce cred:

-Ne-a pus vreodată Rusia lui Putin în pericol? Sau, altfel spus, a existat cel mai mic semn real de ”agresiune” sau chiar de ”amenințare” sau ”risc” din partea Rusiei direct pentru România?

-Ne ajută cu ceva concret înscrierea Rusiei ca ”amenințare” și ”risc” în Strategie”?

-Când e vorba să afectezi fundamental o relație de sute de ani, care a dus la evenimente istorice fundamentale (independență, marile victorii de la Mărăști, Mărășești, Oituz și multe altele), dar și o vecinătate de cea mai mare importanță, oare nu era cazul unei consultări cu minți luminate - inclusiv cu asociații ale diplomaților, cu istorici, cu Academia Română?

Aș mai adăuga o întrebare de bun simț: ne-a tratat vreodată Rusia lui Putin cu lipsă de respect, ne-a dat la o parte de undeva sau s-a băgat peste noi, ori măcar ne-a dat exemplu negativ?

Întreb, pentru că noi am făcut-o de nenumărate ori de la preluarea puterii de către Băsescu și trecerea României sub NATO! Curg insultele și afirmațiile calomnioase la adresa lui Putin și a Rusiei pe toate posturile principale – și nici politicieni iresponsabili și inculți nu se dau în lături! Și da, curg acuzațiile la adresa Rusiei pentru probleme care nu ne privesc și despre care nu știm mai nimic – relațiile din Crimeea și Donbas, probleme din Ucraina sau din Caucaz. Singura ar fi Transnistria – dar și Republica Moldova e… alt stat, care NU ne-a cerut să ne băgăm!

Și da, cred că oamenii deștepți și pregătiți trebuie consultați când îți dă prin cap să faci un asemenea demers, nu apelezi la textele unor semidocți sau ale unor trompete NATO – ale căror exprimări și idei le regăsesc în „Strategie”. Apropo, poate se va face publică lista ”specialiștilor” care au lucrat la ”Strategie” – și chiar Parlamentul trebuia să o ceară!

De fapt, această trecere a Rusiei în zona ”amenințărilor” și a ostilului a fost pregătită – se dorește și se pregătește o nouă generație semidoctă, care va asculta numai pe cei care, ștergând istoria reală, vor impune ceva contrafactual, fals – că Rusia a fost și este cea mai mare amenințare pentru România, ba chiar pentru lumea întreagă!

Da, Rusia a avut în perioada țaristă politica unui imperiu, da, românii acuză URSS că a acaparat teritorii românești, dar le-a redat altele, iar asta e istorie! Turcia, Ungaria, Austria sau chiar Polonia nu ne-au invadat oare de nenumărate ori? Ce să mai vorbim de Germania, ”aliatul strategic” care ne-a ”ajutat” să pierdem teritorii imense și sute de mii de suflete, ne-a aruncat într-un război nimicitor și ne-a făcut să ajungem în topul ucigașilor de evrei!

Dar Germania de azi NU este cea din vremea lui Hitler, nici Ungaria nu e cea a lui Horthy sau Hatvani – și nici Rusia nu e URSS sau Imperiul de la 1812! Cum nici SUA nu e cea care masacra indigenii sau folosea sclavi pe plantații, decât în mintea psihozaților care dărâmă statui! Cu ei seamănă cei care spun azi că Rusia e inamicul României!

Reprezentanții lor sunt cei care au creat ”Strategia” – dar și cei care au votat-o! Atenție… au votat-o FĂRĂ măcar un amendament, practic fără să o dezbată! Acesta e Parlament, ăștia sunt parlamentari?!

Ceea ce s-a întâmplat pe lanțul Președinție - Parlament este o rușine națională, la bază a fost o trădare a intereselor naționale, iar ca rezultat este, deocamdată, o pată rușinoasă pentru istorie.  Mai încolo… Doamne păzește! Cine știe în ce ne bagă ”partenerul strategic”!

Pentru că, aduc din nou aminte, foștii ”parteneri strategici” ne-au impus o conducere, cum a făcut și actualul, cel puțin în cazul demiterii lui Băsescu; ne-au impus grupări politice și un anume ”stat de drept”, așa cum face și actualul; au intervenit în politica internă, așa cum face mereu și actualul; ne-au luat resursele, așa cum face și actualul; au pus mâna pe economie, mult mai puțin decât actualul; ne-au pus la plată, mult mai puțin decât actualul. Și ne-au băgat în conflictele lor!

Rezultatul ”parteneriatelor strategice”? Pete majore în istorie, pierderi uriașe de vieți, războaie, dependență... Sigur, acum ”ne apără”! Stați liniștiți, la fel spuneau și cei de atunci! Și ei aveau energumenii lor în presă, ”portavocile”, propagandiștii.

Sigur, acum ne aduc civilizație, democrația, prosperitatea, dreptatea și justiția! Ce să vezi – așa spuneau și aceia!

Și, mai ales, toți ne spuneau că avem un ”inamic”, o ”amenințare”, de care doar alături de ei ne puteam păzi! Așa au fost evrei cu care trăiam bine de sute de ani, ”imperialiștii” Occidentului, de care eram legați prin secole de cultură și istorie, acum sunt rușii de care ne leagă istoria, dar și limba și chiar sângele!

Închei cu câteva rânduri scrise de Duiliu Zamfirescu în 1917, din două  articole - ”Ignoranții” și ”Suprema lex”– dedicate celor de atunci, dar atât de actuale pentru cei de azi:

”Oamenii (politici, n.n.) nu învață nimic. S-ar zice că nu numai nu învață nimic din experiența altora, dar nici din propria lor experiență și durere nu trag învățăminte”.

”Reaua-credință în politică este măsura cu care se constată gradul de civilizație al unui popor: cu cât ea este mai dezvoltată, cu atât poporul este mai înapoiat. În binecuvântata noastră țară reaua-credință este incomensurabilă”.

Despre asta vorbim în cazul acestei imense gafe și rușini istorice, la care suntem martori inerți, atenți fiind la ce mai face declarații inculte ale unor drone politice, la emisiuni cu bucătari și „vulpițe”, sau la ineptul buletin de ”infectați” care ne va asigura accesul la terase și în stațiuni.

Da, anul 2020 poartă o marcă nenorocită – și din păcate am ajuns să fim toți martori inerți, chiar dacă ne pierdem timpul și caracterul cu alte emisiuni.  Pe fond, am asistat neputincioși cum dronele la fel de neputincioase din Parlament au pătat istoria și, din păcate, viitorul României.

****
Explicație: am ales această fotografie de la Fundația Europeană Titulescu pentru multipla sa semnificație: bustul lui Titulescu, adevărata statuie a diplomației românești; prezența celui mai mare diplomat român modern, Adrian Năstase, artizanul aderărilor de după 1990 și cel care a insistat pentru buna relație cu Rusia; alăturarea din Năstase și un reprezentant al Ambasadei Rusiei cu prilejul celei de-a cincea conferințe în parteneriat FET cu Fondul Alexander Gorchakov pentru diplomație publică din Moscova.

Reuniunea avut loc pe 27 septembrie 2019 și a fost dedicată celei de-a 85 aniversări a semnării tratatului din 1934 privind reluarea relațiilor diplomatice dintre România și URSS.

Adrian Năstase a evocat o declarație a lui Nicolae Titulescu dată la Geneva, în ianuarie 1935: ”Consider reluarea raporturilor diplomatice între România și URSS ca unul dintre cele mai importante acte din viața mea politică”.

Tot cu acea ocazie, Titulescu a vorbit de lucrarea realizată împreună cu ambasadorul sovietic Maksim Litvinov - definiția ”agresorului”, una dintre cele mai importante din Dreptul internațional. Ce ar fi spus oare Titulescu de rușinea și gafa istorică petrecută zilele acestea? Dar Adrian Năstase… era greșit oare să fie consultat înainte de a o comite? Nu numai de Iohannis… ci de PSD. Fără alte comentarii.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1042
Tagurile:
Decizie, Parlament
Tematic
Iohannis comite o greșeală uriașă, chiar istorică! Parlamentul trebuie să-l oprească!
În Parlamentul European se va discuta despre respectarea drepturile omului în SUA
Parlamentul a votat: Au fost simplificate condițiile programului ”Prima casă”
Ultima oră: Parlamentul, decizie finală în cazul educației sexuale în școli!
Victorie pentru Justiție - Parlamentul nu a cedat presiunilor! Cine s-a făcut de râs

Загрузка...
Rachetele americane ”Patriot”, imagine de arhivă

Un nou eșec al sistemului american de apărare antiaerian ”Patriot”

444
(reînnoit 15:23 30.06.2020)
Sistemele de apărare antiaeriene ”Patriot”, realizate în SUA, nu au fost în stare să protejeze capitala Arabiei Saudite, Riyadh, de atacul aerian al rebelilor șiiți huthi din Yemen, astfel reafirmându-uși încă odată reputația de „armă învechită”.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Rebelii yemeniți din mișcarea Ansar Allah (Ajutorii lui Allah, houthis) au atacat pe 23 iunie mai multe obiecte de pe teritoriul Arabiei Saudite, au declarat în mod deschis despre acest lucru și au demonstrat superioritatea armelor lor față de sistemele de apărare antiaeriană americane ”Patriot”.

Mai multe aeronave fără pilot (UAV) și rachete au fost lansate de pe teritoriul controlat de houthis, au parcurs peste 700 de kilometri, trei zone de poziționare ale sistemului de apărare antiaeriană și au lovit mai multe ținte în Riyadh. Potrivit Reuters, rachetele și dronele houthis au fost lansate asupra cartierului militar al armatei, spre Ministerul Apărării și la o bază aeriană.

Ministerul saudit al Apărării a anunțat despre nimicirea unor ținte aeriene și, totuși, presupunem că unele aeronavele fără pilot (sau rachete) și-au îndeplinit misiunea în Riyadh. Martorii oculari au vorbit despre două explozii puternice și de nori de fum dens în capitala Saudită (atacul de anul trecut al houthis-ilor la rafinăriile Abkayk și Khur a fost mult mai spectaculoase și cu consecințe mult mai grave).

Potrivit unei versiuni, sistemul ”Patriot” a identificat UAV-urile de atac ca pe unele proprii și le-a ratat. Poate că sistemul de identificare a rachetelor aeriene Patriot a fost piratat sau suprimat de războiul electronic. În cel mai rău caz, „patrioții” imperfecți din punct de vedere tehnologic ar putea să nu observe pur și simplu ținte aeriene cu contrast scăzut. Oricum ar fi, conflictul dintre Arabia Saudită și rebelii houthis din Yemen devine din ce în ce mai periculos pentru întreaga regiune și cu folosirea înaltelor tehnologii. În același timp, creșterea cantitativă a armamentului american (inclusiv baterii suplimentare de apărare antiaeriană ”Patriot” și zone noi de poziționare) nu mai influențează cu nimic.

Patriot-ul nu mai este cel de cândva

Rebelii Houthis pretind că au atacat Ministerul Apărării și Baza Forțelor Aeriene King Salman din Arabia Saudită.

Potrivit datelor coaliției, forțele de apărare antiaeriană ale Regatului au interceptat patru rachete balistice și mai multe drone kamikaze lansate de rebelii yemeniți asupra Riyadh-ului și asupra orașelor Najran și Jizan în dimineața zilei de 23 iunie. Nu se cunoaște numărul total de arme de atac; rebelii Houthis au revendicat „operațiunea de amploare” care nu a fost încă finalizată.

Pentru comparație, în toamna anului trecut, rebelii au folosit 18 drone și șapte rachete de croazieră. Un reprezentant al Houthis-ilor a remarcat capacitatea noilor drone Kasef și Sammad-3 de a parcurge o distanță de 1700 km. Este important să înțelegem aici: cu un astfel de interval de zbor, o dronă yemenită kamikaze poate ataca o țintă în Arabia Saudită din orice direcție (de exemplu, ajunge la Riyadh din direcția Qatarului), iar sistemele ”Patriot” vor fi inutile, deoarece controlează spațiul într-un sector limitat (90 grade) și numărul acestor sisteme nu influențează calitatea apărării antiaeriene. Sistemul ”Patriot” este proiectat pentru a distruge aeronavele, țintele balistice și rachetele de rază medie. Însă dronele de atac și rachete de croazieră relativ mici nu reprezintă ținte specifice pentru acest sistem.

Secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a remarcat anterior: ”Chiar și unele dintre cele mai bune sisteme din lume nu doboară țintele de fiecare dată".
Recep Tayyip Erdogan
© Sputnik / Сергей Гунеев

Iar dacă acestea, evident, nu sunt cele mai bune, atunci atacurile Houthis-ilor yemeniți asupra obiectelor din Arabia Saudită nu pot fi respinse. Armele anti-rachetă și UAV-urile de atac se dezvoltă rapid în toate țările lumii, iar modernizarea sistemului de apărare antiaeriană american Patriot se pare că, de ani buni, bate pasul pe loc. În versiunile modernizate PAC-2 și PAC-3 nu s-a observat vreo descoperire tehnologică.

Proiectul PAC-3 s-a ales cel puțin cu un radar „accelerat” și o nouă rachetă, în timp ce alte modernizări au oferit doar înlocuirea componentelor și module aparte. Pentagonul intenționează să exploateze complexul ”Patriot” până la începutul anilor 2030 și, probabil, aceasta este o perspectivă prea optimistă asupra viitorului.

Conform caracteristicilor tactice și tehnice, ”Patriot” este capabil să distrugă ținte aeriene care zboară cu o viteză de până la 2500 de kilometri pe oră, la distanțe de până la 100 de kilometri (cele balistice - până la 25 de kilometri) și la o altitudine de până la 25 de kilometri (balistice - până la 11 kilometri). Sistemul de apărare antiaeriană poate trage asupra la 8 ținte simultan.

Timpul de reacție al sistemului este de 15 secunde (foarte lent - în acest timp ținta poate parcurge 10 kilometri), inclusiv lansarea unei rachete atunci când ținta se apropie de limita desemnată. Radarul de apărare aerian ”Patriot” are un unghi de vizualizare de 90 de grade și este instalat în direcția apariției probabile a țintelor aeriene (fără o vizibilitate integrală). Caracteristicile modeste sunt completate de experiența de luptă nu tocmai de succes. Așadar, din cele 91 de rachete Skad R-17 lansate de Irak la începutul anului 1991 (antichități), americanii au reușit să doboare doar 45, folosind 158 de rachete antiaeriene. Un dezavantaj semnificativ al complexului american a fost raza scurtă și înălțimea interceptării țintei - la mai puțin de 20 și 7 kilometri de obiectul apărat. Orice comparație cu omologii rusești moderni de tip Vitiaz S-350 este incorectă, în domeniul tehnologiei, decalajul este fantastic (conform vizibilității radarului, vitezei de răspuns, numărul de ținte atacate, intervalul de înălțimi și raza de distrugere).

Sistemul Patriot
© Sputnik / Игорь Зарембо

În același timp, un sistem de apărare antiaeriană ”Patriot” costă aproximativ 1 miliard de dolari pe piața internațională. Doar în 2017, Statele Unite au vândut Arabiei Saudite arme în valoare de 110 miliarde de dolari, cea mai mare tranzacție de arme din istorie. Probabil o parte semnificativă din acești bani irosiți - „reclamele” industriei americane de apărare din sistemul de apărare antiaeriană nu au nicio continuare. Nu este o coincidență faptul că Japonia a refuzat să achiziționeze și să desfășoare pe teritoriul său sistemul american de apărare antiaeriană Aegis Ashore.

Producția locală?

Dacă am sublinia odată în plus caracterul pro-iranian al mișcării rebele din Yemen sau furnizarea către aceștia a armelor iraniene ar înseamnă să simplificăm realitatea. Tehnologic vorbind, Houthis-ii sunt destul de independenți, cu încredere poartă lupte pe mare și au prezentat anterior o întreagă expoziție de noi drone și rachete de producție locală, destinate războiului cu Arabia Saudită și cu coaliția arabă. Rețineți că aceste instrumente de atac aerian pot zbura multe sute de kilometri și pot lovi exact ținta (o anumită clădire sau o fabrică).

Conflictul armat din Yemen este țesut din contradicțiile interconfesionale, politice și regionale din nordul și sudul țării și nu are o cale militară de reglementare.

Confruntările dintre suniți (salafiști) și șiiti (Houthis) au rădăcinile înfipte adânc în trecut. Mecanica acțiunilor de război este simplă: pe de o parte, șiiții sunt susținuți de Iran, iar pe de altă parte, suniții, care sunt susținuți de Arabia Saudită. Există câmpuri petroliere în nordul Yemenului, iar portul Aden, important pentru tranzitul hidrocarburilor, este situat în sud, iar dorința Riyadh-ului de a controla „fluxurile” pare logică.

Voi aminti aici că, în 2015, rebelii Houthis au preluat puterea și capitala Sana'a după fuga președintelui în exercițiu. Arabia Saudită, cu aprobarea SUA și fără autorizația ONU, a demarat o operațiune militară împotriva „juntei” yemenite, cu sprijin armat din Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuwait, Qatar, Iordania, Egipt, Pakistan, Maroc și Sudan. Coaliția este de partea guvernului fugit. ONU nu joacă un rol constructiv, ci invită ocazional părțile la pace. Statele Unite solicită rolul de dispecer regional. Războiul civil din Yemen durează șase ani, iar intervenția coaliției arabe a dus doar la o escaladare a ostilităților.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

444
Tagurile:
SUA, Patriot, Sistem
Tematic
Scandal de miliarde: americanii confirmă - România a luat țeapă cu sistemul Patriot
Americanul Patriot lovește la Bursa din București
Celebru avocat vrea să-și cumpere rachete Patriot! "Prețul nu mai contează"
Rodica Stănoiu: „S-a încercat implementarea Patriot Act în România!"
Patriot versus Sarmat! Cum ne apărăm suveranitatea?
Veste minunată de Paști: un Mare Patriot a fost ales în fruntea științei și culturii
Alegeri în Rusia: Gerard Depardieu a votat la Paris ca patriot (VIDEO)

Загрузка...
Euro

Românii din Germania: eliminarea acestor contracte folosite adesea în cazul românilor

0
Cancelarul Angela Merkel a confirmat eliminarea contractelor de muncă temporare într-un sector în care muncesc mulţi români. Decizia vine în contextul în care s-au descoperit focare mari de COVID-19 în abatoare germane unde românii lucrau în condiţii necorespunzătoare

BUCUREŞTI, 2 iul – Sputnik, Doina Crainic. După ce s-a descoperit un focar major de coronavirus la abatorul german din Guetersloh, autorităţile locale au anunţat că lucrătorii vor trebui să rămână în carantină până pe 17 iulie.

În acest context, cancelarul german Angela Merkel a confirmat miercuri eliminarea contractelor de muncă temporare în sectorul procesării cărnii, unde lucrează mulţi români, potrivit ziarulromanesc.de

Peste 1.500 de muncitori de la abatorul companiei Toennies din Guetersloh au fost infectaţi cu noul coronavirus, mulţi dintre ei fiind români. Acest focar a forţat izolarea a circa 670.000 de persoane din zona respectivă.

Contractele de muncă temporare sunt adesea folosite în cazul lucrătorilor est-europeni angajaţi prin intermediul unor subcontractori pe salarii minime.

Angela Merkel a mai spus că, deşi renunţarea la aceste contracte ar putea avea ca efect creşterea preţului cărnii, acest lucru ar putea ajuta micii producători.

De asemenea, Merkel a anunţat că, în cadrul planului de redresare economică în urma pandemiei, guvernul federal a alocat circa 300 de milioane de euro pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care sunt ţinute animalele în ferme.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Români, Germania

Загрузка...