Памятник поэту Михаилу Эминеску в Кишиневе. архивное фото

De la lirica erotică, la opera politică și economică Cum să-l recitim pe Eminescu

302
(reînnoit 19:23 15.06.2020)
Ce am fi noi ca țară dacă toți am fi citit opera politică a lui Eminescu? În mod sigur, am fi avut repere, iar țara – temeiuri, care astăzi ne lipsesc, ceea ce ne face să orbecăim prin întuneric deja de 30 de ani.

Editorial realizat de Sergiu Praporșcic

Astăzi se împlinesc 131 de ani din ziua morții lui Mihai Eminescu. Din păcate, Eminescu rămâne a fi un mare necunoscut, deși toți îl cunosc. Mai bine zis, îi cunosc și îi rostesc numele și, un pic, opera poetică.

Nu și opera politică și economică, publicistica. Dacă majoritatea conaționalilor noștri i-ar fi citit opera politică și economică și ar fi însușit-o, vă asigur că astăzi am fi avut o altă clasă politică, elitele intelectuale și politice ar fi altele, electoratul ar fi altul și țara ar fi alta. Cel puțin, toți ar fi înțeles ce se întâmplă și ce au de făcut, nu am fi orbecăit prin întuneric iată deja 30 de ani fără ca să vedem sfârșitul acestei debandade totale, pe toate domeniile: și politic, și economic, și spiritual, și moral.

Opera politică și economică a lui Eminescu ne poate oferi abordarea care să ne scoată la liman, care să ne permită să ieșim din această tranziție continuă, marcată doar de eșecuri, practic fără nicio realizare notabilă. O tranziție asistată de atâția "binevoitori", "sfătuitori" și "parteneri strategici" de peste hotare care ne îndreptă spre catastrofă: ruinarea totală a țării și depopularea ei.

Eminescu să ne… îndrume

Regretatul poet Grigore Vieru zicea "Eminescu să ne judece", afirmație care poate fi înțeleasă doar ca o metaforă, o hiperbolă, pentru că, dacă o iei la sensul propriu, aceasta constituie o blasfemie, dat fiind că Eminescu nu este Dumnezeu, nu este Iisus Hristos ca să ne judece dacă avem sau nu dreptate, vorba versului. Parafrazându-l pe Grigore Vieru eu aș spune: Eminescu să ne îndrume.

Am observat că atunci când are loc o manifestație dedicată lui Eminescu, în special asta se întâmplă în data de 15 ianuarie a fiecărui an, atunci când aniversăm ziua de naștere a marelui gânditor, nu doar poet, cei care vin să depună flori la monumentul lui sau fac alte gesturi de comemorare, neapărat găsesc de cuviință să rostească ceva versuri din opera poetică a lui Eminescu, în special, din lirica erotică.

Acum imaginați-vă că în locul acestor versuri de dragoste (care, bineînțeles, sunt superbe), toți vorbitorii ar invoca câteva idei din gândirea politică și economică a lui Eminescu, care sunt profetice, dacă stai bine să te gândești. Cum ar fi ce a spus Eminescu de cei care formează opinia publică.

"Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire — iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică".

Sau despre dominaţia banului internaţional, impusă de străini.

„Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun (...)”, spre exemplu.

Sau despre libertate și independența economică:

„Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”.

"Libertatea adevărată şi neatârnarea economică sunt două noţiuni identice. Şi când vorbim de neatârnarea economică înţelegem eliberarea continuă, prin cultură şi prin împroprietărire, a clasei celei mai numeroase şi esclusiv productive, a clasei ţăranilor”;

„Oriunde manufactura dispare, precum dispar la noi pe zi ce merge industriile de casă şi meseriile (la ce noi astăzi spunem afaceri mici și mijlocii), şi unde creşte necesitatea de-a esporta productele într-o formă crudă, nepregătită, omul recade în barbarie”;

„Toate ţările cari n-au comerţ înăuntru şi cari sunt avizate la esport la pieţe depărtate decad intelectual, economic, moraliceşte chiar”.

Mai mult teze ale gândirii economice ale lui Mihai Eminescu au fost sintetizate acum doi ani de colega noastră Irina Bazon în materialul "Eminescu, despre starea economică a ţării. Unde a ajuns o ţară care nu a „ascultat” de el".

Opera politică și gândirea economică a lui Eminescu este astăzi la îndemâna oricui, nici nu trebuie să mergi la bibliotecă sau librărie, o ai pe internet. Rămâne să faci un minim efort: să o citești.  

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

302
Tagurile:
Mihai Eminescu
Antonov An-124

An-124 "Ruslan": de ce Rusia vrea reînvie producția gigantului avia

500
Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reînvie producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, fabrica de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției seriale a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant. Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele. Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a crezut că nu exista o nevoie urgentă de producție a avioanelor An-124, deoarece repararea flotei existente de aeronave "Ruslan" permitea exploatarea acestora până la sfârșitul anilor 2040 (durata de viață este 50000 de ore, 10000 de zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție acceptă producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației milatre de transport pentru transferul operav de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de încărcare. Cu toate acestea, în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politico-militară dificilă persistă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe solul sirian. Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost mărită până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și "încărcate" An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii din Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor – îmbunătățirea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

Într-o situație de conflict militar neașteptată, trupele, dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse, trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, lucrările la fabrica de avioane din Ulianovsk vor crește cu siguranță.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de marfă (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 de automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt operate în diferite structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Desigur, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar sub un nume diferit. De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reînvierea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, dar mai devreme Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) . Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele moderne ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, în cooperare cu întreprinderile de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat pentru a arunca în aer lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este o întâmplare faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV. Starea industriei aeronautice ucrainene permite doar visarea la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. Apropo, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

500
Tagurile:
An-124 Ruslan, Avion
Tematic
Avion de luptă rusesc, unul dintre cele mai frumoase din lume – site american
Primul avion cu motor electric supraconductor, testat în Rusia - VIDEO
Rusia și Emiratele Arabe Unite vor dezvolta împreună un avion de pasageri hipersonic

Загрузка...
Cаммит ЕС в Брюсселе

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

297
(reînnoit 08:20 05.03.2021)
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

297
Tagurile:
europeni
Tematic
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei
UE și SUA au impus noi sancțiuni împotriva Rusiei
Cehia va utiliza Sputnik V fără aprobarea UE? „Nu mai e geopolitică, e vorba de sănătate”

Загрузка...

Prototipul navei SpaceX Mars a explodat după prima aterizare cu succes

0
(reînnoit 17:15 06.03.2021)
O nouă rachetă SpaceX Mars a explodat la puțin timp după ce aterizase cu bine în urma unui zbor test.

Un nou prototip al rachetei SpaceX Mars a explodat pe platforma de lansare, la puțin timp după ce racheta reușise să aterizeze la punct fix pe verticală în urma unui zbor test. Explozia s-a produs la doar câteva minute după ce misiunea fusese declarată un succes. Aceasta este a treia explozie a unei rachete pe care Elon Musk, proprietarul SpaceX, a conceput-o pentru a transporta un echipaj uman pe planeta Marte.

Racheta a efectuat un zbor test fără probleme până la o înălțime de 10 kilometri deasupra Texasului. Racheta a coborât apoi pe orizontală și reușit în final să aterizeze pe verticală la punct fix, pe platforma de lansare.

Totul părea în regulă, ceea ce l-a făcut pe comentatorul programului SpaceX să declare: „A treia oară e cu noroc, așa cum se spune”.

La puțin timp, însă, totul a sărit în aer. Forța exploziei a propulsat prototipul SpaceX la câțiva metri înălțime. Racheta a făcut o tumbă în aer și a căzut pe sol într-o mare de flăcări.

0
Tagurile:
SpaceX

Загрузка...