Sistem de rachete antiaeriene S-400 Triumph, fotografie de arhivă.

Un nou lot cu S-400 va pleca în Turcia, ”Patriot” și ”Eurosam” - sub semnul întrebării

378
(reînnoit 17:33 10.06.2020)
Comparația atât de des întâlnită în presă între sistemului Triumph și cel de apărare antiaeriană (de rază medie) Patriot este una incorectă, potrivit expertului militar, Alexandr Hrolenko, care subliniază discrepanța tehnologică semnificativă dintre cele două sisteme.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Sistemele rusești de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune Triumph S-400 continuă strâmtoreze pe piața internațională de armament armele omoloage occidentale, care nu sunt atât de perfecționate și nu au o rază de acțiune atât de mare. Și asta în pofida șantajului și a presiunii militar-politice brutale făcute asupra cumpărătorilor din partea SUA și NATO.

Rusia și Turcia au ajuns la un acord de principiu cu privire la furnizarea celui de-al doilea lot (regiment) de sisteme antiaeriene S-400 Triumph.

Șeful secretariatului Industriei Apărării din Republica Turcia, Ismail Demir, a declarat pe 8 iunie: "Avem un acord fundamental privind furnizarea celui de-al doilea lot de S-400. Trebuie să finalizăm lucrările tehnice privind transferul de tehnologie, detaliile comune de producție și o foaie de parcurs... Sistemul S-400 este cumpărat pentru utilizare. Punct".

Cu toate acestea, Ankara continuă să ia în calcul propunerile privind achiziționarea sistemelor antiaeriene americane și europene Patriot și Eurosam. Potrivit lui Ismail Demir, interacțiunea cu Franța și Italia în privința Eurosam pare destul de constructivă, cu partenerii americani încă nu se reușește luarea unei decizii mature privind furnizarea sistemului Patriot.

Rusia și Turcia au semnat un acord privind furnizarea de sisteme de apărare antiaeriană Triumph S-400 în 2017, prețul contractului fiind de 2,5 miliarde de dolari. Aceasta a provocat o criză gravă în relațiile dintre SUA și Turcia.

Washingtonul a cerut renunțarea la acest acord și i-a solicitat Turciei să achiziționeze exclusiv sisteme americane Patriot, amenințând cu sancțiuni, excluzând Turcia din programul pentru producția de avioane de luptă americane F-35. Ankara a refuzat să îndeplinească ultimatumul Statelor Unite, iar în vara lui 2019 a primit patru divizii de sisteme antiaeriene S-400 (primul lot).

Pe 30 aprilie, reprezentantul oficial al președintelui turc, Ibrahim Kalyn, a anunțat suspendarea livrărilor suplimentare de sisteme de apărare antiaeriană S-400 din cauza coronavirusului. Unii observatori occidentali au decis atunci că pandemia era o scuză convenabilă pentru Ankara să refuze o cooperare militar-tehnică suplimentară cu Moscova în domeniul apărării aeriene. Cu toate acestea, planurile turcești nu s-au schimbat, soarta celui de-al doilea lot (regiment) al S-400 este decisă. Ankara va primi cel puțin încă patru divizii ale sistemelor de rachete antiaeriene Triumph, Rusia va primi cel puțin 2 miliarde dedolari.

Triumf inevitabil

Tot ceea ce se întâmplă înseamnă o nouă înfrângere pentru sistemul de apărare aeriană Patriot pe piața internațională, prejudiciul de imagine al Washingtonului și o lovitură financiară asupra complexului militar-industrial american, dar aceasta nu este o problemă pentru Turcia sau Rusia, ci rezultatul unei concurențe de înaltă tehnologie.

Ankara intenționează să formeze cel mai fiabil și modern sistem de apărare aeriană pentru a garanta securitatea unor obiecte importante din țară, iar obiectivul a fost aproape atins.

Sistemul de rachete antiaeriene S-400 Triumph a fost conceput pentru a distruge obiecte aerodinamice și balistice (inclusiv hipersonice) și are o rază de detecție de până la 600 km, cu o rază de distrugere maximă de 400 km, - chiar înainte de atingerea graniței de utilizare a armelor aviației inamicului.

Avantajele importante ale S-400 sunt viziunea integrală a radarului, flexibilitatea și posibilitatea utilizării a patru tipuri de rachete (formarea de apărare aeriană pe mai multe niveluri). Utilizarea diferitelor tipuri de rachete poate distruge în mod eficient aeronavele de luptă, drone, rachete de croazieră, rachete tactice și balistice în toată gama disponibilă de înălțimi (de la 5 metri la 30 de kilometri) și distanțe (de la 400 la 2 kilometri). O instalație Triumph poate avea până la 72 de rachete ghidate și poate trage simultan asupra a 36 de ținte. Sistemul S-400 este capabil să integreze diferite tipuri de sisteme de apărare aeriană (S-300, Panțîr-C1, Tor-M1) și să gestioneze o rețea de sisteme de apărare antiaeriană de diferite raze de acțiune, în condiții de contramăsuri electronice și condiții climaterice.

În timpul testelor, sistemul S-400 desfășurat în apropiere de Ankara a detectat avioane de vânătoare F-16 Fighting Falcon de la patra generație la granița zonei de acoperire a radarului - la 600 de kilometri distanță și a era pregătit să trimită rachete înainte ca ținta să intre în zona de atac.

În regimul serviciului de luptă, când detectarea și distrugerea țintelor aeriene se realizează în mod automat pentru a economisi timp, aeronavele de luptă inamice de tip F-16 ar fi distruse la o distanță de 400 km de Ankara. Și asta în  condițiile în care avioanele F-16 Fighting Falcon sunt considerate baza forței aeriene a Occidentului.

Poate că un avion de luptă american F-35 mai modern va putea să se apropie puțin mai aproape de radarul S-400 și totuși își va primi racheta în aceeași zonă de distrugere de 400 de kilometri. Astăzi, Pentagonul este foarte îngrijorat de capacitatea „triumfătoare” a Turciei de a detecta și lovi aeronavele de luptă „invizibile” ale SUA. Desigur, Ankara rămâne un aliat strategic, dar mitul exclusivității armelor americane se prăbușește - obijduitor, periculos și nerentabil.

Mediu concurențial

În ceea ce privește intervalul, precizia și raza de acțiune, S-400 nu are analogi. Comparația des întâlnită în mass-media dintre Triumph cu sistemul de apărare aeriană Patriot (de rază medie) este complet incorectă. Discrepanța în dezvoltarea tehnologică a celor două sisteme este una semnificativă. Să punctăm cele mai importante aspecte.

Sistemul de apărare antiaerian modern Patriot PAC-3 MSE oferă trupelor de apărare antiaeriană (anti-rachetă) și a obiectelor militare la nivel tactic. Distanța de detectare a țintelor Patriot nu depășește 180 de kilometri (în condițiile unei suprafețe reflectorizante mari a țintei). Intervalul de distrugere este de până la 33 kilometri, cu o limită de altitudine de 20 de kilometri. Unghiul de vizionare unidirecțional este de 90 de grade, diapazonul radarelor complexului american nu oferă o înaltă precizie de direcționare a rachetelor. Timpul de reacție la apariția țintei este de 15 secunde (foarte lent). Sistemul de apărare antiaerian poate trage asupra 8 ținte simultan, cu un interval între lansările de rachete de 3 secunde. Arme scumpe și ineficiente, recent, partenerii saudiți au reușit să verifice acest lucru într-o situație de luptă, atunci când ”Patrioții” dislocați nu au respins atacul dronelor.

Sistemul de rachete antiaeriene al consorțiului european Eurosam menționat de Ismail Demir este destinat apărării aeriene a trupelor în marș, pentru acoperirea obiectelor staționare importante în cazul utilizării masive a mijloacelor de atac aerian (rachete tactice, toate tipurile de aeronave, drone). Aspectul și algoritmii sistemului EUROSAM Land sunt similare cu American Patriot SAM. „Europeanul” are cel mai bun timp de reacție, o rată mare de foc (8 rachete în 10 secunde), o gamă de lovire a țintelor la o înălțime de până la 25 km, capabil să tragă la 360 de grade, dar toate acestea trec pe plan secund având un interval maxim de detectare și distrugere a țintelor pe o distanță de 100 de kilometri. Concluzie: Sistemele de apărare antiaeriene Patriot și Eurosam nu reprezintă un concurent pentru Triumph-ul rusesc, acestea putând servi drept bază pentru formarea scutului de apărare (de rază medie de acțiune) și nu ar putea înlocui niciodată sistemele rusești de rază lungă de acțiune.

Ținând cont de politica externă turbulentă a SUA din ultimele două decenii, nesocotirea arogantă a intereselor aliaților și partenerilor, „istoria turcească” pare destul de logică.

Voi aminti aici că, fiind membru al NATO, inițial, Turcia planifica să achiziționeze în exclusivitate sisteme de apărare antiaeriană Patriot, dar partenerii americani de mai mulți ani zădărniceau acest lucru. Fie au majorat prețul, fie Washingtonului îi era convenabilă ca Ankara să nu fie protejată de atacuri aeriene.

Nu în zădar președintele Recep Tayyp Erdogan a declarat că achiziționarea sistemului S-400 ”reprezintă cel mai important acord în istoria Turciei”.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

378
Tagurile:
Turcia, S-400, Sistemele Patriot
Tematic
Erdogan: SUA nu au dreptul să ne ceară să renunțăm la S-400
Rusia a finalizat înainte de termen livrarea sistemelor S-400 Turciei
Turcia a demarat testarea radarelor sistemelor rusești S-400
Expert, despre presiunile SUA asupra Turciei din cauza S-400
Президент РФ Владимир Путин

"Putin - președinte al SUA!": Occidentul discută interviul liderului rus

1330
Milioane de oameni din întreaga lume discută interviul pe care președintele Rusiei l-a acordat companiei de televiziune americane NBC. Formulările lui Putin au aruncat Internetul în aer.

Victoria Nikiforova

Nu este vorba că liderul rus ar fi propus anumite abordări noi, revoluționare ale situației actuale. Publicul, sincer vorbind, este deja obosit de abordări revoluționare: fie ni se propune să nu mâncăm carne, fie să nu zburăm cu avioanele, fie să îngenunchem nu se știe de ce în fața afro-americanilor. Nu, pur și simplu președintele Rusiei i-a spus jurnalistului NBC Keir Simmons adevărul.

Acesta este un mesaj absolut exclusiv în zilele noastre. Mass-media anglo-saxonă – și multe alte medii de informare din întreaga lume care o urmează orbește – își învăluie publicul cu un amestec atât de complex de minciuni, născociri, omisiuni, știri false, încât faptele simple raportate de președintele Rusiei sunt deja percepute ca o revelație. Ele au făcut o impresie uimitoare asupra publicului.

Evident, nu este vorba despre mass-media oficială. Aceasta continuă să-și impună invariabil agenda, acuzând Rusia și liderul acesteia de toate păcatele mortale. Însă în comentariile la editoriale, pe rețelele de socializare, părerile sunt dintre cele mai diverse, adesea contradictorii.

Este interesant faptul că, în ajunul summitului de la Geneva, președintele Biden a făcut, de asemenea, o serie de declarații. Dar acestea au fost formule destul de ritualic, un ”pârâiaș” plăpând de retorică politică – "drepturile omului”, "democrație", "să manifestăm duritate"... Nimeni nu este interesat de acestea, nimeni nu discută despre acestea cu însuflețire. Pe de altă parte, cuvintele lui Putin au ajuns, într-adevăr, la persoane dintre cele mai diferite, distrugând șabloanele impuse.

"Am încredere în el (în Putin) mai mult decât în întreaga noastră administrație de clovni", recunoaște un cititor american din Nevada pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail. "De ce nu întinzi atunci în Rusia?", îi obiectează un oponent. "Este pur și simplu incredibil cât de mulți oameni sunt obstrucționați aici din cauza lui Putin", scrie comentatorul. "Dacă nu îți place de el, asta nu înseamnă că nu are dreptate", îl contrazice celălalt. "El nu ar fi permis toată dezordinea care se întâmplă astăzi în America", rezumă al treilea.

Se vede foarte clar că Putin a reușit să se adreseze direct maselor, peste capetele, așa cum s-a exprimat el, "cercurilor conducătoare". Oamenii au simțit acest lucru la cel mai înalt grad – contrastul a fost prea izbitor față de agenda semi-oficială cu totul falsă, pe care establishmentul global o "vinde" umanității.

Desigur, mulți nu au vrut să părăsească matricea de dezinformare în care au fost puși de mass-media "liberală". La urma urmei, imaginea lumii, pe care CNN și Facebook o impun utilizatorilor lor este simplă și consecventă. Produsele alimentare și benzina se scumpesc, există din ce în ce mai multe datorii, ipoteca nu este plătită, nu există locuri de muncă. Cine este vinovat de asta? Desigur că rușii! Această poveste de groază le permite internet-războinicilor străini să stea pe canapea ani de zile și să nu facă nimic. Dar dacă admiți că guvernul tău este de vină pentru toate acestea, atunci trebuie să te ridici de pe canapea, să ieși în stradă, să faci ceva... Nu, e prea complicat, nu ai nevoie de asta.

Prin urmare, unii oameni preferă să stea și să se teamă. "Este un interviu foarte înfricoșător", comentează un utilizator YouTube la reportajul NBC. "El (Putin) mă sperie", repetă altul. "Și pe mine", aprobă al treilea.

Da, da. Demonizare pură. Europenii "iluminați" și moștenitorii lor spirituali, americanii, s-au cufundat din nou într-o obsesie pur medievală diavolească. Și-au inventat o figură teribilă, au pus pe seama acesteia tot răul din lume și se delectează cu frica lor. Încă de pe timpul războaielor religioase, cercurile conducătoare ale Occidentului folosesc cu succes această tehnologie pentru a prosti masele.

Însă majoritatea covârșitoare a comentatorilor au văzut în cuvintele lui Putin o ieșire reală din impasul în care au fost duși de către  establishmentul  lor globală. Mai ales Trumpiștii au fost încurajați – și nu doar susținătorii americani ai fostului președinte SUA, ci și întregul său grup de suport global.

Citatul despre faptul că "fostul președinte al Statelor Unite, domnul Trump, este un om remarcabil și talentat", s-a răspândit pe toate rețelele sociale și mass-media și a devenit un balsam pentru suflet tuturor celor care susțin naționalismul sănătos și lipsa dorinței de a se implica în treburile altor state.

Nu este vorba doar despre Trump. Americanii obișnuiți înțeleg foarte bine că politica izolaționistă a ex-președintelui le-a fost convenabilă, contribuind la consolidarea atât a Statelor Unite, cât și a păcii mondiale. În același timp, războaiele informaționale, economice și culturale, pe care Partidul Democrat le începe în întreaga lume, au scopul de a distruge, cărămidă cu cărămidă, atât Statele Unite, cât și toate superputerile mondiale.

"Putin este un naționalist. Lui nu-i place guvernul mondial, la fel ca și dumneavoastră, și mie. În acesta și coincid – Putin și Trump", explică clar situația un cititor al site-ului american Breitbart.

"Antiamericanii "liberali" albi simt pur și simplu o ură morbidă față de Rusia", consideră comentatorul american pe site-ul Daily Mail. "Atrageți atenția la faptul că, în ultimii cinci-șase ani, ei acuză neîncetat Rusia de tot ceea ce nu le place. Ei pierd rușinos alegerile, înseamnă că Rusia este vinovată, iar acesta este doar cel mai rușinos și ridicol exemplu".

În timpul discuției despre interviul lui Putin, publicul și-a reamintit gafa notorie a lui Biden cu "ucigașul" și l-au ridiculizat în mod deschis. "Dumneavoastră pe Michelle întrebați-o, cum este să fii căsătorită cu un ucigaș", a remarcat sarcastic un cititor al publicației engleze Independent, făcând aluzie la numeroasele ordine de a ucide civilii cu ajutorul dronelor, pe care Barack Obama le dădea în fiecare marți în timpul mandatului său.

"Ce naiba? ", întreabă emotiv un comentator pe Realclearpolitics. "Nu prea îmi amintesc ca NBC să-i fi întrebat pe Clintoni despre multele, foarte multele omoruri misterioase, care le sunt atribuite".

Un hit absolut în presa mondială a devenit citatul despre americanii arestați după "asaltul" Congresului pe 6 ianuarie: "450 de persoane au fost arestate, ele pot fi private de libertate de la 15 până la 25 de ani și au venit cu cereri politice. Oare aceasta nu este o persecuție politică?" Pentru prima dată în mulți ani, americanii – și întreaga lume – s-au gândit la faptul că în orașul strălucitor de pe deal, citadela democrației, ca să spunem așa, sunt persecutați fără milă disidenții politici. Și chiar sunt uciși în plină zi, drept exemplu – soarta tragică a lui Ashli ​​Babbitt.

Ce spune reacția pasională, interesată, super-emoțională a comunității mondiale la interviul președintelui rus? Pur și simplu că Rusia s-a întors astăzi în rândul superputerilor globale. Opinia liderului acesteia cu privire la toate problemele este analizată, examinată în mod părtinito, este discută aprins. Toată lumea este interesată, tuturor le pasă.

Mulți ani ni s-au spus minciuni obositoare despre o economie slabă, despre o "țară-benzinărie". Nu, aceste minciuni nici măcar nu sunt demne de discuție. Întâlnirea dintre Putin și Biden a devenit deja evenimentul principal al politicii contemporane. Sute de milioane de oameni din întreaga lume – din China până în Ucraina – se gândesc și vorbesc despre asta încă înainte de începerea summitului. "La momentul de față, Putin și Xi sunt cei mai puternici lideri din lume", opinează un comentator din New York. "Biden ocupă un loc secundar".

Nu vom cita toate criticile cetățenilor americani la adresa președintelui lor, prezente pe rețelele de socializare și în secțiunile "Comentarii" ale publicațiilor de top din lume în ajunul summitului de la Geneva. Există și insulte personale, și declarații nu prea decente despre talentele diplomatice ale lui Biden. Pentru liderul oricărei superputeri civilizate, acesta ar fi probabil un motiv de a reflecta asupra corespunderii sale pentru postul ocupat.

Vom cita pur și simplu un comentator din Saint Louis, SUA: "Mi-aș dori să am un președinte precum Putin – în loc de Biden și Harris – în orice moment!"

1330
Tagurile:
Vladimir Putin

Загрузка...
Учения НАТО в Грузии

Noul „manifest” antirusesc al NATO amenință toate țările CSI

283
(reînnoit 12:05 16.06.2021)
Summitul din iunie al Alianței Nord-Atlantice diferă de celelalte prin felul în care au fost stabilite prioritățile și prin amenințările de securitate imaginare.

În sistemul de coordonate distorsionat din comunicatul final NATO, Rusia s-a dovedit a fi, în mod previzibil, principala „amenințare la adresa păcii”, Coreea de Nord și Iranul s-au situat pe locul doi - cu o marjă mare, pașnica Republică Belarus a fost „desemnată” drept a treia cea mai importantă amenințare la adresa securității, iar China a fost menționată doar pe locul patru.

Nimeni din lume nu a autorizat NATO să împartă state care au drepturi egale și care sunt independente pe categorii. Cu atât mai inadecvată este argumentarea „acuzației” a alianței, care reprezintă interesele a doar aproximativ zece la sută din populația lumii.

Comunicatul summit-ului de la Bruxelles din 14 iunie este în esență un „manifest” antirusesc - stufos, extravagant, periculos pentru țările CSI și umanitatea în ansamblu. Peste zece articole din „rechizitoriu” sunt dedicate „amenințării rusești” (9-15, 25, 46, 50, 54). Pentru comparație, RPDC și Iranul au obținut câte un punct fiecare (51 și 52), „amenințarea chineză” este desemnată prin două puncte (55 - 56). Documentul este un paradox.

În ultimul sfert de secol, Alianța a bombardat activ Iranul, Afganistanul, Libia, Iugoslavia, Siria și nu are dreptul la declarații de genul: „Acțiunile agresive ale Rusiei reprezintă o amenințare la adresa securității euroatlantice”. Cu toate acestea, comunicatul a menționat că blocul construiește un parteneriat cu Federația Rusă de mai bine de 25 de ani, îndeplinindu-și obligațiile internaționale, iar Rusia „continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și obligațiile”.

„Partenerii” nu vor să revină la realitate. După lovitura de stat sponsorizată de SUA-UE la Kiev, revenirea Crimeii la Federația Rusă și summitul NATO din Țara Galilor din 2014, alianța a suspendat „practic orice cooperare civilă și militară cu Rusia”. În același timp, Moscova se presupune că ar trebui și ar trebui să se pocăiască și să se întoarcă la „situația de altădată”.

Adică să cedăm „teritoriile ocupate”: Crimeea Ucrainei, Abhazia și Osetia de Sud Georgia, Transnistria Moldova. În caz contrar, Bruxellesul promite să „răspundă la deteriorarea mediului de securitate ... inclusiv printr-o prezență în viitor în partea de est a Alianței”. Raționamentul reflectă o percepție distorsionată a lumii și aduce în minte concluzia recentă a președintelui francez Emmanuel Macron cu privire la „moartea cerebrală” a NATO. Ascunzându-se în spatele cuvintelor despre pace și securitate, Statele Unite și aliații săi se pregătesc pentru o bătălie cu Rusia, ignorând soarta țărilor și popoarelor vecine.

Acuzații nefondate

Alianța Nord-Atlantică este îngrijorată de creșterea puterii militare a Rusiei în diferite sfere. Potențial militar nou, „activități provocatoare, inclusiv în apropierea granițelor NATO”, exerciții de surpriză la scară largă desfășurate fără notificare prealabilă, continuarea concentrării puterii militare în Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublă utilizare în regiunea Kaliningrad, integrarea militară cu Belarus. Trebuie amintit aici că nu Rusia s-a apropiat de granițele alianței, ci NATO s-a extins la granițele rusești. Și de mult timp practică războaie hibride în formatul „revoluțiilor culorate” în spațiul CSI.

NATO nu este o organizație umanitară și reprezintă o amenințare potențială pentru securitatea Federației Ruse. Reacția Moscovei și Minskului este destul de naturală, ei nu au uitat „corecțiile” geopolitice ale alianței din Europa (Iugoslavia), Orientul Mijlociu (Irak, Afganistan, Siria), Africa (Libia) și multe altele.

În absența unor „dovezi” reale, NATO atribuie Rusiei „încercările de a interveni în alegerile din țările aliate și procesele democratice”, „campaniile de dezinformare pe scară largă”, „acțiunile ilegale și distructive ale serviciilor speciale rusești” pe teritoriul alianță și solicită Rusiei să renunțe la definiția dată Republicii Cehe și Statelor Unite de „țări neprietenoase”.

Că chipurile Rusia își diversifică arsenalul nuclear prin desfășurarea unui număr de complexe de rachete cu rază medie și scurtă de acțiune pentru a „constrânge NATO”. Pentru a constrânge la ce? Ce înseamnă fraze goale precum „o politică agresivă de intimidare strategică” dacă țările NATO, pur și simplu, nu au susținut o propunere concretă rusească privind un moratoriu asupra desfășurării INF în Europa?

"Rusia continuă să folosească o retorică agresivă și iresponsabilă în domeniul nuclear, acordând o tot mai mare atenție pe destabilizarea exercițiilor militare convenționale". Scuzați-mă, toate țările lumii efectuează manevre militare pe teritoriul lor și doar membrii NATO practică majoritatea exercițiilor pe teritoriul străin - iresponsabil și agresiv.

Oare Moscova amenință direct pe cineva cu utilizarea armelor nucleare sau își transferă în mod deschis trupele peste ocean pentru a efectua manevre militare în nordul Mexicului, în sudul Canadei? Similar cu ceea ce face Pentagonul în Europa. Sunt exercițiile rusești „prea de proporții”? Deci, la urma urmei, teritoriul Federației Ruse nu are analogi în lume (de două ori mai mare decât SUA), pentru a asigura capacitatea de apărare, sunt necesare instrumente proporționale.

Evident, acuzațiile nefondate aduse Rusiei, care este acuzată de toate „păcatele de moarte” sunt concepute pentru a masca sau a justifica pregătirea reală a Statelor Unite și NATO pentru operațiuni militare împotriva Federației Ruse și a aliaților săi. Sporirea prezenței infrastructurii militare și a trupelor străine ale alianței în România și statele baltice este un exemplu viu de transformare treptată a regiunilor și mărilor pașnice într-o zonă de conflict armat. Pentru demontarea și jefuirea ulterioară a spațiului post-sovietic situat la est. Nu vom aprofunda specificul acaparării (furtului) de către americani a petrolului iranian, irakian sau sirian, dar hidrocarburile siberiene și zăcămintele minerale din Asia Centrală prezintă un „trofeu” cu nimic mai puțin important.

Demontarea CSI-ului pașnic

Comunicatul NATO afirmă: „Conflictul din Ucraina și din împrejurimi în circumstanțele actuale este primul subiect de pe agenda noastră”. Este atașată o listă a „defecțiunilor” Moscovei.

Dar Rusia nu este parte a conflictului din războiul civil din Ucraina. Și nu a fost oare interferența brută (hibridă) a SUA și a UE în procesul electoral din Ucraina care a provocat conflictul armat din Donbass în 2014 și revenirea Crimeii la Rusia? Faptele pot fi negate sau pot fi inventate noi interpretări, dar este imposibil de schimbat. În urma rezultatelor referendumului, Crimeea - în mod pașnic și legitim - a devenit parte a Federației Ruse, iar ireversibilitatea acestui eveniment istoric este statuată în Constituția Rusiei. Cei care doresc să demonstreze în mod agresiv contrariul Rusiei o vor "lua la moacă", dar aceasta nu este o amenințare, ci o reacție la situația creată.

Alianța își reiterează sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova „în cadrul granițelor recunoscute la nivel internațional” și solicită Rusiei „să retragă trupele pe care le-a desfășurat în toate cele trei țări fără acordul lor”. Lumea s-a schimbat. URSS și RDG nu mai sunt pe hartă. Datorită participării active a NATO, Iugoslavia a dispărut. Ca un ecou al „revoluției trandafirilor” pro-occidentale din Georgia, au apărut Abhazia și Osetia de Sud care sunt independente de facto, iar Rusia le-a recunoscut de jure în urmă cu mai bine de 12 ani. Într-o zi Georgia și „partenerii” săi vor recunoaște în mod adecvat noua realitate. În acest domeniu, orice discuție despre „ocupație temporară” sau anexare este neconstructivă și periculoasă, cum ar fi 8 august 2008.

Despre inviolabilitatea frontierelor. Conflictul armat din Moldova a apărut din cauza reticenței locuitorilor de limbă rusă din Transnistria de a se integra cu întreaga Republică Moldova în România. Apoi, în 1992, Rusia a propus să trimită un contingent de menținere a păcii al ONU în Transnistria, dar Occidentul a considerat că este prea scump. După o astfel de „consultare”, trupele rusești au primit statutul internațional de menținere a păcii și în Transnistria s-a încetat focul. În istoria modernă a omenirii, aceasta este singura experiență de succes în stabilirea păcii. Aici, în spațiul CSI, Alianța Atlanticului de Nord ar trebui să învețe cum să rezolve efectiv și eficient conflictele și să nu construiască blocuri militare virtuale precum „Georgia - Moldova - Ucraina” cu o orientare deschis antirusească.

Un alt paragraf din comunicat care atrage atenția: „Statele membre NATO rămân profund îngrijorate de evoluțiile din Belarus începând din august 2020. Politicile și acțiunile din Belarus au implicații asupra stabilității regionale". Acesta este un exemplu de ipocrizie politică incredibilă. Despre ce evenimente care destabilizează regiunea vorbim? Din anumite motive, alianța nu este îngrijorată de mitingurile mult mai numeroase și mai de durată ale „vestelor galbene” din Franța sau de asaltul Capitolului de către protestatarii din Statele Unite - cu arestarea ulterioară a peste 400 de persoane. Este altceva?

Voluminosul text al comunicatului NATO din 14 iunie este disponibil pe site-ul oficial în trei limbi și toată lumea poate găsi mai multe neconcordanțe cu realitatea. În concluzie, aș dori să remarc: după 20 de ani de război și rușinosul acord de pace dintre Statele Unite și NATO cu teroriștii talibani, într-o situație de fugă efectivă a trupelor străine din Afganistan, „partenerii” nu ar trebui să fluture în mod atât de activ „bâta” din Europa sau Arctica. S-ar putea produce un ricoșeu, mai ales că într-un conflict ipotetic cu cea mai mare putere nucleară de cea mai înaltă tehnologie ei sunt condamnați. Într-un proces de negocieri între părți egale, sunt posibile compromisuri rezonabile și o coexistență pașnică.

283
Tagurile:
CSI, NATO

Загрузка...
Angela Merkel

Merkel: Germania are nevoie de un dialog cu Rusia

0
Germania are nevoie în continuare de un dialog cu Rusia, pentru că între cele două țări există relații istorice, civice și economice puternice, a declarat Merkel.

BUCUREȘTI, 19 iun – Sputnik. Germania are nevoie în continuare de un dialog cu Rusia, cele două țări au legături istorice, civice și economice puternice, a declarat cancelarul german, Angela Merkel, într-un mesaj video, dedicat celor 80 de ani de la începutul războiului cu URSS.

Vladimir Putin și Angela Merkel
© Sputnik / Сергей Гунеев

“Avem nevoie în continuare de un dialog cu Rusia. Țările noastre au legături istorice, civice și economice puternice”, a declarat cancelarul, adăugând că Germania și Rusia sunt legate de și de o cooperare internațională.

“Pandemia ne-a demonstrat acest lucru, fiind valabil și în cazul luptei cu încălzirea globală, care ne vizează pe toți, iar Rusia joacă aici un rol important aici”, a menționat ea.

Merkel a adăugat că Germania “simte o durere” în legătură cu faptul că recent în Rusia, precum și în Belarus a fost restricționată activitatea societății civile. Potrivit ei, persecutarea demonstranților pașnici și a reprezentanților opoziției “complică semnificativ relațiile noastre”, a spus ea. Germania și UE “nu pot accepta” situația din jurul “Crimeei ucrainene” și susținerea importantă acordată de Rusia Donbasului, a adăugat Merkel.

0
Tagurile:
Angela Merkel, Germania
Tematic
Merkel a comentat situația din jurul „Nord Stream - 2”
MAE rus a comentat scandalul legat de spionarea lui Merkel de către SUA
Putin a declarat că îi va fi dor de Merkel

Загрузка...