Petrol

Petrol, gaze, economie globală: O situație foarte volatilă

261
(reînnoit 19:42 25.03.2020)
Lumea trece printr-o adevărată criză globală fără precedent - iată ce crede despre acest proces Igor Iușkov, analist principal în cadrul Fondului Național de Securitate Energetică al Federației Ruse.

Un editorial de Igor Iușkov

Lumea trece printr-o perioadă de criză. Coronavirusul a dus nu numai la faptul că în multe țări este introdusă carantina strictă și oamenii sunt nevoiți să își schimbe stilul de viață. Vedem și efecte economice semnificative. Piețele de petrol și gaze se confruntă cu fluctuații puternice, care au un impact negativ pentru producătorii de hidrocarburi. Cu toate că, principala cauză a problemelor, atât pe piața petrolului, cât și a gazelor naturale, nu a fost coronavirusul - acesta doar a agravat situația.

De la 1 aprilie - atât cât vor dori

Prețurile scăzute la hidrocarburi sunt cauzate de supraproducție. Câțiva factori s-au dezvoltat simultan pe piața gazelor:

  1. În 2019, a fost lansat un număr record de instalații de lichefiere a gazelor;
  2. Companiile europene și Gazpromul rusesc se pregăteau de încetarea aprovizionării cu gaz rusesc prin Ucraina, întrucât concernul rus a avut un conflict cu Naftogaz-ul ucrainean, ceea ce a dus la stocarea unor volume record de gaze în depozitele subterane europene;
  3. Iarna din 2019-2020 a fost foarte caldă - atât în ​​Europa, cât și în Asia. Ca urmare, Europa a ieșit din sezonul de încălzire cu rezerve record de gaze în instalațiile de depozitare subterane, în timp ce tranzitul gazelor ruse prin Ucraina a continuat. Și din cauza scăderii prețurilor la gazele naturale în Asia, a devenit mai profitabil pentru un număr de furnizori de Gaze Naturale Lichefiate să vândă materiile prime în Europa;
  4. La sfârșitul lunii februarie, când coronavirusul a început să se răspândească în China, Beijingul a introdus măsuri de carantină care au oprit circulația vehiculelor și au blocat activitatea multor întreprinderi. Drept urmare, consumul de petrol și gaze în China a scăzut și a început să reducă importurile de hidrocarburi. Furnizorii nu au avut de ales decât să redirecționeze aceste volume către alte piețe, ceea ce a dus la un exces al ofertei în Europa și la o reducere suplimentară a prețurilor.

De asemenea, industria petrolieră se confruntă cu o criză de supraproducție. Din 2016, există o înțelegere OPEC+, în care Rusia, OPEC și alte câteva țări au redus volumul producției de petrol, ceea ce a dus la o creștere a prețurilor. Aceasta a fost utilizată de țările care nu erau membre ale cartelului extins. În special, pentru producătorii de ulei de șist din Statele Unite, prețurile actuale au fost favorabile și au crescut producția.

Într-o situație normală, o creștere a producției în SUA ar fi dus la reducerea prețurilor petrolului la un nivel care ar atinge marja de rentabilitate a proiectelor de șist. Practica a arătat că producția de petrol de șist în Statele Unite a încetat să crească când prețul la petrol a ajuns să fie de aproximativ 50 de dolari pentru un baril. Cu toate acestea, coronavirusul, după cum sa menționat deja, a dus la o reducere semnificativă a consumului de petrol în China. Pe măsură ce producția în întreaga lume a rămas la același nivel, o situație de supraproducție a apărut brusc, iar prețurile au început să scadă.

Din 6 martie, membrii OPEC+ nu au putut să ajungă la un acord asupra volumelor unei reduceri suplimentare a producției în vederea stabilizării situației, ceea ce a fost un șoc pentru piață, deoarece de la 1 aprilie, toate țările din lume pot produce atât de mult petrol cât vor dori. În practică, aceasta înseamnă o creștere a producției de către toți cei care o pot face.

Nu mai devreme de luna iunie

Pentru producătorii mari de hidrocarburi, situația actuală are mai multe consecințe negative. O serie de contracte de export pe termen lung de gaze sunt „legate de petrol”. Adică, prețurile gazelor scad odată cu cel al petrolului. Mai mult, problemele apar nu numai în Rusia. Azerbaidjan a început să furnizeze gaze către Turcia prin conducta de gaz TANAP.

În continuare, gazul va merge în Grecia și Bulgaria (1 miliard de metri cubi fiecare), iar la sfârșitul anului 2020, conducta de gaz TAP ar trebui finalizată în Italia. Acum se pune întrebarea cu privire la rentabilitatea ofertei și disponibilitatea cererii în aceste țări. Într-adevăr, peste 46 de miliarde de dolari au fost investiți doar în dezvoltarea domeniului Shah Deniz (baza de resurse TANAP). Baku are nevoie de investiții noi, deoarece un număr de domenii se află în etapa de epuizare naturală: în 2017-2018. Azerbaidjanul a fost deja nevoit să se întoarcă la achiziționarea de gaz rusesc.

Kazahstan suferă, de asemenea, de scăderea prețurilor la hidrocarburi. În afară de scăderea veniturilor din exporturi de petrol și gaze, țara s-a confruntat cu o reducere a cererii de gaze din China. Deși această situație este o problemă temporară, iar până la sfârșitul anului, Kazahstanul ar putea atinge volumele de aprovizionare planificate anterior.

Belarus experimentează un dublu efect al prețurilor mai mici la petrolul și gaze. Pe de o parte, Minskul este un importator de hidrocarburi, deci costul redus este un plus. Cu toate acestea, prețurile la gazul rusesc au fost fixate pentru tot anul 2020 la nivelul de 127 de dolari la o mie de metri cubi. Și petrolul importat nu este consumat doar pe piața internă - exportul de produse petroliere este de aproximativ 11 milioane de tone, dar costul combustibilului pe piața europeană este și el în scădere, ceea ce duce la reducerea veniturilor din export ale Republicii Belarus.

Mihail Mișustin
© Sputnik / Илья Питалев

O caracteristică a situației actuale este gradul înalt de volatilitate. S-ar putea ca întregul trimestru, lumea să trăiască într-o situație de concurență acerbă pe piețele energetice globale, iar prețul petrolului nu va depăși 35 de dolari pentru un baril, întrucât principalii producători nu pot ajunge la un acord privind cotele de producție.

Cu toate acestea, până în luna iunie vom avea claritate într-un șir de chestiuni: 1) cât de repede se recuperează China după coronavirus; 2) cât de mult a scăzut cererea pentru resurse energetice în Europa; 3) cât de rapid este redusă producția de petrol de șist în SUA și în proiecte similare (de exemplu, nisipuri de gudron din Canada). Și cunoscând acești parametri, țările OPEC+ vor putea încheia un nou acord, care va duce la creșterea prețurilor la petrol.

261
Tagurile:
Economie, gaze, Petrol
Tematic
Experții elvețieni, despre capacitatea Rusiei de a face față prețurilor mici la petrol
Cum vrea America să pedepsească Rusia din cauza prăbușirii prețului la petrol
Trump a rugat Riadul să nu admită o scădere prea mare a prețurilor la petrol
Steagul Rusiei, UE și Franței

Europa încearcă să-și salveze relațiile cu Rusia și viitorul său

177
(reînnoit 16:57 27.01.2021)
Complexitatea diplomatică într-un limbaj clar publicului larg, se primește că Uniunea Europeană pur și simplu și-a schimbat poziția în contextul agravării relațiilor cu Moscova.

Editorial realizat de Irina Alksnis

Italia și-a anunțat recent disponibilitatea de a lua în considerație sancțiunile împotriva Rusiei din cauza cazului lui Alexei Navalnîi. Anterior, ideea "sancțiunilor efective" împotriva Moscovei a fost susținută de Franța, Polonia, Republica Cehă și așa mai departe. În plus, la Praga, ambasadorul Federației Ruse a fost convocat de către Ministerul de Externe al Republicii Cehe.

Dar siguranța entuziastă s-a dovedit a fi nimic atunci când, în urma unei întâlniri a miniștrilor de externe ai țărilor Uniunii Europene, șeful diplomației europene, Josep Borrell, a spus că nu au fost făcute propuneri concrete pentru noi măsuri anti-rusești.

Ministrul afacerilor externe al Slovaciei a încercat să explice incidentul. Potrivit acestuia, "Uniunea Europeană intenționează să demonstreze că nu dorește să se bazeze la nesfârșit doar pe politica sancțiunilor", în plus, UE dorește "să aibă loc un proces echitabil (în legătură cu bloggerul – n. ed.)". Ivan Korchok a mai amintit că peste zece zile, pe 5 februarie, Josep Borrell zboară la Moscova pentru a se întâlni cu Serghei Lavrov, unde, potrivit politicianului slovac, acest subiect ar trebui să devină cel principal.

În general, dacă traducem complexitatea diplomatică într-un limbaj clar publicului larg, se primește că Uniunea Europeană pur și simplu și-a schimbat poziția în contextul agravării relațiilor cu Moscova.

Cu toate acestea, argumentele date în favoarea acestui pas arată, ca să spunem așa, neconvingătoare. Pe parcursul celor șapte – deja șapte (!) – ani de confruntare cu Rusia, Europa (ca și Occidentul în ansamblu) nu a încetinit niciodată atât de brusc, făcând dintr-odată un gest de bunăvoință față de Moscova. Sancțiunile în sine s-au transformat deja de mult timp într-un ritual gol – restricțiile vechi sunt extinse și, concomitent, alte restricții noi sunt introduse. Acest lucru nu afectează în mod deosebit nici relațiile bilaterale, nici proiectele comune în curs de desfășurare.

În mod firesc apare întrebarea: ce se află cu adevărat în spatele pasului neașteptat al UE?

Răspunsul trebuie de căutat în poziția intransigentă a Moscovei față de Europa datorită întregii acestei povești.

Caracteristica cheie a combinației cu Navalnîi este că ea a fost inițiată și jucată de Germania cu sprijinul activ al Uniunii Europene.

Începând cu anii 2016-2017, unitatea occidentală, în problema politicii anti-rusești, a devenit în mare parte formală, UE pur și simplu urmând calea stabilită de SUA și Marea Britanie. Anume Washingtonul și Londra au fost organizatorii celor mai murdare operațiuni împotriva Rusiei. Europa, la rândul ei, a făcut doar gesturile minime necesare pentru a menține imaginea solidarității transatlantice, luând în esență un curs de restabilire a cooperării cu Rusia.

Este posibil să discutăm și să ne contrazicem în legătură cu obiectivele exacte pe care le urmărea Berlinul prin lansarea unui joc uimitor a otrăvirii bloggerului cu "Noviciok". Cu toate acestea, este deja evident că, printre ele, nu a existat intenția de a torpila cooperarea cu Moscova. Modul în care Republica Federală Germania, cu sprijinul Bruxelles-ului, este gata să moară pe câmpul de luptă pentru a finaliza și lansa proiectul "Nord Stream – 2", mărturisește acest lucru fără echivoc.
Компрессорная установка Креховского месторождения природного газа
© Sputnik / Павел Паламарчук

Cel mai probabil, germanii pur și simplu au decis să folosească tehnicile dezvoltate de britanici și de americani în cazul lui Skripal, în cazul "atacului chimic" din Duma siriană și în alte "crime ale Kremlinului", pentru a rezolva unele sarcini actuale de politică externă – și, aparent, au făcut-o fără să se aștepte la consecințe cu adevărat grave în urma acțiunilor lor.

Respectiv, pentru ei, reacția dură a Moscovei, a fost o surpriză. Ceea ce este ciudat, fiindcă era previzibilă.

Statele Unite și Marea Britanie sunt pur și simplu adversari geopolitici ai Rusiei, cu care nu au un parteneriat strategic. De aceea, Washingtonul și Londra sunt limitate în rusofobia lor exclusiv la un zbor de fantezie.

Dar pentru Europa – mai ales pentru Germania – cooperarea cu Rusia este vitală, iar importanța acesteia crește semnificativ pe timp ce trece. Iar într-o astfel de situație, ea și-a amenajat propriul parc de distracții în jurul cazului lui Navalnîi cu Blackjack și femei cu responsabilitate socială redusă. Și, se pare, au fost sincer surprinși de faptul că Moscova a fost cuprinsă de o stare de furie extremă – în care se află încă.

Situația se agravează datorită faptului că odată cu sosirea noii administrații în Casa Albă, Europa de Vest a intrat într-o etapă dificilă și periculoasă de eliberare de sub controlul de peste ocean. Tocmai datorită poveștii cu Navalnîi, ea are acum probleme serioase în relațiile cu Rusia, care anterior susținea în mod constant – atât în ​​cuvânt, cât și în faptă – cursul către independența geopolitică a UE. Fără ajutorul Moscovei, șansele de succes ale acestei întreprinderi par mult mai puțin atractive, iar procesul promite să fie mult mai dificil și mai costisitor.

Nu este surprinzător faptul că cea mai presantă sarcină pentru Europa de Vest, ca locomotivă a UE, a devenit restabilirea relațiilor cu Rusia. În plus, este de dorit să se evite pierderea aparențelor create – și acest lucru nu este atât de ușor, având în vedere amploarea scandalului pe care ea însăși l-a promovat.

Ultimele decizii de la Bruxelles vizează tocmai rezolvarea acestor probleme: tema noilor sancțiuni a fost amânată sub un pretext plauzibil pentru o perioadă nedeterminată, iar principalul diplomat al UE se duce la Moscova cu speranța de a atenua problemele și de a ajunge la o acord.

Dar trebuie să ne amintim că Berlinul a fost primul care a început acest haos. Deci și el trebuie să se pregătească să contribuie la acest proces.

177
Tagurile:
Rusia, Europa
Tematic
Austria, dispusă să devină o platformă de negocieri între SUA și Rusia
Reacții incendiare din România la atacurile anti-Putin legate de protestele din Rusia
Zaharova intervine ferm, americanii sunt luați la întrebări după manifestările din Rusia

Загрузка...
USS Donald Cook

Nava americană «Donald Cook» a fost distrusă convențional în Marea Neagră

480
(reînnoit 13:23 27.01.2021)
Când un potențial inamic apare în apropierea granițelor maritime ale Rusiei, este întâmpinat cu promptitudine și distrus convențional de nave de suprafață, submarine, aeronave sau sisteme de rachete. Sau de toate în același timp. Este un antrenament de luptă regulat.

Distrugătorul american «Donald Cook» a intrat în Marea Neagră pe 23 ianuarie și a creat o «situație țintă» standard pentru formarea eficientă a Marinei Ruse într-o situație de luptă. Centrul Național de Control al Apărării a raportat laconic: «Forțele și mijloacele Flotei Mării Negre au început urmărirea». În aceeași zi, potrivit presei, șase avioane de luptă ale Forțelor Aerospațiale Ruse au simulat un atac asupra distrugătorului american în partea de vest a Mării Negre, la o distanță de aproximativ 300 km de Peninsula Crimeea.

Două perechi de avioane de vânătoare Su-30 și Su-27, precum și o pereche de bombardiere frontale Su-24 au decolat de la bazele aeriene din Crimeea, au urmat un curs alternativ spre ținta maritimă, până la momentul de utilizare a rachetelor și a bombelor, și au lucrat cu scopul de a neutraliza inamicul (atacuri simulate).

Reacția este destul de adecvată, dată fiind activitatea distructivă a navelor Marinei SUA în apropierea frontierelor maritime ale Federației Ruse. Cu două luni mai devreme, distrugătorul din aceeași clasă, «John McCain», înarmat cu rachete de croazieră «Tomahawk», a încălcat granița rusă în Golful Petru cel Mare și a fost condus, sub amenințarea unui atac iminent, în ape neutre de către marea navă anti-submarin «Amiralul Vinogradov» a Flotei Pacificului. Atunci comanda Marinei SUA a declarat că nu recunoaște această porțiune a mării ca fiind rusă. Există o mare probabilitate de repetare a provocării din Orientul Îndepărtat în apropierea Peninsulei Crimeea. Prin urmare, pe 23 ianuarie, Rusia a arătat imediat distrugătorului «Donald Cook» disponibilitatea de a efectua acțiuni decisive, iar la frontierele îndepărtate a risipit mitul despre «libertatea de navigație» a distrugătorilor americani în apele teritoriale ale Federației Ruse.

Mai mult decât atât, Flota Mării Negre a participat la un antrenament privind acțiunile în situații de criză. Apoi, Marina Rusă a închis mii de kilometri pătrați destinați navigației în partea de nord a Mării Negre în legătură cu activitățile de luptă planificate. Acest lucru, potrivit experților, nu este legat cu vizita distrugătorului «Donald Cook», ci reflectă tensiunea militar-politică în creștere din regiune.

Tactica «bombardierului în picaj»

Distrugătorul «Donald Cook» este capabil să transporte mai mult de 60 de rachete de croazieră «Tomahawk» cu o rază de acțiune de până la 1600 km (posibil echipamente nucleare), are la bord rachete anti-submarin ASROC, rachete antiaeriene «Standard», componente ale sistemul de apărare antirachetă «Aegis», un sistem de informare și control al luptei și, prin aceasta, parcă demonstrează întărirea interacțiunii SUA cu aliații NATO. Este puțin probabil ca un astfel de arsenal exploziv să servească la consolidarea stabilității regionale. Permiteți-mi să vă reamintesc că singurul «trofeu de război» al sistemului «Aegis», în cei 36 de ani de exploatare, a fost un avion de pasageri al companiei IranAir, doborât după o identificare greșită (drept avion de vânătoare F-14).

Capacitățile de atac ale distrugătorului «împotriva țărmului» sunt semnificative, eficacitatea sistemului de apărare antiaeriană într-o situație de luptă nu a fost testată, iar rachetele de croazieră «Tomahawk» nu vor ajuta cu nimic într-o lupta navală (versiunea anti-navă a rachetelor «Tomahawk»  BGM -109B TASM a fost retrasă cu mulți ani în urmă). În pupa navei «Donald Cook» există doar patru rachete subsonice anti-navă mici «Harpoon». Distrugătorul nu a fost lăsat niciodată nesupravegheat de Marina Rusă.

«Donald Cook» face parte din cea de-a 6-a flotă a Marinei SUA și a apărut, în mod regulat, în apropierea granițelor Federației Ruse în Marea Neagră și Baltică din 2014. În același an, în Marea Neagră, echipajul distrugătorului (mai mult de 300 de persoane) s-a familiarizat cu bombardierul frontal rus Su-24, care a zburat în jurul său de 12 ori, e parcă ar fi ironizat oaspeții neinvitați. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, atunci echipamentul EW de la bordul aeronavei Su-24 a dezactivat pentru prima dată electronica complexă de la bordul navei «Cook», iar acest lucru i-a demoralizat pe marinarii americani. Su-24 a «deconectat» echipamentul distrugătorului «Cook» încă o dată în primăvara anului 2018. În 2021, tactica de contracarare s-a schimbat semnificativ, deoarece, în ultimele luni, «Cook» vizitează prea des (destabilizează) regiunea Mării Negre.

Pe de altă parte, bombardierul Su-24, care nu este cel mai modern și «maritim», dispune (cu excepția sistemului EW) de o gamă largă de arme de aviație pentru distrugerea țintelor de suprafață. De exemplu, racheta ghidată de înaltă precizie «aer – suprafață» Kh-59 (cu o rază de acțiune de până la 285 km) vizează radiația radarelor de la bordul navelor, dezvoltă o viteză de Mach 3,6 și nu lasă nicio șansă într-o situație de luptă distrugătoarelor din clasa «Arleigh Burke». Puterea și superioritatea avioanelor de luptă Su-30 și Su-27 este o circumstanță a realității Mării Negre la fel de tristă pentru Marina SUA ca și Convenția de la Montreux, care permite navelor de război ale țărilor care nu au deschidere la Marea Neagră să rămână în ea pentru cel mult trei săptămâni.

Rusia este nevoită să-și consolideze gruparea militară și să schimbe tactica de combatere a Marinei SUA și NATO în direcția strategică sud-vestică. În ultimii ani, Flota Rusă a Mării Negre a primit șase submarine diesel-electrice, câteva fregate și nave mici, echipate cu rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune «Kalibr». În Crimeea sunt desfășurate patru divizii ale sistemelor de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune S-400 «Triumf» și mai multe diviziuni ale sistemelor de rachete antiaeriene «Panțir-S». În curând, în apropiere de Sevastopol va apărea un nou radar destinat sistemului de avertizare împotriva atacurilor cu rachete.

Marina Rusă își extinde, la fel de activ, influența și în Marea Mediterană, unde astăzi sunt staționate aproximativ 10 nave de război și submarine, care depășesc numărul de nave care operează în Marina SUA. Potrivit Defense News, sistemul de rachete de coastă «Bastion», desfășurat în Extremul Orient rus, permite Moscovei să controleze accesul în Arctica prin strâmtoarea Bering și să distrugă ținte în Alaska. Ce se va întâmpla în continuare?

Imaginea distorsionantă a strategiei Marinei SUA

«Rusia este mereu deranjată de prezența navelor americane în Marea Neagră, deoarece acestea sunt înarmate cu rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune și dispun de o apărare puternică împotriva rachetelor. Rușii percep astfel de amenințări ca fiind strategice și nu vor permite niciodată acestui tip de arsenal să fie atât de aproape de așezările lor sau de infrastructura critică». Acestea sunt cuvintele lui Michael Kofman, directorul programului de studii ruse la Centrul de analiză militară al CNA din Virginia.

Dar și Washingtonul este, de asemenea, deranjat de prezența submarinelor polivalente și strategice ale Marinei Ruse, zborurile bombardierelor rusești strategice care transportă rachete în apropierea țărmurilor Statelor Unite (în ape neutre sau în spațiul aerian internațional). Nu există securitate unilaterală, dar Statele Unite au propria strategie.

Șeful operațiunilor navale ale Marinei Statelor Unite, amiralul Michael Gilday, a menționat recent că Washingtonul nu va putea reveni pe primul loc în lume în ceea ce privește numărul navelor și că este necesar să-și mențină dominația în Oceanul Planetar cu ajutorul noilor tehnologii.

Controlul asupra Oceanului Planetar este vital pentru economia și politica SUA, adică pentru «libertatea de navigație a americanilor și a aliaților lor» și pentru «proiectarea puterii» pe țărmul inamicului. În consecință, principala «crimă» a Rusiei este consolidarea sa semnificativă a capacității de apărare. În conceptul american de confruntare: «Marina Rusă își extinde prezența în lume și operează mai aproape de țărmurile noastre... Dacă nu vom acorda Rusiei atenția cuvenită, ea va continua să încalce ordinea mondială, bazată pe reguli, și să ne amenințe țara».

Denunțările pompoase pot fi urmate de provocări și operațiuni ale Pentagonului pe uscat și pe mare (reamintim istoria Irakului, Iugoslaviei, Afganistanului, Libiei, Siriei). Prin urmare, Marina Rusă este forțată să-i întoarcă din ce în ce mai ferm pe «partenerii» americani la realitatea dură a unei lumi multipolare.

480
Tagurile:
Marea Neagră, USS Donald Cook
Tematic
Trump spune că o navă americană a distrus o dronă iraniană în Strâmtoarea Ormuz
USS Donald Cook s-a întâlnit cu o navă rusească în Bosfor
Distrugatorul american ajuns în Constanța este urmărit de Flota Militară Rusă

Загрузка...

Argentina: Guvernatorul inspectează zona afectată de incendiul uriaș din El Bolson

0
Guvernatorul provinciei Rio Negro, Arabela Carreras, a inspectat miercuri zona afectată de un incendiu uriaș în apropierea orașului turistic El Bolson.

Guvernatorul provinciei Rio Negro, Arabela Carreras, a zburat miercuri cu elicopterul peste zona afectată de un incendiu uriaș în apropierea orașului turistic El Bolson.

Flacăra a cuprins peste 10.000 de hectare și amenința să se răspândească într-o zonă rezidențială.

Potrivit anchetei preliminare, se crede că incendiul a fost cauzat de factorul uman.

0
Tagurile:
Argentina, Incendiu
Tematic
Dezastrul anului: Incendiu la secție ATI-COVID! Sunt 7 morți
Incendiu puternic în Capitală - patru imobile în flăcări!
Twitter a blocat contul femeii care cerea ajutor în timpul unui incendiu
A murit în noaptea de Crăciun într-un incendiu la Socola
VIDEO: Incendiu la Serum Institute - cel mai mare producător de vaccinuri din lume

Загрузка...