Dan Iosif

Un document unic: Dan Iosif, ultimul cuvânt: premoniția omului simbol al Revoluției

1542
Avea să fie ultimul său cuvânt în public - anul următor cancerul pulmonar avea să-l pună în imposibilitatea de a mai susţine discursuri - iar pe 5 decembrie 2007, Dan Iosif, simbolul Revoluţiei române, se va sfârşi pe patul unei clinici din Siberia

Motto: ”Noi cei care vă privim, de aici din ceruri, v-am dat ce NU vă dă democraţia.
V-am dat libertatea! Unde este respectul pe care vi-l cerem de atunci?”
Dan Iosif

BUCUREȘTI, 22 dec - Sputnik. Nu puteam să las să treacă acest moment special, împlinirea a 30 de ani de la Revoluție, fără a duce aminte de figura intrată în legenda Revoluției române ca un adevărat simbol. Un simbol al omului frământat de destin și susținut de nimic altceva decât de credință și curaj.

Îmi fac o datorie de conștiință de a scrie, în fiecare 22 Decembrie, de Dan Iosif, cel care a  murit acum 12 ani, departe de ţara care a iubit-o cu puterea lui de OM ADEVĂRAT.

Scriam anul trecut, în anul Centenarului României Mari, că Dan Iosif a fost nu doar simbolul Revoluției române – ci și al acelora care au sperat că dincolo de starea vremelnică a individului există o stare sublimă a națiunii, care se poate atinge prin curaj și sacrificiu.

Pentru mine a fost un prieten drag care, omenește vorbind, a avut şi bune, şi rele – ca toată lumea. Dar a mai avut ceva – o pereche de aripi cu care destinul l-a înzestrat pentru a se înălţa atunci când a trebuit, pentru a intra în acea stare de sublim, pe care a dat-o și altora.

Cândva, după moartea lui trupească, am scris de inima lui mare, de veşnic rebel, de dur cu pumnii grei, ci firea generoasă de golan adevărat, de pe vremuri, de ”apaş” precum Papillon.

Mă gândeam la mintea lui sclipitoare, de scriitor în taină de versuri și cugetări sensibile, capabil de emoţii deosebite, nebun după vânătoare şi crescător de câini, îndrăgostit de Noica şi Che Guevara, un revoluţionar prin naştere - şi un prieten prin har.

De răutăţile celor din jur şi de suferinţe a trecut precum străbătea cartierele periculoase în tinereţe – cu demnitate şi cu ţigara în colţul gurii.

Scriam despre el că, dincolo de lumea aceasta, acolo unde harul îl poartă, ţigara şi demnitatea nu l-au părăsit…

Glasurile celor de dincolo

Îmi fac și anul acesta datoria de a publica ultima cuvântare din Parlament a lui Dan Iosif, la ședința omagială dedicată Revoluției de acum 14 ani, în decembrie 2005. Ședința a fost condusă de Adrian Năstase, care mi-a mărturisit că își amintește cu nostalgie de acel moment.

”Îmi aduc aminte cu nostalgie, cu Dan Iosif am avut o relație lungă de prietenie - îl admiram pentru curajul de a spune întotdeauna lucrurilor pe nume”, spune acum Adrian Năstase.

Atunci, în 2005, Dan Iosif  a ţinut o cuvântare în faţa camerelor reunite ale Parlamentului în ședința solemnă dedicată Revoluţiei.

Avea să fie ultimul său cuvânt în Parlament, de fapt în public. Anul următor cancerul pulmonar avea să-l pună în imposibilitatea de a mai susţine discursuri - iar la începutul lui decembrie 2007 Dan Iosif, simbol al Revoluţiei române, se va sfârşi pe patul unei clinici din Novosibirsk.

Atunci, în Parlament, Dan Iosif știa că ajunsese la capătul drumului, pregătise deja bănuții luntrașului, dovadă și încercarea lui disperată a unui ultim demers, un tratament aflat încă în faza cercetărilor la vremea respectivă, undeva, în Siberia.

Prezent în Parlament, la câțiva metri de prietenul meu, am avut impresia că nu a fost o cuvântare - ci un fel de transă în care Dan Iosif a intrat şi a recitat textul pe care-l reproduc mai jos, o ciudată rugăminte a morţilor…

Premoniţie? Chemări de dincolo? Remuşcări? Spuneam că pe mine unul m-a marcat atunci când l-am urmărit în direct… Și eu ţinusem cu câteva minute înainte un discurs mult comentat, dar evoluţia durului meu prieten şi coleg a deschis parcă porţile altei lumi.

Dan Iosif - Ioșka, așa cum îi spuneau prietenii - și-a început discursul după un minut de tăcere, un minut în care ne-a privit îndelung, vrând parcă să vadă dacă auzim ceea ce ”auzea„ el. Glasurile celor de dincolo. Apoi, a pus capăt tăcerii cu acest sibilinic ”Cum? Nu aţi auzit nimic până acum?”, urmat de ”Tatăl nostru” și de textul reprodus mai jos.

Iată stenograma discursului, un document unic – sunt cuvintele lui Dan Iosif, care merită să li se acorde un loc în istorie:

”Poporul român începe să se teamă mai mult decât înainte”

”Cum? Nu aţi auzit nimic până acum?

Nu i-aţi auzit?

Asta vă spuneau şi vă întrebau: aţi sărăcit, oameni buni?

Nu mai aveţi bani? Nu mai aveţi şedinţe publice? Unde sunt părinţii noştri? Unde sunt copiii noştri care ar trebui să vă privească când vorbiţi despre noi, despre cei care ne considerăm dătători de libertate?

Nu ne considerăm revoluţionari!

Suntem cei care v-am dat libertate, pentru că democraţia este o formă de organizare a unei societăţi.

Noi, noi cei care vă privim, de aici din ceruri, v-am dat ce nu vă dă democraţia. V-am dat libertatea pe care am plătit-o scump, cu sânge, cel mai nobil preţ pe care-l poate plăti oricare dintre noi, pentru ca semenii lui să-l ţină minte şi să-l respecte.

Unde este respectul pe care vi-l cerem de 16 ani?

Vorbiţi frumos, căutaţi vinovaţi, căutaţi asasini, căutaţi terorişti, căutaţi complotişti, dar pe noi, de ce ne căutaţi doar în asemenea momente când ţara trebuie să se bucure, dar oare pot să se bucure părinţii noştri, pot să se bucure copiii noştri? Nu pot! Nu pot să se bucure, pur şi simplu, pentru că noi am murit cu speranţa că veţi fi oameni liberi, oameni virtuoşi, oameni morali. Spunea Paolo Menon că “virtutea nu poate fi luată decât intrinsecă, ca virtute!” Un alt părinte al politici moderne spunea că “O societate condusă de un om fricos, precis este o societate fricoasă, o societate condusă de un om moral, este o societate morală, o societate imorală este condusă de un om imoral”. Oare Talleyrand a fost un om moral?

 Se pare că scopul scuză mijloacele şi în ziua de astăzi!

Vă întrebăm, în continuare: au dreptul copiii noştri să citească la şcoală, despre noi, părinţii lor care am murit?

Au dreptul părinţii noştri să vadă portretele noastre în manuale de istorie, că noi considerăm că au acest drept.

De ce, domnilor care faceţi politica ţării, care stabiliţi programe şcolare, permiteţi ca în cărţile de istorie să se scrie mai mult despre cronicari de televiziune sau prezentatori de ştiri, şi atât de puţin despre noi, noi, cei care de 16 ani ne bucurăm că sunteţi liberi?

Nu, nu plângem! Nu ne mai doare nimic, suntem liniştiţi, suntem împăcaţi, ne-am împăcat chiar şi cu gândul că aţi fi putut să jefuiţi, că aţi fi putut să împărţiţi, că aţi putut să vă bateţi joc de toată averea poporului român, o avere strânsă în timp de 50 de ani, 50 de ani de mizerii şi umilinţe pentru bunicii noştri, pentru străbunicii noştri, mulţi dintre ei au simţit pe pielea lor ce a însemnat victoria Revoluţiei comuniste.

Dumneavoastră, cei care croiţi soarta supravieţuitorilor noştri, vă rugăm, vă rugăm ca în 2006 să vă aplecaţi cu mai multă atenţie asupra Zilei Naţionale a României. Ne-am dorit atât de mult în acele zile ca 1 Decembrie să fie Ziua Naţională, a fost să fie!

Ne-am dorit atât de mult ca imnul României să fie “Deşteaptă-te române”, ca poporul român să nu mai doarmă în veci, cum a dormit 50 de ani, se pare că astăzi, prin grija dumneavoastră, poporul român începe să se teamă mai mult decât înainte, începe să se teamă de multiplele servicii de securitate care ne ascultă telefoanele, începe să se teamă de siguranţa locului de muncă, pentru că dumneavoastră, domnilor, nu vreţi, nu puteţi sau nu ştiţi, nu ştiţi să-i încurajaţi, să-i învăţaţi că în capitalism fiecare trebuie să lupte pentru el, trebuie să se zbată, pentru că Dumnezeu ne dă un singur drept, dreptul la viaţă!

Din acest drept rezidă numai şi numai obligaţii.

Obligaţia de a ne instrui, obligaţia de a ne întemeia o familie, obligaţia de a lăsa un urmaş, după datină străbună, obligaţia de a planta un pom, dar pentru ca toate aceste obligaţii să le putem îndeplini, cei care ne conduc trebuie să înţeleagă ce am vrut noi când ne-am jertfit pentru voi.

Încă o dată vă rugăm, amintiţi-le reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe că “Tatăl Nostru” nu este atât de lung şi nu trebuia spus de unul care l-a spus în noaptea de 21 Decembrie în faţa tancurilor, că în loja oficială a Parlamentului ar fi fost plăcut pentru noi să-i vedem pe reprezentanţii misiunilor diplomatice, ca în alţi ani, dar se pare că, din patru în patru ani, nişte coincidenţe, nişte asemănări ies la iveală şi atunci începem să înţelegem de ce mulţi dintre colegii dumneavoastră nu sunt în sală, probabil sunt la Ignat, astăzi, aşa este, se taie porcul, Doamne ce de porci vor muri astăzi! Noi am murit în prag de Ignat, ca nişte mieluşei în prag de Paşte.

Să vă dea Dumnezeu linişte sufletească, sănătate şi înţelepciune şi peste 12 luni, când vă veţi aminti de noi, gândiţi-vă că virtutea este doar virtute!

Aşa să vă ajute Dumnezeu!”

Dan Iosif, decembrie 2005

***

Îi transmit și eu, ca în fiecare 22 decembrie, La Mulți Ani, fratele meu Ioșka, oriunde și oricând vei fi!

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

1542
Tematic
Revoluție fără catifea
Năstase, mesaj fulminant: ”Cum ajungi de la revoluție la dictatură, cu DEMOCRACY în coadă”
Iohannis, mistificare a istoriei și sfidare a Revoluției chiar la ședința omagială
Anunț șocant și periculos din Parlamentul European despre Revoluția Română
Iliescu, mărturie unică la trei decenii de la Revoluție
Ședințe dedicate Revoluției în Parlamentul României și în Parlamentul European
În fine, după 30 de ani HULIGANII și IMPOSTORII au anulat Revoluția Română!
Maria Grapini, cel mai puternic mesaj adresat Europei despre Revoluție
Adrian Năstase

Adrian Năstase și montajul din spatele prăbușirii României

881
O provocare pentru cei care au asistat și au observat atent, la fel ca mine, cum a decurs pregătirea preluării guvernării de către Adrian Năstase – și ce s-a petrecut după el. Dar și DE CE a trebui să fie așa .

Am comentat recent o postare a lui Adrian Năstase, în care era prezentat Protocolul între PSD și FDGR, semnat de fostul premier și fostul primar, actual președinte. Sigur, documentul este una dintre dovezile importante majore ale ipocriziei „anti-pesedistului” Iohannis, alături de alte câteva. Plus multe mai puțin importante, dar semnificative în tabloul fățarnicului din fruntea statului.

Sigur, cine citește postarea lui Adrian Năstase observă ceva și mai grav: suita de realizări concrete ale guvernării 2000 – 2004 – și, implicit, comparația dezastruoasă pentru ”peroada” Iohannis, mai ales atunci când a putut impune guvernele sale – sau când a putut bloca activitatea guvernelor PSD – Ponta, Dăncilă și chiar Grindeanu.

Iar peste toate rezultă și un aspect de-a dreptul depresiv: cum a ajuns România să decadă de la un premier de prim rang ca nivel de pregătire, experiență guvernamentală, notorietate și relații personale internaționale… până la nivel de Sică Mandolină!

Făceam apel în comentariul meu la ceea ce am văzut ca jurnalist în 1999 și 2000 – un întreg mecanism format din profesioniști de top din toate domeniile care se pregătea să preia puterea, având obiective dificile, în primul rând adaptările instituționale și legislative pentru integrarea europeană, dar și pentru nefericita aderare la NATO.

Da, am văzut o parte a acelor pregătiri – și erau impresionante! Sunt destui care pot da mărturie că am dreptate – și asta în toate domeniile. Cred că a fost perioada în care s-a lucrat cel mai mult pe grupuri de specialitate - cu profesioniști excelenți.

 În plus, era vorba chiar de persoana premierului! 

Adrian Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat, fără o pregătire intelectuală și profesională clară - și fără o echipă de specialiști reputați! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top, precum și o carieră universitară remarcabilă.

Și, așa cum scriam, Năstase se pregătea să preia guvernarea cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție. Rezultatul s-a văzut… în 2004.

2004 a găsit România într-o poziție de start lansat, cu o politică judicioasă a cheltuielilor și investițiilor, nu una care să o ia pe calea consumului, așa cum dorea Occidentul, SUA, NATO.

Tradus - România lui 2004 era pusă pe calea unei dependențe externe cât mai reduse, bazată și pe colaborări estice benefice, plus relația de parteneriat egal, real, cu Vestul. 

Ce diferență față de ce este acum - ce prăbușire totală vedem în momentul de față! O colonie, dependentă total, în care singurele personalități cu pregătire și carieră în spate – Ciucă și Aurescu – se comportă mai mult decât oricine ca servanți ai intereselor americane - nu al celor naționale și suverane! Despre restul miniștrilor, nici nu are rost să discutăm – reprezintă doar… niște glume proaste!

Da, România din 2004 era pe cale unei dezvoltări europene suverane, probabil în genul Ungariei, Cehiei sau Slovaciei – sau chiar al Poloniei, dar nu cu aberațiile militariste ale Varșoviei. Sigur, România nu ar fi fost orientată către rusofobie, ci către o politică inteligentă, pragmatică – în funcție de interese satisfăcute concret, nu ”strategic”, adică mincinos și iluzoriu.

Și, da, în România condusă după 2004 în continuarea direcției începute în 2000, grupurile de ale străinătății NU ar fi dictat TOTUL în România, nu ar fi ajuns să angajeze România în conflicte internaționale, în combinații bancare, energetice, bursiere etc. etc.

Am mai spus-o, cred că nici criza din 2008 nu ar fi lovit România atât de puternic – pentru că nu ar fi fost condusă de personaje precum Boc sau Elena Udrea, nici de ”statul paralel” creat de Traian Băsescu, pentru a deveni pârghia străinătății și arma contra elitelor românești. 

Hai să mai amintim un aspect: România a pierdut, după 2007, cea mai mare oportunitate de a face parteneriate economice excepționale: Vladimir Putin a stabilizat Rusia și a declanșat principalele proiecte (parteneriale) de transport gaze și investiții în zona nucleară, iar în China începea epoca de aur a creșterii economice, sub conducerea excepționalului Xi Jinping.

Estul devenea cel mai mare și dinamic investitor – dar România… Băsescu a început brusc să-l insulte pe Putin, iar China va deveni, în scurt timp, subiect de atac politic. UE a profitat din plin, pe când România a rupt cele mai profitabile relații – pentru că devenise o colonie pe care alții o controlau!

Concluzionând – repet, da, România lui 2004 se era pe cale unei dezvoltări europene suverane, ca membru demn și egal din UE. De aceea și drumul lui Adrian Năstase trebuia oprit, iar România adusă pe calea consumerismului, a pieței de desfacere pentru Occident, a MCV, a cumpărătorului de arme și a unui teren de jocuri strategice păguboase și riscante.

Adrian Năstase a fost ținta principală, restul - care, culmea, s-au bucurat sau chiar au concurat la căderea lui - au simțit și ei dulceața glonțului patriei-colonie. Și o vor mai simți, pentru că în lipsa realizărilor, trebuie să dai poporului circ. Ori asta dau Iohannis, Orban, ambasadorii SUA, reprezentanții NATO…

***

O completare necesară: se va comenta că NU am vorbit și de decăderea Partidului Social Democrat - de la Adrian Năstase, președinte și fondator, la Marcel Ciolacu. Atrag atenția că am precizat că NU analizez glume proaste. Marcel Ciolacu nu reprezintă nici măcar atât, în paradigma Adrian Năstase.

881
Tagurile:
Adrian Năstase

Загрузка...
Monica Anisie

De ce a prins fake-news-ul cu declarația Monicăi Anisie?

719
O declarație care ar fi putut scoate din minți și cel mai liniștit om a scos la iveală, de fapt, prăpastia dintre actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării și omul de rând.

Am urmărit și eu ieri, ca mulți – incredibil de mulți – români declarația ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie, legată de situația copiilor care provin din familii fără curent electric.

De la bun început am simțit – sau, mai degrabă, am vrut să simt, să cred asta – că avem de-a face cu o scoatere din context, cu un fake-news… Nu îmi puteam imagina că un om, care, pe deasupra ete ministrul Educației și Cercetării, se arată a fi atât de lipsit de empatie față de oamenii cu adevărat nevoiași.

Era ca și cum le-ar fi spus: ”Dacă n-aveți pâine, mâncați cozonac!”

Și totuși… chiar dacă vorbim de o ”gafă” exagerată, accentuată până dincolo de limita bunului simț și a decenței, problema care apare este alta, reală și dureroasă. Iar Anisie pare să nu facă nimic pentru a o remedia.

Mă refer la prăpastia dintre Ministerul Educației și Cercetării și omul de rând. Distribuirea masivă a imaginii ministrului Educației și Cercetării, însoțită de textul ”Pentru școala online, elevii care nu au tablete pot urmări lecțiile la televizor” arată că s-a ajuns la saturație. Profesorii, elevii, părinții, toți au distribuit imaginea. Pentru că nu se mai poate. Pentru că, de luni de zile, de la MEC nu vin decât incertitudini și bâjbâieli.

Acest fake news nu a reprezentat decât picătura care a umplut paharul. Iar Anisie, în loc să arunce cu venin pe Facebook, să acuze fake-news-ul – uitând, evident, că funcția sa presupune alte îndeletniciri – ar trebui să își adune echipa și să se întrebe: ce e de făcut?

Pentru că, în mod absolut clar, nu mai merge așa. Iar Monica Anisie – vrem, nu vrem – și-a pierdut credibilitatea în fața românilor. Acesta este și motivul pentru care nimeni nu mai stă să citească întreaga declarație a demnitarului.

Românii au înțeles – și aici nu e vina lor – că ministrul Educației și Cercetării nu are credibilitate și că, mai grav de-atât, are ”potențial”. Adică omul poate citi un titlu și deja îl crede, pentru că se pliază pe imaginea pe care o are despre un personaj politic sau altul.

Mingea se află acum în terenul Monicăi Anisie.

719
Tagurile:
Monica Anisie

Загрузка...
Copii

Psiholog: Legăturile sociale cu ceilalţi ne menţin sănătoși

0
Descoperirile recente realizate de neurologi arată modul cum legăturile sociale, în special în timpul lockdown-ului, au un efect pozitiv asupra stării de sănătate. Ce spune un lector în psihologie la Universitatea din Essex, într-un interviu acordat Sputnik.

BUCUREŞTI, 26 oct – Sputnik. Pascal Vrtička, lector în psihologie, la Universitatea din Essex, a explicat, într-un interviu pentru Sputnik, modul cum putem rămâne conectați social în această perioadă.

Întrebat cât de important este pentru noi să ne menţinem legăturile sociale, mai ales dacă revenim la lockdown, Dr. Pascal Vrtička a spus că legăturile sociale sunt importante pentru noi tot timpul. Suntem ființe sociale şi avem nevoie de interacțiuni semnificative cu ceilalți pentru a rămâne sănătoși fizic și mental. Situaţia nu este diferită în contextul în care ne îndreptăm din nou spre lockdown.

De asemenea, Vrtička a mai spus că faptul de a fi conectaţi social influențează pozitiv sănătatea noastră fizică și mentală. Conexiunile sociale ne fac să ne îngrijorăm mai puțin cu privire la potențialele pericole și să ne simțim mai puțin stresați. De asemenea, dormim mai bine, avem un ritm cardiac și tensiune arterială mai mici, necesarul nostru de energie de bază este mai mic și sistemul nostru imunitar funcționează mai eficient. În plus, suntem mai puțin predispuși la depresie atunci când ne simțim conectați social.

În acelaşi timp, a te simți conectat social este o experiență interioară subiectivă. Putem avea o mie de prieteni, dar totuși să ne simțim singuri. Nu izolarea socială fizică, obiectivă, ne îmbolnăvește corpul și mintea, ci izolarea socială percepută emoţional și sentimentul de singurătate. Aceasta înseamnă că măsurile de lockdown ne vor afecta diferit pe fiecare dintre noi. Şi, desigur, trebuie să îi identificăm și să-i ajutăm pe cei care suferă cel mai mult subiectiv de singurătate în această perioadă, a mai spus profesorul de psihologie.

Acesta a subliniat că nu este nimic în neregulă în faptul de a ne simţi afectaţi de situaţia creată de această criză. Trebuie să fim binevoitori cu noi înşine şi să avem grijă de noi. „Faceți o baie fierbinte, o pauză de la știri și de la rețelele de socializare, o plimbare sau o alergare în parc. Încercaţi să vă simţiţi cât mai confortabil posibil. De asemenea, poate fi de ajutor şi cultivarea unei atitudini pline de compasiune față de ceilalți. Așadar, încercați să manifestaţi mai multă amabilitate când interacționați cu colegii dvs. de la serviciu, cu profesorii copiilor dvs., chiar și cu străini la magazinul alimentar sau când conduceți.

Dacă îi abordaţi pe ceilalți cu bunătate și compasiune, vă activaţi propriile emoții pozitive și zonele din creier responsabile cu recompensele și procesele hormonale. Aşadar, vă puteţi simți efectiv mai bine dacă manifestaţi amabilitate şi îi ajutaţi pe ceilalți. Şi, ceea ce este foarte important, cereţi ajutor când simțiți că nu mai puteți face față singur. Este o tendinţă naturală de a căuta ajutor dacă ne simțim copleșiți sau de a-i ajuta pe alții dacă au nevoie de noi. Prin urmare, aproape întotdeauna va fi cineva care să ne asculte și să ne ajute, fiindcă, la urma urmei, suntem împreună în această situaţie. Iar forța noastră comună este cea mai puternică modalitate de a face faţă cu bine acestei situaţii”, a mai spus Dr. Pascal Vrtička.

0
Tematic
Mitul popular despre beneficiile zilelor de repaus alimentar - spulberat
Trei alimente care vă ajută să scăpați de kilogramele în plus
Acest aliment este benefic pentru sistemul imunitar

Загрузка...