Sfatul Țării

Azi, 27 martie - acea mare zi a Istoriei trecută sub tăcere

412
Un reper al istoriei a două țări (actuale) – dar care ce reprezintă acum? O rană, un regret, o luare aminte, un episod ca și uitat, un vis, o dorință, un (lait)motiv politic, o datorie națională, mult, nimic?... O dovadă că granițele sunt trecătoare, dar spiritul și sufletul sunt parte a veșniciei?...

Motto: "Căzuse imperiul şi asta schimbase mult. Era un sentiment de părăsire şi inutilitate pe feţele tuturor. Parcă nimeni nu mai ştia de ce să se apuce, totul era nesigur. După ce căzuse Uniunea Sovietică, celelalte lucruri păreau şi mai instabile”.
Pr. Savatie Baștavoi – ”Fuga spre câmpul cu ciori”

A trecut un an peste Centenarul Unirii Basarabiei cu României, dar au trecut și câțiva ani de când repet ce am auzit și eu de la alții, care mi-au deschis ochii minții: Moldova dintre Prut și Nistru, sau Basarabia cum mai mult sau mai puțin corect o numim NU este ”un teritoriu”. Nu este nici ”teritoriu” românesc pierdut, nici rusesc – este o țară, o națiune, un mare spirit, pe care nu putem să-l luăm altfel în seamă.

Văd multă bunăvoință aici, la București, văd declarații de dragoste, dar cu aceeași referire – la ”pământ românesc”. Adică ”teritoriu”. Nu la marele spirit creat în secole de rezistență, de înfrățire, de dimensionare la altă scară, a unui imperiu. Și de rezistență la puterea și la ispitele imperiului.

Basarabenii au trecut prin ceea ce noi, regățenii, nu putem înțelege… genetic. Ardelenii pricep doar parțial, fiindcă acolo a fost altă poveste, cu alt imperiu, cu stăpânire și ”civilizare”, NU cu săbii, dragoste, năbădăi, cântece pe malul înalt al apei și revoluție... 

Marşul unirii, Chişinău, 27 martie
© Sputnik / Мирослав Ротарь

Da, la origini era același popor de ambele părți ale Prutului, da, prin rezistența moldovenilor a rămas natural și constituțional aceeași limbă, româna, dar să respectăm o istorie și, mai ales, o voință de neînfrânt – dovedită în două secole grele, dense în mărturiile unui neam pe cât de eroic, pe cât de talentat, care a rezistat și s-a reformat aici, între Prut și Nistru, între români, cazaci și ruși, aproape de stepă, departe de munții peste care treceau ciobanii purtători ai originii…

”România, ca și Rusia, vede Basarabia ca un teritoriu de recuperat, nu ca pe o națiune cu o istorie și o civilizație, spunea primul mare unionist de după 1989, Iurie Roșca; iar eu spun că nu există și nu a existat unire reală, profundă, fără a se înțelegere cine și cum se unește”.

Am reprodus din textul pe care l-am scris acum doi ani, când mai aveam 1 an până la Centenarul voinței moldovene de a se uni cu România. Și iată datele, pe care nu trebuie să le uităm, unioniști, suveraniști sau sceptic-moderați:

Pe 27 martie 1918 Sfatul Țării de la Chișinău adopta prin vot unul dintre cele mai frumoase și mai bine scrise acte de stat care au fost concepute vreodată — "Actul Unirii" (reprodus integral mai jos). În urma acestui demers s-a realizat visul unor vizionari, dar și al unei părți a poporului.

Din păcate, de fapt, s-a realizat destul de superficial – și politic, dar și într-o anume  profunzime, pentru că s-a păstrat multă suspiciune și neînțelegere chiar în populația din România. De fapt, România nu a înțeles atunci și nu înțelege nici acum Basarabia.

Iar asta, de fapt, înseamnă că românii nu își înțeleg rostul lor pe lume.

Revin la subiect, la ce nu a înțeles România, și trebuie să trecem în revistă istoria — de fapt relaționarea Basarabiei cu Rusia și România. O istorie în mare parte necunoscută în România, dar definitorie pentru spiritul basarabean.

Un oraș mai modern și mai dezvoltat decât Bucureștiul

Imediat după 1812, când Basarabia fusese obiectul unei tranzacții a marilor puteri (rusă și turcă, sub oblăduirea Franței napoleoniene), devenind provincie a Imperiului Țarist, acest străvechi tărâm moldovenesc capătă o cu totul altă importanță. Rușii vor să demonstreze Europei cât de bine administrează și încep să investească în Basarabia. În primul rând, îi creează o nouă personalitate, ridicând o capitală; Chișinăul ales de marele arhitect Mikhail Ozmidov, era o așezare modestă, mai puțin dezvoltată decât Dubăsari sau Orhei, de exemplu. Dar, istoricul basarabean acad. Iurie Colesnic arată, în monumentala sa lucrare dedicată "Basarabiei necunoscute", că, de fapt, în spatele celor mai importante decizii din perioada 1812-1815 a stat marele român mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni.

Aducând arhitecți din Rusia și din Europa, dar valorizând și cei mai buni specialiști locali, rușii transformă Chișinăul după modelul Petrogradului; urbanismul cu străzi paralele, bine aliniate, somptuozitatea clădirilor, asigurarea tuturor domeniilor de activitatea cu instituții specifice unei administrații moderne — toate astea fac ca în preajma perioadei revoluționare de la 1848, Chișinăul să fie un oraș mai bine dezvoltat și mai frumos decât Bucureștiul.

Pe de altă parte, administrația rusă a acordat zonei rurale române condiții mai bune decât celor din restul Imperiului — țăranii moldoveni nu au fost făcuți șerbi, așa cum se temuseră în momentul 1812. Jurământul de credință față de țar a devenit o condiție obligatorie pentru ocuparea unei funcții în Chișinău — dar nu și etnia.

Astfel, multe posturi din administrația noii provincii au fost ocupate de români. De menționat că însuși primul guvernator a fost un Sturza. Au venit în noua "gubernie" comunități de evrei și de germani, atrași de investițiile imperiului și evoluția din Basarabia.

Biserica română, având relații vechi și foarte bune cu cea slavă, a avut un rol extrem de pozitiv — și mult mai mare decât în țările române, mai ales după Mica Unire.

În privința rusificării, aceasta s-a făcut prin învățământul în limba rusă, dar au existat și excese de zel, manifestate prin exagerarea rolului Rusiei în istoria și dezvoltarea Moldovei.

Dar, spre deosebire de Ardeal, nu a existat niciodată tratarea românilor ca o etnie (naționalitate) inferioară, așa cum o făcuseră sute de ani maghiarii, nici forțări violente.

Cam acesta a fost mersul lucrurilor în Basarabia, devenită gubernie, până la sfârșitul secolului XIX. Sfătuiesc pe cei ce au alte impresii, să citească lucrările unor istorici serioși, nu cărți sau site-uri de falsă istorie.

Această situație a permis și menținerea și consolidarea unei intelectualități române, a unei creații spirituale românești — și, în fapt, dorința firească a reunirii cu tânăra țară a românilor.

De fapt, diferența imensă între unirea Basarabiei și cea a Transilvaniei este că, în timp ce în Transilvania s-a făcut o adevărată campanie pentru Unire, cu tipărit afișe, cu discursuri - în cazul Basarabiei aceasta a făcut ea - nu unul, ci doi pași importanți pentru Unire, obținând mai întâi autonomia în cadrul noii republici a sovietelor, apoi Unirea. Bucureștiul a obținut roadele unor demersuri politice făcute de Chișinău.

Dar să revenim la contextul începutului de secol.

Oamenii politici basarabeni, revoluționari ai dreptății sociale, nu politicieni corupți

Intelectualitatea basarabeană a participat din plin la viața socială a Imperiului; în acest fel, basarabenii s-au implicat și în mișcările politice și revoluționare din Imperiu. Secolul XX începe cu o mare criză a Imperiului, apar manifestări extreme, cele mai cunoscute la Chișinău fiind pogromurile împotriva evreilor săvârșite de grupări șovine slave.

Urmează perioada revoluționară democratică din 1905, când mulți lideri basarabeni de implică; atunci se cere introducerea învățământului în limba română, dar și în instituțiile publice. Atunci se creează intelectualitatea și clasa politică făuritoare de Unire, dar apare și un spirit pe care restul României nu-l va înțelege și va provoca ulterior mari probleme — spiritul dreptății și echității sociale.

Practic, intelectualii și oamenii politici basarabeni, luând contactul și participând alături de cei ruși la acțiunile revoluționare din 1905, erau mult mai evoluați în concepțiile politice decât politicienii de la București, unde deja partidele se transformaseră în "grupuri de interese", bazate pe cercuri financiare române și străine — așa cum le observăm și astăzi.

Basarabia, pe cont propriu

Trec iar peste o perioadă, în care Basarabia a crescut și a suferit în așteptări, dar vine 1914 când România trebuie să opteze — cu Antanta, alegând unirea cu Transilvania și doar o mică parte, susținând alianța cu Puterile Centrale, deci alegând unirea cu Basarabia – aceasta fiind o grupare mică, în frunte cu basarabeanul Constantin Stere.

Sub puternica presiune a Principesei (ulterior Reginei) Maria și a verilor săi, regele Marii Britanii și împăratul Rusiei, este aleasă Antanta, deci Transilvania.

Basarabia trebuia să rezolve problema pe cont propriu. Și o face, speculând cu inteligență momentele de debusolare ale Imperiului și apoi ale tinerei republici, inclusiv promisiunile lui Lenin despre ”eliberarea popoarelor” din imperiu.

După capitulările Rusiei și României în fața Puterilor Centrale, conducătorii basarabeni i-au legătura inclusiv cu revoluționarii lui Lenin și întreprind toate demersurile, iar în octombrie 1917, recent înființatul Sfat al Țării proclamă autonomia.

Urmează marele aport pe care România l-a avut la Unirea cu Basarabia, anume intervenția militară, la cererea guvernului de la Chișinău, pentru eliberarea teritoriului noii Republici Democratice Moldovenești de atacurile și jafurile comise soldați ce dezertaseră din armata țaristă, dar și de atacurile unităților bolșevice, unele dintre ele chiar compuse din români (moldoveni).

De menționat că guvernul Brătianu declinase prima solicitare de ajutor a Chișinăului, iar abia după ce Puterile Centrale, învingătoare în acea etapă a războiului, își dăduseră acordul, unități ale armatei române trec Prutul și eliberează Basarabia.

De subliniat și că românii simpli, soldații români, dar și ofițerii, s-au comportat exemplar, fapt care a ajutat mult la luarea unei decizii de către Sfatul Țării — parlamentul basarabean.

Astfel, în 27 martie, stil vechi, 9 aprilie, stil nou, Sfatul Țării votează "Actul Unirii". Cum spuneam, un act de mare valoare, pe care îl reproduc în cele ce urmează.

Actul Unirii

"În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

1. Sfatul Ţarii actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărâri se vor recunoaşte de Guvernul român.

2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.

3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.

4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.

6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.

7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.

8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.

10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.

Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.

Preşedintele Sfatului Ţării — Ion Inculeţ

Vicepreședinte — Pan. Halippa

Secretarul Sfatului Ţării — I. Buzdugan"

**********

Din păcate, se pune întrebarea — câte dintre aceste "condiții" au fost respectate? În primul rând, asigurarea reprezentării politice a fost respectată? Cred că soarta conducătorilor basarabeni spune multe; practic, în doar 5-6 ani de la Unire, aceștia fuseseră îndepărtați din structurile statului. O spun articolele și memoriile lui Constantin Stere, adevărate pagini din rechizitoriul clasei politice românească a vremii. O spun memoriile unor lideri politici români despre felul în care îi priveau și îi tratau pe colegii din Basarabia.

Basarabenii, îndepărtați — nu făceau parte din cercurile de interese

Stere a fost poate cel mai important constituționalist al vremii — și lui i se datorează în bună măsură Constituția de la 1923, act fundamental al României Mari. Stere este fondator al Partidului Național Țărănesc. În 1925 este îndepărtat din parlament, deși fusese ales deputat de Orhei. Basarabenii erau suspectați ca fiind contaminați de virusul roșu — și este adevărat, așa cum am spus mai înainte, că ei înțeleseseră nevoia unei reforme sociale, a unei echități, așa cum fuseseră promovate cu 20 de ani înainte în revoluțiile democratice din Rusia Țaristă la care ei luaseră parte.

Clasa politică nu înțelegea asta — plus că basarabenii nu făceau parte din cercurile de interese; Bucureștiul i-a îndepărtat și a mers către prăpastia crizei capitalismului care a degenerat în crearea unor structuri de putere continentale dictatoriale — care aveau să impună dictate, iar România avea să piardă Ardealul de Nord, Basarabia și nordul Bucovinei.

Partidele românești, oamenii politici români, au fost incapabili să prevadă și să reacționeze la manevrele germane și sovietice. Și poate că incapacitatea lor se datorează și unui fenomen descris de asemenea de presa vremii, ori de discursurile politice — minciuna, corupția, delăsarea, clientelismul, lichelismul, trădarea. Repet, nu o spun eu, e suficient să răsfoiți presa vremii, mult mai puțin înclinată către scandal, nimicuri și frivol decât cea de azi.

A urmat răzbunarea sovietică a anului 1940, apoi retragerea din 1941 cu minarea clădirilor principale ale Chișinăului de către trupele sovietice în retragere; ofițerul de tristă amintire Muhin îndeplinea cuvintele lui Stalin — "Dușmanului să nu-i rămână decât pământul pârjolit".

După război urmează deportări, dar și reconstruirea Moldovei. Stalin îl trimitea pe cel mai bun arhitect al URSS, Alexei Șciusev, originar din Chișinău de unde plecase la 18 ani, să refacă orașul.

Marele arhitect face un plan grandios, menținând însă, fapt ciudat, un element fundamental al legăturii româno — ruse, al iertării și înțelegerii: de pe colină, biserica Măzărachi urma să domine orașul, fără a fi acoperită de alte clădiri. Bătrânul arhitect moare însă la puțin timp (1949), iar planurile sale nu a mai fost respectate, modernismul obturând și vederea bisericii — cea mai veche clădire din piatră a orașului.

În mare, după urgia deceniului cinci, Basarabia și mai ales oamenii ei, de toate naționalitățile, intră într-o perioadă de împăcare cu soarta dar și de regăsire. Basarabia contribuia din plin uriașa creație științifică și economică a URSS, la actul de cultură manifestat în toate domeniile, fapt care creează o nouă conștiință a valorii. O valoare și o conștiință pe care, din păcate, noi, cei din România, nu am înțeles-o.

Ce nu a înțeles românul despre fratele basarabean… și despre el însuși

Basarabenii nu doar și-au păstrat limba, dar o vorbesc mai bogat și mai distins decât românul de rând; este ca un om care, având un singur costum, îl calcă grijuliu, și-l poartă elegant pentru zilele de sărbătoare; spre deosebire de cel care are la discreție haine, dar le poartă neglijent, fiindcă nu reprezintă pentru el decât ceva banal.

Spuneam într-un interviu că există o mare diferență între română și moldovenească; prima este o moștenire pentru care nu a mai făcut nimeni nimic, pe când a doua este o limbă pentru care s-a rezistat, s-a luptat. Asta nu a înțeles românul de dincoace de Prut!

Basarabenii pe care i-am cunoscut sau i-am citit nu sunt rusofobi, nu înțeleg rusofobia; rusismul e a doua lor natură, prin limbă, obiceiuri, credință, sânge amestecat de generații, vecinătate — și mai ales prin înțelegerea omului de lângă. Uneori este aceeași natură, nu a doua.

Trăind într-un imperiu format din atâtea nații, basarabeanul face diferența între cel ce e ticălos prin ordin și fire, de cel, prin voia Celui de Sus, este neam cu ticălosul. În plus, pentru românii basarabeni, spre deosebire de cei ardeleni, stăpânirea nu a adus o împărțire între cele trei nații superioare și valahi, neamul celălalt.

Basarabenii au o istorie, care are peste 200 de ani, și au creat viață și spirit în tot acest timp — alt fapt care nu e înțeles — e poate cel mai important dintre neînțelesuri; ce am învățat din 27 martie 1918 în legătură cu asta? Dar oare, ce au învățat basarabenii?

Stere, Inculeț, Ghibu, Halippa, Bocu și mulți alții au gândit nu doar o Unire, ci o țară mai bună, mai inteligentă, venită din această triplă mare moștenire, pe care trebuie să o recunoaștem, nu să o renegăm — daco-getă, latină și slavă.

Poate că Basarabia, cu soarta ei complicată, a fost o lecție care ne-a dat-o Dumnezeu, iar înțelegerea acestei lecții a triplei moșteniri ar putea să fie trecerea într-o clasă superioară. Asta au vrut, de fapt, cei amintiți acum aici — și atât de uitați în România, de 101 de ani.

Titram că este ziua istorică despre care se tace. 27 martie - un eveniment major al istoriei a două țări (actuale) – dar care ce reprezintă acum? O rană, un regret, o luare aminte, un episod ca și uitat, un vis, o dorință, un (lait)motiv politic, o datorie națională, mult, nimic?... O dovadă că granițele sunt trecătoare, pe când spiritul și sufletul sunt parte a veșniciei?

Dacă am privi istoria ca o responsabilitate a celor care jură sub steag, am vedea că toți jurăm pe aceleași culori fundamentale din 27 martie 1918  - și că din totdeauna și de atunci acestea nu diferă - ci doar  unele nuanțe.

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

412
Tagurile:
tăcere, Istorie
Klaus Iohannis

Sluga americanilor, președintele țării clanurilor

428
(reînnoit 23:22 12.08.2020)
Avem posibilitatea de a vedea clar prezentul și viitorul: țara clanurilor, cu președinte slugă a americanilor. Acum e Iohannis. Oare se pregătește Marcel, ca să se mai rotească românii de pe dreapta pe stânga, să nu amorțească în somn?

BUCUREȘTI – 12 aug – Sputnik. Jenantul schimb de replici îl definește încă de la începutul primului mandat: “Iohannis, ai ajuns sluga americanilor!”, i-a spus în față un moldovean, în 2016. Cu rânjetul pe buze, Iohannis a răspuns: “Decât a rușilor, tot e mai bine așa”.

Ce să vezi, moldoveanul a avut dreptate, iar cu fiecare zi care a trecut de atunci, Iohannis a confirmat axa politicii sale: slugărnicia față de o ramură a puterii americane. Iar când poate,  servește Washingtonul integral – că doar nu o face pe banii lui!

Azi a repetat ca un papagal ce a zis Zuckerman acum două săptămâni: ”Lumea liberă are nevoie de tehnologie 5G sigură – nu de tehnologie care este coruptă de companiile necinstite din China comunistă - tehnologia 5G sigură de la companii de renume, altele decât Huawei, este singura cale de urmat”, spusese Zuckerman, adăugând ”Suntem parteneri în combaterea actorilor răi din lumea cibernetică şi în protejarea infrastructurii critice”.

”Poziția României este cea exprimată în memorandumul semnat anul trecut, când am fost în vizită la președintele Trump”, a repetat și Iohannis azi. ”Noi ne dorim rețele sigure, rețele care nu sunt sub controlul unor state cu alte interese care nu sunt declarate (…) se lucrează pe o legislație specială pe această temă pentru a preveni intrarea pe piața 5G a unor firme asupra cărora planează anumite suspiciuni”, a explicat Klaus Iohannis.

Deci, copie la indigo – ce spus ambasadorul SUA, a repetat ca un ecou Iohannis! Mai mult, înțelegem că vrea să spurce și legislația cu modificări nedemocratice, prin care un competitor de top, prieten verificat de zeci de ani al României, e eliminat pentru că au zis americanii că e ”actor rău”! Noroc că e Iohannis o slugă bună!

Dar, repet, asta înseamnă că vrea să implice și legislativul! Oare va fi PSD la fel de slugă și va adopta o asemenea legislație absurdă, contra oricăror norme naționale și internaționale? Cu Marcel și ”echipa” sa, nu m-ar mira!

Pe de altă parte, sluga americanilor a făcut azi și dovada că e un actor suficient de bun să citească fără mască până și cele mai ridicole replici!

Iohannis despre clanuri: ”Această chestiune necesită foarte multă implicare. Personal am discutat cu responsabilii despre aceste chestiuni și știu că se lucrează foarte serios pentru a se combate aceste clanuri. Sunt convins că ministerele și instituțiile implicate vor face ordine. Și da, este o problemă de siguranța cetățenilor”.

Oameni buni, ați mai auzit așa ceva? Luni de zile presa a urlat în cazul Caracal, Cumpănașu a declanșat un fenomen național, iar pe Iohannis l-a durut în cot! Poate pentru că era vorba de Caracal, lângă ograda stăpânilor americani? Iar acum, că unii s-au tăiat la barbut și au defilat la o înmormântare s-a trezit și sluga americanilor?

De aproape un an a ieșit la iveală că peste 2000 de femei au dispărut din România – deci câte 400 în fiecare an de mandat Iohannis. Sau… una pe zi, dar cu precum celebrele caricaturi ale lui Matty, ci conform tragediei interpretate de actorul de la Cotroceni, în rolul slugii americanilor.

Iohannis și ridicolii săi miniștri să pună capăt clanurilor? Hai să fim serioși! România este din ce în ce mai mult a clanurilor, iar pe americani nu-i deranjează – ci pe ei îi supăra Dragnea, care le-a dat peste nas, sau… ”10 august”!

”Consider că acest dosar este extrem de important pentru noi ca națiune”, a spus azi sluga americanilor. ”Și eu și noi, cei de aici, ne-am luptat ani de zile să creăm o justiție independentă, unde politicienii nu se amestecă în dosare, așa că mă rezum să spun că e bine că dosarul a fost redeschis și la final vom vedea”.

Ce să vezi, Iohannis fusese întrebat despre demiterea Giorgianei Hosu, pe motiv că a clasat o parte din ”dosarul unei națiuni”. Dar, sigur, sluga americanilor și președintele clanurilor a numit-o pe Hosu, titulara cazului Caracal – cea mai mare rușine din istoria DIICOT! Ba chiar a PÎCCJ. Da, știu, nu e Hosu de vină probabil – ci presiunile care s-au făcut asupra ei. De către cine? De singurii stăpâni de aici!

Întrebare  - câți interlopi din Diaspora au fost prezenți pe 10 august 2018 în București? Că pe net circulau tot felul de înregistrări cu ”bombardieri” care amenințau că vin spre ”casă” să facă ordine. Și derbedeii care spărgeau ușa ambasadei de la Haga erau simpli ”diasporeni”?

Deci, da, 10 august este procesul ”unei națiuni” - al unei ”națiuni” care a dat cu fecale în militarii care apărau un guvern ce încerca să fie independent față de ”stăpâni”.

Și, apropo de stăpâni – cine a înființat axa supunerii față de Washington? Nu tocmai acela a cărui familie s-a asociat cu clanurile și a luat bani de la ele? Ba chiar le-a ajutat să intre în structuri ”discrete”, ca ”naș din suflet”? Ați auzit ceva despre asta din parte Ambasadei? Nimic, treaba nu afectează relațiile noastre strategice. Și nici nu o va afecta.

Așa că avem posibilitatea de a vedea clar prezentul și viitorul: țara clanurilor, cu președinte sluga americanilor. Acum e Iohannis. Oare se pregătește Marcel, ca să se mai rotească românii de pe dreapta pe stânga, să nu amorțească în somn?

P.S. Știu, acordul din titlu trebuia să fie ”președinte la țara clanurilor”. Stați liniștiți, vine și asta cu timpul.

428
Tagurile:
Klaus Iohannis
Tematic
Cristoiu, provocarea zilei pentru Iohannis: ”Pun pariu că la Cotroceni se cloceşte!”
Tăriceanu i-a prins pe Orban și Iohannis – caz clar de plângere penală
Iohannis refuză vaccinul din Rusia!

Загрузка...
Lansarea rachetei balistice intercontinentale de pe mare

Garanția rusească a răzbunării împotriva agresorului: Racheta intercontinentală ”Skiff”

1228
(reînnoit 19:57 11.08.2020)
Rachetele balistice bazate pe mare sunt capabile să se afle în serviciul militar (în regim de așteptare) ani de zile pe fundul mării și apoi, la comandă, să lovească ținte terestre și maritime, scrie observatorul militar Alexandr Hrolenko.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Rusia își va folosi potențialul nuclear în cazul oricărui atac cu rachetă asupra teritoriului său, deoarece în zbor este imposibil să se determine conținutul unui focos lansat. Acest lucru este menționat într-un articol pregătit de Statul Major General al Forțelor Armate ”Cu privire la fundamentele politicii de stat a Federației Ruse în domeniul deteriorării nucleare”, publicat recent de ziarul ”Krasnaia Zvezda”.

”Într-o astfel de situație, obiectivul inamicului va fi perceput ca distrugerea Rusiei, iar „răspunsul va fi unul zdrobitor”.

Una dintre opțiunile pentru un astfel de răspuns ar putea fi lansarea unei salve a rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) bazate pe fundul mării ”Skiff”, numărul, punctele de bazare, puterea de atac și căile de zbor ale cărora sunt cunoscute doar de un cerc restrâns de specialiști.

Teoretic, inamicul ar putea urmări și ataca în zona militară de patrulare submarinele strategice ale proiectului 955 ”Borei”, să efectueze un atac preventiv asupra celor 150 de sisteme de rachete ”Yars” cu unități hipersonice manevrabile ”Avangard”, să lovească o serie de bombardiere strategice rusești transportoare de rachete în apropierea liniilor de lansare. Și chiar și în acest caz (a unui noroc incredibil), va exista o lovitură de reacție din adâncurile oceanelor. Este imposibil din punct de vedere tehnologic să efectuezi un atac de dezarmare (preventiv) asupra ”Skiff”.

Componenta invizibilă a forțelor nucleare strategice ale Rusiei, rachetele balistice bazate pe fundul mării ”Skiff” sunt capabile să se afle în serviciul militar (în regim de așteptare) ani de zile pe fundul mării și apoi, la comandă, să lovească ținte terestre și maritime.

În sfera informațională, sunt foarte puține date despre această rachetă, care indică indirect asupra eficienței ridicate a dezvoltării Biroului Central de Proiect ”Rubin” și a Centrului de rachete ”Makeiev”. Probabil, ”SkifF” este o dezvoltare a celebrului ICBM bazat pe mare "Sineva", cu caracteristici de zbor îmbunătățite și dotat cu inteligență artificială.
Cele mai importante avantaje ale ”Skiff” sunt capacitatea ridicată de supraviețuire militară și costuri relativ mici de întreținere.

O taină în container

Racheta balistică intercontinentală ”Skiff” face parte din familia rachetelor cu rază lungă de acțiune pentru submarine, și se află într-un container de lansare, care este protejată de presiunea enormă și a mediului agresiv, dar și asigură legătura cu centrul de comandă al Forțelor Maritime.

Crearea unui „pachet” ermetic și inoxidabil capabil să protejeze racheta de pătrunderea apei sărate timp de mai mulți ani a fost principala problemă tehnică a proiectului. În schimb, în prezent este mai ușor să găsești un ac într-o căpiță de fân decât un ”Skiff” în mare.

Capacitatea înaltă de deghizare și capacitatea unică de luptă sunt obținute datorită instalării containerelor de lansare a rachetelor balistice intercontinentale la mare adâncime, inaccesibile pentru torpilele potențialului inamic, capabile să diminueze efectul chiar și al unui atac nuclear la suprafața mării. Un submarin special transportă racheta ”Skiff” la destinație. Locul instalării acestora nu poate fi urmărit cu mijloacele de cercetare existente sau de perspectivă.

În cazul utilizării militare, containerul, printr-un semnal, golește balastul (la fel ca la un submarin), se ridică la adâncimea potrivită, iar racheta pornește spre țintă conform programului său. Dacă raza de acțiune a ICBM ”Sineva” este mai mare de 8000 de km, se poate presupune că ”Skiff-ul”, care este mai avansat, poate zbura mai departe.

Vom sublinia faptul că serviciul militar în apele interne ale Rusiei nu încalcă „Tratatul despre fundul mării” (1970), care interzice plasarea armelor nucleare pe fundul mării în afara zonei de 12 mile adiacente țărmului. De exemplu, pe platoul continental arctic și în apele de coastă ale Oceanului Pacific, există numeroase puncte de adâncime convenabile pentru instalarea unor rachete balistice intercontinentale de adâncime - cât mai aproape de obiectivele de pe teritoriul unui potențial inamic. Și acesta nu este o „amenințare rusească”, ci un factor serios în îngrădire a aspirațiilor agresive ale Occidentului, pretențiile asupra căilor maritime din Marea Nordului și bogăția naturală a Arcticii rusești, Orientului îndepărtat și Insulelor Kurile.

Avantajele ICBM ”Skiff” din punct de vedere economic sunt evidente. Submarinele nucleare care transportă rachete sunt extrem de costisitoare de fabricat și de exploatat, iar pregătirea echipajului este de asemenea costisitoare.

O rachetă de acest fel (bazată pe fund de mare) poate să supraviețuiască oricărui submarin în termeni de timp de serviciu, fără costuri suplimentare, și, în același timp, să-și păstreze potențialul de luptă inițial, capacitatea de a lansa și de a atinge cu precizie țintele. Acesta este răspunsul Rusiei la noua cursă a înarmărilor pe mare anunțată de Occident.

Se cunoaște că primul test al ”Skiff” a avut loc în 2008, testele fabricii au început în Marea Albă în vara lui 2013, iar în 2017, șeful Comitetului de Apărare și Securitate al Consiliului Federației, Viktor Bondarev, a spus că ICBM bazată pe fundul mării se afla deja „în doarea” Forțelor armatei Ruse. Prin urmare, noua rachetă a fost deja testată în timp și merită atenția noastră.

Victimele iluziilor

Pe 2 iunie, președintele rus, Vladimir Putin, a aprobat ”Bazele politicii de stat în domeniul politicii de îngrădire nucleară”. Conform documentului, un potențial adversar ar trebui să fie conștient de inevitabilitatea unei reacții de răspuns în az de agresiune. Cu toate acestea, Rusia consideră armele nucleare doar ca un element de descurajare.

Permiteți-mi să vă reamintesc că în anii '70, Statele Unite au abandonat ideea de a plasa rachete pe fund de mare și au pornit pe direcția de desfășurare a rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa. În documentele strategiei nucleare americane, a apărut o doctrină agresivă privind obținerea victoriei într-un război nuclear limitat, datorită câștigării timpului necesar de zbor și a unui sistem bazat în linia întâi în Europa de Vest.

Conform planurilor Washingtonului, peste 570 de rachete cu propulsie solidă ”Pershing-2” trebuiau să livreze monoblocuri nucleare cu o capacitate de 80 kilotone către ținte din URSS la o distanță de până la 1800 de km (până la Moscova - în 8 minute).

Adică, astăzi istoria se repeta la un nivel tehnologic diferit, iar sistemul bazat pe lina de înaintare (Forward Based System) se abate din Germania în Polonia în ochii noștri. Acțiunile SUA în domeniul armelor strategice au ca scop realizarea conceptului de „lovitură globală” cu utilizarea armelor nucleare.

SUA și activiștii NATO încearcă să folosească instrumente militare pentru a „descuraja” dezvoltarea economică și creșterea influenței internaționale a Rusiei, care a depășit cu mult Occidentul colectiv în dezvoltarea și producerea de rachete hipersonice, submarine nucleare, avioane de luptă de generația a 5-a, drone submarine din clasa Poseidon și alte tehnologii de înaltă clasă, arme care garantează înfrângerea oricărui agresor. O situație paradoxală apare atunci când consilierii militari se tem să sfătuiască politicieni americani nebuni, deoarece văd diferența dintre doctrină și realitate.

Timp de aproape două decenii, Pentagonul și aliații săi au desfășurat operațiuni militare costisitoare în Afganistan pentru a obține victoria asupra organizației teroriste slab armate talibane (organizație teroristă interzisă în Federația Rusă și în alte câteva țări). Drept urmare, SUA au încheiat un acord de pace cu inamicul, rușinos pentru armata americană și pleacă, lăsând statul slab existent - Republica Islamică Afganistan - în voia sorții.

Din păcate, Washingtonul nu a tras concluziile corecte și cu mult entuziasm a decis să se ocupe de „salvarea Europei” de inexistenta amenințare rusească. Cu toate acestea, „Skiff”-ii și alți garanți ai securității Federației Ruse veghează în permanență.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

 

1228
Tagurile:
Agresor, rachetă, Rusia, Graniță
Tematic
Un nou lot cu S-400 va pleca în Turcia, ”Patriot” și ”Eurosam” - sub semnul întrebării
Propunere făcută în Senatul SUA pentru achiziționarea sistemelor S-400 din Turcia
Un senator american propune achiziționarea de către SUA a S-400 de la turci
Coreea de Nord dezvăluie ce tip de rachetă a testat pe 2 octombrie
SUA au testat o rachetă interzisă de INF
Expert rus, despre noile teste de rachetă ale SUA: O politică duplicitară
SUA lansează o nouă rachetă balistică pentru a contracara „amenințările secolului XXI”
Cale de întoarcere nu este: Turcia, a doua testare a S-400 împotriva avioanelor americane
Presa: Turcia testează eficiența S-400 împotriva avioanelor americane F-16

Загрузка...

Premierul și șase miniștri, cercetați penal pentru felul în care au gestionat pandemia

59
Procuratura Romei a deschis o anchetă pe numele premierului Italiei şi a câtorva miniştri în urma plângerilor depuse de unele asociaţii, cetăţeni şi avocaţi cu privire la felul în care autoritățile au gestionat criza coronavirusului.

BRUXELLES, 14 aug - Sputnik. Situație inedită în Italia, unde societatea civilă acuză Guvernul că a impus măsurile sanitare cu întârziere, ceea ce ar fi cauzat peste 35.000 de victime.

Comitetul Victimelor de Covid19 din Bergamo împreună cu un fost militar a descoperit că protocoalele epidemiologice ale Italiei nu au mai fost actualizate din 2006.

Ca urmare, Cabinetul de Miniştri în frunte cu premierul Giuseppe Conte a primit, ieri, înştiinţarea că va fi anchetat cu privire la felul cum a gestionat criza sanitară în ultimele luni.

Procuratura Romei, la sesizarea victimelor pandemiei şi avocaţilor acestora, va audia depoziţiile demnitarilor italieni în această cauză în care societatea civilă acuză autorităţile că au întârziat închiderea zonelor roşii pentru a preveni răspândirea virusului. Cu aceleași acuzații a venit şi Comitetul victimelor Covid19 "Noi Denunciamo" la Tribunalul din Bergamo, cel mai afectat oraş al pandemiei.

Mai mult, ajutat de fostul general Pier Paolo Lunelli, expert NATO în războiul bacteorologice, comitetul va prezenta un raport care demonstrează că ultimul protocol epidemiologic al Italiei datează din 2006, ceea ce se poate transforma într-un al cap de acuzare împotriva Executivului.

Asociaţia reprezintă 250 de familii ale victimelor de Covid19 din Bergamo, iar mărturiile lor au ajuns la Tribunalul din Bergamo.

Stefano Fusco, preşedintele Comitetului "Noi Denunciamo" din Bergamo, spune că măsurile înmpotriva răspândirii epidemiei trebuiau aplicate din ianuarie.

Va fi un proces care va atrage atenția mass-media și care va stabili un nou precedent.

Anchetă similară în Franța

O situație similară are loc și în Franța, unde o anchetă judiciară cu privire la gestionarea crizei COVID-19 va fi declanşată împotriva fostului premier Edouard Philippe şi foştilor miniştri ai sănătăţii Olivier Veran şi Agnes Buzyn.

90 de plângeri au fost primite de Curtea de Justiţie a Republicii (CJR), competentă pentru judecarea membrilor guvernului pentru exercitarea funcţiei lor, iar 53 dintre ele au fost examinate şi 9 au fost admise.

Cele 9 plângeri reţinute au fost reunite pentru a sesiza comisia de instrucţie într-un singur cap de acuzare, “abţinere de la combaterea unei calamităţi”, împotriva lui Philippe, Buzyn şi Veran, potrivit unui comunicat transmis în luna iulie de procurorul general.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

59
Tagurile:
Pandemie, Miniștri, Premier
Tematic
Cum ajung moldovenii ilegal în Italia: granița de Est e șvaițer - acuze la adresa României
Italia, în pericol! Migranții fug din centrele de carantină
Românii din Italia: Senatul italian a decis – până când va fi prelungită starea de urgenţă
Atac la Salvini pentru că a oprit imigranții să intre în Italia
Italia, nevoie disperată de 100.000 de muncitori români sezonieri - „Plătim testele”

Загрузка...