Medic în spital

Sistemul medical din Rusia impresiile unei românce

1494
(reînnoit 13:58 27.03.2019)
A trece printr-o operație medicală în Rusia este o experiență inedită, prin care probabil puțini români au trecut. Despre sistemul medical rusesc se cunosc foarte puține lucruri în afara Rusiei, de aceea m-am hotărât să împărtășesc impresiile mele despre operația de deviație de sept pe care am făcut-o la Sankt-Petersburg.

De Diana CRACIUN

Dar, mai întâi, câteva cuvinte pentru a lămuri cum am ajuns în această situație. Eu locuiesc de mai bine de 2 ani la Sankt-Petersburg, unde lucrez la o firmă privată. De Rusia m-a legat în primul rând dragostea pentru literatura rusă, apoi și dragostea pentru soțul meu. O dată cu găsirea unui loc de muncă, am făcut pasul de a mă muta aici definitiv și după 2 ani pot spune că sunt familiară cu toate aspectele vieții din Rusia, inclusiv cu sistemul medical. Acesta era unul din punctele în legătură cu care îmi făceam griji atunci când am plecat din România: nu știam cum funcționează sistemul medical rusesc, dacă mă voi descurca să comunic cu doctorii, luând în considerare că eu vorbeam foarte puțin limba rusa când m-am mutat aici, ce condiții sunt în clinicile din Rusia, mai bune, mai proaste decât în România, ce prețuri, etc.

Înainte de a lua aceasta hotărâre, de a mă opera în Rusia, am fost la diverse controale medicale de rutină și am fost plăcut impresionată de calitatea serviciilor medicale. La Sankt-Petersburg există o mulțime de clinici private unde poți beneficia de asistență medicală în ziua în care suni să faci o programare sau în zilele următoare, fără a aștepta o perioadă îndelungată, timp în care problema pe care o ai se poate agrava.

Eu am asigurare privată plătită de firmă și cu această asigurare poți avea acces gratuit la consultații medicale și investigații de rutină, atât timp cât clinica colaborează cu respectiva firmă de asigurări. Această variantă mi s-a părut foarte avantajoasă, de aceea nu am apelat niciodată până acum la sistemul public. Dacă te pregătești puțin înainte de consult, nu sunt probleme în ceea ce privește limba, corpul uman este până la urmă la fel peste tot, iar medicii înțeleg mai bine ce probleme ai fără explicații laborioase din partea ta. Niciodată nu am simțit că am fost tratată mai prost (poate mai bine?) din cauza faptului ca nu sunt cetățean rus.

Aceste experiențe mi-au dat încredere suficientă în sistemul medical rusesc pentru a face operația de deviație de sept la Sankt-Petersburg. Știam că mai devreme sau mai târziu trebuia să fac această operație, trebuie spus că este o problemă medicală moștenită din familie și pot compara operația mea de aici cu cea pe care a avut-o tatăl meu în România. Inițial mă gândeam să merg la aceeași clinică privată unde a fost el, dar având aici locul de munca, mi s-a părut mai complicat să mă întorc în România pentru o lună - două doar pentru această operație.

Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg
© Photo : Diana Craciun / Arhiva personală
Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg

Pentru a face o comparație literară, viața la Sankt-Petersburg face ca nasurile să o ia razna și să capete voință proprie! Sau mai prozaic spus, iarna aceasta a fost o iarna grea, care mi-a agravat problemele ORL pe care le aveam de dinainte și am înțeles că operația nu mai trebuie amânată. Am decis să merg la domnul doctor Ohanesian Samvel Sergheici, pe care l-am ales datorită experienței de peste 30 ani în calitate de chirurg ORL.

Astfel am ajuns și la centrul medical “Șantierele navale Admiralteiski”, care deservește în primul rând șantierele navale cu același nume, a căror istorie a început în 1704, în timpul lui Petru cel Mare. Contra cost sau pe asigurare privată oricine poate beneficia de asistență medicală în acest centru medical. Tipul meu de asigurare nu include operații, așadar în cazul meu a fost contra cost.

Oricărui bolnav îi place să discute de problemele sale medicale, deci pentru a scurta o poveste lungă, voi încerca să îmi adun impresiile în câteva puncte. Ceea ce știu despre cum se efectuează această operație în România știu din experiența tatălui meu, precum și din povestirile altor persoane care au ales sa își împărtășească experiența pe blogul personal.

Condițiile din clinică

Prima vizită pe care am făcut-o legat de aceasta problemă a fost prima dată când intram în centrul medical “Șantierele navale Admiralteiski”. Am fost plăcut impresionată de varietatea serviciilor oferite (puteam face aici toate investigațiile necesare operației), de curățenia care domnea în fiecare cabinet, precum și de prestigiul șantierelor navale pe care centrul medical le deservește. M-am gândit că nu are cum să iasă rău.

Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg
© Photo : Diana Craciun / Arhiva personală
Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg

Un mare avantaj a fost că am avut posibilitatea să rezerv un salon pentru doar o persoană și, pentru a continua comparația cu literatura rusă, mi s-a dat Salonul numărul 6!

Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg
© Photo : Diana Craciun / Arhiva persoanală
Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg

De altfel, la chirurgie ORL în acest centru medical sunt numai saloane pentru o persoană sau două persoane. Consider că a fost un mare avantaj pentru că am avut posibilitatea să dorm cât și când am dorit, nu am fost deranjată de nimeni.

În salon am avut un pat de spital cu buton pentru a chema asistentele, televizor în fața patului, o masa-noptieră cu sertare, un dulap și baia doar a mea, cu toaletă și chiuveta. Mi s-a spus ca nu e recomandabil să faci duș după acest tip de intervenție. Centrul medical are și saloane lux pentru cine dorește, dar eu consider că ce am avut a fost tot ce era necesar pentru aceste 2 zile.

Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg
© Photo : Diana Craciun / Arhiva personală
Spitalul Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg

Personalul medical

Nu am ce reproșa personalului medical, atât doctorii, cât și asistentele au fost foarte amabile cu mine, s-au purtat cu mine cu căldură și compasiune. Am observat că asistentele din Rusia au o mână foarte bună, niciodată nu am fost chinuită când a trebuit să îmi găsească venele (și încă niște vene dificile în cazul meu) sau când mi-au făcut injecții. Când îmi făceau vreo procedură sau când îmi aduceau mâncarea, din comportarea lor se degaja o anumită căldură umană care e greu de explicat în cuvinte și care e specifică poporului rus, și mai ales rusoaicelor.

În ceea ce privește doctorii, am venit la mine vreo 4, seara medicii de gardă, anestezistul și doctorul meu chirurg. Pe cei doi din urmă probabil o să îi țin minte toată viața, mai ales că a fost prima mea operație. Anestezistul m-a întrebat cu de-amănuntul dacă am alergii, cam ce a fost în trecutul meu medical, nu prea am avut ce să îi zic, fiind în general un om sănătos cu un nas strâmb. Mi-a spus să nu îmi fac griji, că el o sa fie îngerul meu păzitor în timpul cât o să fiu sub anestezie, și să mă gândesc neapărat la flori înainte să adorm ca să am un somn frumos. Eu am vrut să fac glume și am întrebat dacă pot să mă gândesc la pisici, că eu sunt mare pisicoasă. În practică nu am mai avut când să mă gândesc nici la una, nici la alta, că la câteva secunde după ce mi s-a pus masca de oxigen s-a rupt filmul total.

Diana Craciun, a doua zi după operație
© Photo : Diana Craciun / Arhiva personala
Diana Craciun, a doua zi după operație

Domnului chirurg Ohanesian o să îi fiu recunoscătoare pe viață pentru noul nas. E un medic deosebit, care dorește într-adevăr să ajute oamenii. Pune foarte mult preț pe un stil de viață sănătos, consideră că remediile naturale sunt mult mai benefice pentru organism decât tratamentul medicamentos. Cu mine a avut o operație grea, nasul a fost strâmb mult și într-un fel neobișnuit, o operație care de regulă durează o oră, o oră și jumătate, a durat cam trei ore la mine. După primul consult mi-a dat numărul lui de telefon și a insistat să îl țin la curent cu investigațiile pe care le-am făcut și starea mea de sănătate, iar după externare a dorit sa îl sun în fiecare seara ca să știe de evoluția mea, ceea ce nu știu câți medici fac asta în general.

Tratament și investigații

În ceea ce privește investigațiile pre-operatorii, mi s-au făcut analize de urină și de sânge, pentru a se determina dacă sufăr de vreo boală serioasă (precum hepatită ș.a.), nivelul imunitar, precum și timpii de coagulare. A mai trebuit să fac și o rază la plămâni, o tomografie computerizată a nasului, precum și 2 vizite, una la stomatolog și una la medicul terapeut pentru a primi acordul de a merge la operație. Pot spune ca tomografia computerizată este de un real folos pentru medicul chirurg, știu că în România nu se face peste tot, de exemplu tatălui meu nu i s-a făcut, i s-a făcut doar o sondare cu endoscopul, iar medicul său a constatat adevărata amploare a problemei doar în timpul operației.

În ceea ce privește tratamentul din timpul operației și după, nu cunosc cu de-amănuntul chiar tot ceea ce s-a întâmplat, fiindcă operația a fost sub anestezie totală. Fiindcă a fost vorba doar de septoplastică fără rinoplastică, nu am avut vânătăi după, operația a fost efectuată cu laserul. M-am trezit relativ repede după anestezie, deși am fost somnolentă cam toată ziua.

Centrul Medical Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg
© Photo : Diana Craciun / Arhiva personală
Centrul Medical Șantierele navale Admiralteiski, Sankt Petersburg

Cât timp am stat în clinică (2 nopți) mi s-au administrat injecții pentru a nu avea dureri și pentru a dormi bine și am înțeles ca am primit și antibiotice. Și chiar nu am simțit nicio durere cât timp am stat în clinică, doar disconfort din cauza tampoanelor din nas, m-am simțit în mare parte ca un copil cu nasul înfundat de răceală, care a fost scutit de școală și de teme și în jurul căruia se învârte toată lumea.

La externare mi s-au prescris multe uleiuri pe care să le torn în nas cu pipeta, anti-alergice și un antibiotic, pe care medicul a zis sa îl iau doar dacă fac febra. Consider că aici există o diferență destul de mare între medicina rusă și cea românească, în Rusia nu se grăbesc să recomande antibiotice și multe pastile, mi s-a întâmplat de câteva ori ca medicii să îmi dea niște remedii naturale și să îmi spună că o sa îmi recomande tratament medicamentos doar dacă problema nu se rezolvă.

Costuri

Costurile sunt comparabile cu o intervenție de acest gen într-un oraș de provincie din România, iar calitatea serviciilor consider eu superioară. Tatăl meu s-a operat acum câțiva ani într-o clinică privată în România în provincie și a fost mulțumit de personalul medical și de medicul său chirurg, în schimb au fost 3 persoane în același salon, ceea ce nu i-a permis sa se odihnească foarte bine. El a primit haine de spital și papuci, tot felul de mărunțișuri de la clinică, ce-i drept eu le-am luat de acasă, dar sincer nu știu câtă importanță au astea, eu am fost mulțumită că am avut salonul doar pentru mine.

Citind pe internet alte experiențe pentru a mă pregăti pentru operație, am dat peste blogul lui Andrei Chira, care scria în mai 2018 că în București l-a costat aceasta intervenție 2.500 de euro + 2.700 lei investigațiile pre-operatorii. Nu am adunat chiar fiecare mărunțiș, dar pentru mine totul a fost undeva mult sub 1.000 de euro. Ce e drept, eu am făcut numai septoplastică, el si rinoplastică.

Acum sunt la aproximativ o lună de la operație, nu regret această decizie nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere al sănătății. Nasul se vindecă cum trebuie, după operație am fost la o singură curățare, pe care nu am mai plătit-o, și în rest mi l-am curățat singură acasă. Când se va vindeca complet, cred că voi respira mult mai bine ca înainte, deja o diferență se simte. Sper că împărtășind această experiență personală voi face mai cunoscut felul cum funcționează în realitate sistemul medical din Rusia, fără nicio imixtiune politică și fără nicio exagerare.

1494
Tagurile:
spitale, Medici, Rusia
Тема:
Relațiile româno-ruse (200)
Tematic
Războiul român de independență văzut prin ochii unui pictor rus
Românii și rușii au foarte multe trăsături comune - interviu

Загрузка...