O deshumare necesară a poetului Mihai Eminescu! A fost ucis Poetul Național?

606
(reînnoit 15:57 11.07.2018)
Am fost printre primii scriitori care au salutat cererea poetului Laurian Stănchescu către parchetul general privind deshumarea poetului Mihai Eminescu pentru a se dovedi clar dacă a fost ucis Poetul Național.

Memoriul sufletistului și patriotului poet Laurian Stănchescu m-a convins prin claritatea solicitării către procuratură: "În urmă cu 129 ani s-a petrecut o crimă de neiertat împotriva lui Mihai Eminescu, Voievodul Limbii și Culturii Române, mucenicul întemeietor de grai românesc. De la moartea sa au apărut o serie de mărturii, documente și rapoarte medicale din țară și din străinătate, toate semnate de savanți în medicină legală, cercetători de elită, membri ai familiei poetului. Sunt aduse dovezi fără tăgadă și care vorbesc despre uciderea poetului prin tratamente exagerate cu injecții de mercur pentru diagnostice false. Abuzurile medicale și torturile la care a fost supus fără voia sa i-au adus moartea prematură și au aruncat dezonoarea asupra memoriei și spiritului său cardinal". Deshumarea lui Mihai Eminescu ar desluși o enigmă majoră a culturii române: uciderea Poetului Național de către serviciile secrete austro-ungare în complicitate cu siguranța română controlată de către Carol I, un domn subordonat intereselor economice și geopolitice ale Germaniei?

Interesant că Augustin Lazăr, procurorul șef al parchetului general a dat curs cererii poetului Laurian Stănchescu și a început cercetarea pentru a identifica dacă Poetul Național a fost ucis. Criticile inițiativei au început imediat să apară din partea "analiștilor" politici, care au afaceri militare de milioane de euro cu statul și sunt susținătorii necondiționați ai intereselor ambasadelor străine în România și a parteneriatului transatlantic. Se pare că la 129 de ani de la moartea lui Eminescu aflarea adevărului despre posibila asasinare a acestuia deranjează și acum, pentru că Poetul Național a fost victima sistemului de alianțe militare occidentale, de factură germană, care exploata fără milă și discernământ poporul român și resursele naturale, România devenind o subcolonie europeană. De altfel, poetul Laurian Stănchescu a dat criticilor o replică de bun simț: "Amintesc că Franța a procedat la fel cu trupul lui Napoleon Bonaparte, nefiind nici o impietate".

În 1986, Gheorghe Eminescu nepotul lui Mihai Eminescu i-a dăruit o serie de scrisori poetului Laurian Stănchescu, pe care să le publice la momentul potrivit: „Ai să trăiești mai mult decât mine și poate că ai să poți într-o zi să le faci cunoscute. Adevărul trebuie aflat odată și odată". După 30 de ani Laurian Stănchescu a avut curajul să publice aceste scrisori într-o carte de excepție la o editură din Chișinău: „Mihai Eminescu — un Dumnezeu rănit". Cartea e o mărtuire despre schingiuirilor la care a fost supus de către o subțire elită politică de la București, în cârdășie cu interesele antiromânești ale austriecilor și germanilor. „Da, mi-a fost teamă ca lumea să nu reacționeze negativ, să nu discrediteze pe marele Eminescu care, așa cum se poate citi din scrisori, a suferit ca Hristos pe cruce" a mărturisit presei Laurian Stănchescu.

„Nu cred că românul, care-l iubește pe acel Eminescu frumos din fotografia de la 19 ani, care-i iubește lirica, este pregătit să cunoască un Eminescu bătut cu frânghii ude la Mănăstirea Neamțului, un Eminescu persecutat, un Eminescu căruia i s-au inventat boli pentru a-l scoate din circuitul public", a declarat pentru Q Magazine Laurian Stănchescu, dureros de conștient de faptul că această carte va schimba percepția multor generații asupra vieții și destinului poetului nostru național. Mihai Eminescu a fost bătut cu bestialitate de torționarii plătiți de către agenții secreți la sanatoriul de la Mănăstirea Neamț: „Eminescu s-a luptat cu două imperii — cel austro-ungar și cel german — și cu țara lui. Cum puteai decredibiliza un jurnalist de forță, patriot și naționalist, un ghimpe în coasta conducătorilor de atunci, dacă nu declarându-l nebun și bolnav de sifilis. A fost maniera prin care au încercat să-l îndoaie, recurgând evident la modalități care înfioară: băi și injecții cu mercur, bătăi, înfometare, umilință. Se știe că la Mânăstirea Neamț, Eminescu a fost internat între 9 noiembrie 1886 și 9 aprilie 1887, fiind tratat rudimentar cu găleți de apă aruncate în cap, cu cufundări în putină și cu bătăi cu frânghia udă", a declarat Laurian Stănchescu.

Bustul lui Mhai Eminescu în Aleea clasicilor literaturii române din Chișinău
© Sputnik / Miroslav Rotari

Faptul că Mihai Eminescu a developat tratatul secret între Regele Carol I și imperiile austro-ungar și german, care transforma România într-o subcolonie pentru a fi extorcată de bogății. Poetul a plătit și pentru că milita în Societatea secretă Carpații, care se organiza să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Transilvaniei, fapt ce i-a atras Poetului Național ura casei domnitoare și a serviciilor secrete de la Viena și Berlin. Acestea se pare că au au pus la cale compromiterea și uciderea poetului Mihai Eminescu. Startul odioasei conspirații a fost dat de P.P. Carp, junimist și "progresist", prin mesajul transmis lui Titu Maiorescu: „Mai potoliți-l pe Eminescu!". Comanda a fost executată la data de 23 iunie 1883. De conspirație n-au fost străini nici regele României, nici serviciile secrete — române și străine. Se pare că recitarea poeziei "Doina" la Iași a pus capac nemulțumirilor elitei politice dâmbovițene subordonate intereselor austriece și germane. Scrisorile poetului către sora sa Harieta, înainte de moartea sa violentă cu o piatră în cap într-un sanatoriu bucureștea dată din partea unui actor ratat, Petre Poenaru, ne arată un Eminescu conștient că era victima unui sistem corupt care îl dorea mort? Așa că e de salutat inițiativa lui Laurian Stănchescu de deshumare a Poetului Național, iar faptul că parchetul general a dat curs cererii trebuie apreciat. Vom afla în sfârșit dacă Mihai Eminescu a fost ucis și vom descoperi în urma analizelor medicale moderne, dacă moartea poetului a fost o afacere de stat antinațională, pentru subordonarea României concernului imperial german și blocarea luptei fraților români din Ardeal pentru libertate și unire?

Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.

Sursa: NapocaNews.ro.

606
Antonov An-124

An-124 "Ruslan": de ce Rusia vrea reînvie producția gigantului avia

520
Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume.

Avionul militar de transport greu și pentru distanțe mari An-124 "Ruslan", care de mai bine de 30 de ani rămâne a fi cel mai mare și mai avansat dintre omologii săi seriali din lume, poate obține un aspect modernizat și o a doua viață în Rusia.

În data de 2 martie, în timpul unei întâlniri la întreprinderea "Aviastar-SP" din Ulianovsk, ministrului Apărării, Serghei Șoigu, i s-a propus să reînvie producția aeronavei "An-124 Ruslan". Până în 2004, fabrica de avioane din Ulianovsk a produs 36 din 56 de avioane de acest tip, iar în 2020 aici au fost reparate șase avioane An-124. Nivelul tehnologic al întreprinderii face posibilă restabilirea producției seriale a avioanelor "Ruslan" în cel mai scurt timp posibil.

Propunerea producătorilor de avioane din Ulianovsk nu este una ușoară, deoarece mai devreme o astfel de inițiativă a venit mulți ani la rând din partea Ministerului Apărării al Federației Ruse. Dar ceva încurcă acestui proiect în mod constant. Astfel, decizia din 2006 de a relua producția serială a avioanelor "Ruslan" în Ulianovsk, în cooperare cu întreprinderile din Ucraina, a fost anulată, întrucât, timp de 8 ani, partea ucraineană așa și nu a instalat motoarele. Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a crezut că nu exista o nevoie urgentă de producție a avioanelor An-124, deoarece repararea flotei existente de aeronave "Ruslan" permitea exploatarea acestora până la sfârșitul anilor 2040 (durata de viață este 50000 de ore, 10000 de zboruri sau 45 de ani). Pe de altă parte, aceeași instituție acceptă producerea unei aeronave de transport super-grele rusești similară cu An-124 după 2020. Poate că anume acum se deschid noi perspective pentru avioanele "Ruslan" și pentru aviația militară de transport rusească.

Evenimentele alarmante din ultimii ani din Siria, Nagorno-Karabah și din alte puncte fierbinți ale planetei au demonstrat importanța componentei grele a aviației milatre de transport pentru transferul operav de trupe, arme și mijloace materiale. Permiteți-mi să vă reamintesc că avionul militar de transport de bază "Ruslan" este capabil să transporte 120 tone la o distanță de 4800 km, cu o viteză de 850 km/h (cu o sarcină de 80 de tone, raza maximă de acțiune crește la 7500 km). Omologul american Lockheed C-5 Galaxy este semnificativ inferior în ceea ce privește capacitatea de încărcare. Cu toate acestea, în cadrul Ministerului Apărării al Federației Ruse operează doar aproximativ zece An-124. Noile provocări și amenințări necesită o creștere cantitativă și calitativă a aviației militare de transport.

Pentru prima dată în istorie

Situația politico-militară dificilă persistă în Siria. Situația poate necesita întăriri mobile, de aceea rețeaua de aerodromuri operative ale Forțelor Aerospațiale Ruse se extinde pe solul sirian. Potrivit publicației americane The Drive, lungimea pistei din Hmeimim a fost mărită până la 3,2 km, ceea ce face posibilă primirea avioanelor militare de transport grele și "încărcate" An-124 "Ruslan".

Anterior, aviația militară de transport (inclusiv aeronavele An-124) a transferat prompt din Rusia în Armenia 1960 de militari din contingentul de menținere a păcii din Nagorno-Karabah – cu arme și echipamente standard (90 de transportori blindați, 380 de unități de automobile și echipamente speciale). Astfel de operațiuni ale aviației militare de transport trebuie exercitate în avans, este nevoie de aeronave de rezervă, echipaje, rute și aerodromuri.

În regiunea Breansk, la jumătatea lunii ianuarie, pentru prima dată în istoria Rusiei, au avut loc zboruri comune de instruire ale echipajelor regimentelor de aviație Seșinski și Tver, cu participarea simultană a șase avioane strategice de transport militar An-124-100 "Ruslan". Scopul zborurilor – îmbunătățirea abilităților echipajelor în transferul simultan al personalului unităților militare cu arme standard și echipament militar pe distanțe lungi. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, șase aeronave "Ruslan" pot lua la bord mai mult de 3000 de militari sau până la 48 de vehicule blindate.

Într-o situație de conflict militar neașteptată, trupele, dislocate pe tot teritoriul Federației Ruse, trebuie să acționeze ca un singur organism, să reacționeze prompt la orice schimbare a situației. În acest scop, ar putea fi necesare zeci și sute de avioane ale aviației militare de transport, respectiv, în viitorul apropiat, lucrările la fabrica de avioane din Ulianovsk vor crește cu siguranță.

A doua venire

Avionul An-124-100 "Ruslan" este capabil să ridice în aer peste 120 de tone de marfă (880 de militari echipați sau patru elicoptere Mi-8 sau o rachetă de 18 metri sau 18 de automobile). Pe lângă Ministerul Apărării, alte 20 de astfel de aeronave sunt operate în diferite structuri din Rusia (Compania aeriană de stat "224 FU", compania "Volga – Dnepr"). Pentru comparație, compania ucraineană "Antonov Airlines" are doar 7 astfel de aeronave.

Desigur, numărul vehiculelor grele de tip An-124 în Rusia va crește. Probabil, modernizarea digitală, noile motoare rusești NK-32 sau PD-14, schimbările semnificative ale avionicii și construcția șasiului vor duce la producerea unui avion greu de transport militar sub un nume diferit. De exemplu, NATO numesc de mult timp avioanele An-124 "Condor". Nu există obstacole de netrecut pentru reînvierea producției de avioane militare de transport grele la fabrica din Ulianovsk.

La întreprinderea de stat ucraineană ANTONOV, o astfel de producție este considerată imposibilă fără participarea ucraineană, dar mai devreme Ministerul Industriei și al Comerțului al Federației Ruse a spus că ANTONOV, în calitate de deținător al certificatului pentru aeronava An-124, nu își îndeplinește obligațiile de a menține navigabilitatea aeronavelor din Rusia, respectiv, implicarea industriei rusești este inevitabilă. Nu este primul an în care întreprinderea din Ulianovsk "Aviastar-SP" efectuează întreținerea și modernizarea avioanelor "Ruslan" An-124-100 (versiunea aviației militare de transport) și An-124-100-150 (sarcina maximă – 150 tone) . Încercările de a "privatiza" ideile sovietice de proiectare sunt inutile, iar tezele moderne ale Kievului privind "originea ucraineană" a avioanelor An-124 nu rezistă criticii.

Aeronava An-124 a fost creată în Uniunea Sovietică, în cooperare cu întreprinderile de aviație din Voronej, Ulianovsk, Kiev. A fost adoptat de Armata sovietică în 1991. Inițial, acesta a fost destinat pentru a arunca în aer lansatoarele mobile ale rachetelor balistice intercontinentale, de care Ucraina independentă nu dispune. În Ulianovsk, au fost produse 36 din 56 de avioane "Ruslan" și nu este o întâmplare faptul că An-124 lipsește astăzi din lista celor patru produse ale companiei ucrainene ANTONOV. Starea industriei aeronautice ucrainene permite doar visarea la producția de giganți înaripați. Degradarea tehnologică este un "partener" de încredere al tuturor țărilor din spațiul post-sovietic, care rup unilateral legăturile tradiționale cu Rusia. Apropo, faimosul proiectant sovietic de avioane Oleg Antonov – originar din gubernia Moscova, a studiat la Saratov și Leningrad și și-a început activitatea de proiectare la Moscova. Din 1946, a condus Institutul Siberian de Cercetare în Aviație, care a fost transferat la Kiev în 1952.

520
Tagurile:
An-124 Ruslan, Avion
Tematic
Avion de luptă rusesc, unul dintre cele mai frumoase din lume – site american
Primul avion cu motor electric supraconductor, testat în Rusia - VIDEO
Rusia și Emiratele Arabe Unite vor dezvolta împreună un avion de pasageri hipersonic

Загрузка...
Cаммит ЕС в Брюсселе

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

311
(reînnoit 08:20 05.03.2021)
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

311
Tagurile:
europeni
Tematic
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei
UE și SUA au impus noi sancțiuni împotriva Rusiei
Cehia va utiliza Sputnik V fără aprobarea UE? „Nu mai e geopolitică, e vorba de sănătate”

Загрузка...
Alexandru Gâscă

Ce i-a făcut poliția bărbatului care a provocat scandalul din supermarket

0
(reînnoit 13:28 07.03.2021)
Lumea se întreabă cine este bărbatul care a răsturnat lăzile cu struguri sâmbătă, într-un supermarket din Capitală, pentru că aceștia erau de proastă calitate? Și ce i-a făcut poliția care a venit la fața locului?

Bărbatul care a răsturnat lăzile cu struguri într-un supermarket din Capitală pentru că erau de proastă calitate, asta în timp ce producătorii autohtoni au marfă bună și nu o pot comercializa, este cunoscutul activist civic, care militează pentru drepturile producătorilor autohtoni, Alexandru Gâscă.

Contactat de Sputnik Moldova, Alexandru a spus că sâmbătă seara a mers împreuna cu polițiștii care au documentat cazul la sectorul de poliție pentru a fi audiat.

Acolo însă era rând (asta probabil din cauza măsurilor anti-COVID) și a fost nevoit să aștepte afară. Pentru că timpul trecea și era și frig, Alexandru a ajuns la înțelegere cu poliția ca oamenii legii să-l sune sau să-l citeze după sărbătoarea de 8 Martie, adică marți sau miercuri, ca acesta să se prezinte la sectorul de poliție pentru audieri.

Alexandru Gâscă a relatat pentru Sputnik Moldova că a recurs la acest gest, care unor li s-a părut mult prea îndrăzneț - să răstoarne lăzile cu struguri alterați din magazin - pentru a atrage atenția opiniei publice asupra problemelor grave cu care se confruntă producătorii autohtoni în Republica Moldova și felul în care sunt tratați de marele rețele de magazine din țara noastră. Alexandru spune că supermarketurile din Moldova îi favorizează pe producătorii de import, care, în majoritatea cazurilor sunt niște multinaționale, și îi desconsideră pe producătorii locali. Spre exemplu, el spune că marele lanțuri de magazine cumpără de la viticultorii locali struguri de calitate de soiul Moldova cu doar cinci lei, în magazin prețul acestora îl cunosc toți - este triplu, dacă nu și mai mult.

Producătorii autohtoni sunt jăcmăniți, iar marfa lor este sabotată în marele rețele de supermarketuri, afirmă Alexandru Gâscă. Dar pentru a schimba lucrurile este necesar ca cumpărătorul să aibă o altă abordare față de această gravă problemă care subminează dezvoltarea agriculturii autohtone.

Trebuie să menționăm că, chiar dacă pentru unii gestul activistului civic ar putea să pară disproporționat și excentric, Alexandru Gâscă are, în fond, dreptate în demersul lui. Este atât de firesc să ne întrebăm ce drepturi au cetățenii moldoveni în țara lor dacă până și să facă agricultură nu li se dă voie, nici măcar să cultive struguri? Adică să-i cultive li se permite, dar nu li se permite să-i și vândă, ceea ce este și mai criminal.

Eu nu sunt jurist și nici nu am pretenții de a spune ce este legal și ce ese antilegal. Dar, în opinia mea de nejurist, fapta lui Alexandru nu se încadrează sunt nicio formă în codul penal sau contravențional. Și asta pentru că ceea ce a făcut el nu este o crimă, o infracțiune, ci doar un gest simbolic. El doar nu a agresat oameni, ci doar câteva lăzi cu strugur alterați pe care vânzătorii au avut nesimțirea să-i propună spre comercializare.

În luna septembrie 2018, eu am realizat un interviu cu Alexandru Gâscă în studioul Sputnik Moldova. Atunci el spunea că "În țara noastră, nici consumatorii și nici guvernanții nu sunt solidari cu producătorii". Vă invit să-l ascultați ca să vedeți cât de multă dreptate are și cât de consecvent este acest activist civic.

0
Tagurile:
Supermarket, Poliția

Загрузка...