Împăratul Francisc Iosif

Mișcarea memorandistă: Intelectualii români, hărțuiți de statul dualist - Vasile Mangra!

203
Cum erau hărțuiți intelectualii români de statul dualist pentru participare la mișcarea memorandistă. Cazul Vasile Mangra!

Ultimul mitropolit ortodox din epoca imperiului dualist austro-ungar a ridicat numeroase controverse istoriografice. Vasile Mangra a fost un ierarh ortodox al timpului său, care a fost acuzat de o colaborare prea strânsă cu guvernul ungar în ultimii ani ai primului război mondial. Însăși moartea lui Mangra: sinucidere sau deces rapid în urma unei boli atroce într-un hotel din Budapesta în octombrie 1918 a ridicat multe întrebări fără răspuns. Există și voci care susțin de fapt asasinarea lui Vasile Mangra. Istoricul clujean Marius Eppel acum câțiva ani a încercat să ofere o imagine exhaustivă și critică a vieții acestui mitropolit uitat pe nedrept de istorici, dar mai ales de ierarhia BOR, care l-a acuzat în contextul dificil al epocii de colaboraționism cu autoritățile dualiste.

În impresionantul studiu publicat la Presa Universitară Clujeană în 2006: "Un mitropolit și epoca sa. Vasile Mangra" (1850 — 1918), istoricul Marius Eppel reușește să surprindă cu o documentare minuțioasă și cu o acribie răbdătoare viața și cariera religioasă a ierarhului ardelean, punând-o într-o lumină cât mai apropiată de adevărul istoric. E remarcabilă sinteza istoricului clujean, de altfel inedită pe acest subiect. Într-o lume falacioasă, Vasile Mangra a fost un ierarh drept, care a respectat spiritul ortodoxiei față de stat după modelul bizantin, doar că schimbarea paradigmei statale în Ardeal de la dualism la statul național român l-a prins și surprins pe mitropolit la mijlocul schimbărilor furtunoase și țap ispășitor că nu a fost un…vizionar revoluționar ca și Octavian Goga spre exemplu. Ierarhia BOR nu l-a inclus pe Mangra în perioada interbelică pe lista celor pomeniți, iar istoriografia comunistă s-a complăcut în falsa acuzație de "trădător" al mișcării naționale. Deși sfârșitul i-a fost pus sub semnul colaboraționismului, tinerețea viitorului ierarh a fost sub pecetea unui patriotism românesc activ, a unui naționalism integrat în politica activistă a Partidului Național Român și colaborator al mișcării memorandiste. Vasile Mangra a fost activist al PNR până la moarte, fapt ce intră în contradicție cu imaginea confecționată de "trădător".

Compromiterea lui Mangra

La 6 august 1879 Vicențiu Mangra a fost călugărit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, primind numele Vasile. La 10 septembrie 1879 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 1 ianuarie 1880 preot-ieromonah, de către episcopul Ioan Meţianu. De la 1 martie 1882 până în toamna anului 1883 a fost încredinţat cu conducerea provizorie a Institutului teologic-pedagogic din Arad. Tinerețea i-a stat sub semnul publicisticii. În anul şcolar 1871/72 devine redactor la „Speranţa", foaie literar-bisericească, organul societăţii de lectură a teologilor români din Arad, apreciată de George Bariţiu, Andrei Şaguna şi alţi cărturari. În februarie 1874, episcopul Miron Romanul de la Arad, ales în acel an mitropolit la Sibiu, l-a numit redactor al buletinului oficial al Episcopiei, „Lumina", foaia încetându-și apariţia în vara anului 1875, din motive „materiale".

Ca preot profesor la Institutul teologic-pedagogic din Arad, Vasile Mangra s-a impus ca un profesor implicat în bunul mers al instituției, cu conexiuni în viața culturală a Aradului, un centru al emancipării naționale în Ardeal. Activitatea sa națională, colaborarea cu Partidul Național Român și sprijinirea mișcării memorandiste pentru drepturile românilor au enervat autoritățile statului dualist și o parte a societății civile maghiare din oraș. Vasile Mangra nu se temea să popularizeze ideile memorandiștilor conduși de Ion Rațiu pentru drepturi egale între cetățenii statului dualist, iar românii să nu mai fie considerați tolerați. Toate aceste atitudini ale preotului profesor nu au rămas fără urmări din partea statului dualist.

Sigur că un atac frontal din partea autorităților statului maghiar ar fi făcut din Vasile Mangra o victimă și un idol în rândul tinerilor români, așa că compromiterea s-a făcut prin interpușii din fruntea episcopiei ortodoxe conduse de episcopul locului Ioan Mețianu și din direcțiunea Institutului teologic-pedagogic din Arad. Ministrul de interne Hieronymi Karoly a intrat în acțiune direct de la Budapesta. Așa a început hărțuirea patriotului român Vasile Mangra. L-a chemat la raport ministrul pe episcopul Ioan Mețianu, prin care a cerut transferarea de la institut a lui Vasile Mangra pentru că răspândește "învățături periculoase" pentru statul dualist. Mai mult, ministrul de interne budapestan cere într-o scrisoare consistoriului arădean să fie dat afară de la institut Vasile Mangra. Episcopul Ioan Mețianu îl cheamă pe Mangra și îi cere să termine cu militantismul românesc la Arad. Tânărul profesor și preot refuză cu indignare. După această atenționare verbală directă începe etapa a doua: hărțuirea și compromiterea preotului profesor.

Mangra, înlăturat de la catedră și izolat

Conducerea Institutului teologic-pedagogic activează la cererea episcopului Iona Mețianu via ministerul de interne, comisia de cercetare disciplinară a lui Vasile Mangra pentru diverse abateri închipuite. Pe 2 septembrie 1893, Vasile Mangra este înlăturat de la catedră fără existența unei sentințe judecătorești, ci pe comunicarea că există un ordin al ministerului că a fost destituit pentru politica sa naționalistă românească în favoarea memorandiștilor și că are un "spirit periculos pentru educarea tineretului". Vasile Mangra cere episcopului o copie după ordinul ministerului ca să vadă acuzațiile. Nu le primește, dovadă că inițial acesta nu a existat, documentul fiind redactat mai târziu, iar operațiunea de înlăturare din învățământ era opera ministrului de interne de la Budapesta. Profesorul teolog trimite o cerere consistoriului arădean pentru explicații la faptul ce i se întâmplă și nu le primește.

Izolat Vasile Mangra este anchetat în comisia de disciplină a institutului practic nevinovat și fără dovezi legale. În comisia de disciplină Vasile Mangra este acuzat de directorul Augustin Hamsea și profesorul Valeriu Magdu că "a umblat prin comitat îndemnând pe români să paticipe cu memorandiștii la Viena". Este acuzat și că a lipsit de la catedră să meargă cu memorandiștii să depună la Viena memoriu spre știința împăratului pentru drepturile românilor. Mangra se apără cu un exemplu trecut: o fostă deplasare a lui Ioan Mețianu la Viena, când a protestat privind desființarea orelor de limba română în școlile confesionale și introducerea limbii maghiare. Vasile Mangra este acuzat că creează dispute în cadrul societății din Arad. E adusă învinuirea că prin prezența sa în cafenelele și restaurantele din Arad a dat prilej de "demonstrațiuni". Vasile Mangra devenise o țintă predilectă de atacuri ale ziarelor maghiare de scandal "Alfold" și "Arad es Videke", publicații controlate de ministerul de interne care-l hărțuiau pe tânărul profesor. S-a creat atmosfera în oraș pentru a fi linșat de către apărătorii statului dualist.

Trăiască nația!

Vasile Mangra și Nicolae Oncu erau la restaurantul "Wittman" unde obișnuiau să ia masa, când apare un individ în stare de ebrietate care strigă în limba română: Trăiască nația! Patronul localului îl dă afară pe turbulent. Mangra și Oncu și-au terminat repede cina bănuind o provocare și ies repede din local. Pe stradă un grup înarmat cu bâte și steaguri dualiste îi înconjoară, înjurându-i și acuzându-i de politici românești favorabile memorandiștilor. În epocă numeroși memorandiștii au "beneficiat" de astfel de scenarii. Vasile Mangra și Nicolae Oncu se refugiază în cafeneaua "Zemplenyi" unde sunt găsiți de demonstranți care strigau: "Abzug Mangra, Oncu" (Jos Mangra, Oncu) și "Se az olahokkall" (Nici români). Cei doi au chemat poliția, dar aceasta cum era obiceiul în aceste cazuri nu a intervenit. Vasile Mangra și Nicolae Oncu fug din cafenea, fiind îmbrânciți de protestatarii furioși.

Era o formă de intimidare a intelectualilor români care cereau drepturi naționale împăratului de la Viena prin celebrul memorandum. Răspunsul autorităților a fost înfundarea memorandiștilor în pușcărie, nu acordarea de drepturi egale cu celelalte naționalități. Incidentul s-a întâmplat pe 30 iunie 1893, chiar în timpul cercetărilor comisiei de disciplină asupra lui Vasile Mangra, fapt ce ne duce la ideea unui scenariu pus la cale de ministerul de interne de la Budapesta. Vasile Mangra e acuzat de comisia institutului că a declanșat "demonstrațiunea" din oraș, în realitate el fiind victima unei mulțimi furioase manipulate de către poliție. Pe baza acestor pseudo-acuze Vasile Mangra, viitorul mitorpolit ortodox din Ardeal, a fost dat afară din învățămînt, devenind șomer.

După câteva luni Vasile Mangra intră în posesia ordinului ministerial de eliberare din învățământ. Era acuzat de răspândire a ideilor naționale românești xenofobe, că învață tineretul să fie de partea memorandiștilor, unii dintre ei fiind arestați de poliție, că este un antipatriot împotriva satului dualist, că a organizat demonstrații în Arad, de fapt el fiind victima acestora. Ministerul Învățământului și Cultelor propunea ca Vasile Mangra să fie înlăturat de către consistoriul arădean și din oraș. Vasile Mangra după ce a rămas fără catedră pleacă din Arad și se dedică politicii activiste duse de Partidul Național Român până în 1900 când e ales vicar episcopal la Oradea. Opera și viața acestui mitropolit ardelean ar trebui revizuite istroiografic pentru o corectă cunoaștere a adevărului istoric. Un prim pas în acest sens l-a făcut istoricul Marius Eppel.

Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.

Intertitlurile și alineatele aparțin redacției Sputnik

Sursa: NapocaNews.ro.

203
Tagurile:
Imperiul Austro-Ungar, Asupriți, Intelectuali, Români, Statul dualist, Mișcarea memorandistă, Vasile Mangra

Загрузка...