Ionuț Țene

August 1964: ultimul lot, ultima zi la Aiud. Neînfrânții!

498
(reînnoit 15:10 01.02.2018)
Începând cu 1961 regimul comunist care se simțea călare peste România și dorea credite occidentale pentru industrializare a început un proces treptat de eliberare a deținuților politici din închisori

România scăpase în 1958 de trupele sovietice din țară, iar PMR cârmise spre un regim național-comunist de ieșire de sub tutela Moscovei. Secretarul general Gh. Gheorghiu Dej dorea să aibă o imagine de patriot și de om deschis colaborării cu țările vestice, capitaliste. Față de situația din URSS, el a decis eliberarea din închisori a tuturor deținuților politici în urma unui proces perfid de reeducare. Deținuții politici trebuia să-și renege trecutul politic, să recunoască realizările regimului comunist și să dea o declarație de acceptare a comunismului și să nu spună ce au pătimit în închisori. Unii dintre foștii deținuți politici au fost forțați să semneze și o colaborare cu securitatea comunistă. Amnistierea și eliberarea majorității deținuților politici din România a fost stabilită prin decretele nr. 767/1963, nr. 176 și nr. 411/1964, care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, așa că publicul larg nu a cunoscut conținutul lor.

Din 1961 la Aiud, unde era închisă elita deținuților politici anticomuniști, sub bagheta comandantului închisorii Gheorghe Crăciun, a început opera de reeducare în cele trei săli centrale amenajate în fostele capele catolică, greco-catolică și ortodoxă de până la 1947. Prof. Ion Halmaghi spunea privind reeducarea de aici că "au făcut Aiudul un Pitești mai rafinat decât Aiudul". S-a încercat prin metode psihologice și mai puțin prin tortură fizică să se convingă deținuții politici să accepte regimul comunist și să se dezică de crezul lor politic pentru neam și dacă se poate și de Dumnezeu. Nu intru în detaliile reeducării care au fost de o perversiune morală tipic sovietică, la care au căzut numeroși lideri ai luptei anticomuniste. Sigur că după 10, 15 sau 24 de ani de detenție grea un compromis pentru a fi eliberat ca să-ți vezi mama, soția sau copilul de care nu mai știai nimic de atât de amar de vreme nu era un lucru de condamnat moral în acele condiții. Numeroși deținuți politic celebrii au acceptat reeducarea ca Valeriu Anania, Dumitru Stăniloae, Petre Țuțea sau Nicolae Pătrașcu, fapt ce nu le scade meritul de a fi demni în viața de după eliberare în raport cu regimul comunist.

Decretul 411 din iulie 1964

În realitate PCR, care le-a promis prizonierilor prin reeducare reabilitarea în vechiile funcții, nu s-a ținut de cuvânt, numeroși foști deținuți politici erau avocați, profesori sau ingineri și au fost încadrați în câmpul muncii ca magazioneri, muncitori necalificați sau paznici. Romanul "Cel mai iubit dintre pământeni" de Marin Preda este cel mai cunoscut și elocvent în acest sens: personajul Victor Petrini de la profesor universitar la muncitor la salubrizare. Și totusi au exisat numeroși deținuți politic de la Aiud care nu au acceptat reeducarea "pașnică", opusul cruzimii fizice de la Pitești, în ciuda presiunilor și chiar a bătăilor aplicate de Gheroghe Crăciun.

Comuniștii au dat mai multe decrete de eliberare începând din 1962 pentru cei reeducați. Și totuși un lot de circa 200 de deținuți politici au refuzat orice compromis cu regimul comunist, nici măcar să accepte semnarea banalei declarații de a nu divulga ce au văzut în închisori. Decretul 411 din iulie 1964 s-a referit la acești ultimi "mohicani" ai demnității, democrației, credinței și moralei, care refuzau orice compromis. Efectele decretului de aplicare în cele 30 de zile trecuse și cei circa 200 de deținuți nu s-au lăsat compromiși. Securiștii și gardienii așteptau să mai cadă câte unul în plasa întinsă cu momeli materiale și pachete și scrisori de acasă ca să semneze declarația de acceptare a regimului comunist sau că nu divulgă ce au trăit în închisori. Foarte puțini au mai căzut în plasa lui Gheorghe Crăciun, deși era cumplit pentru cei care refuzau compromisul să vadă că acei colegi de suferință pleacă pe poarta închisorii după 17 ani de temniță grea.

Credinţa nelimitată!

Atanasie Ștefănescu care fusese închis din 1938 la Chișinău pentru că era împotriva dictaturii carliste și fost membru al frățiilor explică eschatologic existența sa la detenția cumplită: „La închisoare nu au rezistat decât cei care au crezut şi nici aceia toţi! Cei care au crezut nelimitat! Ad absurdum! Să te vezi condamnat pe nedrept, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!". Din ultimul lot pleacă la 1 august 1964 și Valeriu Anania, deși acceptase reeducarea și "șef" pe Gheorghe Crăciun. Totuși, Atanasie Ștefănescu, după 25 de ani de temniță refuza orice compromis, pentru că, așa cum spunea în cartea "Oameni și fapte din vatra Aiudului" (Fundația Iustin Pârvu, 2012), dacă accepți "moartea întru Hristos nu te mai temi de nimic". Cu gândul la moarte orice cântec de sirenă materială și comunistă nu are nicio valoare în fața așteptării Învierii.

La sfârșitul lunii august 1964 bătea vântul în celule goale ale Aiudului. Majoritatea deținuților politici au fost eliberați. Printre ultimii plecați s-a aflat și Iustin Pârvu, care a refuzat orice compromis sau semnătură pusă pe un document comunist. Atanasie Anghel a trăit și clipa eliberării lui Alecu Ghica, cel care și-a bătut joc de reeducarea lui Gheorghe Crăciun. După ce l-au plimbat comuniștii prin țară să vadă mărețiile de beton ale regimului, reîntors la Aiud acesta i-a răspuns ironic lui Crăciun, la întrebarea — Ce ați văzut? El a răspuns cu gândul la sălciile ce străjuiau apa Aiudelului: — "Sălciile plângătoare, domnule colonel, sălciile plângătoare" a răspuns prinţul Ghica cu o uşoară urmă de ironie în glas. "Auziţi, domnilor, ce i-a plăcut prinţului. Sălciile plângătoare! Altceva n-a văzut. N-a avut ochi decât pentru sălciile plângătoare", a ţipat disperat colonelul şi a ieşit mânios din sală urmat de suita sa.

Printre ultimii eliberați din Aiudul în care bătea vântul a fost Atanasie Ștefănescu, viitorul monah de după 1990. El oferă o descriere plastică a ultimilor zile ale celebrei închisori mormânt a tinerei generații democrate închise de către comuniști. Crăciun era disperat. Trebuia să-l elibereze conform legii pe Ștefănescu și acesta refuza orice compromis. Îl închide în Zarca goală. Degeaba, Alexandru Ștefănescu refuză să semneze. Îi cer măcar când iese din Aiud să nu spună ce a văzut. El le răspunde dur și demn: "Eu să vă păstrez secretul? Eu primul lucru când eu voi ieși de aici vă acționez în judecată pentru tot ce ați făcut aici! Crăciun și gardienii turbau. Termenul eliberării trecuse și orice zi la închisoare peste efectele decretului era ilegală. — Mai tare decât moartea nu e nimeni! Le râdea Atanase în nas gardienilor, iar ultimii rămași închiși au refuzat și ei să semneze. Într-un final Gheorghe Crăciun i-a drăcuit: — Duceți-vă dracului să scap de voi! Le-a da foaia de eliberare. Neînfrânții l-au iubit mai mult pe Dumnezeu decât propria viață trecătoare. Țara avea nevoie de repere morale să nu se prăbușească în neant. Cu o căruță Atanase Ștefănescu, după 25 de ani de detenție, este dus la gara din Aiud. Sufletul său era curat și liber, un român nepervertit de către comuniști.

Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.

Sursa: NapocaNews.ro.

498
Tagurile:
Martiri, Aiud, sfinții închisorilor, Închisoare, Ionuț Țene
Lansarea rachetei balistice intercontinentale de pe mare

Garanția rusească a răzbunării împotriva agresorului: Racheta intercontinentală ”Skiff”

95
(reînnoit 19:57 11.08.2020)
Rachetele balistice bazate pe mare sunt capabile să se afle în serviciul militar (în regim de așteptare) ani de zile pe fundul mării și apoi, la comandă, să lovească ținte terestre și maritime, scrie observatorul militar Alexandr Hrolenko.

Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko

Rusia își va folosi potențialul nuclear în cazul oricărui atac cu rachetă asupra teritoriului său, deoarece în zbor este imposibil să se determine conținutul unui focos lansat. Acest lucru este menționat într-un articol pregătit de Statul Major General al Forțelor Armate ”Cu privire la fundamentele politicii de stat a Federației Ruse în domeniul deteriorării nucleare”, publicat recent de ziarul ”Krasnaia Zvezda”.

”Într-o astfel de situație, obiectivul inamicului va fi perceput ca distrugerea Rusiei, iar „răspunsul va fi unul zdrobitor”.

Una dintre opțiunile pentru un astfel de răspuns ar putea fi lansarea unei salve a rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) bazate pe fundul mării ”Skiff”, numărul, punctele de bazare, puterea de atac și căile de zbor ale cărora sunt cunoscute doar de un cerc restrâns de specialiști.

Teoretic, inamicul ar putea urmări și ataca în zona militară de patrulare submarinele strategice ale proiectului 955 ”Borei”, să efectueze un atac preventiv asupra celor 150 de sisteme de rachete ”Yars” cu unități hipersonice manevrabile ”Avangard”, să lovească o serie de bombardiere strategice rusești transportoare de rachete în apropierea liniilor de lansare. Și chiar și în acest caz (a unui noroc incredibil), va exista o lovitură de reacție din adâncurile oceanelor. Este imposibil din punct de vedere tehnologic să efectuezi un atac de dezarmare (preventiv) asupra ”Skiff”.

Componenta invizibilă a forțelor nucleare strategice ale Rusiei, rachetele balistice bazate pe fundul mării ”Skiff” sunt capabile să se afle în serviciul militar (în regim de așteptare) ani de zile pe fundul mării și apoi, la comandă, să lovească ținte terestre și maritime.

În sfera informațională, sunt foarte puține date despre această rachetă, care indică indirect asupra eficienței ridicate a dezvoltării Biroului Central de Proiect ”Rubin” și a Centrului de rachete ”Makeiev”. Probabil, ”SkifF” este o dezvoltare a celebrului ICBM bazat pe mare "Sineva", cu caracteristici de zbor îmbunătățite și dotat cu inteligență artificială.
Cele mai importante avantaje ale ”Skiff” sunt capacitatea ridicată de supraviețuire militară și costuri relativ mici de întreținere.

O taină în container

Racheta balistică intercontinentală ”Skiff” face parte din familia rachetelor cu rază lungă de acțiune pentru submarine, și se află într-un container de lansare, care este protejată de presiunea enormă și a mediului agresiv, dar și asigură legătura cu centrul de comandă al Forțelor Maritime.

Crearea unui „pachet” ermetic și inoxidabil capabil să protejeze racheta de pătrunderea apei sărate timp de mai mulți ani a fost principala problemă tehnică a proiectului. În schimb, în prezent este mai ușor să găsești un ac într-o căpiță de fân decât un ”Skiff” în mare.

Capacitatea înaltă de deghizare și capacitatea unică de luptă sunt obținute datorită instalării containerelor de lansare a rachetelor balistice intercontinentale la mare adâncime, inaccesibile pentru torpilele potențialului inamic, capabile să diminueze efectul chiar și al unui atac nuclear la suprafața mării. Un submarin special transportă racheta ”Skiff” la destinație. Locul instalării acestora nu poate fi urmărit cu mijloacele de cercetare existente sau de perspectivă.

În cazul utilizării militare, containerul, printr-un semnal, golește balastul (la fel ca la un submarin), se ridică la adâncimea potrivită, iar racheta pornește spre țintă conform programului său. Dacă raza de acțiune a ICBM ”Sineva” este mai mare de 8000 de km, se poate presupune că ”Skiff-ul”, care este mai avansat, poate zbura mai departe.

Vom sublinia faptul că serviciul militar în apele interne ale Rusiei nu încalcă „Tratatul despre fundul mării” (1970), care interzice plasarea armelor nucleare pe fundul mării în afara zonei de 12 mile adiacente țărmului. De exemplu, pe platoul continental arctic și în apele de coastă ale Oceanului Pacific, există numeroase puncte de adâncime convenabile pentru instalarea unor rachete balistice intercontinentale de adâncime - cât mai aproape de obiectivele de pe teritoriul unui potențial inamic. Și acesta nu este o „amenințare rusească”, ci un factor serios în îngrădire a aspirațiilor agresive ale Occidentului, pretențiile asupra căilor maritime din Marea Nordului și bogăția naturală a Arcticii rusești, Orientului îndepărtat și Insulelor Kurile.

Avantajele ICBM ”Skiff” din punct de vedere economic sunt evidente. Submarinele nucleare care transportă rachete sunt extrem de costisitoare de fabricat și de exploatat, iar pregătirea echipajului este de asemenea costisitoare.

O rachetă de acest fel (bazată pe fund de mare) poate să supraviețuiască oricărui submarin în termeni de timp de serviciu, fără costuri suplimentare, și, în același timp, să-și păstreze potențialul de luptă inițial, capacitatea de a lansa și de a atinge cu precizie țintele. Acesta este răspunsul Rusiei la noua cursă a înarmărilor pe mare anunțată de Occident.

Se cunoaște că primul test al ”Skiff” a avut loc în 2008, testele fabricii au început în Marea Albă în vara lui 2013, iar în 2017, șeful Comitetului de Apărare și Securitate al Consiliului Federației, Viktor Bondarev, a spus că ICBM bazată pe fundul mării se afla deja „în doarea” Forțelor armatei Ruse. Prin urmare, noua rachetă a fost deja testată în timp și merită atenția noastră.

Victimele iluziilor

Pe 2 iunie, președintele rus, Vladimir Putin, a aprobat ”Bazele politicii de stat în domeniul politicii de îngrădire nucleară”. Conform documentului, un potențial adversar ar trebui să fie conștient de inevitabilitatea unei reacții de răspuns în az de agresiune. Cu toate acestea, Rusia consideră armele nucleare doar ca un element de descurajare.

Permiteți-mi să vă reamintesc că în anii '70, Statele Unite au abandonat ideea de a plasa rachete pe fund de mare și au pornit pe direcția de desfășurare a rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa. În documentele strategiei nucleare americane, a apărut o doctrină agresivă privind obținerea victoriei într-un război nuclear limitat, datorită câștigării timpului necesar de zbor și a unui sistem bazat în linia întâi în Europa de Vest.

Conform planurilor Washingtonului, peste 570 de rachete cu propulsie solidă ”Pershing-2” trebuiau să livreze monoblocuri nucleare cu o capacitate de 80 kilotone către ținte din URSS la o distanță de până la 1800 de km (până la Moscova - în 8 minute).

Adică, astăzi istoria se repeta la un nivel tehnologic diferit, iar sistemul bazat pe lina de înaintare (Forward Based System) se abate din Germania în Polonia în ochii noștri. Acțiunile SUA în domeniul armelor strategice au ca scop realizarea conceptului de „lovitură globală” cu utilizarea armelor nucleare.

SUA și activiștii NATO încearcă să folosească instrumente militare pentru a „descuraja” dezvoltarea economică și creșterea influenței internaționale a Rusiei, care a depășit cu mult Occidentul colectiv în dezvoltarea și producerea de rachete hipersonice, submarine nucleare, avioane de luptă de generația a 5-a, drone submarine din clasa Poseidon și alte tehnologii de înaltă clasă, arme care garantează înfrângerea oricărui agresor. O situație paradoxală apare atunci când consilierii militari se tem să sfătuiască politicieni americani nebuni, deoarece văd diferența dintre doctrină și realitate.

Timp de aproape două decenii, Pentagonul și aliații săi au desfășurat operațiuni militare costisitoare în Afganistan pentru a obține victoria asupra organizației teroriste slab armate talibane (organizație teroristă interzisă în Federația Rusă și în alte câteva țări). Drept urmare, SUA au încheiat un acord de pace cu inamicul, rușinos pentru armata americană și pleacă, lăsând statul slab existent - Republica Islamică Afganistan - în voia sorții.

Din păcate, Washingtonul nu a tras concluziile corecte și cu mult entuziasm a decis să se ocupe de „salvarea Europei” de inexistenta amenințare rusească. Cu toate acestea, „Skiff”-ii și alți garanți ai securității Federației Ruse veghează în permanență.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

 

95
Tagurile:
Agresor, rachetă, Rusia, Graniță
Tematic
Un nou lot cu S-400 va pleca în Turcia, ”Patriot” și ”Eurosam” - sub semnul întrebării
Propunere făcută în Senatul SUA pentru achiziționarea sistemelor S-400 din Turcia
Un senator american propune achiziționarea de către SUA a S-400 de la turci
Coreea de Nord dezvăluie ce tip de rachetă a testat pe 2 octombrie
SUA au testat o rachetă interzisă de INF
Expert rus, despre noile teste de rachetă ale SUA: O politică duplicitară
SUA lansează o nouă rachetă balistică pentru a contracara „amenințările secolului XXI”
Cale de întoarcere nu este: Turcia, a doua testare a S-400 împotriva avioanelor americane
Presa: Turcia testează eficiența S-400 împotriva avioanelor americane F-16

Загрузка...
Монахиня держит зажженную свечу во время праздничной Пасхальной службы в Кафедральном соборе Святой Троицы Самеба

Un mort și prea mulți imbecili!

208
Noroc că suntem NATO și avem rachete să ne păzim! Sincer, eu le-aș sugera celorlalți să se păzească de noi! Îi tâmpim și pe ei. De fapt, chiar asta vor cei care ne-au imbecilizat – să răspândească microbii imbecilității în țările din est!

 Azi a murit o personalitate, un om politic de prim rang și un intelectual – Oliviu Gherman. Câțiva oameni politici au reacționat, în primul rând, cei care au lucrat cu el – Iliescu, Năstase, Severin. Apoi atenta Viorica Dăncilă și, în final, posibilul moștenitor al muncii lui Gherman, Marcel Ciolacu.

Da, diferență uriașă între profesorul universitar și omul de carte Gherman și Ciolacu – dar… acesta, din păcate, nu e doar PSD, ci e România. E diferența de Radu Câmpeanu la Orban, de la Iliescu și Rațiu la ”plăcuța suedeză” de pe fruntea lui Iohannis. Și alte diferențe.

Dar mă uitam la reacțiile oamenilor ”simpli”. Citeam comentariile la postările care omagiau o personalitate. Sigur, a fost și Gherman generator de controverse – dar ce personalitate nu este izvor de controverse, cu bază reală sau motive inventate? Care personalitate nu e forfecată azi de presă sau de diverși internauți - sau chiar condamnați de nulități  transformate în repere ale ”societății civile”, ale ”opiniei publice”?

Insulte, înjurături, urări de moarte sau de pușcărie în cel mai ”fericit” caz! Toate fără nicio legătură argumentată cu răposatul și faptele acestuia, ci pur și simplu insulte! Asta e noua „societate”?! Ei sunt cei ce vor schimbarea?

Nu voi reproduce aici asemenea cretinisme, ci doar mă gândeam – de unde au apărut toți acești siniștri? Rectific – de unde a apărut un segment masiv al generației noi? Răspunsul e simplu: din ciocnirea cu așa zisa civilizație a libertății!

Nu a mai fost nici influența estului, nici a trecutului, ci doar a unui Occident în care insulta, injuria, obscenitățile de cea mai joasă speță, trivialitățile fac parte din creația culturală contemporană. Și asta dintr-un motiv simplu: totul în această ”libertate” are o componentă comercială. Sau cel puțin un segment important comercial.

Ori, cel mai bun cumpărător e prostul! Mai ales prostul căruia i se dă senzația că e deștept. Imbecilul care ”știe el mai bine”! Imbecilul setat, căruia îi poți oferi orice argument, orice teorie sau exemplu… dar nimic! El nu știe decât ce îi vine din setare – și să înjure! Azi, prostul, imbecilul, e obligatoriu și radical!

Așa am ajuns și noi, românii! Ne uităm la cele mai idioate emisiuni, ascultăm cele mai stupidă ”muzică”, filmele de succes sunt bazate fie pe povești de copii tâmpiți, fie pe cazuri psihiatrice, fie, în cel mai bun caz, pe viața unor personaje din lumea infractorilor! Cărțile?... Ferească Dumnezeu! În România nu ești scriitor dacă nu apare obscenitatea, vulgaritatea, în textele tale!

Dar ce să mai vorbim – e suficient să vezi imbecilul de azi mândru că poartă niște pantaloni rupți, barbă ca Rasputin și pantofi de lac fără ciorapi, lăsând glezna să se vadă… precum chipul lui CTP la televizor. Și, evident, toate astea pe bani enorm de mulți, pentru că… imbecilitatea costă! Sau vezi femei serioase cu ținute, machiaj și mai ales operații estetice specifice curvelor! ”Lumea bună” din noua generație a fost prostită să poarte ”ținutele” cerșetorilor, ”interlopilor” și prostituatelor – și să se mândrească cu averile plătite pentru asta!  

Imbecililor li se dau clișee – incidente fabricate, vinovați declarați, caracterizări venite de la ”influenceri”, fără nici un argument! A zis vedeta! A zis partidul! Numai vorbe goale! Numai radicalizare, români contra români! Umilitoare degradare a omului, nu doar a românului!

Nu mai zic cât e de bine să ataci biserica, dar să lauzi ”toleranța”, să crezi gogomăniile unor șarlatani, dar să acuzi Academia că e ”naționalistă”.

În fine, sunt multe de spus – dar nu ai unde și nu ai cui! Și nu ai de ce! Ciolacu, Orban, Barna, ”Ceaușescu”, Anisie și alte figuri de Doamne păzește! Biden, Timmermans, Juncke… 

Noroc că suntem NATO și avem rachete să ne păzim! Sincer, eu le-aș sugera celorlalți să se păzească de noi! Îi tâmpim și pe ei. De fapt, chiar asta vor cei care ne-au imbecilizat – să răspândească microbii imbecilității în țările din est!

În 1989 eram o societate educată, politicoasă, cititoare de cărți bune și iubitoare de muzică aleasă. Acum suntem aici – scuipăm pe catafalcul unui om care a pus umărul să cedăm în fața Occidentului. Ironic, nu? Nu, curat progres democratic, coane Oliviule, că și matale și alții ați crezut în povești – și ne-ați făcut și pe noi să credem.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.

208
Tagurile:
Mort

Загрузка...
Proteste în Belarus

Proteste în Belarus: Jurnaliști, atacați de "oameni în negru"

0
(reînnoit 23:20 11.08.2020)
Oameni în negru, fără însemne oficiale atacă jurnaliștii, le extrag cardurile de memorie și distrug aparatele foto și video.

CHIȘINĂU, 11 aug – Sputnik. Persoane în uniformă neagră și căști bruschează jurnaliștii, le confiscă cardurile de memorie, distrug aparatele și le smulg ecusoanele de jurnaliști, a relatat agenției Sputnik Belarus reporterul foto al Associated Press, Serghei Grits.

Potrivit lui, pe la orele nouă seara, spre angajații instituțiilor de presă, care activau în apropierea hotelului Orbita, s-au apropiat câteva persoane cu caschete, fără semne distinctive.

“Cu trei lovituri cu pumnul mi-au distrus ecranul camerei. De la alți șase colegi le-au extras cardurile de memorie”, a menționat Grits.

Reporterul foto a specificat că inițial acești “oameni în negru” au dispersat demonstranții, iar apoi au revenit pentru “a rezolva” jurnaliștii.

Potrivit Sputnik, pe bulevardul Dzerjinski a fost distrus aparatul foto al reporterului portalului TUT.BY, Vadim Zamirovski. Jurnalistul consideră că miliția a primit indicații să distrugă camerele.

0
Tagurile:
Minsk, Belarus
Tematic
Ultima oră: Tihanovskaia îndeamnă belarușii să renunțe la proteste
Proteste în Belarus: Ciocniri violente între demonstranți și OMON în Brest - Video
Belarus: Trupele OMON trag în protestatari cu gloanțe de cauciuc

Загрузка...