Romania 1989

Centenarul Ceaușescu: 26 ianuarie, "Ziua datoriei față de țară"

959
(reînnoit 13:02 20.11.2019)
Motto: "Sunt fiu credincios al poporului meu şi-i ştiu şi durerea şi vrerea. Dorinţa poporului este şi-a mea. Să fie mai puternic, mai fericit, liber, stăpân pe-al său destin, mai mândru, mai falnic". Nicolae Ceaușescu

Pregătindu-mă să scriu acest articol dedicat memoriei și centenarului nașterii marelui conducător al României, auzeam la televizor strigăturile „Jos comunismul". Un grup de manifestanți, cu steaguri și pancarde strigau ceva despre justiție, hoți, corupție și, din când îm când, "Jos comunismul". Era un grup heteroclit, majoritatea puști de 18-25 de ani, dar și persoane mai în etate.

Mă uitam la ei și mi-a venit brusc un gând — cum nu ne-o fi rușine, acum, după 28 de ani de distrugere și cedare a țării, nu numai bucată cu bucată, dar și integral, în cîteva domenii, cum nu ne-o fi rușine să strigăm așa ceva? Cum nu ne-o fi rușine să mai acceptăm să se strige așa ceva?

Cred sincer că, normal și moral, ar fi să se dea o lege prin care să fie interzisă această strigătură! Poate că în anii anii 90 era scuzabil, eram necopți, orbiți de propriul orgoliu și încurajați de perfidul Occident — "să vezi ce lucruri mari vom face acum, liberi", credeam, neatenți că lațul se strângea în jurul nostru, în jurul țării. Dar acum?!

Cât de idiot să fii tu, om peste care a trecut viața, să nu vezi ce nenorociri s-au întâmplat în ultimii 28 de ani? Cât de imbecil să fii tu, tânăr, încât să nu realizezi manipularea, falsul — că tot ceea ce ți se spune despre țara ta, despre istoria ta, este rău, în timp ce străinătatea, Occidentul, este raiul la care trebuie să visezi, raiul în care trebuie să ajungi, nu contează cum, în ce hal de acceptare?…

Deci o lege, oameni buni, o lege a onestității față de noi și istoria nostră: să avem voie să strigăm "Jos comunismul!" numai după ce vom face pentru țară cel puțin tot atât cât a făcut comunismul. Până atunci însă, pedeapsa pentru această scandare să fie aspră, aspră!

Revin la Ceaușescu, fiindcă ideea de mai înainte este legată de el și de faptele sale. La ora actuală există o lege — sau chiar câteva legi! — care interzic elogierea celor condamnați pentru genocid, crime contra umanității etc. În esență, o reglementare în acest sens pare corectă, dar în fapt ea a devenit o condamnare a memoriei lui Nicolae Ceaușescu, executat absurd, stupid, pentru genocid, dar și a unor figuri istorice pe care niciun tribunal nu le-a condamnat, ci „societatea" modernă, sub imperiul noilor "parteneriate" și principii „occidentale".

Culmea este că Nicolae Ceaușescu nu a urât Occidentul, nu l-a considerat un dușman; generația mea a învățat din primele clase limbi occidentale (erau puțini cei care aveau rusa în programă) — de ce? Pentru că vizionarul președinte dorea oameni cu mintea deschisă, cu care să construiască un alt tip de societate europeană, o îmbinare de socialism european, construcție multilateral dezvoltată, dar cu acea tendință visătoare către un comunism profund umanist.

De unde a avut Nicolae Ceaușescu atâta minte? Explicația cred că e simplă — a avut geniu! Geniul principialității, al științei ascultării, al respectului pentru valoarea altora, pentru muncă, pentru tradiții… al unei dragoste neegalate pentru România pe care o visa.

Nicolae Ceaușescu
© Sputnik / Александр Макаров

Pe de altă parte, de cealaltă latură a firii sale, gândea România ca o țară prosperă și independentă, ca o gospodărie cu de toate, respectată de tot satul. Poate că filonul acela țărănesc, profund impregnat în subconștientul celui care avea să transforme satul în localiate mic-industrială, ei bine acel spirit țăranesc avea să-l domine; Ceaușescu era moral, ca un țăran bătrân, Doamne ferește să calce careva din anturaj pe becul imoralității!

Ceaușescu respecta tradițiile ca un țăran, era tot atât de religios ca un țăran, adică mai deloc pe la biserică, dar ținea și petrecea de sărbători; Ceaușescu era dornic să iasă la sfat, să fie primul, să fie lăudat și să se laude; Ceaușescu ura datoriile și nu-i plăcea să ia de la vecini dacă putea să facă el, în gospodărie; Ceaușescu voia să aibă acasă și unelte, și o șură de fierărie, și un atelier, și hambar, și grajd… și cam așa a gândit și țara, România. da, repet, omul care a făcut ce gândiseră și unii înaintași, că România trebuie să fie o țară preponderent industrială, nu agrară, a rămas, în sinea lui, cu o gândire de gospodar de la țară.

Geniul lui s-a văzut în formidabila epopee diplomatică a României sale, care ar merita scrisă nu ca istorie, așa cum a fost, ci chiar ca o epopee — așa cum a fost cu adevărat!

Opera diplomatică a lui Ceaușescu și a României sale este, cred, inegalabilă, raportându-ne la istoria ultimei sute de ani, poate și mai departe, în istorie, de la crearea națiunilor post 1848; chiar sunt curios dacă vreun istoric îmi poate aduce contraexemplu o altă poveste adevărată a unei capodopere diplomatice de peste 25 de ani, a unei țări mici, plecate dintr-o postură de cvasi-satelit al unui bloc politico-militar, care să devină un factor de pace și echilibru între mari puteri, dar și un mediator al unor părți multă vreme ireconciliabile.

Tot în epopee ar trebui inclus un capitol dedicat exemplului pe care l-a dat Ceaușescu unui continent întreg ce atunci se elibera, Africa; și poate că nu a existat european mai iubit, mai stimat de mândrii africani decât micuțul oltean, cel care nu se pleca în fața nimănui, oricât de mare și puternic era acela în lume! Ce mult i-a impresionat cu această atitudine pe cei ce atunci își câștigaseră independența după secole de colonie și robie — și ce avantaje a avut România de pe urma respectatului său conducător!

După primii ani de după 1990, în care era periculos să spui ceva de bine de Ceaușescu, mai mulți intelectuali care l-au cunoscut au vorbit de grija cu care se purta față de oamenii cărții, de creația culturală, în general.

Desigur, numai un rău voitor sau un idiot nu vede, în întregul fond cultural rămas de atunci, sprijinul substanțial de care s-a bucurat cultura în acea perioadă; da, exista o anume circumscriere față de obiectivele principale ale statului în domeniu — și anume idicarea nivelului spiritual și crearea „omului de tip nou" — dar asta nu însemna proletcultism, dogmatizare.

Toți marii oameni de cultură recunosc valoarea inegalabilă a studiilor din acea perioadă, a operelor din toate domeniile spititualiății. De ce? Fiindcă acesta era modelul impus de la vârf, de Nicolae Ceaușescu, cel care a cerut ca valoarea să fie prima condiție a promovării operei culturale.

Sigur, ar trebui să amintesc de știință, de formidabilele realizări ale industriei, de orașe clădite, de nenumăratele, incredibil de multele construcții sociale care au ridicat nivelul zonei rurale și mic urbane… De sistemul energetic, de transporturi, de flotă, de tractoare, automobile, camioane, autobuze, locomotive, toată aparatura electrocasnică imaginabilă…

Sincer, mi-e greu să continui… E prea mult, e prea mult necaz că trebuie să amintesc toate astea unora care le știu la fel de bine ca mine, dar din nemernicie le uită sau nu le recunosc, pe de altă parte mi-e greu pentru că trebuie să-i spun unei generații care nu le-a cunoscut că nu sunt povești, că nu s-au făcut într-o realitate virtuală pe calculator, ci au fost aievea iar noi… noi le-am irosit!

Iar acum, ca să nu ne recunoaștem marile greșeli, strigăm "jos comunismul", dar de fapt noi, noi suntem jos!

Sunt 100 de ani de când s-a născut Nicolae Ceaușescu, cel care, în nici 25 de ani, a creat o Românie Mare. Cât de mică a devenit acum, după mai bine de 25 de ani, țara din inima noastră, de nu mai avem loc de recunoștință față de singurul conducător care a trăit și a murit cu cel mai frumos gând pentru țară: „Trăiască România liberă și independentă"?!

Azi, 26 ianuarie, este Centenarul Nicolae Ceaușescu, este centenarul celui despre a cărui viață se pot spune, simplu și cinstit, chiar propriile sale cuvinte: „Eu mi-am făcut datoria!".

26 ianuarie 2018 este Centenarul Românului care și-a făcut datoria față de România — și 26 ianuarie ar trebui să devină "Ziua datoriei față de țară". Poate asta se va întâmpla cândva, când vom redeveni demni de țară, de istoria sa adevărată și de moștenirea Marelui Conducător, Nicolae Ceaușescu!

Dragoș Dumitriu

959
Tagurile:
datorie față de țară, moștenire, Centenar, Nicolae Ceaușescu, România
Tematic
Cum au încercat americanii să-i salveze pe soții Ceaușescu la Revoluție
Cum arăta automobilul pe care l-a condus Nicolae Ceaușescu acum 49 de ani - FOTO
Dezvăluire după 27 de ani: ce s-a găsit în poșeta Elenei Ceaușescu
Dezvăluiri: cum negocia Ceaușescu cu bancherii mondiali
Afaceriștii americani - despre Buget, cu ideile lui Ceaușescu
Президент РФ Владимир Путин

"Putin - președinte al SUA!": Occidentul discută interviul liderului rus

1216
Milioane de oameni din întreaga lume discută interviul pe care președintele Rusiei l-a acordat companiei de televiziune americane NBC. Formulările lui Putin au aruncat Internetul în aer.

Victoria Nikiforova

Nu este vorba că liderul rus ar fi propus anumite abordări noi, revoluționare ale situației actuale. Publicul, sincer vorbind, este deja obosit de abordări revoluționare: fie ni se propune să nu mâncăm carne, fie să nu zburăm cu avioanele, fie să îngenunchem nu se știe de ce în fața afro-americanilor. Nu, pur și simplu președintele Rusiei i-a spus jurnalistului NBC Keir Simmons adevărul.

Acesta este un mesaj absolut exclusiv în zilele noastre. Mass-media anglo-saxonă – și multe alte medii de informare din întreaga lume care o urmează orbește – își învăluie publicul cu un amestec atât de complex de minciuni, născociri, omisiuni, știri false, încât faptele simple raportate de președintele Rusiei sunt deja percepute ca o revelație. Ele au făcut o impresie uimitoare asupra publicului.

Evident, nu este vorba despre mass-media oficială. Aceasta continuă să-și impună invariabil agenda, acuzând Rusia și liderul acesteia de toate păcatele mortale. Însă în comentariile la editoriale, pe rețelele de socializare, părerile sunt dintre cele mai diverse, adesea contradictorii.

Este interesant faptul că, în ajunul summitului de la Geneva, președintele Biden a făcut, de asemenea, o serie de declarații. Dar acestea au fost formule destul de ritualic, un ”pârâiaș” plăpând de retorică politică – "drepturile omului”, "democrație", "să manifestăm duritate"... Nimeni nu este interesat de acestea, nimeni nu discută despre acestea cu însuflețire. Pe de altă parte, cuvintele lui Putin au ajuns, într-adevăr, la persoane dintre cele mai diferite, distrugând șabloanele impuse.

"Am încredere în el (în Putin) mai mult decât în întreaga noastră administrație de clovni", recunoaște un cititor american din Nevada pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail. "De ce nu întinzi atunci în Rusia?", îi obiectează un oponent. "Este pur și simplu incredibil cât de mulți oameni sunt obstrucționați aici din cauza lui Putin", scrie comentatorul. "Dacă nu îți place de el, asta nu înseamnă că nu are dreptate", îl contrazice celălalt. "El nu ar fi permis toată dezordinea care se întâmplă astăzi în America", rezumă al treilea.

Se vede foarte clar că Putin a reușit să se adreseze direct maselor, peste capetele, așa cum s-a exprimat el, "cercurilor conducătoare". Oamenii au simțit acest lucru la cel mai înalt grad – contrastul a fost prea izbitor față de agenda semi-oficială cu totul falsă, pe care establishmentul global o "vinde" umanității.

Desigur, mulți nu au vrut să părăsească matricea de dezinformare în care au fost puși de mass-media "liberală". La urma urmei, imaginea lumii, pe care CNN și Facebook o impun utilizatorilor lor este simplă și consecventă. Produsele alimentare și benzina se scumpesc, există din ce în ce mai multe datorii, ipoteca nu este plătită, nu există locuri de muncă. Cine este vinovat de asta? Desigur că rușii! Această poveste de groază le permite internet-războinicilor străini să stea pe canapea ani de zile și să nu facă nimic. Dar dacă admiți că guvernul tău este de vină pentru toate acestea, atunci trebuie să te ridici de pe canapea, să ieși în stradă, să faci ceva... Nu, e prea complicat, nu ai nevoie de asta.

Prin urmare, unii oameni preferă să stea și să se teamă. "Este un interviu foarte înfricoșător", comentează un utilizator YouTube la reportajul NBC. "El (Putin) mă sperie", repetă altul. "Și pe mine", aprobă al treilea.

Da, da. Demonizare pură. Europenii "iluminați" și moștenitorii lor spirituali, americanii, s-au cufundat din nou într-o obsesie pur medievală diavolească. Și-au inventat o figură teribilă, au pus pe seama acesteia tot răul din lume și se delectează cu frica lor. Încă de pe timpul războaielor religioase, cercurile conducătoare ale Occidentului folosesc cu succes această tehnologie pentru a prosti masele.

Însă majoritatea covârșitoare a comentatorilor au văzut în cuvintele lui Putin o ieșire reală din impasul în care au fost duși de către  establishmentul  lor globală. Mai ales Trumpiștii au fost încurajați – și nu doar susținătorii americani ai fostului președinte SUA, ci și întregul său grup de suport global.

Citatul despre faptul că "fostul președinte al Statelor Unite, domnul Trump, este un om remarcabil și talentat", s-a răspândit pe toate rețelele sociale și mass-media și a devenit un balsam pentru suflet tuturor celor care susțin naționalismul sănătos și lipsa dorinței de a se implica în treburile altor state.

Nu este vorba doar despre Trump. Americanii obișnuiți înțeleg foarte bine că politica izolaționistă a ex-președintelui le-a fost convenabilă, contribuind la consolidarea atât a Statelor Unite, cât și a păcii mondiale. În același timp, războaiele informaționale, economice și culturale, pe care Partidul Democrat le începe în întreaga lume, au scopul de a distruge, cărămidă cu cărămidă, atât Statele Unite, cât și toate superputerile mondiale.

"Putin este un naționalist. Lui nu-i place guvernul mondial, la fel ca și dumneavoastră, și mie. În acesta și coincid – Putin și Trump", explică clar situația un cititor al site-ului american Breitbart.

"Antiamericanii "liberali" albi simt pur și simplu o ură morbidă față de Rusia", consideră comentatorul american pe site-ul Daily Mail. "Atrageți atenția la faptul că, în ultimii cinci-șase ani, ei acuză neîncetat Rusia de tot ceea ce nu le place. Ei pierd rușinos alegerile, înseamnă că Rusia este vinovată, iar acesta este doar cel mai rușinos și ridicol exemplu".

În timpul discuției despre interviul lui Putin, publicul și-a reamintit gafa notorie a lui Biden cu "ucigașul" și l-au ridiculizat în mod deschis. "Dumneavoastră pe Michelle întrebați-o, cum este să fii căsătorită cu un ucigaș", a remarcat sarcastic un cititor al publicației engleze Independent, făcând aluzie la numeroasele ordine de a ucide civilii cu ajutorul dronelor, pe care Barack Obama le dădea în fiecare marți în timpul mandatului său.

"Ce naiba? ", întreabă emotiv un comentator pe Realclearpolitics. "Nu prea îmi amintesc ca NBC să-i fi întrebat pe Clintoni despre multele, foarte multele omoruri misterioase, care le sunt atribuite".

Un hit absolut în presa mondială a devenit citatul despre americanii arestați după "asaltul" Congresului pe 6 ianuarie: "450 de persoane au fost arestate, ele pot fi private de libertate de la 15 până la 25 de ani și au venit cu cereri politice. Oare aceasta nu este o persecuție politică?" Pentru prima dată în mulți ani, americanii – și întreaga lume – s-au gândit la faptul că în orașul strălucitor de pe deal, citadela democrației, ca să spunem așa, sunt persecutați fără milă disidenții politici. Și chiar sunt uciși în plină zi, drept exemplu – soarta tragică a lui Ashli ​​Babbitt.

Ce spune reacția pasională, interesată, super-emoțională a comunității mondiale la interviul președintelui rus? Pur și simplu că Rusia s-a întors astăzi în rândul superputerilor globale. Opinia liderului acesteia cu privire la toate problemele este analizată, examinată în mod părtinito, este discută aprins. Toată lumea este interesată, tuturor le pasă.

Mulți ani ni s-au spus minciuni obositoare despre o economie slabă, despre o "țară-benzinărie". Nu, aceste minciuni nici măcar nu sunt demne de discuție. Întâlnirea dintre Putin și Biden a devenit deja evenimentul principal al politicii contemporane. Sute de milioane de oameni din întreaga lume – din China până în Ucraina – se gândesc și vorbesc despre asta încă înainte de începerea summitului. "La momentul de față, Putin și Xi sunt cei mai puternici lideri din lume", opinează un comentator din New York. "Biden ocupă un loc secundar".

Nu vom cita toate criticile cetățenilor americani la adresa președintelui lor, prezente pe rețelele de socializare și în secțiunile "Comentarii" ale publicațiilor de top din lume în ajunul summitului de la Geneva. Există și insulte personale, și declarații nu prea decente despre talentele diplomatice ale lui Biden. Pentru liderul oricărei superputeri civilizate, acesta ar fi probabil un motiv de a reflecta asupra corespunderii sale pentru postul ocupat.

Vom cita pur și simplu un comentator din Saint Louis, SUA: "Mi-aș dori să am un președinte precum Putin – în loc de Biden și Harris – în orice moment!"

1216
Tagurile:
Vladimir Putin

Загрузка...
Учения НАТО в Грузии

Noul „manifest” antirusesc al NATO amenință toate țările CSI