Octavian Racu

Academia Română condamnă “iliberalismului” și criticile față de UE și NATO

573
(reînnoit 21:59 12.01.2018)
În preajma Centenarului, Academia Română publică un text agresiv în care atenționează asupra pericolului alunecării spre “iliberalism” și îndeamnă la suprimarea oricăror dezbateri despre apartenența României la NATO și UE, precum și orice critică față de parteneriatul strategic cu SUA

CHIȘINĂU, 12 ian — Sputnik, Octavian Racu. Academia Română a publicat pe site-ul său un text, care vine ca o completare la programul de sărbătorire a Centenarului Unirii, în care se înfierează așa-numitul "iliberalism", asociindu-l eronat cu "revizionismul maghiar". Textul însă, în realitate, reprezintă un manifest ideologic cosmopolit-liberal, care nu are nicio tangență cu unirea din 1918. Subiectul Centenarului devine mai curând un prilej de îndoctrinare politică.

Ce este, totuși iliberalismul? Judecând după discursul liderilor polonezi și unguri, prin "iliberalism" se înțelege o democrație în care conceptele filosofico-politice abstracte liberale sunt substituite cu valorile tradiționale și religioase care definesc identitatea națională, iar unitatea mecanică a unor indivizi atomizați și "conștiința civică" sunt înlocuite cu o unitate organică și o conștiința etno-religioasă. Într-o anumită măsură, am putea spune că e vorba de acea „democrație organică", la care se referea filosoful conservator german, Carl Schmitt. E tocmai setul de idei pe care chiar Academia Română le-a exprimat într-un text dat publicității pe 8 februarie 2017. În manifestul de atunci, întitulat "Identitate, Suveranitate, Unitate Națională", academicienii au anunțat niște poziții care pot fi încadrate tocmai în categoria de „iliberalism".

Spre exemplu, semnatarii manifestului din 2017 se arătau îngrijorați de "încercarea de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice", dar şi de multe acţiuni îndreptate împotriva Statului şi Poporului Român".

Aici ei se refereau la "rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale".

Un astfel de discurs consuna perfect cu acel "iliberalism" care este promovat de polonezi și unguri și provoacă adesea accese de panică la Bruxelles. Ce s-a întâmplat între timp? S-a schimbat viziunea mediului academic cu 180 de grade sau e o reacție la criticile venite din zona liberal-cosmopolită, care a tratat această declarație drept o susținere subtilă a pozițiilor exprimate de PSD?

În noul text, în care de această dată lipsește o listă a semnatarilor, se afirmă o poziție contrară celei exprimate anterior: în opinia autorilor (sau autorului) "răspunsul României și al Europei la iliberalism trebuie să se manifeste prin mai multă Uniune Europeană. Nu trebuie admisă în niciun caz o pactizare cu iliberalismul, indiferent de direcția din care vine". Autorii nu specifică ce vor să spună prin "mai multă Uniune Europeană" și ce implică o evitare a unei "pactizări cu iliberalismul". Poate ar fi vorba de renunțarea la suveranitate și identitate națională în favoarea unei construcții megaeuropene, în care românilor li se rezervă statutul de cetățeni de mâna a doua?

Intenționat sau nu, textul încearcă să creeze o confuzie între o dezbatere ideologică — liberalism vs valorile identitare — și o dezbatere pe subiecte istorice, încercând să justifice frica față de orice discuții prin evocarea pericolului "devierii de la valorile democratice". Oare cel care consideră că are dreptate s-ar teme de niște dezbateri, atunci când are siguranța că argumentele sale sunt imbatabile?

Pe lângă înfierarea iliberalismului și „pericolului maghiar", reprezentanții Academiei îndeamnă la suprimarea oricăror dezbateri legate de apartenența României la NATO și UE, precum și de parteneriatul strategic cu America. De ce ar fi România unicul stat de pe fața pământului în care dezbaterile despre viitorul poporului ar reprezenta un subiect tabu? Oare UE și NATO reprezintă o "stație terminus" a istoriei românilor?

„O televiziune de la estul României ne îndeamnă de fiecare dată, sub camuflajul sloganului ei insidios — „Ask more!" („Întreabă mai mult!") — să punem totul în discuție și sub semnul întrebării — mai ales apartenența noastră la UE, apartenența la NATO sau parteneriatul strategic cu America", se spune în manifest.

Mai grav este că reprezentanții Academiei condamnă orice formă de dialog între Est și Vest, în care întrevăd un pericol pentru democrație și Uniunea Europeană.

"Academia Română constată că aceste invitații la "dialog", care se întețesc pe toate canalele, și dinspre Est și dinspre Vest, vin din partea unora care astăzi propovăduiesc pe față iliberalismul și sunt în prima linie a contestării normelor de funcționare a Uniunii Europene", se spune în textul Academiei.

În continuare urmează discursul panicard despre "o Românie europeană și civilizată, care este încercuită de inamici", sugerându-se că regimurile iliberale ar putea să degenereze în „fasciste și naziste", așa cum s-ar fi întâmplat în perioada interbelică.

"Regimurile iliberale care se întețesc în preajma României, și la Est și la Vest, devin tot mai vizibile în lumina Centenarului, căci unele dintre cele mai nocive consecințe ale războiului mondial au fost regimurile (inițial) iliberale care, ulterior, s-au transformat, nefast și explicit, în regimuri fasciste și naziste", afirmă autorii.

În final, ar fi de constatat că textul are anumite nuanțe isterice, încearcă să creeze situații conflictuale pe loc gol (în mod direct, cu Ungaria, Polonia și indirect — cu Rusia) și îndeamnă la conservarea stării de fapt, afirmând că nu ar exista nicio alternativă vectorului pe care îl urmează România în prezent. Autorii refuză să recunoască marile schimbări care se petrec pe plan global, refuză să recunoască eșecul principiilor și idealurilor de acum câteva decenii, în situația în care același mediu academic și clasa politică se arată incapabile să propună un proiect național care ar corespunde spiritului noului veac.

Lumea se află în pragul unor mari schimbări și doar cei care sunt incapabili să se acomodeze noilor condiții devin isterici când își dau seama că nu sunt în stare să răspundă politic, moral și intelectual noilor provocări.  Dacă academicieni mereu fac trimitere la generația "marii uniri", haideți să ne întrebăm: ce s-ar fi întâmplat dacă generația anului 1918 ar fi rămas la fel de închistată? 

573
Tagurile:
Identitate, Suveranitate, Unitate Națională, Academia Română, Carl Schmitt, Polonia, Ungaria, Rusia, România

Răspunsul Rusiei la politica agresivă ce se știe despre noul submarin

102
(reînnoit 15:23 19.01.2021)
Sistemul oceanic multifuncțional «Poseidon» este un răspuns asimetric al Federației Ruse la extinderea NATO și la concentrarea periculoasă a potențialului de atac al Pentagonului în Europa de Est, la formarea unui sistem global de apărare antirachetă al SUA.

Se finalizează construcția corpului submarinului nuclear special, iar, în curând, vor începe testările hidraulice. Marina rusă ar trebui să primească această navă până în 2027.

Submarinul «Ulianovsk» (proiectul 09853) a apărut la fabrica Sevmaș în 2017 și are aceleași dimensiuni de bază ca și submarinul «Habarovsk» (proiectul 09851), dar în construcția lui au fost utilizate sisteme și mecanisme mai moderne. Potrivit revistei Military Watch, aceste nave sunt succesorii constructivi de dimensiuni mai mici ai crucișătoarelor submarine cu rachete strategice «Borei». Diferența fundamentală a submarinului «Ulianovsk» față de submarinele «Habarovsk» și «Belgorod» (un transportator experimentat al proiectului 949A) constă în faptul că cel mai nou submarin va intra în serviciul Marinei împreună cu torpilele termonucleare unice «Poseidon» la bord. În viitorul apropiat, Rusia intenționează să aibă doi transportatori «Poseidon» în componența de luptă a flotelor de Nord și din Pacific.

Sistemul oceanic multifuncțional «Poseidon» este un răspuns asimetric al Federației Ruse la extinderea NATO și la concentrarea periculoasă a potențialului de atac al Pentagonului în Europa de Est, la formarea unui sistem global de apărare antirachetă al SUA, care poate fi utilizat pentru distrugerea preventivă a potențialului rus de apărare.

«Poseidon» este unul dintre cele mai secrete proiecte ale Marinei Ruse și, totuși, caracteristicile aproximative publicate anterior (estimări ale specialiștilor) schițează o imagine destul de completă a capacităților unui sistem unic de conținere nucleară.

Submarinul serial «Ulianovsk» este o continuare și dezvoltare a conceptului submarinului «Habarovsk». Poate avea o structură dublă a corpului, lungimea este de aproximativ 113 metri, deplasamentul total este de aproximativ 10 mii de tone, adâncimea de funcționare este de până la 500 de metri, iar viteza subacvatică este mai mare de 30 de noduri. Autonomia – 120 de zile. Raza de acțiune nelimitată este asigurată de o nouă unitate auxiliară de alimentare nucleară. Echipajul – în jur de 100 de persoane. Probabil șase torpile termonucleare «Poseidon» vor fi plasate în prora submarinului «Ulianovsk». În plus, submarinul poate primi rachetele de croazieră «Kalibr-PL», rachetele hipersonice «Zircon» și complexul de autoapărare «Paket-PL» (pentru respingerea atacurilor torpilelor inamice).

Sistemul multifuncțional oceanic este conceput pentru a distruge grupurile de atac ale portavioanelor, bazele militare mari și obiectele strategice ale economiei inamice în regiunea de coastă. Și, de asemenea, pentru a provoca daune inacceptabile vastului teritoriu al țării agresoare.

«Matrioșka» de la Putin

Transportatoarele submarine nucleare ale «torpilelor Judecății de Apoi» ale proiectelor 09851 și 09853 sunt secrete și puternice, capabile să execute misiuni de luptă la adâncimi mari până la patru luni (fără a ieși la suprafață). Pot opera în orice punct al Oceanului Planetar. La rândul lor, dronele «Poseidon» sunt și mai puțin vulnerabile și mai autonome, neîntrecute într-o situație de luptă. Sistemul oceanic multifuncțional, în ansamblu, este compus dintr-un submarin atomic și din torpile transcontinentale termonucleare la bord, care seamănă puțin cu o «matrioșkă» rusă, pe care, în cazul nostru, este mai bine să nu o deranjăm. Fără un motiv întemeiat, sistemul «Poseidon» nu va începe niciodată să funcționeze.

Drona cu motor nuclear «Poseidon» are o lungime de aproximativ 20 de metri, un diamentru de 1,8 metri și o masă de 100 de tone. Raza de acțiune este practic nelimitată, adâncimea de funcționare este de 1000 de metri, viteza este de 100 de noduri (185 km/h) – parametri practic inaccesibili pentru toate torpilele moderne ale unui potențial inamic. În plus, drona subacvatică cu focos termonuclear are inteligență computerizată și este capabilă să acționeze independent la o distanță de câteva mii de kilometri de la transportator. Drona alege adâncimea și viteza în funcție de situație. Mai mult, viteza maximă permite evitarea oricărei amenințări. Urmărirea unei astfel de ținte, prin intermediul hidroacusticii, este aproape imposibilă.

«Poseidon» se poate mișca orientându-se după relieful fundului mării, la o distanță de până la 10 mii de km., iar atunci când ajunge la destinație, se poate așeza într-o poziție orizontală și poate aștepta luni de zile semnalul de luptă sau de întoarcere la bază (valurile lungi pot depăși coloana de apă). Capacitatea focosului «Poseidonului» este de 100 de megatone în echivalent TNT. Mai mult, focosul cu o secțiune de cobalt a fost conceput pentru a maximiza contaminarea radioactivă a teritoriului.

Presupun că aceste detalii au fost dezvăluite special pentru «partenerii» care intenționează să vorbească cu Rusia «dintr-o poziție de forță». Capacitățile unice ale submarinelor-transportatoare nucleare și ale torpilelor strategice garantează o lovitură nucleară devastatoare drept răspuns inamicilor, chiar dacă în viitorul îndepărtat un potențial adversar reușește să creeze o «cupolă impenetrabilă» de apărare antirachetă deasupra pământului și a mării.

Patru submarine-transportoare planificate – 24 de drone «Poseidon» desfășurate în Oceanul Planetar, capabile, potrivit Forbes, să «reducă la zero» apărarea de coastă a oricărui inamic, să distrugă grupurile de atac ale portavioanelor ale Marinei și «să provoace daune ireparabile coastei de est sau de vest a Statelor Unite» – cu toate că «este puțin probabil ca alte Marine să poată crea ceva similar».

Revoluția rusă în strategia Marinei Militare Ruse

Washingtonul, în politica sa externă destul de agresivă, se bazează puternic pe Marină, încearcă să controleze planeta, bazându-se pe o rețea vastă de baze aflate după hotarele țării.

Rusia a reacționat asimetric și astăzi este pregătită să se apere pe mare, nu numai cu submarine strategice și multifuncționale. De fapt, și experții americani își dau seama de faptul că «Poseidonul» este un răspuns la crearea sistemelor antirachetă și a unei întregi armate de crucișătoare, distrugătoare și submarine americane înarmate cu rachetele de croazieră «Tomahawk», care au o rază de acțiune de până la 2500 km.

Drona subacvatică Poseidon
© Photo : Министерство обороны РФ

Partea americană este foarte preocupată de apariția dronelor rușești «Poseidon» și este chinuită de întrebarea: va fi posibilă utilizarea acestora în timpul unui conflict militar în conformitate cu normele dreptului internațional? Întrebarea este retorică.

Dronele rusești «Poseidon» privează Statele Unite de securitate și impunitate, care anterior erau «garantate» de cele două oceane. Dronele subacvatice «inteligente» cu «argumente» termonucleare, doar prin simplul fapt al existenței lor, constrâng la timpuri pașnice, sporind negociabilitatea americanilor. O alternativă pot fi cheltuielile financiare uriașe ale Washingtonului pentru crearea unor sisteme fundamental noi de contracarare a «torpilelor Judecății de Apoi», cu toate acestea, chiar și pe această cale, decalajul tehnologic vizibil dintre Statele Unite și Rusia în domeniul militar nu garantează succesul SUA.

Iar în viitor, transportatori de torpile nucleare pot deveni și navele de suprafață mare –  militare sau mascate drept hidrografice, comerciale. Sistemul «Poseidon» nu intră sub incidența tratatelor de limitare a armelor, are un mare potențial de export și poate fi vândut pe piața internațională cu un focos convențional. Cred că India și China ar cumpăra acest sistem fără să se gândească prea mult. Experții chinezi au afirmat deja că astfel de tehnologii sunt ideale pentru cercetările la adâncimi mari. Într-adevăr, puterea corpului dronei «Poseidon» îi permite să se scufunde la o adâncime de până la 14 kilometri.

În orice caz, drona intercontinentală strategică de mare adâncime rusă cu o unitate auxiliară de alimentare nucleară are un viitor extraordinar.  Iar Moscova, dintr-o «poziție de forță» umanistă, este întotdeauna pregătită pentru negocieri egale și pașnice cu partenerii mai incomodați.

102
Tagurile:
submarin, Rusia
Tematic
Exercițiile militare ale NATO "Poseidon-2017" în bazinul Mării Negre
Racheta Sarmat, calificată ca mesaj al Rusiei către Biden
Drona rusească Poseidon - „tsunami radioactiv”? Îngrijorările SUA

Загрузка...
This is an aerial view of the five-sided Pentagon building, headquarters of the United States Department of Defense, in Arlington, Va., in 1975

"Am găsit o modalitate de a învinge Rusia". De ce s-a apucat Pentagonul

297
(reînnoit 15:22 19.01.2021)
Președintele în exercițiu, Donald Trump, a semnat un decret de dezvoltare a reactoarelor nucleare cu putere redusă pentru forțele armate și explorarea spațială.

CHIȘINĂU, 19 ian – Sputnik, Andrei Koț. Americanii au decis să dezvolte direcția militară a energiei nucleare. Președintele în exercițiu, Donald Trump, a semnat un decret de dezvoltare a reactoarelor nucleare cu putere redusă pentru forțele armate și explorarea spațială. Pentru prima dată în jumătate de secol, Statele Unite vor folosi energia atomică nu numai în Marină. De ce Washingtonul are nevoie de noi reactoare compacte – în materialul Sputnik.

Sursă de rezervă

Forțele armate americane au submarine și portavioane echipate cu reactoare nucleare. Datorită acestui fapt, cele mai mari "fanioane" ale flotei americane se pot afla în largul mării pentru perioade de timp aproape nelimitate.

Și Marinele din alte țări folosesc energia nucleară. De exemplu, francezii folosec portavionul cu propulsie nucleară "Charles de Gaulle", rușii –  crucișătorul nuclear greu cu rachete "Petr Velikii". Cu toate acestea, există mult mai multe nave cu propulsie nucleară în Statele Unite. Și americanii nu au intenția de a se opri aici.

"În baza ordinului dat de președintele Trump, Ministerul Apărării va elabora și implementa un plan pentru a demonstra flexibilitatea energetică și rentabilitatea reactoarelor nucleare de putere redusă la un obiect militar din țară. La fel, se va testa și un reactor mobil de putere redusă. Astfel de surse de energie sunt indispensabile pentru explorarea spațiului cosmic îndepărtat, unde utilizarea energiei solare nu este posibilă, precum și în sfera apărării", relatează serviciul de presă al Casei Albe.

Scopul exact al reactoarelor nucleare compacte nu a fost specificat de autorități. Experții portalului defensenews.com cred că este vorba despre surse de alimentare de rezervă în bazele militare. Dacă energia electrică dispare la un obiect militar, reactorul va furniza energie echipamentelor necesare. Conform textului decretului, testările primului prototip ar trebui să înceapă în termen de șase luni – potrivit experților, la poligonul din Nevada, care este unul dintre cele mai mari din Statele Unite.

Cucerirea spațiului cosmic

Brian Weeden, expert în securitate spațială la organizația non-profit Secure World Foundation, reamintește că energia nucleară este esențială pentru zborurile pe termen lung, inclusiv cele cu echipaj, pe Lună, pe Marte și pe alte planete. În viitor, reactoare vor fi necesare pentru primele colonii extraterestre. Unii specialiști cred că noile tehnologii pot fi folosite și pe platformele orbitale de arme. În principiu, acest scenariu se potrivește destul de bine cu doctrina destul de agresivă a Forțelor Spațiale SUA, care consideră spațiul un potențial câmp de luptă.

"Cred că americanii au nevoie de reactoare compacte, în primul rând, pentru scopuri spațiale", a declarat agenției RIA Novosti Viktor Murahovskii, redactorul-șef al revistei "Arsenal Otecestva". "Expresia "reactor nuclear" poate înseamna lucruri diverse pentru persoane diferite. În primul rând, este un dispozitiv bazat pe o reacție în lanț de fisiune a uraniului cu tije moderatoare și control al puterii. În Rusia, au fost deja create instalații similare pentru produsele "Burevestnik" și "Poseidon". În al doilea rând – sursele izotopice de energie nucleară, care sunt utilizate în sateliți, radio-balize și stații meteorologice. Sunt mult mai puțin eficiente, dar în schimb nu emit atât de multă radiație".

Expertul a reamintit că, în anii 1950 și 1960, atât în SUA, cât și în URSS au încercat să dezvolte un reactor nuclear compact pentru avioane. Cu toate acestea, aceste proiecte au fost abandonate – nici măcar un avion, nici măcar cel mai mare, nu a putut transporta sistemul de protecție biologică al echipajului. Prin urmare, utilizarea reactoarelor a fost limitată la navele mari.

Potrivit lui Murahovskii, până în prezent, nici o țară din lume nu a reușit să creeze un reactor compact de fisiune, care ar putea să fie folosit în avioanele cu echipaj, în navele cu deplasament mic sau în vehiculele terestre. În același timp, expertul se îndoiește că americanii vor să repete sistemele rusești "Burevestnik" și "Poseidon".

"Aceste sisteme sunt destul de specifice", explică el. "Au fost create pentru a asigura un contra-atac garantat în orice condiții atunci când agresorul declanșează un război nuclear, dar și pentru a nivela sistemul occidental de apărare antirachetă. Americanii au deja suficiente arme, mai potrivite scopurilor lor".

Problema radiației

Sistemul de propulsie nuclear a fost dezvoltat la timpul lui pentru bombardierele strategice intercontinentale Convair B-36, care erau în serviciul Forțelor Aeriene ale SUA din 1949 până în 1959. În prora laboratorului zburător NB-36H, a fost instalată o capsulă de protecție de 12 tone. Iar reactorul rapid cu neutroni, cu o putere de un megawatt, un diametru de 1,2 metri și o masă de 16 tone – în compartimentul bombelor. Acesta din urmă trebuia să fie lansat în zbor și să se răcească de la aerul atmosferic, furnizat prin prizele de aer de la bordul aeronavei. Aeronava experimentală a efectuat 47 de zboruri, dar motorul nuclear a fost pornit doar pentru perioade scurte de timp.

Deși ideea părea foarte atractivă. O astfel de aeronavă ar putea fi utilizată ca bombardier strategic sau aeronavă de recunoaștere, capabilă să presteze servicii de apărare în aer fără să fie realimentată timp de câteva zile. Cu toate acestea, au existat prea multe probleme.

În primul rând, fiecare atomo-avion este, de fapt, o bombă "murdară", care liber poate cădea pe cont propriu. În al doilea rând, nava experimentală trăgea după sine în aer o "trenă" de substanțe radioactive. În cele din urmă, echipajul oricum era puternic iradiat. Dezvoltarea rachetelor balistice intercontinentale ca mijloc principal de livrare a armelor nucleare a privat, în cele din urmă, programul complex și periculos al aeronavelor atomice de orice perspectivă.

Statele Unite au încercat să instaleze un reactor nuclear în echipamentele de la sol. Tancul Chrysler TV-8, cu o masă de 25 de tone, nu a fost niciodată produs în serie – a existat sub forma unei machete de dimensiuni reale, echipată cu doar o parte din sistemele standard. Mașina trebuia să fie pusă în mișcare de un motor cu aburi, căruia un mic reactor nuclear îi furniza căldură. Cu toate acestea, armata americană nu a apreciat atitudinea inovatoare a autovehicului de luptă creat de compania Chrysler.Tancul a fost considerat prea complex, iar capacitățile sale de luptă au fost considerate insuficiente pentru a abandona vehiculele tradiționale. Și pe 23 aprilie 1956, proiectul TV-8 a fost închis.

297
Tagurile:
Rusia, Pentagon, Trump
Tematic
Scandalos: România nu are bani, dar cumpără din SUA arme mai scumpe decât era prevăzut
Trump - primul președinte al SUA cu al doilea impeachment
Dezvăluirile care cutremură SUA despre un sistem care ar premite falsificarea alegerilor

Загрузка...
Adrian Severin

Adrian Severin: Iată cum va arăta lumea nouă

245
O analiză de excepție, o viziune sistemică asupra bătăliei dintre globalism și naționalism, rezultatul fiind… o lume nouă.

BUCUREȘTI, 19 ian – Sputnik. Fostul ministru de Externe Adrian Severin a scris una dintre cele mai interesante analize sistemice, axându-se pe vectorii principali de putere care au influențat istoria ultimilor 30 de ani.

Analiza este structurată pe trei planuri: ”De la post-bipolarism la post-americanism”, ”De la criza democrației la decesul democrației”, ”Dictatura tehnologică și reideologizarea relațiilor umane”. În plus, ca o rezultantă a evoluției sau a intersectării acestor trei planuri în ultimele decenii, Severin vede paradigma actuală prin confruntarea între ”Globalism și naționalism”.

Analiza merită citită integral – a fost publicată de DC News, dar eu voi nota acum, idei din această din urmă temă ”Globalism și naționalism”, care prefigurează o nouă ordine mondială. Sau, altfel spus, cum va arăta lumea de mâine.

În fapt, Severin aduce atrage atenția că și odată cu dispariția ordinii mondiale bipolare se anunța ”trecerea la o altă ordine tot globală”.

”Simțindu-se că dispariția bipolarismului revitalizează naționalismele, ideea națională era demonizată, fiind tratată, în același timp, ca un fenomen secundar și trecător”, scrie Severin.

Și, în consecință, ”încercarea eșuată de monopolarism și dezordinea mondială care i-a urmat, au dat avânt naționalismului, venind rândul la demonizare al globalizării”.

Dar, în ciuda acestui fenomen și a ceea ce Severin consideră ca o confruntare ”cu susțineri relativ egale”, de fapt ”globalizarea este inevitabilă”, spune fostul șef al diplomației.

Mai mult, Severin subliniază că această globalizare poate fi ”profitabilă, cu condiția ca edificiul politic global să se construiască din cărămizi naționale, precum și că, în lipsa unei ordini globale consensuale, naționalismul ne va împinge din nou spre război”.

De asemenea, adaugă Severin, ”se ignoră că atât naționalismul marilor puteri, cât și lipsa de structură națională a uniunilor politice suprastatale, duce la opresiunea de tip imperial”.

Severin face o apreciere interesantă: ”Pe plan mondial, puterile care nu mai au resurse spre a domina la nivel global, precum este Rusia, susțin preeminența ordinii naționale”.

”Dimpotrivă, puterile care au asemenea resurse, precum China, promovează ideea unei (noi) ordini globale, post americane”, consideră Severin.

Aici merită introdus un comentariu – poate că Moscova, singura care a avut nu numai puterea, dar și responsabilitatea unui pol mondial, nu mai vrea să se încarce cu o asemenea greutate. Moscova a însemnat un centru de putere pe toate planurile, mai ales ideologic – factor care, așa cum sublinia și Adrian Severin într-un capitol anterior, a avut o însemnătate decisivă mult timp.

Acum avem, confruntarea dintre tabăra Trump și tabăra Biden / Harris adică, spune Severin, ”a fost în principal aceea dintre viziunea naționalistă și cea globalistă” – viziuni care ”au scindat societatea și clasa politică americană”.

Atenție și la una dintre cele mai interesante teorii, care pune într-o lumină ridicolă SUA: ”Să fi avut loc sub ochii noștri, orbiți de spectacolul faptului divers, prima confruntare dintre Rusia și China, desfășurată pe teritoriul SUA?”.

Argumente sunt aduse chiar de Trump și Biden – ””democrații l-au acuzat pe Trump de conivențe cu Rusia, iar republicanii pe Biden de sprijin chinez… poate nu întâmplător”, scrie Severin.

”Se poate spune că, măcar la nivelul simbolurilor și ideologiilor lucrurile așa au stat, prefigurând evoluțiile viitoare ale realității politice”, consideră Severin. ”În acest sens, nu este de mirare nici faptul că echipa Biden a primit sprijin din partea Europei germane, tot mai apropiată de China, care nu atât revenirea Americii în fruntea lumii occidentale, promise de Joe Biden, o dorește, ci eradicarea naționalismului american, iar în subsidiar dispariția ordinii mondiale americane, în favoarea unei ordini tot globale, dar post-americane”.

În pași concreți, Severin apreciază că, în măsura în care viziunea globalistă intrinsecă mandatului administrației Biden / Harris are câștig de cauză, ”ne putem aștepta la punerea ideii naționale sub presiuni sporite și, odată cu aceasta, la un refuz al democrației, simultan cu instalarea unei dictaturi culturale și politice a digitalizării; digitalizare transformată din mijloc în scop și din facilitator al vieții sociale în mod de viață socială”.

Și vine întrebarea cea de pe urmă, impunând o concluzie a excelentei analize: ”Cum va arăta această lume nouă?”.

Uitați-vă în jur! Semnele ei au răsărit – ne îndeamnă la observație și gândire Severin.

”Va fi, din câte ne putem da seama, austeră, frugală, uniformizată, colectivistă (nu comunitaristă) dar desocializată, agnostică, iliberală, cu multe obligații individuale și foarte puține drepturi și, desigur, digitalizată”, scrie Adrian Severin.

Și, atrage atenția omul politic – ”întrucât direcția este obiectivă, nu are rost nici să ne înspăimântăm nici să ne revoltăm”.

Atunci, care este soluția? ”Trebuie să optimizăm și să ne adaptăm”, ne sfătuiește Adrian Severin.

”Lumea pe care o știm, moare. O nouă lume se naște. Nu este pe placul nostru. Se pare, însă, că pendulul istoriei nu poate fi oprit” – este concluzia analizei lui Adrian Severin.

Așadar, să vedem mâine cum răsar zorii minunatei lumi noi. Eventual (re)citindu-l pe Huxley. 

245
Tagurile:
Adrian Severin
Tematic
Severin: CE este în spatele atacurilor lui Iohannis la PSD!
Ciolacu, băgat la mijloc de Năstase și Severin: ”E perspectiva ivirii unui PSD după PSD”
Severin: ”CTP s-a născut în imposibilitatea de a fi castrat”

Загрузка...