Dragoș Dumitriu

Violența programatică și generația imbecilizării

462
(reînnoit 15:10 19.12.2017)
Dragoș Dumitriu
Războiul face parte din devenirea omenirii, "este un element din Ordinea universală, stabilit de Dumnezeu", scria unul dintre teoreticienii conflagrației mondiale, mareșalul Moltke. Din contra, violența în tabloul păcii, al vieții de zi cu zi, nu este decât fanfaronadă ineptă, care nu are nici un sens... decât pentru un ins fără sens, un imbecil

Editorial de Dragoș Dumitriu

Motto: "Analfabetul viitorului
nu va mai fi cel care nu ştie să citească,
ci cel care nu ştie să înţeleagă".

Alvin Toffler

Se spune "fără violență" — dar e oare sinceră și realizabilă această dorință? Dacă ne gândim la șansele ca, după ore de stat în stradă, într-o ambianță de instigări și atacuri (verbale) vehemente, mulțimea mai e capabilă să se autocontroleze, ei bine ne dăm seama că e ceva imposibil.

Incidentul cu lovirea bătrânului pare un caz izolat, dar scoate la iveală o realitate îngrijorătoare — "sufletul" manifestațiilor, hardcore-ul, include personaje cu probleme psihice, cu înclinații spre exhibiționism și chiar pentru violență extremă, pentru arme letale.

Nu în ultimul rând este de remarcat că violența verbală depășește roșul nivelului patologic pe internet, mai ales în grupurile sau pe paginile care promovează fenomenul "rezistenței". Culmea, acolo unde ar trebui să găsești "flower power" intelectual sau tolerant, ești bombardat cu insulte de toată jena — de ce? Pentru că "pesediștii", "comuniștii", "rușii", "pensionarii" și alte categorii nu merită alt tratament.

Fără să exagerez, dar ideea din "Mein Kampf", a "Untermenschen", suboamenii, este imprimată nu numai în pseudo-gândirea unor mulțimi, dar și în reflexe. Nu mă credeți pe cuvânt, încercați pe propria stăpânire de sine să aveți păreri diferite pe grupuri cu #REZIST, pe cele "iohanniste" sau "băsiste"!

Poate să-mi spune cine ce-o vrea, dar îndemnurile la violență extremă, trimiterile la intervenții brutale, armate, la execuții, toate astea nu pot fi cauzatoare de "nonviolență" ci, în mod firesc, la fenomenul opus — manifestările cu violență.

Zeci de mii de români susțin în stradă, ”fără să realizeze", cauza "adevăratului dușman", spune omul zilelor din urmă, Sorin Vîntu, din adâncul minții și celulei sale. "Astăzi, generație, nu PSD-ul este dușmanul tău, ci cel care se vrea stăpân în casa ta, folosindu-se de sute de unelte îndoctrinate din Serviciile Secrete și Justiție".

Vîntu este un personaj pe care geniul s-a răzbunat; dar el știe și pricepe mult, dacă nu chiar tot. De fapt, Vîntu nu e un simplu "infractor", ci un exponent al sistemului capitalist — așa cum acesta funcționează în toate statele capitaliste occidentale. Un sistem care presupune afaceri uriașe în mâna unor asemenea exponenți, susținuți de servicii, controlează politicieni și partide, presă.

Unii dintre acești "exponenți" se întâmplă să aibă geniu, să fie chiar patrioți și să mai susțină și cultura sau libertatea de exprimare — e cazul lui Vîntu (nu înseamnă că Vîntu nu e capabil de multe). Dar Vîntu știe enorm și, practic, nu există nimeni în momentul de față, cu excepția lui Traian Băsescu și Virgil Măgureanu, capabil să înțeleagă și să dezvăluie ce și de ce se întâmplă. Altfel spus, Vîntu ar trebui ascultat, mai ales de o Comisie.

"Cel care se vrea stăpân în casa ta" este și cel care vrea lumea în stradă, abulică și anarhică, minimalizând tradițiile naționale și negând orice autoritate. De aceea concluzia acestui personaj complex ar trebui să fie cutremurătoare: "Am citit de-a lungul timpului o mulțime de comentarii pe paginile de Facebook și pe blog în care mi se spunea că mai bine slugă la americani decât la ruși. Băi generație, dar tu stăpână nu știi a fi?".

Ce legătură este între violența cu care am început și intențiile celui ce vrea lumea în stradă? Violența este o trăsătură a firii, dar ca orice trăsătură dacă nu este cuprinsă în tabloul potrivit, devine absurdă, defectuoasă, un handicap.

Războiul face parte din devenirea omenirii, "este un element din Ordinea universală, stabilit de Dumnezeu", scria unul dintre teoreticienii conflagrațiilor mondiale, mareșalul Moltke. Războiul scoate ce e mai bun din om, fiindcă soldatul e capabil de jertfă, afirma Moltke, iar "fără război, lumea s-ar pierde în materialism".

Eu corectez, schimbând materialism, cu mercantilism. Bref, violența în război este firească și duce la respect față de autoritate, la dragoste de țară, la camaraderie… Soldatul, cu cât este mai aprig în luptă, mai violent fizic și decizional, cu atât se încarcă de putere interioară. Este în tabloul potrivit, unde el e o tușe clară, bine conturată.

Din contra, violența în tabloul păcii, al vieții de zi cu zi, nu este decât fanfaronadă ineptă, care nu are nici un sens… decât pentru un ins fără sens, un imbecil. Spre deosebire de soldatul de pe front, violentul pe timp de pace nu respectă autoritatea, o neagă, nu are dușmani și atunci îi crează, forța lui interioară tinde spre zero, deoarece, iată, e capabil să cedeze impusului de a se comporta fără sens.

Violentul pe timp de pace va insulta autoritățile, va nega valorile și orice se ridică lângă el, bref se va simți important dând cu pietrele insultei și negației în cele mai luminoase vitrine.

Mărturisesc că mă îngrozește creșterea imbecilității în lumea de azi; internetul, în loc să contribuie la legatura creativă între oameni, folosește la imbecilizare. "Informațiile" conspiraționiste dau peste cap orice fapt istoric, rețelele de "socializare" sunt adevărate pepiniere de ură și intoleranță, iar internautul este redus la din ce în ce mai mult la un monosilabic sau utilizator al unor semne — stupide, în reducționismul lor — cu execpția revărsărilor de convingeri ferme susținute cu râuri de injurii.

Acum puțin timp, un tinerel a făcut senzație cu "mesajul generaţiei Z", adică generația născută după 1995, anul în care Internetul a invadat lumea. Mesajul este „Raise your fucking voice şi nu mai credeţi totul de-a gata!". Sigur, nu se referă la voce, ca atare, ci la cuvintele stâlcite din mesajele de pe net.

Ce caută "fucking" aici? Simplu, este vorba de manifestărea unei frustrări, violența embrionară a unui puști frustrat care face parte dintr-o comunitate plină de frustrări, o comunitate care nu va cunoaște nicicând starea de bine…

Dar esența este "nu mai credeţi totul de-a gata". Iar fenomenul "nu mai credeți" se manifestă masiv contra celor care, spun ei, dau "totul de-a gata": școala, biserica, normaliatea, familia, oamenii mai în vârstă…

Și atunci vine cel care, după cum spune omul zilelor de pe urmă, "vrea să fie stăpân în casa ta", și le spune "băi generație", ești furată, ești mințită, #rezistă! Iar ei, generația Z, a căror lume principală este cea virtuală, își închipuie că sunt soldați într-o mare bătălie, pentru care dau toată violența de care sunt în stare. Numai că nefiind o bătălie reală, nici ei nu sunt soldați, ci niște imbecilizați. Din ce în ce mai imbecili, cu cât sunt mai violenți.

De ce vrea "stăpânul" asta? Pentru că altfel și-ar da seama toată lumea că el însuși este o imbecilitate, deci l-ar respinge ca atare. Așa însă, programatic, are toate șansele ca "băi generație" să-i dea cheile casei.

462
Tagurile:
Proteste, Dragoș Dumitriu, Bucureşti, România

Загрузка...