Dragoș Dumitriu

O întrebare de Ziua Națională - va fi România centenară... degeaba?

458
(reînnoit 12:03 05.12.2017)
Acum aproape 100 de ani se punea în practică una dintre cele mai importante idei de care România nu a ținut seama - în schimb experimentăm coșmarul celor de atunci

Un ager trecător prin prezent, Mirel Palada, a postat un comentariu care m-a pus pe gânduri. Îl redau integral, ca să înțelegeți de ce am stat și am resetat ideea de editorial pe tema ZN. Iată textul, cu titlul "România prosperă, furioasă și nemulțumită", preluat de pe site-ul de "contrapropagandă" gândește.org

"România n-a fost nicicînd mai prosperă. Dincolo de tensiunile sociale, dincolo de patimile electorale, pe unde rotești ochii vezi mai multe lucruri, mai multe case, mai mulți bani. Totul realizat cu mai puțini oameni. Atenție! Vorbesc din punct de vedere absolut, al cantității de resurse disponibile, și nu relativ, nu prin comparație cu alte țări, față de care decalajul s-a păstrat, poate chiar a crescut.

România n-a fost nicicînd mai sigură din punct de vedere militar. Se împlinesc deja 10 ani de cînd sîntem sub umbrela protectoare NATO. Românii simt asta, chiar dacă la nivel difuz, mai puțin articulat.

România n-a fost nicicînd mai nemulțumită. Discrepanța dintre putirință și așteptări este atît de mare, dorința atît de puternică, frustrarea atît de intensă încît a generat un exod masiv, o pierdere de populație mai mare decît în vremea celui mai mare război recent prin care a trecut țara noastră, al doilea război mondial. 15% din întreaga populație adultă și aprox. 25% din populația activă au plecat din țară în ultimii 10 ani și e puțin probabil să se mai întoarcă.

România n-a fost nicicînd mai furioasă și mai plină de ură. Este o agresivitate și un potențial de violență cum probabil n-au mai fost din anii '30 încoace. Cele două facțiuni ireconciliabile, tefeleii și știrbii, fasciștii și comuniștii, se urăsc cu mare ură. Nu există cale de discuție. Nu există pic de empatie. Nu există pic de răbdare. Fiecare îl vrea pe celălalt aneantizat, măcar simbolic.

România e pe cale să facă 100 de ani. Îi face degeaba. Îi urîm pe cei de lîngă noi. De fapt, ne urîm pe noi înșine. Anul care vine va fi o reflecție a acestei bube lăuntrice pe care o hrănim încontinuu, ca un cancer emoțional și moral. Evenimentele Centenarului vor fi searbede, amare, superficiale și puternic contestate. Nu vom fi mulțumiți. Nu ne vom împăca, nici măcar momentan. Nu vom lua o pauză de respirație. Nu vom accepta un armistițiu. Vom continua să fim cîrcotași și grețoși și enervanți și nemulțumiți și plini de scîrbă.

Mîine e Ziua Națională a României. Nici mîine nu ne vom potoli. Va fi la fel de tensionată atmosfera. Vom fi la fel de zăticniți și de nemulțumiți și de acri și de haini. Fără milă. Fără entuziasm. Fără proiecte pozitive. Fără răbdare. Fără iertare. Sîntem creștini de 2000 de ani, de pe vremea sfîntului Andrei, a cărei zi o sărbătorim azi, și n-avem pic de suflet de creștini în noi.

La mulți ani, Românie!"

Bun, cu Mirel Palada niciodată nu poți fi sigur când e ironic sau când slalomează printre reflecții duse la limita sincerității. Probabil că nici el nu e chiar sigur, fiind un pasionat al variabilelor. În fine, cert e că textul te pune pe gânduri, e o abordare originală, o antiteză pe care mulți am vrea să o simțim… dar nu o prea credem. Adică am vrea să acceptăm cifrele bunăstării, ba chiar și siguranța "umbrelei" — dar nici nu-i dăm dreptate contestatarului și nici nu aplaudăm numărul de circ cu tigrul Europei. Hai, un pisoiaș, mai merge, încape și în apartamentul meu de bloc…

Glumesc, doar e 1 Decembrie, zi liberă. Cu alte cuvinte, Palada are și el dreptate, nemulțumirea românului e cronică de 100 de ani încoace, cu perioade acute, de exemplu astăzi. Dar, mă gândeam, admițând că există persoane care se hrănesc cu cifrele Eurostat, ce ar mai trebui spus, pe lângă ce a scris Palada? O înșiruire rapidă și de-a valma, în dezordinea supărărilor subiective, ar arăta cam așa:

România nu a fost niciodată mai puțin a românilor, nu au fost niciodată atâția români datori și România îndatorată, niciodată nu am fost implicați în atâtea conflicte militare care nu sunt ale noastre, rareori alții au decis în locul nostru, rareori am văzut zidurile pavoazate cu atât de puțină limbă română, niciodată nu a fost o asemenea promovare a inculturii și promiscuității, niciodată nu a fost un atac de asemenea anvergură la credință, tradiții și morală, poate niciodată nu a existat o promovare a spaimelor false, a cretinismelor de tip "ezo-ocult-mistic-protocronist", niciodată nu au existat atâtea arestări, condamnări, urmăriri etc. la care poporul să se bucure fățiș, niciodată românii n-au fost mai urmăriți, niciodată România nu a mai fost piață și traseu pentru droguri, ah, da, niciodată România nu a fost mai apărată… provocând Rusia cu cele peste 1000 de avioane numai în zona noastră și miile de rachete de care, sigur, ne va apăra NATO cu toată puterea magică a articolului 5, da, în fine, da, în rest suntem splendizi, wtf… cum spuneam, Mirel Palada are dreptate parțial…

În teoria "lumii civilizate", România a evoluat, de exemplu curcubeul homo strălucește pe cerul patriei noastre europene, cer luminat de perspectiva achiziționării de noi și noi avioane, rachete, ba chiar și de aducerea de arme nucleare. Ce poți să îți mai dorești, generație "Dez-vol-ta-re-Paaa-ce"?

Plus că e o lume liberă, poți înjura tot fără să te bage cineva măcar în seamă, curajoșii care pleacă în căutarea altor frontiere, unde neam de neamul lor no one has gone before, au acces la toate budele din Europa — poate dacă mai împrumutăm ceva zeci de miliarde vom avea dreptul să frecăm și podele americane, plajă în Turcia, Bulgaria, Grecia, cheltuieli culinare în Austria, curve în rest.

Anul acesta am scris despre câteva decese ale unor miliardari, care semănau a sinucideri cum semăn eu cu Donald și Melania Trump. DIICOT constată că am devenit zonă de trafic și piață de consum pentru droguri, creșterea fiind exponențală. Lumea interlopă nu mai există, s-a transferat în politică, capii ei ajung consilieri, chiar parlamentari, preiau filiale… unii ar putea spune că, iată, România centenară e o țară matură, capabilă să înțeleagă diverse ways of life.

Diplomație în genunchi, manifestări secesioniste, stat paralel, corrrruption, demonstrații, datorii, proprietate străină, MCV, amenințări externe… nici măcar calificarea la fotbal! Înainte ni se spunea celor din PRM că suntem nebuni cu naționalismul nostru, că problemele țării sunt altele. Acum, iată, dacă încerc să nu mai fiu nebun… înnebunesc!

Problema exasperantă în legătură cu Ziua Națională este că aș vrea să scriu cu mândrie despre prezent, nu numai despre trecut. Ori, ca naționalist și materialist istoric am destule motive în istorie, dar dialectica îmi pune un nod dureros în gâtul prezentului.

Așa că mi-am pus păsul pe net, laolaltă cu rugămintea "dați-mi câteva idei despre aspecte pozitive ale perioadei prin care trecem". Nu voi reproduce cele câteva zeci de răspunsuri — și așa mă cuprinde depresia… Bref, singurul filon pozitiv s-ar traduce prin "Încă rezistăm", fără legătură cu comedia nonguvernamentală omonimă.

Sincer, logic, după toate cele expuse și trăite în prezent, aș putea încheia cu concluzia că Ziua Națională este un motiv de trista constatare… dar cum să scriu așa ceva?!

Acum aproape 100 de ani, Dimitrie Gusti punea în practică una dintre cele mai importante idei de care România nu a ținut seama. S-a numit "Arhiva pentru știință și reformă socială" și a fost o revistă care a apărut din 1919 până în 1943, grupând cele mai interesante idei din politic, social, economic, administrație și alte domenii vitale.

Cele mai strălucite minți românești s-au exprimat acolo, cu idei originale dar preluând și comentând ce era mai intersant pe plan mondial. Erau păreri de varii orientări, dar punctul forte al „Arhivei" a fost chiar lipsa oricărei politizări, a oricărui subiectivism partinic. Liberali care analizau critic constructiv ideile socialiste, internaționaliști care evidențiau necesitatea națiunii în noua structură mondială… Cu alte cuvinte un falanster intelectual, asemănător cu deschiderea constructivă a anilor 1965-75.

Am citit o parte din cele circa 12.000 de pagini ale colecției. Am citit și o mică parte din explozia de cultură și înțelegere a spiritului național care s-a numit "Viața românească", revista condusă de vizionarul trădat Constantin Stere, creator al României Mari.

Mărturisesc cu toată responsabilitatea — nu am cum să mă bucur de prezentul lui 1 Decembrie 2017. Mergem pe prea multe căi greșite! Asta nu e România centenară — adică România lui Dimitrie Gusti și Constantin Stere, e coșmarul lor! O societate divizată și non-națională, a trădării și urii, a fățărniciei și slugărniciei, a imoralității, a cedării de demnitate și suveranitate — o microlume fără Dumnezeu.

Exact când scriam paragraful anterior mi-am dat seama că am găsit ceea ce căutam — motivul satisfacției. Iar acesta este chiar șocul, trezirea — așa nu se mai poate! Și de aici fluxul dorinței de a schimba ceea ce este — și ceea ce sunt — simplu martor a ceea ce am scris mai sus.

Da, mă bucur să pot spune că, începând cu acest 1 decembrie 2017 nu mai vreau să am motive să scriu despre România așa cum am scris până în această noapte care tocmai se termină, iar eu mă trezesc.

De aceea spun "La Mulți Ani, România!", cu bucurie sinceră în suflet, fiindcă mă bucur pentru viitorul de după 1 Decembrie 2017. În care sper, în care cred — și sunt convins că Mirel Palada nu va avea dreptate — România nu va fi centenară degeaba!

Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik. 

458
Tagurile:
1918, Marea Unire, Ziua Națională, Centenar, România
Georgiana Arsene

Profesor cu studii superioare: Caut de lucru ca șofer, la MEC

2696
Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a descoperit, după ce a semnalat presa în prealabil, că un șofer din instituția pe care o conduce are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare.

Trăim într-o țară a absurdului? Nu, trăim într-o țară în care pare că totul este posibil, dacă știi să fii omul potrivit la locul potrivit. Sau trăim într-o țară de glume proaste.

Recenta situație pe care a aflat-o și Monica Anisie, ministrul care a vorbit de scenarii mai mult decât au făcut-o regizorii în acest an – că, dacă sălile de spectacol au fost închise, e clar că bieții oameni au fost nevoiți să găsească alte subiecte de discuție – mi-a amintit de un banc. Prost.

Vă spun întâi în linii mari care este situația de la Ministerul Educației și Cercetării și apoi bancul, ca să înțelegeți enormitatea.

Presa a semnalat că un șofer de la Ministerul Educației și Cercetării are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare, 20 de ani vechime și grad didactic I.

Monica Anisie a aflat și ea și a reacționat pe Facebook, spunând că a descoperit că atât la MEC, cât și în celelalte ministere există discrepanțe la încadrarea salarială în cazul mai multor posturi.

”Cred că Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să lămurească această situație și să lucrăm împreună cu toate celelalte ministere la ajustarea eventualelor discrepanțe pentru o salarizare echitabilă în sistemul public”, a scris Anisie.

Buun… și acum bancul promis. Un profesor de matematică vede că are probleme cu chiuveta din bucătărie, așa că omul cheamă un instalator. Acesta vine, strânge câteva șuruburi, înfiletează niște chestii, totul devine funcțional. Îi dă nota de plată profesorului, care este șocat.

Profesorul exclamă că valoarea notei de plată reprezintă o treime din venitul său lunar. Totuși, plătește. Instalatorul îl întreabă de ce nu vine la firma la care este el  angajat să fie instalator și îi spune că ar câștiga triplu față de cât câștigă ca profesor.

”Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți c-ați terminat numai 7 clase. Nu le plac oamenii educați”, spune instalatorul.

Prin urmare, profesorul și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar.
Tot ce trebuia sa faca era sa strângă un șurub-două.

Șeful companiei decide să-și trimită angajații la seral, ca să termine clasa a opta, iar primul curs a fost de matematică. El își dă seama că a uitat aria cercului, încearcă să o deducă, umple tablele cu calcule, nebunie.

Din bănci, colegii îi șoptesc: ”Schimbă limitele de integrare!”

Care e morala? Că nu prea dă nimeni doi bani pe profesori. Iar reacția ministrului Anisie este de râs dacă nu ar fi de plâns. Demnitarul, profesor la bază, demonstrează că nu e preocupată de salariile cadrelor didactice. Și, deși îmi voi atrage iar un val de antipatii, nici sindicatele nu sunt preocupate. Durerea în cot e resimțită acut numai de profesori. La vârf, până și șoferii sunt plătiți decent.

Așa că… un dascăl ar putea da următorul anunț: ”profesor cu studii superioare caut de lucru ca șofer. La MEC”.

2696
Tagurile:
Profesor, Monica Anisie

Загрузка...
Adrian Năstase

Adrian Năstase și montajul din spatele prăbușirii României

1152
O provocare pentru cei care au asistat și au observat atent, la fel ca mine, cum a decurs pregătirea preluării guvernării de către Adrian Năstase – și ce s-a petrecut după el. Dar și DE CE a trebui să fie așa .

Am comentat recent o postare a lui Adrian Năstase, în care era prezentat Protocolul între PSD și FDGR, semnat de fostul premier și fostul primar, actual președinte. Sigur, documentul este una dintre dovezile importante majore ale ipocriziei „anti-pesedistului” Iohannis, alături de alte câteva. Plus multe mai puțin importante, dar semnificative în tabloul fățarnicului din fruntea statului.

Sigur, cine citește postarea lui Adrian Năstase observă ceva și mai grav: suita de realizări concrete ale guvernării 2000 – 2004 – și, implicit, comparația dezastruoasă pentru ”peroada” Iohannis, mai ales atunci când a putut impune guvernele sale – sau când a putut bloca activitatea guvernelor PSD – Ponta, Dăncilă și chiar Grindeanu.

Iar peste toate rezultă și un aspect de-a dreptul depresiv: cum a ajuns România să decadă de la un premier de prim rang ca nivel de pregătire, experiență guvernamentală, notorietate și relații personale internaționale… până la nivel de Sică Mandolină!

Făceam apel în comentariul meu la ceea ce am văzut ca jurnalist în 1999 și 2000 – un întreg mecanism format din profesioniști de top din toate domeniile care se pregătea să preia puterea, având obiective dificile, în primul rând adaptările instituționale și legislative pentru integrarea europeană, dar și pentru nefericita aderare la NATO.

Da, am văzut o parte a acelor pregătiri – și erau impresionante! Sunt destui care pot da mărturie că am dreptate – și asta în toate domeniile. Cred că a fost perioada în care s-a lucrat cel mai mult pe grupuri de specialitate - cu profesioniști excelenți.

 În plus, era vorba chiar de persoana premierului! 

Adrian Năstase NU a preluat Guvernul din postura de șomer, fost atârnător la stat, fără o pregătire intelectuală și profesională clară - și fără o echipă de specialiști reputați! Năstase a venit după o experiență diplomatică vastă, de asemenea una parlamentară de top, precum și o carieră universitară remarcabilă.

Și, așa cum scriam, Năstase se pregătea să preia guvernarea cu o echipă de excepție, care lucrase non stop la pregătirea din timp a celei mai bine plănuite guvernări de după revoluție. Rezultatul s-a văzut… în 2004.

2004 a găsit România într-o poziție de start lansat, cu o politică judicioasă a cheltuielilor și investițiilor, nu una care să o ia pe calea consumului, așa cum dorea Occidentul, SUA, NATO.

Tradus - România lui 2004 era pusă pe calea unei dependențe externe cât mai reduse, bazată și pe colaborări estice benefice, plus relația de parteneriat egal, real, cu Vestul. 

Ce diferență față de ce este acum - ce prăbușire totală vedem în momentul de față! O colonie, dependentă total, în care singurele personalități cu pregătire și carieră în spate – Ciucă și Aurescu – se comportă mai mult decât oricine ca servanți ai intereselor americane - nu al celor naționale și suverane! Despre restul miniștrilor, nici nu are rost să discutăm – reprezintă doar… niște glume proaste!

Da, România din 2004 era pe cale unei dezvoltări europene suverane, probabil în genul Ungariei, Cehiei sau Slovaciei – sau chiar al Poloniei, dar nu cu aberațiile militariste ale Varșoviei. Sigur, România nu ar fi fost orientată către rusofobie, ci către o politică inteligentă, pragmatică – în funcție de interese satisfăcute concret, nu ”strategic”, adică mincinos și iluzoriu.

Și, da, în România condusă după 2004 în continuarea direcției începute în 2000, grupurile de ale străinătății NU ar fi dictat TOTUL în România, nu ar fi ajuns să angajeze România în conflicte internaționale, în combinații bancare, energetice, bursiere etc. etc.

Am mai spus-o, cred că nici criza din 2008 nu ar fi lovit România atât de puternic – pentru că nu ar fi fost condusă de personaje precum Boc sau Elena Udrea, nici de ”statul paralel” creat de Traian Băsescu, pentru a deveni pârghia străinătății și arma contra elitelor românești. 

Hai să mai amintim un aspect: România a pierdut, după 2007, cea mai mare oportunitate de a face parteneriate economice excepționale: Vladimir Putin a stabilizat Rusia și a declanșat principalele proiecte (parteneriale) de transport gaze și investiții în zona nucleară, iar în China începea epoca de aur a creșterii economice, sub conducerea excepționalului Xi Jinping.

Estul devenea cel mai mare și dinamic investitor – dar România… Băsescu a început brusc să-l insulte pe Putin, iar China va deveni, în scurt timp, subiect de atac politic. UE a profitat din plin, pe când România a rupt cele mai profitabile relații – pentru că devenise o colonie pe care alții o controlau!

Concluzionând – repet, da, România lui 2004 se era pe cale unei dezvoltări europene suverane, ca membru demn și egal din UE. De aceea și drumul lui Adrian Năstase trebuia oprit, iar România adusă pe calea consumerismului, a pieței de desfacere pentru Occident, a MCV, a cumpărătorului de arme și a unui teren de jocuri strategice păguboase și riscante.

Adrian Năstase a fost ținta principală, restul - care, culmea, s-au bucurat sau chiar au concurat la căderea lui - au simțit și ei dulceața glonțului patriei-colonie. Și o vor mai simți, pentru că în lipsa realizărilor, trebuie să dai poporului circ. Ori asta dau Iohannis, Orban, ambasadorii SUA, reprezentanții NATO…

***

O completare necesară: se va comenta că NU am vorbit și de decăderea Partidului Social Democrat - de la Adrian Năstase, președinte și fondator, la Marcel Ciolacu. Atrag atenția că am precizat că NU analizez glume proaste. Marcel Ciolacu nu reprezintă nici măcar atât, în paradigma Adrian Năstase.

1152
Tagurile:
Adrian Năstase

Загрузка...
Security forces guard the area after a reported knife attack at Notre Dame church in Nice, France

Arhiepiscopul de Toulouse: „religia nu poate fi ridiculizată”

0
(reînnoit 19:57 30.10.2020)
Spunând că este împotriva publicării unor caricaturi precum cea a profetului Mahomed, arhiepiscopul de Toulouse şi-a exprimat opinia că faptul de a lua în râs o religie nu este fără urmări.

BUCUREŞTI, 30 oct – Sputnik. La o zi după atacul terorist de la Nisa și la două săptămâni după decapitarea lui Samuel Paty, arhiepiscopul de Toulouse Monsignor Le Gall și-a exprimat opinia, pentru France Inter, despre libertatea de a lua în râs o religie.

„Legat de aceste caricaturi, le consider periculoase, pentru că prin ele punem gaz pe foc. Trebuie calmate apele. Pentru că aceste caricaturi sunt împotriva musulmanilor, dar și împotriva credinței creștine”, a spus episcopul Le Gall, răspunzând la întrebarea de ce au fost vizate bisericile de atacatorii terorişti.

Acesta consideră că francezii trebuie să înceteze să publice acest gen de caricaturi.

„Libertatea de exprimare are limite, aşa cum au toate libertățile umane. Nu râdem de religie fără a suporta urmări, nu ne putem permite să râdem de religii, vedeți care este rezultatul”, a spus arhiepiscopul.

Pentru episcopul Le Gall, noțiunea de fraternitate este esențială.

„Libertatea de a fi împreună, de a vorbi împreună, libertatea de a fi frați, dar de a nu fi furioşi”, a adăugat acesta, citat de Sputnik France
0
Tagurile:
Arhiepiscopul de Toulouse, Religie

Загрузка...