Ilie Catrinoiu

Iată de ce capitalismul este sclavagism și sărăcie extremă

501
(reînnoit 09:23 02.10.2017)
În premodernitate, capitalul era pământul. În modernitate, capitalul a devenit marfă, iar când marfa a ocupat Planeta, în postmodernitate, capitalul a devenit imagine. Ai imagine, ai capital; şi invers. Capitalismul - mediul virtual al fantasmelor şi jocul fantomelor fără patrie.

În Marea Britanie, aproximativ 4 milioane de copii trăiesc în sărăcie extremă, doar în ultimul an numărul lor a crescut cu 200 000. Datele indică însă faptul că acest trend va continua să crească, până în 2020 rata sărăciei în rândul copiilor englezi va creşte cu 50%. Iar unde copiii sunt neglijaţi, viitorul nu există.

Reducerile costurilor de muncă prin 1) externalizarea producției din zonele geografice scumpe spre pieţele forței de muncă ieftine, 2) exercitarea unei presiuni de cost în jos, de-a lungul lanțului comercial, pentru a-şi primi sau păstra contractele și 3) utilizarea acestor presiuni pentru a intimida angajaţii să accepte reduceri salariale sau, dacă nu vor, își pierd locurile de muncă; toate aceste escrocherii au fost de-a lungul timpului perfecţionate de liberalism astfel încât ele să nu fie observate.

S-a ajuns astăzi la apogeul globalizării. Corporaţiile sunt sclavagismul modern. În 2010, Foxconn, unul dintre furnizorii Apple din Asia, a angajat 500.000 de oameni în fabricile sale din Shenzhen și Chengdu. Au avut loc atunci, în interiorul companiei, 18 tentative de sinucidere în rândul angajaţilor, dintre care 14 au fost fatale. Foxconn practică un regim de muncă în stil militar. La începutul zilei angajaţii sunt întrebaţi "cum esţi?". Personalul este obligat să răspundă "Bună! Foarte bine! Foarte, foarte bine!" După aceea trebuie să lucreze în tăcere, monitorizaţi de către şefi și cu limite stricte privind pauzele de toaletă. Cum salariile sunt foarte mici, orele suplimentare de muncă sunt singura modalitate prin care lucrătorii pot câștiga suficient pentru a trăi.

La nivel mondial, în industria îmbrăcămintei lucrează aproximativ 30 de milioane de salariaţi. Există rapoarte periodice cu privire la condițiile de muncă abuzive din aceste companii private, variind de la salariul umilitor până la munca copiilor și munca forțată. În Bangladesh, în aprilie 2013, 1 113 salariaţi au murit și 2 500 au fost răniți în urma prăbușirii clădirii Rana Plaza, sediul cu 8 etaje în care funcționa fabrica de textile.

Condițiile de muncă din companiile producătoare de îmbrăcăminte din Cambodgia sunt atât de dure încât angajaţii leșină în mod regulat la locul de muncă. Orele suplimentare sunt o necesitate pentru că salariile sunt insuficiente pentru satisfacerea nevoile de zi cu zi. Deşi guvernul din Cambodgia limitează orele suplimentare la două ore pe zi, acest lucru nu este respectat de corporaţii, cei mai mulți muncitori din fabricile de textile lucrând între 3 si 5 ore suplimentare pe zi.

La nivel global, cei mai bine plătiţi directori generali conduc cele mai puţin performante corporaţii. Un studiu efectuat de firma de cercetare corporativă MSCI şi publicat de Wall Street Journal a constatat că pentru fiecare 100 de dolari investiţi în companiile cu cei mai bine plăţiţi directori performanţa a crescut, timp de 10 ani, până la 265 de dolari. Dar, aceeași sumă investită în companiile cu directori plătiţi mai puţin a crescut la 367 de dolari într-un deceniu.

Organizația Internațională a Muncii calculează sărăcia folosind "paritatea puterii de cumpărare (PPP)", indice elaborat de Banca Mondială care stabileşte că 1 dolar pe zi reprezintă „sărăcie extremă" și 2 dolari pe zi reprezintă doar „sărăcie". Oameni care trăiesc peste aceste linii de sărăcie sunt consideraţi a nu fi săraci. Aceste standarde de sărăcie reflectă echivalentul internațional a ceea putea fi achiziționat în 1985 în Statele Unite ale Americii cu un dolari şi doi dolari. Problema pentru Banca Mondială este că aceşti indici sunt greşiţi şi că sărăcia este mult mai mare în realitate deoarece, ajustat la inflație, salariul minim actual din America este mai mic cu aproape 4 dolari faţă de acum 50 de ani. Datele arată că, în 1968, salariul minim era echivalent cu 10,90 dolari la valoarea anului 2015, iar azi salariul minim este de 7,25 dolari.

Cu alte cuvinte, dacă în 1985 mai cumpărai ceva cu 1 dolar pe zi oriunde în lume, azi nu mai cumperi nimic.

Astfel că inegalitatea la nivel mondial nu a fost niciodată mai mare ca astăzi. În doar 5 ani, din 2010 până în 2015, averea celor mai bogate 62 de persoane din lume, unii dintre aceşti oligarhi însumând o cifră de afaceri cu valori mai mari decât averea a jumătate din populația lumii, a crescut cu 44 %. În aceeași perioadă, averea celor 50 % procente din populaţia globală a scăzut cu aproximativ 38 %. Un procent foarte mare, aproximativ 50% din forța de muncă globală este lipsită de putere, autonomie şi libertate. În 2010 existau aproximativ 942 de milioane de salariaţi săraci care trăiau cu sub 2 dolari pe zi (aproape 1 din 3 salariaţi din mediul privat trăiesc cu mai puţin de 2 doilari pe zi). Mai grav este că aceste cifre sunt subevaluate, situaţia fiind în realitate mult mai inumană.

Comerciantul nu are patrie decât locul care îi permite să-şi maximizeze profitul, scria Adam Smith. Capitalismul a fost de la bun început preocuparea escrocilor. Este desigur greşit să credem, aşa cum fac unii nesăbuiţi, fie ei şi profesori universitari, că liberalismul a suferit vreo schimbare de fond în toată istoria sa. Între timp doar forma s-a schimbat. În premodernitate, capitalul era pământul. În modernitate, capitalul a devenit marfă, iar când marfa a ocupat Planeta, în postmodernitate, capitalul a devenit imagine. Ai imagine, ai capital; şi invers. Capitalismul — mediul virtual al fantasmelor şi jocul fantomelor fără patrie.

Karl Marx a criticat perfect capitalismul, dar a greşit când a propus egalitatea absolută de pe temeiuri mercantile în logica statului raţional teoretizat de Hegel. Omul este liber atunci când îşi atinge autonomia. Voinţa de putere şi autonomie îl eliberează pe om, dar nu orice putere şi nu orice autonomie. Pentru că există structuri diferite de putere şi structuri diferite autonomie. Dar despre asta vom scrie în alt editorial.

Ilie Catrinoiu este critic social, membru fondator şi vicepreşedinte al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină şi transdisciplinară.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu opinia Redacției Sputnik.

501
Tagurile:
Capitalism, Sclavagism, Ilie Catrinoiu, România
Monica Anisie

De ce a prins fake-news-ul cu declarația Monicăi Anisie?

669
O declarație care ar fi putut scoate din minți și cel mai liniștit om a scos la iveală, de fapt, prăpastia dintre actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării și omul de rând.

Am urmărit și eu ieri, ca mulți – incredibil de mulți – români declarația ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie, legată de situația copiilor care provin din familii fără curent electric.

De la bun început am simțit – sau, mai degrabă, am vrut să simt, să cred asta – că avem de-a face cu o scoatere din context, cu un fake-news… Nu îmi puteam imagina că un om, care, pe deasupra ete ministrul Educației și Cercetării, se arată a fi atât de lipsit de empatie față de oamenii cu adevărat nevoiași.

Era ca și cum le-ar fi spus: ”Dacă n-aveți pâine, mâncați cozonac!”

Și totuși… chiar dacă vorbim de o ”gafă” exagerată, accentuată până dincolo de limita bunului simț și a decenței, problema care apare este alta, reală și dureroasă. Iar Anisie pare să nu facă nimic pentru a o remedia.

Mă refer la prăpastia dintre Ministerul Educației și Cercetării și omul de rând. Distribuirea masivă a imaginii ministrului Educației și Cercetării, însoțită de textul ”Pentru școala online, elevii care nu au tablete pot urmări lecțiile la televizor” arată că s-a ajuns la saturație. Profesorii, elevii, părinții, toți au distribuit imaginea. Pentru că nu se mai poate. Pentru că, de luni de zile, de la MEC nu vin decât incertitudini și bâjbâieli.

Acest fake news nu a reprezentat decât picătura care a umplut paharul. Iar Anisie, în loc să arunce cu venin pe Facebook, să acuze fake-news-ul – uitând, evident, că funcția sa presupune alte îndeletniciri – ar trebui să își adune echipa și să se întrebe: ce e de făcut?

Pentru că, în mod absolut clar, nu mai merge așa. Iar Monica Anisie – vrem, nu vrem – și-a pierdut credibilitatea în fața românilor. Acesta este și motivul pentru care nimeni nu mai stă să citească întreaga declarație a demnitarului.

Românii au înțeles – și aici nu e vina lor – că ministrul Educației și Cercetării nu are credibilitate și că, mai grav de-atât, are ”potențial”. Adică omul poate citi un titlu și deja îl crede, pentru că se pliază pe imaginea pe care o are despre un personaj politic sau altul.

Mingea se află acum în terenul Monicăi Anisie.

669
Tagurile:
Monica Anisie

Загрузка...
Steagul UE

Europa va plăti scump pentru noile sancțiuni antirusești

338
(reînnoit 18:00 16.10.2020)
Acest episod a devenit cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani.

Editorial realizat de Irina Alksnis

La summitul UE de la Bruxelles au fost anunțate sancțiuni împotriva Rusiei cu privire la cazul lui Alexei Navalnîi, scrie editorialistul Irina Alksnis pentru RIA Novosti.

În noua listă neagră au fost incluși șase reprezentanți de rang înalt ai serviciilor speciale rusești, ai Ministerului Apărării și ai Administrației Prezidențiale, precum și ai Institutului de Cercetare de Stat pentru Chimie Organică și Tehnologie. Sursele susțin că aceste persoane „ar fi putut ști despre otrăvire sau au fost implicate în planificarea acesteia”.

Astfel, potrivit Uniunii Europene, statul rus se angajează în asasinate politice (și atentate asupra lor), folosind arme chimice pentru aceasta în locuri aglomerate. Iar pedeapsa adecvată pentru aceasta, potrivit europenilor, este înghețarea activelor și interzicerea intrării mai multor oficiali ruși, posibil implicați.

În alte privințe, astfel de acțiuni, care se presupune că ar fi întreprinse de Rusia, nu reprezintă un motiv pentru ca Europa să transforme cumva cooperarea cu Rusia. Mai mult, Berlinul, ca inițiator și forță motrice a evenimentelor care au loc, este interesat de „relații bune sau cel puțin rezonabile” cu Moscova, întrucât, potrivit ministrului de Externe al Republicii Federale Germania, Heiko Maas, ceea ce s-a întâmplat „nu schimbă geografia”, iar țara sa trăiește „prin comerț și schimb științific".

Anume în totalitatea acestor fapte ar trebui să căutăm o explicație pentru retorica rusească, fără precedent de aspră din ultima vreme.

Poate părea ciudat la prima vedere, dar prin decizia sa de astăzi, UE a dat într-adevăr un caracter calitativ nou confruntării sale cu Rusia. Pentru a înțelege despre ce este vorba, este necesar să ne reamintim de trecutul recent.

Acest episod a fost cea de-a treia acutizare majoră a relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani. Primul a fost în 2014-2015 și este asociat cu evenimentele violente de atunci. Al doilea s-a întâmplat în 2018 în cazul Skripal. Și acum - incidentul cu Navalnîi.

Organizatori și conducători ai acestor procese au fost întotdeauna diferite puteri. La mijlocul anului 2010, Statele Unite au fost acea forță care a desfășurat o campanie grandioasă de exercitare a presiunii asupra Rusiei în acea perioadă. La rândul său, scandalul Skripal a fost în totalitate inspirat de Marea Britanie.

În ambele cazuri, Europa continentală a acționat ca o forță condusă din afară, de la care se aștepta, de asemenea, să facă principalele sacrificii în lupta împotriva Moscovei. Mai mult, americanii s-au descurcat destul de bine pentru prima dată: Uniunea Europeană a avut de suferit cele mai grele pierderi ca urmare a schimbului de sancțiuni sectoriale și contra-sancțiuni rusești. Cu toate acestea, acest lucru era destul de previzibil, deoarece Rusia este un partener economic mult mai semnificativ pentru UE decât pentru Statele Unite sau Regatul Unit.

Europa a învățat o lecție din experiența dureroasă și a emasculat destul de repede războiul sancțiunilor, care durează și astăzi, până la măsuri nedureroase din punct de vedere economic pentru toate părțile sub formă de completare a listelor nesfârșite și expulzare periodică a diplomaților.

Se poate presupune că retorica pacificatoare a politicii externe a Moscovei, care se manifesta anterior chiar și în perioadele celei mai acute ale campaniei anti-rusești din Occident, era și se adresa în primul rând ei - Europei continentale. Sarcina a fost de a răzbate la pragmatismul și buna chibzuială a capitalelor europene, astfel încât acestea să nu-și permită să fie transformate într-un instrument blând în mâinile Washingtonului și Londrei.

Și acest lucru s-a reușit.

Acum, Europa - și în special Germania - a decis să joace independent aceeași carte pe care au jucat-o camarazii săi din Occidentul colectiv: să umfle un grandios scandal rusofob pentru întreaga lume pentru a-și atinge unele dintre obiectivele sale.

Diferența constă în faptul că, dacă Statele Unite și Marea Britanie s-au bazat într-adevăr pe un efect sensibil anti-rusesc, atunci în acest caz scopul este evident unul diferit - pur și simplu pentru că „pedeapsa” anunțată a Rusiei are din nou un caracter absolut simbolic. Pe de altă parte, cel mai valoros și fragil obiect al relațiilor bilaterale din acest moment - ”Nord Stream - 2” - este atent păzit de germani și scos de sub atac.

Cel mai probabil, Berlinul și, în același timp, Parisul și Bruxelles-ul își rezolvă problemele interne cu această combinație, folosind tema „rusească” ca instrument convenabil familiar, iar Navalnîi ca pe un „neghiob” din Preferans.

Doar după mai bine de câteva decenii în care a avut un rol geopolitic secundar, precum și concentrându-se pe economie, „comerț și schimb științific”, Europa și-a pierdut abilitățile în implementarea operațiunilor politice speciale și complexe. De aici și delirul din ce în ce mai uimitor al poveștii cu Navalnîi, unde s-a ajuns deja la acuzațiile de dublă otrăvire a bloggerului. În acest context, britanicii din cazul Skripal arată ca niște guru ai profesionalismului.

Iar degețelul amenințător, arătat de europeni în calitate de pedeapsă la adresa statului care este acuzat că a folosit arme chimice și a încercat o asasinarea politică, impresionează în mod deosebit.

Deci, dacă Europa decide să intre în joc cu mize atât de mari, trebuie să fie gata că va trebui să plătească scump.

Într-adevăr, în marea politică și imaginația adecvată a Moscovei (și puteți fi sigur de ea), gama de măsuri care sunt cu adevărat sensibile pentru partenerii europeni depășește cu mult restricțiile pur economice pe care aceasta le evită atât de sârguincios.

338
Tagurile:
UE, Rusia, Sancțiuni
Tematic
Premieră: primul transgender viceprim-ministru în Europa
Cât de periculos este vaccinul: SUA solicită un răspuns, Europa numără profiturile
Europa luptă pentru uniformizare liberală și totalitarism democratic
Macron: cooperarea cu Rusia, necesară pentru pacea în Europa
Puși în fața faptului împlinit: Cum va plăti Europa pentru bazele SUA

Загрузка...
Andreea Marin

Andreea Marin, copleșită: ”ești mai frumoasă în realitate”

0
Cunoscutul prezentator Mircea Radu a vorbit, în emisiunea Andreei Marin ”Nu există nu se poate”, despre cum el și alți colegi suspinau după cea supranumită ”Zâna surprizelor”.

BUCUREȘTI, 23 oct – Sputnik. Andreea Marin continuă să fie în atenția spectatorilor români, care au îndrăgit-o încă de când prezenta știrile la televiziunea națională și apoi emisiunea care storcea milioane de lacrimi ”Surprize, surprize”.

Mircea Radu, cunoscutul prezentator al emisiunii ”Din dragoste” a fost invitat de Andreea Marin în platoul emisiunii ”Nu există nu se poate”.

Diva a fost luată prin surprindere de fostul său coleg care i-a făcut niște declarații copleșitoare.

Mircea Radu a povestit cum s-a întâlnit cu Andreea Marin.

 ”Eram deja în Televiziunea Română, la știri, într-un loc numit editare, unde erau suspendate trei televizoare. Tu erai o fată extraordinar de frumoasă, care trecea ecranul ca nimeni alta, la TVR Iași. Și noi, toți băieții, suspinam după tine: „Cine o fi fata asta, cum o întâlnim…”, a spus Mircea Radu, potrivit cancan.ro.

Acesta a adăugat că, într-o dimineață, a venit cineva la redacție și a spus că, în anticameră la directorul Departamentului Emisiunilor Informative se afla ”fata de la TVR Iași”, adică Andreea Marin.

Omul de televiziune își amintește că s-a ridicat, a mers la biroul respectiv și a văzut-o, iar prima impresie a fost și atunci, ca și acum, că Zâna arată mai bine în realitate: ”ești mai frumoasă în realitate decât la televizor”.

După aceea s-a întors în redacție și le-a spus băieților că Andreea este extraordinară. După care Marin a devenit prezentatoarea jurnalului de la ora 20.00.

”Așa ne-am cunoscut noi”, a subliniat Mircea Radu.

0
Tagurile:
Andreea Marin
Tematic
(FOTO) Andreea Marin, nemaipomenit de sexy în această dimineață
Andreea Marin riscă puşcărie
Ipostază neobișnuită pentru Andreea Marin – pregătită să lucreze pe șantier (FOTO)

Загрузка...