Ionuț Țene

Diaspora nu trebuie confiscată de politicienii dâmboviţeni!

86
(reînnoit 13:23 29.09.2017)
Diaspora e o forţă pe care interese obscure de la Bucureşti încearcă să o cumpere sau să o manipuleze în interes politic.

De când Diaspora hotărăşte alegerea preşedintelui României şi a parlamentarilor la fiecare ciclu electoral, politicienii dâmboviţeni încearcă să o confişte cu brutalitate. Diaspora reprezintă peste 17 la sută din populaţia României şi circa cinci milioane, numărul celor activi ai corpului naţional. Diaspora e o forţă pe care interese obscure de la Bucureşti încearcă să o cumpere sau să o manipuleze în interes politic.

Tentative de a subordona politic diaspora

Anumiţi membri din conducerea DRP au devenit experţi în controlul şi coordonarea celor din Diasporă, care vor poate să fie contra cost agenţii clasei politice coruptibile de la Bucureşti. Se dă un asalt la baionetă împotriva presei independente din Diaspora şi împotriva celor care fac politică românească în străinătate. Diaspora a rămas cam singurul rezervor uman al regenerării naţionale şi nu trebuie compromisă prin manevre oculte şi coruptibile.

Adrian Chifu, cel mai vechi consilier român din Italia declara răspicat pentru cea mai suverană agenţie de presă română din străinătate — Diaspora Azi:

"Doar Diaspora mai poate schimba România în bine. În România se pot schimba în bine multe lucruri dacă există voință politică. Schimbarea poate veni de la clasa politică în primul rând și de la românii plecați în străinătate. Clasa politică este responsabilă cu dezvoltarea țării, iar în ultimii 27 de ani această clasă politică nu a fost capabilă de schimbări în bine."

Bucureştiul a încercat să manipuleze Diaspora printr-un aşa-zis congres al românilor de pretutindeni, în care şi-a impus oamenii şi pe cei pe care îi pot coordona ca la teatrul de marionete franceze?

Fostul premier Sorin Grindeanu l-a numit pe Ovidiu Cristian Iane în funcția de secretar de stat la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, potrivit unei decizii din ianuarie 2016. Ovidiu Iane fost deputat PSD este unul dintre artizanii organizării primului congres al românilor de pretutindeni, din iunie 2016, fiind membru în secretariatul tehnic de organizare, alături de fostul deputat de Diaspora Aurelian Mihai și Ioan Iovescu, fost senator.

„Prima ediție a Congresului Românilor de Pretutindeni a fost un mare eșec, soldându-se cu constituirea neprocedurală și chiar ilegală a unui grup, nereprezentativ pentru românii din străinătate" declara cu obiectivitate şi regret la vremea respectivă Gazeta Românească din Italia.

Încercarea de manipulare a Diasporei nu a reuşit atunci? Dar imixtiunile politicienilor dâmboviţeni în viaţa şi organizarea românilor continuă pentru a îi transforma în rezervor electoral pentru anumite grupuri de interese care doresc o slăbire a independenţei justiţiei şi a suveranităţii.

Asociația Românilor din Italia a solicitat zilele trecute Parlamentului României și Guvernului să adopte singura metodă valabilă pentru desemnarea delegaților la Congresul Diasporei: votul democratic, organizat în același timp și în aceleași locații cu scrutinul pentru Referendumul anunțat din toamnă. Conducerea acestei asociaţii influente din Italia a declarat răspicat şi cu curaj că „partidele se tem de Diasporă". Asociaţia cere şi o nouă reprezentare la congresul românilor de pretutindeni în care manevrele instituţiilor dâmboviţene de control să nu mai funcţioneze, iar politicienii coruptibili să nu mai stea la butoanele din spate.

Finanțarea presei din diasporă: a fi sau a nu fi

Pe linia preluării controlului şi coordonării Diasporei de către Bucureşti se cadrează se pare şi recenta vizită a secretarului de stat Ovidiu Iane din perioada 15-18 septembrie a.c. în Canada? Aici oficialul român a avut întâlniri cu reprezentanții mediului asociativ, ai mass-media de limba română. În continuarea vizitei, secretarul de stat a participat la evenimentul „Presa din Diaspora", organizat de „Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni din Montreal" și sprijinit cu finanțare nerambursabilă de către MRP, conform presei române din străinătate. Se dau bani prin instituţiile statului român, se fac chermeze pe bani publici în Diaspora pentru ca Bucureştiul să coordoneze presa din străinătate?

De ce? Unde mai este independenţa şi libertatea presei, când se acceptă bani de la structurile instituţionale pentru un simpozion cu bufet? La aceste conferinţe finanţate de Bucureşti în Diaspora participă şi consilieri prezidenţiali ca Sandra Pralong, fapt ce ridică mari semne de întrebare privind independenţa editorială a unui asemenea demers? Nu se poate face presă liberă în Diaspora pentru interesele românilor plecaţi la muncă şi pentru cei rămaşi acasă cu programe finanţate şi direcţionate politic din bani de la buget, a celor care plătesc taxe şi impozite? Până la urmă independenţa şi libertatea presei ţine de conştiinţă şi de expresie nu de alocări bugetare direcţionate de ministere politice şi supravegheate de la Cotroceni.

Ovidiu Iane nu mai trebuie să dea bani pe un altfel de excursii direcţionate politic care se încheie cu mese îmbelşugate? Adevărata presă independentă şi liberă din Diaspora nu acceptă să fie cumpărată ca să tacă la abuzurile clasei politice dâmboviţene care au transformat România într-o neo-colonie coruptibilă. Cred că doar presa liberă din Diaspora a mai rămas singura instituţie care poate regenera România, care respectă interesele românilor şi poate schimba sau profesionaliza clasa politică. Diaspora nu trebuie confiscată de Bucureşti, pentru că e singura şansă a salvării României.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik. 

Sursa: NapocaNews.ro

86
Tagurile:
Ionuț Țene
Școală, profesor și elevi

Din toamnă, elevii și profesorii vor fi din nou cobaii sistemului de educație

1092
(reînnoit 07:49 06.08.2020)
Recentele declarații ale ministrului Educației și Cercetării precum și ale vicepremierului Raluca Turcan arată că autoritățile sunt depășite de situație și invocă, la nesfârșit, scenarii.

Elevii, părinții și profesorii din România au aflat, din gura președintelui Klaus Iohannis, că un lucru este cert: și anume că școala va începe în data de 14 septembrie, fapt, de altfel, cunoscut.

Șeful statului a mai vorbit de aplicarea a trei scenarii pentru deschiderea noului an școlar – verde, galben și roșu în funcție de numărul cazurilor de îmbolnăviri cu noul coronavirus din fiecare localitate.

© Sputnik / Александр Кряжев

Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a precizat că un singur lucru e clar la momentul de față: începerea școlii. În rest, se iau în calcul mai multe… scenarii, având în vedere și situația epidemiologică din fiecare localitate.

Iar greul pică pe fiecare unitate de învățământ în parte, care urmează să stabilească scenariul, după care va transmite către inspectoratele școlare care, împreună cu direcția de sănătate publică analizează situația din punct de vedere epidemiologic.

Evident că acest lucru se va întâmpla după 14 septembrie. Și atunci, elevii și profesorii vor fi iar cobaii unui sistem incapabil să gestioneze o situație de criză majoră, așa cum este cea cu care ne confruntăm de câteva luni de zile.

Nici vicepremierul Raluca Turcan nu a venit cu informații mai clare. A subliniat că se va purta masca medicinală – că, de! – asta e important, nu faptul că nu se știe cum se va face efectiv distanțarea fizică sau dacă se vor împărți clasele și cine le va coordona.

”Extinderea crizei și răspândirea epidemiologică se desfășoară diferit. Din fericire, acolo unde există pericol mai mare de îmbolnăvire, din analizele noastre reiese că există deja o infrastructură care să îți permită prezența copiilor la clasă cu regulile de distanțare”, a mai declarat Turcan.

Vicepremierul nu a dat detalii privind locul unde există acea infrastructură, pentru că, măcar în mediul urban, situația școlilor supraaglomerate este una veche și nerezolvată.

Declarațiile oficialilor nu fac decât să arunce și o mai mare confuzie în rândul profesorilor, elevilor și părinților care nu mai știu cum se va derula noul an școlar. Probabil că vom trăi și vom vedea…

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>> 
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

1092
Tagurile:
Școală, Educație, Profesori, elevi

Загрузка...

Decis: China va fi sugrumată de zece puteri. Va fi oare invitată și Rusia?

388
(reînnoit 19:32 05.08.2020)
Chiar dacă Rusia ar putea fi cumva convinsă să participe la lupta anti-chineză, schema lui Trump va părea încă foarte proastă și va fi lipsită de perspectivă pe termen lung din cauza că se va baza, în primul rând, pe o agendă anti-chineză.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Pe fundalul conștientizării unui inevitabil război rece cu China, care va include probabil sancțiuni, limitarea legăturilor economice, spionajul reciproc și, eventual, chiar forme coercitive de confruntare, comunitatea de experți occidentali începe să caute o modalitate magică de a învinge Beijingul, scrie Ivan Danilov în articolul său de pe RIA Novosti.

Într-o formă sau alta, aproape toate opțiunile pentru „strangularea dragonului chinez” discutate la Washington, Londra sau Bruxelles implică crearea unui fel de coaliție largă anti-chineză, cu scopul de a izola, neutraliza și rupe China în mod similar cu acel model ca a fost folosit pentru a lupta contra URSS-ului.

Însă dacă la nivelul unor principii călăuzitoare nu se observă vreo diversitate, atunci la nivel concret al punerii acestora în aplicare apare o problemă serioasă, astfel că în jurul unie astfel de decizii ”sar scântei” între președinți, prim-miniștri, diplomați și analiști.

Cert este că atât în ​​unele capitale europene, cât și în „think tank-urile” din SUA, există deja o impresie bine formată precum că multe țări ale UE (și în special fiind vorba de Germania, Franța și Italia), precum și în unele țări din Asia, dintr-un anumit motiv nu sunt deloc entuziasmate să participe la noul Război Rece împotriva Chinei, în calitate de pioni ai SUA. Mai mult decât atât, ei nu vor să plătească bani pentru victoria SUA în acest război (care este exprimat în eternele scandaluri cu privire la reticența Germaniei și a Franței de a plăti două procente din PIB pentru „protecția militară” americană) și nici măcar nu sunt gata să accepte imediat o interdicție completă, de exemplu, a furnizeazărilor către UE a echipamentelor companiei chinezești Huawei pentru rețele 5G, care înfurie incredibil „șoimii anti-chinezi” de la Washington și Londra. Pe fundalul declarațiilor europene cu privire la crearea propriei armate și a declarațiilor lui Macron despre dorința de a conduce o politică externă independentă (adică nici „pro-chineză”, dar nici „pro-americană”), suspiciunile că va fi foarte dificil să „adune” o largă alianță anti-chineză și foarte costisitoare, doar se intensifică și odată cu acestea se intensifică și căutarea unor soluțiilor pentru această problemă.

Reputata revistă Foreign Affairs, care este publicat sub auspiciile influentului Think-Tank "Council on Foreign Relations” (Consiliului pentru Relații Externe - n.tr), analizează două abordări ale acestei probleme, una dintre acestea ar putea fi numit convențional ”abordarea Donald Trump”, iar cealaltă ”Boris Johnson”. Având în vedere influența colosală pe care o are Consiliul pentru Relații Externe asupra gândirii elitei americane și a elitei pro-americane din Europa (think tank-ul în sine este eroul mai multor teorii populare ale conspirației, în care este considerat a fi „guvernul din umbră al SUA”), merită examinate acele metode care sunt propuse pentru rezolvarea crizei ordinii mondiale americanocentrice și a combaterii cu succes a „chestiunii chinezești”, mai ales că acestea sunt direct legate de Rusia.

”În pofida faptului că proaspătul articol al Foreign Affairs a fost publicat cu titlul ”Consiliul democrațiilor poate salva multilateralismul (în relațiile internaționale. - Ed.)”, metodele propuse sunt încă orientate în vederea menținerii de facto a dominanței Washingtonului în lume (cel puțin cea occidentală), iar diferența constă în modurile specifice de menținere a hegemoniei americane.

Ca punct de plecare al raționamentelor, autorii reputatei publicații americane pornesc de la afirmația că ordinea mondială existentă e pe punctul de ași da obștescul sfârșit, iar acum principala amenințare nu este coronavirusul, ci China și Rusia.

Dar chiar înainte de pandemia coronavirusului, sistemul multilateral pe care SUA au ajutat la construirea lui după cel de-Al Doilea Război Mondial, abia de reușește să facă față soluționării celor mai presante probleme din lume. COVID-19 a arătat că regele este gol, dar, de fapt, regele a fost prost îmbrăcat de ceva timp.

Întrucât centrul economic gravitațional global s-a îndreptat către regiunea Indo-Pacific, a devenit imposibil ca structurile cu ambiții globale să revendice un leadership credibil fără o reprezentare semnificativă în această regiune. Dar G7, apărut după șocul petrolier din 1973, mai are un singur membru - Japonia - în afara regiunii euro-atlantice. Iar G-20, care a fost format după criza financiară asiatică din 1997 și care și-a demonstrat importanța în timpul crizei financiare globale din 2008, s-a dovedit a fi prea incompatibil din punct de vedere politic și din punct de vedere al capacității sale de a rezolva în mod fiabil problemele internaționale. Între timp, Consiliul de Securitate al ONU a fost paralizat de o reînviere a autoritarismului agresiv din China și Rusia.

Acesta este un diagnostic foarte îndrăzneț, care poate fi redus la teza: "Totul este pierdut și nimic nu funcționează!".

Respectiv, sunt propuse două soluții, una de la Trump, cealaltă de la Johnson.

Johnson a fost primul care a venit cu o idee privind o noua structură. În luna mai, el a propus crearea unei alianțe între primele zece democrații ale țărilor G7 plus Australia, India și Coreea de Sud, numită D10, pentru a coordona politica de telecomunicații și a dezvolta o alternativă liderului de piață chinez Huawei, a cărei poziție dominantă în tehnologia 5G a creat peste tot probleme de securitate. La scurt timp, Trump a anulat reuniunea G7 din iunie și a propus un format G11 în locul summitului din toamnă. Venind cu o propunere mai tare decât cea a lui Johnson, noul grup al lui Trump va include aceleași țări ca și D10, dar de asemenea și pe Rusia.

Steaguri Chinei și SUA
© REUTERS / Petar Kujundzic

Experții Foreign Affairs nu recomandă să aducă Rusia în acest club și preferă „opțiunea D10”, adică schema lui Johnson, dar acest lucru nu este cel mai important. Motivația din spatele acestei recomandări este de mare interes și constă în faptul că, chiar dacă Rusia poate fi cumva convinsă să participe la lupta anti-chineză, schema lui Trump va părea în continuare foarte proastă și va fi lipsită de perspectivă pe termen lung din cauza că este construită în principal pe o agendă anti-chineză, dar din schema lui Johnson se poate extrage o anumită agendă pozitivă, adică o anumită idee unificatoare care va permite crearea nu doar a unei „alianțe împotriva Chinei”, ci a unei ”alianțe pentru tot binele din lume”.

O agendă pozitivă, desigur, înseamnă un set de sloganuri goale - „Democrație”, „Libertate” și „Drepturile omului”. Este deosebit de amuzant faptul că apariția unei astfel de agende pozitive este pusă în opoziție cu politica externă actuală a Washingtonului: ”Statele Unite se pot opune Băncii asiatice pentru investiții în infrastructură condusă de China, inițiativei ”Belt and Road” și a conductei de gaz Nord Stream-2, susținută de Rusia, dar va fi dificil să convingi și alte țări să facă același lucru dacă nu vin cu alternative convingătoare. Washingtonul nu poate învinge ceva, folosind nimic".

Problema acestei abordări este că va fi puțin probabil ca ”Democrația” și „Libertatea”, cu eticheta ”Made in USA” să înlocuiască gazul rusesc pentru Germania sau investițiile chineze pentru Italia. Banii americani ar putea funcționa aici, dar Washingtonul nu are nevoie de o astfel de relație și indiferent de numele unui viitor președinte anume: atât Biden, cât și Trump au nevoie de colonii, dar este puțin probabil să fie posibil să readucă Uniunea Europeană în această poziție și nu contează, în format D10 sau G11, iar de Rusia nici nu face să vorbim.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

388
Tagurile:
Rusia, China

Загрузка...
Situația din Libia

Vărul lui Gaddafi a numit principalii vinovați de haosul din Libia

0
(reînnoit 20:13 06.08.2020)
Vărul lui Muammar al-Gaddafi, Ahmed Gaddaf al-Dam, consideră că NATO și Consiliul de Securitate al ONU se fac responsabili de situația din Libia și le cere să-și prezinte scuze poporului libian.

CHIȘINĂU, 6 aug – Sputnik. Consiliul de Securitate al ONU și NATO trebuie să-și aducă oficial scuze poporului Libiei pentru agresiunea din 2011, a declarat agenției RIA Novosti liderul “Frontului Luptei Naționale în Libia”, vărul fostului lider libian, Muammar al-Gaddafi, Ahmed Gaddaf al-Dam.

“Frontul Luptei Naționale în Libia” reprezintă una din mișcările politice ale susținătorilor lui Gaddafi. O bună parte a membrilor mișcării sunt în exil, după evenimentele din 2011 și se află în opoziție față de Guvernul Concilierii Naționale din Libia, care își are sediul în Tripoli.

O parte a membrilor, foști militari, luptă acum în rândurile Armatei Naționale Libiene a lui Khalifa Haftar.

Potrivit lui Gaddaf al-Dam, “agresiunea din partea NATO a distrus principala supapă de siguranță a întregii Africii de Nord”, pe care, în opinia lui, o reprezenta Libia.

“În 2011 Consiliul de Securitate al ONU și-a asumat responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în Libia. Cum de au putut admite apariția în această țară a extremiștilor și teroriștilor care nu au existat anterior în Libia, nici în Africa de Nord?”, se întreabă Gaddaf al-Dam.

Potrivit politicianului, dacă și-ar dori, „Consiliul de Securitate al ONU ar putea pune capăt tuturor cataclismelor din Libia în câteva ore”. Cu toate acestea, menționează el, “Occidentul nu-și dorește soluționarea problemei libiene, Occidentului îi convine continuarea haosului din Libia”.

„NATO și Consiliul de Securitate al ONU sunt responsabile de tot ce se întâmplă astăzi în Libia. Aceștia ar trebui să-și aducă scuze oficial libienilor și să înceapă să-și corecteze erorile comise, pe care continuă să le comită”, spune Gaddaf al-Dam, care în ultimii ani ai vechiului regim ocupa funcția de responsabil pentru relațiile Libia – Egipt.

În martie 2011, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție care prevedea blocarea spațiului aerian al Libiei. Apoi, coaliția internațională, condusă de NATO, profitând de acest document, a declanșat o operațiune militară în Libia, care s-a încheiat cu debarcarea a lui Muammar al-Gaddafi.

După debarcarea și asasinarea liderului, Libia a încetat să mai funcționeze ca un stat unitar. Astăzi în această țară există o dualitate a puterii. În Est prezidează un parlament ales de popor, iar în Vest, în capitala Tripoli, se află un guvern, format cu susținerea ONU și UE, în frunte cu Fayez al-Sarraj. Autoritățile din partea de Est a țării acționează independent de Tripoli și cooperează cu Armata Națională a Libiei, condusă de mareșalul Khalifa Haftar. Guvernul Concilierii Naționale este susținut de Turcia și Qatar, iar Armata Națională a Libiei – de Egipt și Emiratele Arabe Unite.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Muammar Gaddafi, Libia
Tematic
În zonele petroliere din Libia ar putea izbucni lupte teribile
Lavrov: Libia e departe de restabilirea statalității
Berlinul a definit sarcinile părților în conflictul din Libia
Turcia se opune rolului coordonator al UE în Libia
Putin și Merkel au discutat despre Siria, Libia, Ucraina și COVID-19

Загрузка...